2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmburuienat, ~ă a [At: DA ms / P: ~rui-ie~ / Pl: ~ați, ~e / E: îmburuiena] (Rar) Plin de buruieni.

ÎMBURUIENÁT, -Ă, îmburuienați, -te, adj. (Rar) Plin de buruieni. [Pr.: -ru-ie-] – În + buruiană + suf. -at.

ÎMBURUIENÁT, -Ă, îmburuienați, -te, adj. (Rar) Plin de buruieni. [Pr.: -ru-ie-] – În + buruiană + suf. -at.

ÎMBURUIENÁT, -Ă, îmburuienați, -te, adj. (Rar) Plin de buruieni, acoperit de buruieni. A cotit pe-un drumeag îngust, îmburuienat și a intrat pe-o portiță. GALAN, B. I 142.

îmburuiena vr [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / P: ~ru-ie~ / Pzi: ~nez / E: în- + buruiena] (Înv) A se umple de buruieni.

îmburuĭenéz v. tr. Acoper cu buruĭene. V. refl. Ogoru se îmburuĭenează.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îmburuienát (rar) adj. m., pl. îmburuienáți; f. îmburuienátă, pl. îmburuienáte

îmburuienát adj. m. (sil. -ru-ie-), pl. îmburuienáți; f. sg. îmburuienátă, pl. îmburuienáte

îmburuiená vb. (sil. -ru-ie-), ind. prez. 3 sg. îmburuieneáză


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

îmburuiená vb. I refl. (reg.) a se umple de buruieni; a se buruiena.

Intrare: îmburuienat
îmburuienat adjectiv
  • silabație: -ru-ie-
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmburuienat
  • ‑mburuienat
  • îmburuienatul
  • îmburuienatu‑
  • ‑mburuienatul
  • ‑mburuienatu‑
  • îmburuiena
  • ‑mburuiena
  • îmburuienata
  • ‑mburuienata
plural
  • îmburuienați
  • ‑mburuienați
  • îmburuienații
  • ‑mburuienații
  • îmburuienate
  • ‑mburuienate
  • îmburuienatele
  • ‑mburuienatele
genitiv-dativ singular
  • îmburuienat
  • ‑mburuienat
  • îmburuienatului
  • ‑mburuienatului
  • îmburuienate
  • ‑mburuienate
  • îmburuienatei
  • ‑mburuienatei
plural
  • îmburuienați
  • ‑mburuienați
  • îmburuienaților
  • ‑mburuienaților
  • îmburuienate
  • ‑mburuienate
  • îmburuienatelor
  • ‑mburuienatelor
vocativ singular
plural
Intrare: îmburuiena
  • silabație: -ru-ie-
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmburuiena
  • ‑mburuiena
  • îmburuienare
  • ‑mburuienare
  • îmburuienat
  • ‑mburuienat
  • îmburuienatu‑
  • ‑mburuienatu‑
  • îmburuienând
  • ‑mburuienând
  • îmburuienându‑
  • ‑mburuienându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • îmburuienea
  • ‑mburuienea
(să)
  • îmburuieneze
  • ‑mburuieneze
  • îmburuiena
  • ‑mburuiena
  • îmburuienă
  • ‑mburuienă
  • îmburuienase
  • ‑mburuienase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • îmburuienea
  • ‑mburuienea
(să)
  • îmburuieneze
  • ‑mburuieneze
  • îmburuienau
  • ‑mburuienau
  • îmburuiena
  • ‑mburuiena
  • îmburuienaseră
  • ‑mburuienaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îmburuienat

  • 1. rar Plin de buruieni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • A cotit pe-un drumeag îngust, îmburuienat și a intrat pe-o portiță. GALAN, B. I 142.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + buruiană + sufix -at.
    surse: DEX '98 DEX '09