2 intrări

  • împăienjeni împăinjeni împăiejena împăienjini împăinjini împăiejeni paingini painjeni păinjeni păinjini păingini
  • împăienjenit împainjinit împăinjenit păinjenit păinjenat painjenit împăiejenit împăinjinit

40 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPĂINJINÍT,[1] adj. v. împăienjenit. corectată

  1. În original ÎMPAINJINIT, neconform cu varianta de la intrarea principală și cu alte dicționare. — gall

ÎMPĂINJINÍT,[1] adj. v. împăienjenit. corectată

împăiejena v vz împăienjeni

împăiejeni v vz împăienjeni

împăiejenit, ~ă a vz împăienjenit

împăienjeni [At: MAG. IST. IV 340 / V: ~ejeni, împânjăni, împângeni, ~poiji~, (cscj) ~iajena, ~ianjena, ~iejena, ~iejina, ~na, ~ingina / Pzi: ~nesc / E: în- + păianjen] 1-2 vtr A (se) acoperi cu pânze de păianjen. 3 vr (Fig; d. ochi) A nu mai vedea bine. 4 vr (Fig; d. vedere) A-și pierde claritatea Si: a se încețoșa. 5-6 vtr (Fig) A (se) tulbura.

împăienjenit, ~ă a [At: ODOBESCU, S. II 236 / V: ~inge~, ~jă~, ~păingi~, ~jănat, ~păinj~, ~jinat, ~inje~ / Pl: ~ați, ~e / E: împăinjeni] 1 Acoperit cu fire de păianjen. 2 Plin de păienjeniș. 3 (Fig; d. ochi) Care nu mai distinge bine obiectele. 4 (D. vedere) Lipsit de claritate Si: încețoșat.

ÎMPĂIEJENÁ vb. I v. împăienjeni.

ÎMPĂIEJENÁ vb. I v. împăienjeni.

ÎMPĂIEJENÁ vb. I v. împăienjeni.

ÎMPĂIENJENÍ, pers. 3 împăienjenește, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu pânze de păianjen, a (se) umple cu păienjeniș. 2. Refl. Fig. (Despre ochi sau vedere) A-și pierde claritatea, a vedea ca prin sită, ca prin ceață; a se încețoșa. ♦ Tranz. și refl. A (se) tulbura. [Pr.: -pă-ien-.Var.: (reg.) împăiejená vb. I, împăienjiní, împăinjiní, împăinjení vb. IV] – În + păianjen.

ÎMPĂIENJENÍ, pers. 3 împăienjenește, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu pânze de păianjen, a (se) umple cu păienjeniș. 2. Refl. Fig. (Despre ochi sau vedere) A-și pierde claritatea, a vedea ca prin sită, ca prin ceață; a se încețoșa. ♦ Tranz. și refl. A (se) tulbura. [Pr.: -pă-ien-.Var.: (reg.) împăiejená vb. I, împăienjiní, împăinjiní, împăinjení vb. IV] – În + păianjen.

ÎMPĂIENJENÍT, -Ă, împăienjeniți, -te, adj. 1. Acoperit cu fire de păianjen, plin de păienjeniș. 2. Fig. (Despre ochi) Care nu mai distinge bine obiectele; (despre vedere) lipsit de claritate; încețoșat. [Pr.: -pă-ien-.Var.: (reg.) împăinjinít, -ă, împăinjenít, -ă adj.] – V. împăienjeni.

ÎMPĂIENJENÍT, -Ă, împăienjeniți, -te, adj. 1. Acoperit cu fire de păianjen, plin de păienjeniș. 2. Fig. (Despre ochi) Care nu mai distinge bine obiectele; (despre vedere) lipsit de claritate; încețoșat. [Pr.: -pă-ien-.Var.: (reg.) împăinjinít, -ă, împăinjenít, -ă adj.] – V. împăienjeni.

ÎMPĂIENJINÍ vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂIENJINÍ vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂIENJINÍ vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂINJENÍ vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂINJENÍ vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂINJENÍ vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂINJENÍT, -Ă adj. v. împăienjenit.

ÎMPĂINJENÍT, -Ă adj. v. împăienjenit.

ÎMPĂINJENÍT, -Ă adj. v. împăienjenit.

ÎMPĂINJINÍ vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂINJINÍ vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPAINJINÍT, -Ă adj. v. împăienjenit.

