2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbucătățire sf [At: CONTEMP., 1949, nr. 126, 13/5 / Pl: ~ri / E: îmbucătăți] Tăiere a ceva în bucăți Si: fragmentare.

ÎMBUCĂTĂȚÍRE, îmbucătățiri, s. f. Acțiunea de a îmbucătăți.V. îmbucătăți.

ÎMBUCĂTĂȚÍRE, îmbucătățiri, s. f. Acțiunea de a îmbucătăți.V. îmbucătăți.

ÎMBUCĂTĂȚÍRE, îmbucătățiri, s. f. Acțiunea de a îmbucătăți; fig. destrămare.

îmbucătăți vt [At: ARDELEANU, V. P. 213 / Pzi: esc / E: în- + bucată] A tăia ceva în bucăți Si: a fragmenta, (rar) a îmbucăți.

ÎMBUCĂTĂȚÍ, îmbucătățesc, vb. IV. Tranz. A tăia în bucăți, a face bucăți; a îmbucăți, a fragmenta. – Contaminare între îmbucăți și înjumătăți.

ÎMBUCĂTĂȚÍ, îmbucătățesc, vb. IV. Tranz. A tăia în bucăți, a face bucăți; a îmbucăți, a fragmenta. – Contaminare între îmbucăți și înjumătăți.

ÎMBUCĂTĂȚÍ, îmbucătățesc, vb. IV. Tranz. A tăia în bucăți, a face bucăți. A îmbucătăți carnea.

A ÎMBUCĂTĂȚÍ ~ésc tranz. A tăia în bucăți; a face bucăți. /în + a bucătăți

îmbucă(tă)țì v. a tăia, a rupe în bucăți.

îmbucățésc saŭ îmbucătățésc v. tr. Prefac în bucățĭ. V. parlagiŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îmbucătățíre (înv.) s. f., g.-d. art. îmbucătățírii; pl. îmbucătățíri

îmbucătățíre s. f., g.-d. art. îmbucătățírii; pl. îmbucătățíri

îmbucătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucătățésc, imperf. 3 sg. îmbucătățeá; conj. prez. 3 îmbucătățeáscă

îmbucătățí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucătățésc, imperf. 3 sg. îmbucătățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbucătățeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMBUCĂTĂȚÍRE s. v. împărțire.

ÎMBUCĂTĂȚIRE s. dividere, divizare, diviziune, fracționare, fragmentare, împărțire, secționare, segmentare, tăiat, tăiere, (rar) segmentație. (~ unui întreg.)

ÎMBUCĂTĂȚÍ vb. 1. (reg.) a bucățeli, a bucăți, a rupturi. (De ce-ai ~ în halul ăsta carnea?) 2. v. împărți.

ÎMBUCĂTĂȚI vb. 1. (reg.) a bucățeli, a bucăți, a rupturi. (De ce-ai ~ în halul ăsta carnea?) 2. a despărți, a divide, a diviza, a fracționa, a fragmenta, a împărți, a scinda, a secționa, a separa, a tăia. (~ bucata în trei.)

Intrare: îmbucătățire
îmbucătățire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbucătățire
  • ‑mbucătățire
  • îmbucătățirea
  • ‑mbucătățirea
plural
  • îmbucătățiri
  • ‑mbucătățiri
  • îmbucătățirile
  • ‑mbucătățirile
genitiv-dativ singular
  • îmbucătățiri
  • ‑mbucătățiri
  • îmbucătățirii
  • ‑mbucătățirii
plural
  • îmbucătățiri
  • ‑mbucătățiri
  • îmbucătățirilor
  • ‑mbucătățirilor
vocativ singular
plural
Intrare: îmbucătăți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbucătăți
  • ‑mbucătăți
  • îmbucătățire
  • ‑mbucătățire
  • îmbucătățit
  • ‑mbucătățit
  • îmbucătățitu‑
  • ‑mbucătățitu‑
  • îmbucătățind
  • ‑mbucătățind
  • îmbucătățindu‑
  • ‑mbucătățindu‑
singular plural
  • îmbucătățește
  • ‑mbucătățește
  • îmbucătățiți
  • ‑mbucătățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbucătățesc
  • ‑mbucătățesc
(să)
  • îmbucătățesc
  • ‑mbucătățesc
  • îmbucătățeam
  • ‑mbucătățeam
  • îmbucătății
  • ‑mbucătății
  • îmbucătățisem
  • ‑mbucătățisem
a II-a (tu)
  • îmbucătățești
  • ‑mbucătățești
(să)
  • îmbucătățești
  • ‑mbucătățești
  • îmbucătățeai
  • ‑mbucătățeai
  • îmbucătățiși
  • ‑mbucătățiși
  • îmbucătățiseși
  • ‑mbucătățiseși
a III-a (el, ea)
  • îmbucătățește
  • ‑mbucătățește
(să)
  • îmbucătățească
  • ‑mbucătățească
  • îmbucătățea
  • ‑mbucătățea
  • îmbucătăți
  • ‑mbucătăți
  • îmbucătățise
  • ‑mbucătățise
plural I (noi)
  • îmbucătățim
  • ‑mbucătățim
(să)
  • îmbucătățim
  • ‑mbucătățim
  • îmbucătățeam
  • ‑mbucătățeam
  • îmbucătățirăm
  • ‑mbucătățirăm
  • îmbucătățiserăm
  • ‑mbucătățiserăm
  • îmbucătățisem
  • ‑mbucătățisem
a II-a (voi)
  • îmbucătățiți
  • ‑mbucătățiți
(să)
  • îmbucătățiți
  • ‑mbucătățiți
  • îmbucătățeați
  • ‑mbucătățeați
  • îmbucătățirăți
  • ‑mbucătățirăți
  • îmbucătățiserăți
  • ‑mbucătățiserăți
  • îmbucătățiseți
  • ‑mbucătățiseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbucătățesc
  • ‑mbucătățesc
(să)
  • îmbucătățească
  • ‑mbucătățească
  • îmbucătățeau
  • ‑mbucătățeau
  • îmbucătăți
  • ‑mbucătăți
  • îmbucătățiseră
  • ‑mbucătățiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îmbucătățire

etimologie:

  • vezi îmbucătăți
    surse: DEX '98 DEX '09

îmbucătăți îmbucătățire îmbucătățit

etimologie:

  • contaminare îmbucăți și înjumătăți
    surse: DEX '09 DEX '98