opțiuni
  • info

8 definiții pentru îmbucăți

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMBUCĂȚI, îmbucățesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îmbucătăți. – În + bucăți.

ÎMBUCĂȚI, îmbucățesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îmbucătăți. – În + bucăți.

îmbucăți vt [At: DA ms / Pzi: ~țesc / E: în- + bucăți] (Rar) A îmbucătăți.

îmbucătăți vt [At: ARDELEANU, V. P. 213 / Pzi: ~țesc / E: în- + bucată] A tăia ceva în bucăți Si: a fragmenta, (rar) a îmbucăți.

îmbucă(tă)țì v. a tăia, a rupe în bucăți.

îmbucățésc saŭ îmbucătățésc v. tr. Prefac în bucățĭ. V. parlagiŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îmbucăți (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucățesc, 3 sg. îmbucățește, imperf. 1 îmbucățeam; conj. prez. 1 sg. să îmbucățesc, 3 să îmbucățească

îmbucăți (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucățesc, imperf. 3 sg. îmbucățea; conj. prez. 3 să îmbucățească

îmbucăți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucățesc, imperf. 3 sg. îmbucățea; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbucățească

Intrare: îmbucăți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbucăți
  • ‑mbucăți
  • îmbucățire
  • ‑mbucățire
  • îmbucățit
  • ‑mbucățit
  • îmbucățitu‑
  • ‑mbucățitu‑
  • îmbucățind
  • ‑mbucățind
  • îmbucățindu‑
  • ‑mbucățindu‑
 singular plural
  • îmbucățește
  • ‑mbucățește
  • îmbucățiți
  • ‑mbucățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbucățesc
  • ‑mbucățesc
 (să)
  • îmbucățesc
  • ‑mbucățesc
  • îmbucățeam
  • ‑mbucățeam
  • îmbucății
  • ‑mbucății
  • îmbucățisem
  • ‑mbucățisem
a II-a (tu)
  • îmbucățești
  • ‑mbucățești
 (să)
  • îmbucățești
  • ‑mbucățești
  • îmbucățeai
  • ‑mbucățeai
  • îmbucățiși
  • ‑mbucățiși
  • îmbucățiseși
  • ‑mbucățiseși
a III-a (el, ea)
  • îmbucățește
  • ‑mbucățește
 (să)
  • îmbucățească
  • ‑mbucățească
  • îmbucățea
  • ‑mbucățea
  • îmbucăți
  • ‑mbucăți
  • îmbucățise
  • ‑mbucățise
plural I (noi)
  • îmbucățim
  • ‑mbucățim
 (să)
  • îmbucățim
  • ‑mbucățim
  • îmbucățeam
  • ‑mbucățeam
  • îmbucățirăm
  • ‑mbucățirăm
  • îmbucățiserăm
  • ‑mbucățiserăm
  • îmbucățisem
  • ‑mbucățisem
a II-a (voi)
  • îmbucățiți
  • ‑mbucățiți
 (să)
  • îmbucățiți
  • ‑mbucățiți
  • îmbucățeați
  • ‑mbucățeați
  • îmbucățirăți
  • ‑mbucățirăți
  • îmbucățiserăți
  • ‑mbucățiserăți
  • îmbucățiseți
  • ‑mbucățiseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbucățesc
  • ‑mbucățesc
 (să)
  • îmbucățească
  • ‑mbucățească
  • îmbucățeau
  • ‑mbucățeau
  • îmbucățiră
  • ‑mbucățiră
  • îmbucățiseră
  • ‑mbucățiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmbucăți, îmbucățescverb

etimologie:
  • În + bucăți DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.