ÎMPĂIEJENÍ vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂIENJENÍ, împăienjenesc, vb. IV. Refl. (Despre ochi, vedere; și în forma împăinjeni) A nu mai vedea clar, a vedea ca prin sită, ca prin ceață. Ochii lui Cimpoieșu se împăienjeneau în niște nouri calzi. CAMILAR, N. I 224. Tîmpla îi stă greu sprijinită pe mînă și cotul i s-afundă în pernă. Ochii i se-mpăinjeniseră. VLAHUȚĂ, O. A. 139. ♦ A se tulbura, a se congestiona, a se injecta. – Variante: împăienjiní (CARAGIALE, O. I 289), împăiejení (ODOBESCU, S. II 431), împăinjení (VLAHUȚĂ, O. A. 139) vb. IV, împăiejená (TEODORESCU, P. P. 584) vb. I, painginí (ALECSANDRI, P. P. 74), painjení (EMINESCU, N. 42), păinjení (EMINESCU, O. I 98), păinjiní (BART, E. 253, BUJOR, S. 88), păinginí (HODOȘ, P. P. 133) vb. IV.

ÎMPĂIENJENÍT, -Ă, împăienjeniți, -te, adj. 1. Acoperit cu fire de păianjen, plin de păienjeniș. Bolțile umede și împăienjenite ale vechilor noastre monăstiri. ODOBESCU, S. II 236. 2. Fig. (Despre ochi) Tulbure; congestionat, injectat. Ciocneau, și-i vedeai cu ochi împăienjeniți, cum golește fiecare paharul. PAS, Z. I 312. – Variante: împainjinít, -ă (VLAHUȚĂ, O. A. III 33), împăinjenít, -ă (V. ROM. martie 1954, 105), păinjenát, -ă (MACEDONSKI, O. III 50), painjenít, -ă (HOGAȘ, M. N. 42), păinjenít, -ă (CREANGĂ, A. 54, EMINESCU, N. 36) adj.

PAINGINÍ vb. IV v. împăienjeni.

PAINJENÍ vb. IV v. împăienjeni.

PAINJENÍT, -Ă adj. v. împăienjenit.

