3 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbrobodit1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: îmbrobodi] 1-5 Îmbrobodire (1-5).

îmbrobodit2, ~ă a [At: MACEDONSKI, O. I, 133 / Pl: ~iți, ~e / E: îmbrobodi] 1Care are capul acoperit cu o broboadă, cu o basma etc. 2 (Fig; d. adevăr) Ascuns. 3 (D. bărbați) Amăgit. 4 (D. bărbați) Înșelat. 5 Convins să accepte realitatea așa cum îi este înfățișată, împiedicându-l să vadă adevăratul ei aspect.

ÎMBROBODÍT2, -Ă, îmbrobodiți, -te, adj. (Despre oameni) 1. Cu capul acoperit cu o broboadă, cu o basma etc. 2. Fig. (Fam.) Amăgit, înșelat, păcălit. – V. îmbrobodi.

ÎMBROBODÍT2, -Ă, îmbrobodiți, -te, adj. (Despre oameni) 1. Cu capul acoperit cu o broboadă, cu o basma etc. 2. Fig. (Fam.) Amăgit, înșelat, păcălit. – V. îmbrobodi.

ÎMBROBODÍT1 s. n. Îmbrobodire. – V. îmbrobodi.

ÎMBROBODÍT1 s. n. Îmbrobodire. – V. îmbrobodi.

ÎMBROBODÍT, -Ă, îmbrobodiți, -te, adj. 1. (Despre persoane) Cu capul acoperit de o broboadă sau de altă învelitoare. O tătarcă îmbrobodită și cu șalvari săraci împingea din șolduri o vacă fără ugeri în pășunea de spini a cîmpiei sterpe. ARGHEZI, P. T. 160. Se arată-n preajma mea Trei năluci îmbrobodite. MACEDONSKI, O. I 133. ◊ Fig. Un vînt umed adusese peste noapte nouri urîți, și acuma cerul era îmbrobodit pînă în marginile zării. SADOVEANU, O. IV 91. 2. Fig. Păcălit, înșelat. (Substantivat) Toată lumea vedea și toată lumea rîdea de îmbroboditul de bărbat. POPESCU, B. III 140.

îmbrobodi [At: PANN ap. GCR. II, 362 / V: împr~, împropodi / Pzi: ~desc, îmbrobod / E: în- + broboadă] 1-2 vtr A(-și) acoperi capul cu o broboadă, cu o basma etc. 3-4 vtr (Fig) A (se) învălui. 5 vt (Fam) A convinge pe cineva să accepte realitățile așa cum îi sunt înfățișate, împiedicându-l să vadă adevăratul lor aspect. 6 vt (Fig) A amăgi. 7 vt (Îe) A ~ pe cineva (la ochi) A cuceri pe cineva. 8 vt (Îae) A înșela. 9 vt (Fig) A spânzura.

ÎMBROBODÍ, îmbrobodesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A(-și) acoperi capul cu o broboadă, cu o basma etc. ♦ Fig. A (se) acoperi ca într-un văl;, a (se) învălui. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A înșela, a minți pe cineva. – În + broboadă.

ÎMBROBODÍ, îmbrobodesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A(-și) acoperi capul cu o broboadă, cu o basma etc. ♦ Fig. A (se) acoperi ca într-un văl; a (se) învălui. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A convinge pe cineva să accepte realitățile așa cum îi sunt înfățișate, împiedicându-l să vadă adevăratul lor aspect. – În + broboadă.

ÎMBROBODÍ, îmbrobodesc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la persoane) A acoperi capul cuiva cu o broboadă sau cu altă învelitoare. O săteancă bătrînă o îmbrobodea pe Hanora cu o basma. CAMILAR, N. I 103. [Îl] înfășase și-l îmbrobodise ca pe copii. ȘEZ. II 200. (Refl.) S-a îmbrobodit și s-a cinchit înaintea vetrei. SADOVEANU, O. I 329. ◊ Fig. Nori cenușii, încărcați mai mult de pulberea ridicată de pe drumuri decît de ploaia din cer, îmbrobodesc zarea îndepărtată. CAZABAN, V. 136. Pîcla deasă-mbrobodește munții nalți. ALECSANDRI, P. III 642. (Refl.) Ceriul cel limpede se îmbrobodește cu nori întunecoși. RUSSO, O. 24. 2. Fig. A înșela, a minți, a păcăli. V-au îmbrobodit și pe voi, măi feciori... rîse Cocoran. CAMILAR, TEM. 160. Dacă erai înțeles cu ei și-ai vrut să mă îmbrobodești, atunci ești un pungaș. PAS, Z. II 172. Spui tu drept, mamă, nu mă îmbrobodești cu vreo minciună? GALACTION, O. I 73. Vă pot... spune în față curat cine sînt și cum v-am îmbrobodit și v-am jucat. GHICA, A. 691. – Prez. ind. și: îmbróbod (CONTEMPORANUL, IV 44).

