ÎMPĂIENJENI, ÎMPĂI(E)JENI (-enesc), ‼ ÎMPĂI(E)NJENA (-enez) vb. tr. și refl. 1 A (i se) acoperi ochii cu o ceață (ca și cu o pînză de păianjen), a turbura vederea: o ceață întunecoasă îi împăienjează ochii (DLVR.); am simțit că mi se împăienjează ochii și mi-a turburat văzul (ISP.); a treia zi începe fața omului a se strica și a se împăienjena (PRV.-MB.); ochii mi se împăienjenesc și mă dor de atîta lumină (VLAH.) ¶ 2 A face să nu se mai distingă bine: seara începea să împăienjenescă dulce formele din valea Podenilor (CAR.).