arată toate definițiile

Intrare: împăienjeni
  • silabație: -ien-
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împăienjeni
  • ‑mpăienjeni
  • împăienjenire
  • ‑mpăienjenire
  • împăienjenit
  • ‑mpăienjenit
  • împăienjenitu‑
  • ‑mpăienjenitu‑
  • împăienjenind
  • ‑mpăienjenind
  • împăienjenindu‑
  • ‑mpăienjenindu‑
singular plural
  • împăienjenește
  • ‑mpăienjenește
  • împăienjeniți
  • ‑mpăienjeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împăienjenesc
  • ‑mpăienjenesc
(să)
  • împăienjenesc
  • ‑mpăienjenesc
  • împăienjeneam
  • ‑mpăienjeneam
  • împăienjenii
  • ‑mpăienjenii
  • împăienjenisem
  • ‑mpăienjenisem
a II-a (tu)
  • împăienjenești
  • ‑mpăienjenești
(să)
  • împăienjenești
  • ‑mpăienjenești
  • împăienjeneai
  • ‑mpăienjeneai
  • împăienjeniși
  • ‑mpăienjeniși
  • împăienjeniseși
  • ‑mpăienjeniseși
a III-a (el, ea)
  • împăienjenește
  • ‑mpăienjenește
(să)
  • împăienjenească
  • ‑mpăienjenească
  • împăienjenea
  • ‑mpăienjenea
  • împăienjeni
  • ‑mpăienjeni
  • împăienjenise
  • ‑mpăienjenise
plural I (noi)
  • împăienjenim
  • ‑mpăienjenim
(să)
  • împăienjenim
  • ‑mpăienjenim
  • împăienjeneam
  • ‑mpăienjeneam
  • împăienjenirăm
  • ‑mpăienjenirăm
  • împăienjeniserăm
  • ‑mpăienjeniserăm
  • împăienjenisem
  • ‑mpăienjenisem
a II-a (voi)
  • împăienjeniți
  • ‑mpăienjeniți
(să)
  • împăienjeniți
  • ‑mpăienjeniți
  • împăienjeneați
  • ‑mpăienjeneați
  • împăienjenirăți
  • ‑mpăienjenirăți
  • împăienjeniserăți
  • ‑mpăienjeniserăți
  • împăienjeniseți
  • ‑mpăienjeniseți
a III-a (ei, ele)
  • împăienjenesc
  • ‑mpăienjenesc
(să)
  • împăienjenească
  • ‑mpăienjenească
  • împăienjeneau
  • ‑mpăienjeneau
  • împăienjeni
  • ‑mpăienjeni
  • împăienjeniseră
  • ‑mpăienjeniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împăinjeni
  • ‑mpăinjeni
  • împăinjenire
  • ‑mpăinjenire
  • împăinjenit
  • ‑mpăinjenit
  • împăinjenitu‑
  • ‑mpăinjenitu‑
  • împăinjenind
  • ‑mpăinjenind
  • împăinjenindu‑
  • ‑mpăinjenindu‑
singular plural
  • împăinjenește
  • ‑mpăinjenește
  • împăinjeniți
  • ‑mpăinjeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împăinjenesc
  • ‑mpăinjenesc
(să)
  • împăinjenesc
  • ‑mpăinjenesc
  • împăinjeneam
  • ‑mpăinjeneam
  • împăinjenii
  • ‑mpăinjenii
  • împăinjenisem
  • ‑mpăinjenisem
a II-a (tu)
  • împăinjenești
  • ‑mpăinjenești
(să)
  • împăinjenești
  • ‑mpăinjenești
  • împăinjeneai
  • ‑mpăinjeneai
  • împăinjeniși
  • ‑mpăinjeniși
  • împăinjeniseși
  • ‑mpăinjeniseși
a III-a (el, ea)
  • împăinjenește
  • ‑mpăinjenește
(să)
  • împăinjenească
  • ‑mpăinjenească
  • împăinjenea
  • ‑mpăinjenea
  • împăinjeni
  • ‑mpăinjeni
  • împăinjenise
  • ‑mpăinjenise
plural I (noi)
  • împăinjenim
  • ‑mpăinjenim
(să)
  • împăinjenim
  • ‑mpăinjenim
  • împăinjeneam
  • ‑mpăinjeneam
  • împăinjenirăm
  • ‑mpăinjenirăm
  • împăinjeniserăm
  • ‑mpăinjeniserăm
  • împăinjenisem
  • ‑mpăinjenisem
a II-a (voi)
  • împăinjeniți
  • ‑mpăinjeniți
(să)
  • împăinjeniți
  • ‑mpăinjeniți
  • împăinjeneați
  • ‑mpăinjeneați
  • împăinjenirăți
  • ‑mpăinjenirăți
  • împăinjeniserăți
  • ‑mpăinjeniserăți
  • împăinjeniseți
  • ‑mpăinjeniseți
a III-a (ei, ele)
  • împăinjenesc
  • ‑mpăinjenesc
(să)
  • împăinjenească
  • ‑mpăinjenească
  • împăinjeneau
  • ‑mpăinjeneau
  • împăinjeni