A ÎMBROBODÍ ~ésc tranz. 1) (capul) A acoperi cu o broboadă. 2) fig. A înconjura din toate părțile (ca într-un văl). 3) fig. fam. A face să nu vadă adevărul, păcălind cu abilitate; a încălța. [Sil. îm-bro-] /în + broboadă

îmbrobodì v. 1. a acoperi capul miresei cu o broboadă (în ziua de cununie); 2. fig. a acoperi cu un văl: lacrimile îmbrobodiră fulgerarea ochilor lui BĂLC.; 3. fam. a captiva, a seduce: îl îmbrobodești ca p’o muiere PANN.

îmbrobodésc și (Olt. Munt. vest) probodésc v. tr. (d. broboadă saŭ bg. pobradĭy, îmbrobodesc). Acoper capu cu broboada. Fig. Îmbolmojesc, păcălesc, înșel.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îmbrobodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrobodésc, imperf. 3 sg. îmbrobodeá; conj. prez. 3 îmbrobodeáscă

îmbrobodí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrobodésc, imperf. 3 sg. îmbrobodeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbrobodeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMBROBODÍT s. v. îmbrobodire.

Îmbrobodit ≠ dezbrobodit

ÎMBROBODÍ vb. (Transilv.) a se încârpui.

ÎMBROBODI vb. (Transilv.) a se încîrpui.

A îmbrobodi ≠ a dezbrobodi

arată toate definițiile

Intrare: îmbrobodit (adj.)
îmbrobodit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbrobodit
  • ‑mbrobodit
  • îmbroboditul
  • îmbroboditu‑
  • ‑mbroboditul
  • ‑mbroboditu‑
  • îmbrobodi
  • ‑mbrobodi
  • îmbrobodita
  • ‑mbrobodita
plural
  • îmbrobodiți
  • ‑mbrobodiți
  • îmbrobodiții
  • ‑mbrobodiții
  • îmbrobodite
  • ‑mbrobodite
  • îmbroboditele
  • ‑mbroboditele
genitiv-dativ singular
  • îmbrobodit
  • ‑mbrobodit
  • îmbroboditului
  • ‑mbroboditului
  • îmbrobodite
  • ‑mbrobodite
  • îmbroboditei
  • ‑mbroboditei
plural
  • îmbrobodiți
  • ‑mbrobodiți
  • îmbrobodiților
  • ‑mbrobodiților
  • îmbrobodite
  • ‑mbrobodite
  • îmbroboditelor
  • ‑mbroboditelor
vocativ singular
plural
Intrare: îmbrobodit (s.n.)
îmbrobodit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbrobodit
  • ‑mbrobodit
  • îmbroboditul
  • îmbroboditu‑
  • ‑mbroboditul
  • ‑mbroboditu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • îmbrobodit
  • ‑mbrobodit
  • îmbroboditului
  • ‑mbroboditului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: îmbrobodi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbrobodi
  • ‑mbrobodi
  • îmbrobodire
  • ‑mbrobodire
  • îmbrobodit
  • ‑mbrobodit
  • îmbroboditu‑
  • ‑mbroboditu‑
  • îmbrobodind
  • ‑mbrobodind
  • îmbrobodindu‑
  • ‑mbrobodindu‑
singular plural
  • îmbrobodește
  • ‑mbrobodește
  • îmbrobodiți
  • ‑mbrobodiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbrobodesc
  • ‑mbrobodesc
(să)
  • îmbrobodesc
  • ‑mbrobodesc
  • îmbrobodeam
  • ‑mbrobodeam
  • îmbrobodii
  • ‑mbrobodii
  • îmbrobodisem
  • ‑mbrobodisem
a II-a (tu)
  • îmbrobodești
  • ‑mbrobodești
(să)
  • îmbrobodești
  • ‑mbrobodești
  • îmbrobodeai
  • ‑mbrobodeai
  • îmbrobodiși
  • ‑mbrobodiși
  • îmbrobodiseși
  • ‑mbrobodiseși
a III-a (el, ea)
  • îmbrobodește
  • ‑mbrobodește
(să)
  • îmbrobodească
  • ‑mbrobodească
  • îmbrobodea
  • ‑mbrobodea
  • îmbrobodi
  • ‑mbrobodi
  • îmbrobodise
  • ‑mbrobodise
plural I (noi)
  • îmbrobodim
  • ‑mbrobodim
(să)
  • îmbrobodim
  • ‑mbrobodim
  • îmbrobodeam
  • ‑mbrobodeam
  • îmbrobodirăm
  • ‑mbrobodirăm
  • îmbrobodiserăm
  • ‑mbrobodiserăm
  • îmbrobodisem
  • ‑mbrobodisem
a II-a (voi)
  • îmbrobodiți
  • ‑mbrobodiți
(să)
  • îmbrobodiți
  • ‑mbrobodiți
  • îmbrobodeați
  • ‑mbrobodeați
  • îmbrobodirăți
  • ‑mbrobodirăți
  • îmbrobodiserăți
  • ‑mbrobodiserăți
  • îmbrobodiseți
  • ‑mbrobodiseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbrobodesc
  • ‑mbrobodesc
(să)
  • îmbrobodească
  • ‑mbrobodească
  • îmbrobodeau
  • ‑mbrobodeau
  • îmbrobodi
  • ‑mbrobodi
  • îmbrobodiseră
  • ‑mbrobodiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îmbrobodit (adj.)

