ÎMBROBODIRE, îmbrobodiri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbrobodi; îmbrobodeală. – V. îmbrobodi.

îmbrobodire sf [At: PAMFILE, I. C. 363 / Pl: ~ri / E: îmbrobodi] 1 Acoperire a capului cu o broboadă, cu o basma etc. Si: îmbrobodeală (1), îmbrobodit¹ (1). 2 (Fig) Ascundere a adevărului sub aparențe înșelătoare Si: îmbrobodeală (2), îmbrobodit¹ (2), învăluire. 3 Amăgire a unei persoane Si: îmbrobodeală (3), îmbrobodit¹ (3). 4 Cucerire a cuiva Si: îmbrobodeală (4), îmbrobodit¹ (4). 5 (Fig) Convingere a unei persoane de a accepta realitatea așa cum îi este înfățișată, împiedicând-o să vadă adevăratul ei aspect Si: îmbrobodeală (5), îmbrobodit¹ (5).

ÎMBROBODIRE s. f. Acțiunea de a (se) îmbrobodi; îmbrobodeală. – V. îmbrobodi.

ÎMBROBODIRE s. f. Acțiunea de a (se) îmbrobodi.

îmbrobodire s. f., g.-d. art. îmbrobodirii; pl. îmbrobodiri

!îmbrobodire s. f., g.-d. art. îmbrobodirii; pl. îmbrobodiri

îmbrobodire s. f., g.-d. art. îmbrobodirii, pl. îmbrobodiri

ÎMBROBODIRE s. îmbrobodit. (~ul unei femei cu o broboadă.)

Îmbrobodire ≠ dezbrobodire