  • ‑mpăinjeni
  • împăinjeniseră
  • ‑mpăinjeniseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împăiejena
  • ‑mpăiejena
  • împăiejenare
  • ‑mpăiejenare
  • împăiejenat
  • ‑mpăiejenat
  • împăiejenatu‑
  • ‑mpăiejenatu‑
  • împăiejenând
  • ‑mpăiejenând
  • împăiejenându‑
  • ‑mpăiejenându‑
singular plural
  • împăiejenea
  • ‑mpăiejenea
  • împăiejenați
  • ‑mpăiejenați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împăiejenez
  • ‑mpăiejenez
(să)
  • împăiejenez
  • ‑mpăiejenez
  • împăiejenam
  • ‑mpăiejenam
  • împăiejenai
  • ‑mpăiejenai
  • împăiejenasem
  • ‑mpăiejenasem
a II-a (tu)
  • împăiejenezi
  • ‑mpăiejenezi
(să)
  • împăiejenezi
  • ‑mpăiejenezi
  • împăiejenai
  • ‑mpăiejenai
  • împăiejenași
  • ‑mpăiejenași
  • împăiejenaseși
  • ‑mpăiejenaseși
a III-a (el, ea)
  • împăiejenea
  • ‑mpăiejenea
(să)
  • împăiejeneze
  • ‑mpăiejeneze
  • împăiejena
  • ‑mpăiejena
  • împăiejenă
  • ‑mpăiejenă
  • împăiejenase
  • ‑mpăiejenase
plural I (noi)
  • împăiejenăm
  • ‑mpăiejenăm
(să)
  • împăiejenăm
  • ‑mpăiejenăm
  • împăiejenam
  • ‑mpăiejenam
  • împăiejenarăm
  • ‑mpăiejenarăm
  • împăiejenaserăm
  • ‑mpăiejenaserăm
  • împăiejenasem
  • ‑mpăiejenasem
a II-a (voi)
  • împăiejenați
  • ‑mpăiejenați
(să)
  • împăiejenați
  • ‑mpăiejenați
  • împăiejenați
  • ‑mpăiejenați
  • împăiejenarăți
  • ‑mpăiejenarăți
  • împăiejenaserăți
  • ‑mpăiejenaserăți
  • împăiejenaseți
  • ‑mpăiejenaseți
a III-a (ei, ele)
  • împăiejenea
  • ‑mpăiejenea
(să)
  • împăiejeneze
  • ‑mpăiejeneze
  • împăiejenau
  • ‑mpăiejenau
  • împăiejena
  • ‑mpăiejena
  • împăiejenaseră
  • ‑mpăiejenaseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împăienjini
  • ‑mpăienjini
  • împăienjinire
  • ‑mpăienjinire
  • împăienjinit
  • ‑mpăienjinit
  • împăienjinitu‑
  • ‑mpăienjinitu‑
  • împăienjinind
  • ‑mpăienjinind
  • împăienjinindu‑
  • ‑mpăienjinindu‑
singular plural
  • împăienjinește
  • ‑mpăienjinește
  • împăienjiniți
  • ‑mpăienjiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împăienjinesc
  • ‑mpăienjinesc
(să)
  • împăienjinesc
  • ‑mpăienjinesc
  • împăienjineam
  • ‑mpăienjineam
  • împăienjinii
  • ‑mpăienjinii
  • împăienjinisem
  • ‑mpăienjinisem
a II-a (tu)
  • împăienjinești
  • ‑mpăienjinești
(să)
  • împăienjinești
  • ‑mpăienjinești
  • împăienjineai
  • ‑mpăienjineai
  • împăienjiniși
  • ‑mpăienjiniși
  • împăienjiniseși
  • ‑mpăienjiniseși
a III-a (el, ea)
  • împăienjinește
  • ‑mpăienjinește
(să)
  • împăienjinească
  • ‑mpăienjinească
  • împăienjinea
  • ‑mpăienjinea
  • împăienjini
  • ‑mpăienjini
  • împăienjinise
  • ‑mpăienjinise
plural I (noi)
  • împăienjinim
  • ‑mpăienjinim
(să)
  • împăienjinim
  • ‑mpăienjinim
  • împăienjineam
  • ‑mpăienjineam
  • împăienjinirăm
  • ‑mpăienjinirăm
  • împăienjiniserăm
  • ‑mpăienjiniserăm
  • împăienjinisem
  • ‑mpăienjinisem
a II-a (voi)
  • împăienjiniți
  • ‑mpăienjiniți
(să)
  • împăienjiniți
  • ‑mpăienjiniți
  • împăienjineați
  • ‑mpăienjineați
  • împăienjinirăți
  • ‑mpăienjinirăți
  • împăienjiniserăți
  • ‑mpăienjiniserăți
  • împăienjiniseți
  • ‑mpăienjiniseți
a III-a (ei, ele)
  • împăienjinesc
  • ‑mpăienjinesc
(să)
  • împăienjinească
  • ‑mpăienjinească
  • împăienjineau
  • ‑mpăienjineau
  • împăienjini
  • ‑mpăienjini
  • împăienjiniseră