  • 1. (Despre oameni) Cu capul acoperit cu o broboadă, cu o basma etc.
    surse: DEX '09 DLRLC antonime: dezbrobodit 3 exemple
    exemple
    • O tătarcă îmbrobodită și cu șalvari săraci împingea din șolduri o vacă fără ugeri în pășunea de spini a cîmpiei sterpe. ARGHEZI, P. T. 160.
      surse: DLRLC
    • Se arată-n preajma mea Trei năluci îmbrobodite. MACEDONSKI, O. I 133.
      surse: DLRLC
    • figurat Un vînt umed adusese peste noapte nouri urîți, și acuma cerul era îmbrobodit pînă în marginile zării. SADOVEANU, O. IV 91.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • (și) substantivat Toată lumea vedea și toată lumea rîdea de îmbroboditul de bărbat. POPESCU, B. III 140.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi îmbrobodi
    surse: DEX '09 DEX '98

îmbrobodit (s.n.)

etimologie:

  • vezi îmbrobodi
    surse: DEX '98 DEX '09

îmbrobodi îmbrobodire

  • 1. tranzitiv reflexiv A(-și) acoperi capul cu o broboadă, cu o basma etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: dezbrobodi 3 exemple
    exemple
    • O săteancă bătrînă o îmbrobodea pe Hanora cu o basma. CAMILAR, N. I 103.
      surse: DLRLC
    • [Îl] înfășase și-l îmbrobodise ca pe copii. ȘEZ. II 200.
      surse: DLRLC
    • S-a îmbrobodit și s-a cinchit înaintea vetrei. SADOVEANU, O. I 329.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat A (se) acoperi ca într-un văl; a (se) învălui.
      surse: DEX '09 sinonime: învălui 3 exemple
      exemple
      • Nori cenușii, încărcați mai mult de pulberea ridicată de pe drumuri decît de ploaia din cer, îmbrobodesc zarea îndepărtată. CAZABAN, V. 136.
        surse: DLRLC
      • Pîcla deasă-mbrobodește munții nalți. ALECSANDRI, P. III 642.
        surse: DLRLC
      • Ceriul cel limpede se îmbrobodește cu nori întunecoși. RUSSO, O. 24.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat familiar A înșela, a minți pe cineva.
    exemple
    • V-au îmbrobodit și pe voi, măi feciori... rîse Cocoran. CAMILAR, TEM. 160.
      surse: DLRLC
    • Dacă erai înțeles cu ei și-ai vrut să mă îmbrobodești, atunci ești un pungaș. PAS, Z. II 172.
      surse: DLRLC
    • Spui tu drept, mamă, nu mă îmbrobodești cu vreo minciună? GALACTION, O. I 73.
      surse: DLRLC
    • Vă pot... spune în față curat cine sînt și cum v-am îmbrobodit și v-am jucat. GHICA, A. 691.
      surse: DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ și: îmbrobod.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • În + broboadă
    surse: DEX '09 DEX '98