  • ‑mpăienjiniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împăinjini
  • ‑mpăinjini
  • împăinjinire
  • ‑mpăinjinire
  • împăinjinit
  • ‑mpăinjinit
  • împăinjinitu‑
  • ‑mpăinjinitu‑
  • împăinjinind
  • ‑mpăinjinind
  • împăinjinindu‑
  • ‑mpăinjinindu‑
singular plural
  • împăinjinește
  • ‑mpăinjinește
  • împăinjiniți
  • ‑mpăinjiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împăinjinesc
  • ‑mpăinjinesc
(să)
  • împăinjinesc
  • ‑mpăinjinesc
  • împăinjineam
  • ‑mpăinjineam
  • împăinjinii
  • ‑mpăinjinii
  • împăinjinisem
  • ‑mpăinjinisem
a II-a (tu)
  • împăinjinești
  • ‑mpăinjinești
(să)
  • împăinjinești
  • ‑mpăinjinești
  • împăinjineai
  • ‑mpăinjineai
  • împăinjiniși
  • ‑mpăinjiniși
  • împăinjiniseși
  • ‑mpăinjiniseși
a III-a (el, ea)
  • împăinjinește
  • ‑mpăinjinește
(să)
  • împăinjinească
  • ‑mpăinjinească
  • împăinjinea
  • ‑mpăinjinea
  • împăinjini
  • ‑mpăinjini
  • împăinjinise
  • ‑mpăinjinise
plural I (noi)
  • împăinjinim
  • ‑mpăinjinim
(să)
  • împăinjinim
  • ‑mpăinjinim
  • împăinjineam
  • ‑mpăinjineam
  • împăinjinirăm
  • ‑mpăinjinirăm
  • împăinjiniserăm
  • ‑mpăinjiniserăm
  • împăinjinisem
  • ‑mpăinjinisem
a II-a (voi)
  • împăinjiniți
  • ‑mpăinjiniți
(să)
  • împăinjiniți
  • ‑mpăinjiniți
  • împăinjineați
  • ‑mpăinjineați
  • împăinjinirăți
  • ‑mpăinjinirăți
  • împăinjiniserăți
  • ‑mpăinjiniserăți
  • împăinjiniseți
  • ‑mpăinjiniseți
a III-a (ei, ele)
  • împăinjinesc
  • ‑mpăinjinesc
(să)
  • împăinjinească
  • ‑mpăinjinească
  • împăinjineau
  • ‑mpăinjineau
  • împăinjini
  • ‑mpăinjini
  • împăinjiniseră
  • ‑mpăinjiniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împăiejeni
  • ‑mpăiejeni
  • împăiejenire
  • ‑mpăiejenire
  • împăiejenit
  • ‑mpăiejenit
  • împăiejenitu‑
  • ‑mpăiejenitu‑
  • împăiejenind
  • ‑mpăiejenind
  • împăiejenindu‑
  • ‑mpăiejenindu‑
singular plural
  • împăiejenește
  • ‑mpăiejenește
  • împăiejeniți
  • ‑mpăiejeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împăiejenesc
  • ‑mpăiejenesc
(să)
  • împăiejenesc
  • ‑mpăiejenesc
  • împăiejeneam
  • ‑mpăiejeneam
  • împăiejenii
  • ‑mpăiejenii
  • împăiejenisem
  • ‑mpăiejenisem
a II-a (tu)
  • împăiejenești
  • ‑mpăiejenești
(să)
  • împăiejenești
  • ‑mpăiejenești
  • împăiejeneai
  • ‑mpăiejeneai
  • împăiejeniși
  • ‑mpăiejeniși
  • împăiejeniseși
  • ‑mpăiejeniseși
a III-a (el, ea)
  • împăiejenește
  • ‑mpăiejenește
(să)
  • împăiejenească
  • ‑mpăiejenească
  • împăiejenea
  • ‑mpăiejenea
  • împăiejeni
  • ‑mpăiejeni
  • împăiejenise
  • ‑mpăiejenise
plural I (noi)
  • împăiejenim
  • ‑mpăiejenim
(să)
  • împăiejenim
  • ‑mpăiejenim
  • împăiejeneam
  • ‑mpăiejeneam
  • împăiejenirăm
  • ‑mpăiejenirăm
  • împăiejeniserăm
  • ‑mpăiejeniserăm
  • împăiejenisem
  • ‑mpăiejenisem
a II-a (voi)
  • împăiejeniți
  • ‑mpăiejeniți
(să)
  • împăiejeniți
  • ‑mpăiejeniți
  • împăiejeneați
  • ‑mpăiejeneați
  • împăiejenirăți
  • ‑mpăiejenirăți
  • împăiejeniserăți
  • ‑mpăiejeniserăți
  • împăiejeniseți
  • ‑mpăiejeniseți
a III-a (ei, ele)
  • împăiejenesc
  • ‑mpăiejenesc
(să)
  • împăiejenească
  • ‑mpăiejenească
  • împăiejeneau
  • ‑mpăiejeneau
  • împăiejeni
  • ‑mpăiejeni
  • împăiejeniseră
  • ‑mpăiejeniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • paingini
  • painginire
  • painginit
  • painginitu‑
  • painginind
  • painginindu‑
singular plural
  • painginește
  • painginiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • painginesc
(să)
  • painginesc
  • paingineam
  • painginii
  • painginisem
a II-a (tu)
  • painginești
(să)
  • painginești
  • paingineai
  • painginiși
  • painginiseși
a III-a (el, ea)
  • painginește
(să)
  • painginească
  • painginea
  • paingini
  • painginise
plural I (noi)
  • painginim
(să)
  • painginim
  • paingineam
  • painginirăm
  • painginiserăm
  • painginisem
a II-a (voi)
  • painginiți
(să)
  • painginiți
  • paingineați
  • painginirăți
  • painginiserăți
  • painginiseți
a III-a (ei, ele)
  • painginesc
(să)
  • painginească
  • paingineau
  • paingini
  • painginiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • painjeni
  • painjenire
  • painjenit
  • painjenitu‑
  • painjenind
  • painjenindu‑
singular plural
  • painjenește
  • painjeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • painjenesc
(să)
  • painjenesc
  • painjeneam
  • painjenii
  • painjenisem
a II-a (tu)
  • painjenești
(să)
  • painjenești
  • painjeneai
  • painjeniși
  • painjeniseși
a III-a (el, ea)
  • painjenește
(să)
  • painjenească
  • painjenea
  • painjeni
  • painjenise
plural I (noi)
  • painjenim
(să)
  • painjenim
  • painjeneam
  • painjenirăm
  • painjeniserăm
  • painjenisem
a II-a (voi)
  • painjeniți
(să)
  • painjeniți
  • painjeneați
  • painjenirăți
  • painjeniserăți
  • painjeniseți
a III-a (ei, ele)
  • painjenesc
(să)
  • painjenească
  • painjeneau
  • painjeni
  • painjeniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • păinjeni
  • păinjenire
  • păinjenit
  • păinjenitu‑
  • păinjenind
  • păinjenindu‑
singular plural
  • păinjenește
  • păinjeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • păinjenesc
(să)
  • păinjenesc
  • păinjeneam
  • păinjenii
  • păinjenisem
a II-a (tu)
  • păinjenești
(să)
  • păinjenești
  • păinjeneai
  • păinjeniși
  • păinjeniseși
a III-a (el, ea)
  • păinjenește
(să)
  • păinjenească
  • păinjenea
  • păinjeni
  • păinjenise
plural I (noi)
  • păinjenim
(să)
  • păinjenim
  • păinjeneam
  • păinjenirăm
  • păinjeniserăm
  • păinjenisem
a II-a (voi)
  • păinjeniți
(să)
  • păinjeniți
  • păinjeneați
  • păinjenirăți
  • păinjeniserăți
  • păinjeniseți
a III-a (ei, ele)
  • păinjenesc
(să)
  • păinjenească
  • păinjeneau
  • păinjeni
  • păinjeniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • păinjini
  • păinjinire
  • păinjinit
  • păinjinitu‑
  • păinjinind
  • păinjinindu‑
singular plural
  • păinjinește
  • păinjiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • păinjinesc
(să)
  • păinjinesc
  • păinjineam
  • păinjinii
  • păinjinisem
a II-a (tu)
  • păinjinești
(să)
  • păinjinești
  • păinjineai
  • păinjiniși
  • păinjiniseși
a III-a (el, ea)
  • păinjinește
(să)
  • păinjinească
  • păinjinea
  • păinjini
  • păinjinise
plural I (noi)
  • păinjinim
(să)
  • păinjinim
  • păinjineam
  • păinjinirăm
  • păinjiniserăm
  • păinjinisem
a II-a (voi)
  • păinjiniți
(să)
  • păinjiniți
  • păinjineați
  • păinjinirăți
  • păinjiniserăți
  • păinjiniseți
a III-a (ei, ele)
  • păinjinesc
(să)
  • păinjinească
  • păinjineau
  • păinjini
  • păinjiniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • păingini
  • păinginire
  • păinginit
  • păinginitu‑
  • păinginind
  • păinginindu‑
singular plural
  • păinginește
  • păinginiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • păinginesc
(să)
  • păinginesc
  • păingineam
  • păinginii
  • păinginisem
a II-a (tu)
  • păinginești
(să)
  • păinginești
  • păingineai
  • păinginiși
  • păinginiseși
a III-a (el, ea)
  • păinginește
(să)
  • păinginească
  • păinginea
  • păingini
  • păinginise
plural I (noi)
  • păinginim
(să)
  • păinginim
  • păingineam
  • păinginirăm
  • păinginiserăm
  • păinginisem
a II-a (voi)
  • păinginiți
(să)
  • păinginiți
  • păingineați
  • păinginirăți
  • păinginiserăți
  • păinginiseți
a III-a (ei, ele)
  • păinginesc
(să)
  • păinginească
  • păingineau
  • păingini
  • păinginiseră
Intrare: împăienjenit
împăienjenit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împăienjenit
  • ‑mpăienjenit
  • împăienjenitul
  • împăienjenitu‑
  • ‑mpăienjenitul
  • ‑mpăienjenitu‑
  • împăienjeni
  • ‑mpăienjeni
  • împăienjenita
  • ‑mpăienjenita
plural
  • împăienjeniți
  • ‑mpăienjeniți
  • împăienjeniții
  • ‑mpăienjeniții
  • împăienjenite
  • ‑mpăienjenite
  • împăienjenitele
  • ‑mpăienjenitele
genitiv-dativ singular
  • împăienjenit
  • ‑mpăienjenit
  • împăienjenitului
  • ‑mpăienjenitului
  • împăienjenite
  • ‑mpăienjenite
  • împăienjenitei
  • ‑mpăienjenitei
plural
  • împăienjeniți
  • ‑mpăienjeniți
  • împăienjeniților
  • ‑mpăienjeniților
  • împăienjenite
  • ‑mpăienjenite
  • împăienjenitelor
  • ‑mpăienjenitelor
vocativ singular
plural
împainjinit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împainjinit
  • ‑mpainjinit
  • împainjinitul
  • împainjinitu‑
  • ‑mpainjinitul
  • ‑mpainjinitu‑
  • împainjini
  • ‑mpainjini
  • împainjinita
  • ‑mpainjinita
plural
  • împainjiniți
  • ‑mpainjiniți
  • împainjiniții
  • ‑mpainjiniții
  • împainjinite
  • ‑mpainjinite
  • împainjinitele
  • ‑mpainjinitele
genitiv-dativ singular
  • împainjinit
  • ‑mpainjinit
  • împainjinitului
  • ‑mpainjinitului
  • împainjinite
  • ‑mpainjinite
  • împainjinitei
  • ‑mpainjinitei
plural
  • împainjiniți
  • ‑mpainjiniți
  • împainjiniților
  • ‑mpainjiniților
  • împainjinite
  • ‑mpainjinite
  • împainjinitelor
  • ‑mpainjinitelor
vocativ singular
plural
împăinjenit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împăinjenit
  • ‑mpăinjenit
  • împăinjenitul
  • împăinjenitu‑
  • ‑mpăinjenitul
  • ‑mpăinjenitu‑
  • împăinjeni
  • ‑mpăinjeni
  • împăinjenita
  • ‑mpăinjenita
plural
  • împăinjeniți
  • ‑mpăinjeniți
  • împăinjeniții
  • ‑mpăinjeniții
  • împăinjenite
  • ‑mpăinjenite
  • împăinjenitele
  • ‑mpăinjenitele
genitiv-dativ singular
  • împăinjenit
  • ‑mpăinjenit
  • împăinjenitului
  • ‑mpăinjenitului
  • împăinjenite
  • ‑mpăinjenite
  • împăinjenitei
  • ‑mpăinjenitei
plural
  • împăinjeniți
  • ‑mpăinjeniți
  • împăinjeniților
  • ‑mpăinjeniților
  • împăinjenite
  • ‑mpăinjenite
  • împăinjenitelor
  • ‑mpăinjenitelor
vocativ singular
plural
păinjenit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păinjenit
  • păinjenitul
  • păinjenitu‑
  • păinjeni
  • păinjenita
plural
  • păinjeniți
  • păinjeniții
  • păinjenite
  • păinjenitele
genitiv-dativ singular
  • păinjenit
  • păinjenitului
  • păinjenite
  • păinjenitei
plural
  • păinjeniți
  • păinjeniților
  • păinjenite
  • păinjenitelor
vocativ singular
plural
păinjenat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păinjenat
  • păinjenatul
  • păinjenatu‑
  • păinjena
  • păinjenata
plural
  • păinjenați
  • păinjenații
  • păinjenate
  • păinjenatele
genitiv-dativ singular
  • păinjenat
  • păinjenatului
  • păinjenate
  • păinjenatei
plural
  • păinjenați
  • păinjenaților
  • păinjenate
  • păinjenatelor
vocativ singular
plural
painjenit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • painjenit
  • painjenitul
  • painjenitu‑
  • painjeni
  • painjenita
plural
  • painjeniți
  • painjeniții
  • painjenite
  • painjenitele
genitiv-dativ singular
  • painjenit
  • painjenitului
  • painjenite
  • painjenitei
plural
  • painjeniți
  • painjeniților
  • painjenite
  • painjenitelor
vocativ singular
plural
împăiejenit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împăiejenit
  • ‑mpăiejenit
  • împăiejenitul
  • împăiejenitu‑
  • ‑mpăiejenitul
  • ‑mpăiejenitu‑
  • împăiejeni
  • ‑mpăiejeni
  • împăiejenita
  • ‑mpăiejenita
plural
  • împăiejeniți
  • ‑mpăiejeniți
  • împăiejeniții
  • ‑mpăiejeniții
  • împăiejenite
  • ‑mpăiejenite
  • împăiejenitele
  • ‑mpăiejenitele
genitiv-dativ singular
  • împăiejenit
  • ‑mpăiejenit
  • împăiejenitului
  • ‑mpăiejenitului
  • împăiejenite
  • ‑mpăiejenite
  • împăiejenitei
  • ‑mpăiejenitei
plural
  • împăiejeniți
  • ‑mpăiejeniți
  • împăiejeniților
  • ‑mpăiejeniților
  • împăiejenite
  • ‑mpăiejenite
  • împăiejenitelor
  • ‑mpăiejenitelor
vocativ singular
plural
împăinjinit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împăinjinit
  • ‑mpăinjinit
  • împăinjinitul
  • împăinjinitu‑
  • ‑mpăinjinitul
  • ‑mpăinjinitu‑
  • împăinjini
  • ‑mpăinjini
  • împăinjinita
  • ‑mpăinjinita
plural
  • împăinjiniți
  • ‑mpăinjiniți
  • împăinjiniții
  • ‑mpăinjiniții
  • împăinjinite
  • ‑mpăinjinite
  • împăinjinitele
  • ‑mpăinjinitele
genitiv-dativ singular
  • împăinjinit
  • ‑mpăinjinit
  • împăinjinitului
  • ‑mpăinjinitului
  • împăinjinite
  • ‑mpăinjinite
  • împăinjinitei
  • ‑mpăinjinitei
plural
  • împăinjiniți
  • ‑mpăinjiniți
  • împăinjiniților
  • ‑mpăinjiniților
  • împăinjinite
  • ‑mpăinjinite
  • împăinjinitelor
  • ‑mpăinjinitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împăienjeni împăienjenire împăienjenit împainjinit împăiejenire împăinjeni împăiejena împăinjenire împăinjenit împăienjini păienjenire păinjenit împăinjini păinjenat împăiejeni painjenit împăiejenit paingini împăinjinit painjeni păinjeni păinjini păingini

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) acoperi cu pânze de păianjen, a (se) umple cu păienjeniș.
    surse: DEX '98 DEX '09
  • 2. reflexiv figurat (Despre ochi sau vedere) A-și pierde claritatea, a vedea ca prin sită, ca prin ceață; a se încețoșa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încețoșa 2 exemple
    exemple
    • Ochii lui Cimpoieșu se împăienjeneau în niște nouri calzi. CAMILAR, N. I 224.
      surse: DLRLC
    • Tîmpla îi stă greu sprijinită pe mînă și cotul i s-afundă în pernă. Ochii i se-mpăinjeniseră. VLAHUȚĂ, O. A. 139.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + păianjen
    surse: DEX '98 DEX '09

împăienjenit împainjinit împăinjenit păinjenit păinjenat painjenit împăiejenit împăinjinit

etimologie:

  • vezi împăienjeni
    surse: DEX '98 DEX '09