2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbiere sf [At: PANN, P.V. I, 118/21 / S și: (înv) înb~ / P: ~bi-e~ / V: (reg) ~iare / Pl: ~ri / E: îmbia] (Pfm) 1 Îndemn stăruitor de a face sau a primi ceva Si: invitație, poftire, (pfm; rar) îmbială (1), îmbiat1 (1), îmbietură (1). 2 (Rar) Ofertă a cuiva de a face ceva Si: (pfm; rar) îmbială (2), îmbiat1 (2), îmbietură (2). 3 (Fig) Atracție spre ceva Si: (pfm; rar) îmbială (3), îmbiat1 (3), îmbietură (3).

ÎMBIÉRE, îmbieri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbia și rezultatul ei; poftire, invitație, îndemn stăruitor; îmbiat. [Pr.: -bi-e-] – V. îmbia.

ÎMBIÉRE, îmbieri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbia și rezultatul ei; poftire, invitație, îndemn stăruitor; îmbiat. [Pr.: -bi-e-] – V. îmbia.

ÎMBIÉRE, îmbieri, s. f. Acțiunea de a îmbia și rezultatul ei; poftire, invitație, îndemn stăruitor. Pomîrlă a mormăit ceva, poate o îmbiere. GALAN, Z. R 376. Trei zile încheiate se sili Sila cu fel de fel de îmbieri, cu fel de fel de mîngîieri... ca să facă pe băiat să scoață macar un grai din gura lui, dar nu i-a stat prin putință cu nici un preț. POPESCU, B. III 125. – Pronunțat: -bi-e-.

îmbiere f. invitațiune: de îmbiere n’are nici habar PANN. [V. îmbià].

îmbia [At: VARLAAM, C. 308/2 / S și: (înv) înb~ / P: ~bi-a / Pzi: ~ii, (înv) ~iu și ~iez / E: ns cf ml *inviare] (Pfm) 1-2 vtrr A (se) îndemna stăruitor să facă sau să primească ceva Si: a (se) invita, a (se) pofti. 3 vr (Rar) A se lăsa poftit. 4 vr (Rar) A se oferi. 5-6 vtr (Rar; d. persoane de sex opus) A (se) uni. 7 vt (Fig) A atrage.

ÎMBIÁ, îmbíi, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) îndemna (stăruitor) să facă sau să primească ceva; a (se) invita, a (se) pofti. ♦ Refl. (Rar) A se lăsa poftit. ♦ Tranz. Fig. A atrage. [Pr. -bi-a] – Lat. *inviare.

ÎMBIÁ, îmbíi, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) îndemna (stăruitor) să facă sau să primească ceva; a (se) invita, a (se) pofti. ♦ Refl. (Rar) A se lăsa poftit. ♦ Tranz. Fig. A atrage. [Pr.: -bi-a] – Probabil lat. *inviare.

ÎMBIÁ, îmbíi, vb. I. Tranz. A îndemna pe cineva cu stăruință (uneori cu rugăminți repetate) să facă ceva sau să primească ceva; a invita, a pofti. Poftim, stai și ospătează... hai! îl îmbie Ion Crîngașu, dar se întrerupse, văzînd cum tatăl lui se uita pieziș. CAMILAR, TEM. 10. Adineauri mă îmbiai să mă duci acasă în cabrioletul tău. C. PETRESCU, A. R. 30. Făt-Frumos... fu primit de Alb-împărat cu multă cinste și îmbiat cu felurite sorbeturi răcoritoare. POPESCU, B. I 11. ◊ Fig. Un tainic dor de viață mă îmbie. Simt inima bătîndu-mi tot mai vie. IOSIF, P. 14. ◊ Refl. reciproc. Începură a se îmbia unul pe altul. SBIERA, P. 22. ♦ Refl. (Rar) A se lăsa poftit. Zise către Ioaneș să o urmeze. Ioaneș nu se îmbie mult și merse fără frică după zînă. RETEGANUL, P. IV 11. ♦ A atrage. Îl îmbiau, ca pe fete, culorile și lucrurile gingașe. GALACTION, O. I 9. – Pronunțat: -bi-a.

A ÎMBIÁ îmbíi tranz. (persoane) A îndemna în mod insistent (să facă sau să accepte ceva). /<lat. inviare

îmbià v. a invita: smeul o îmbia să miroase florile ISP. [Lat. INVIARE].

îmbíĭ, a v. tr. (cp. cu lat. in-viare, a merge, a percurge. Îndemn: a îmbia să vie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îmbiére (-bi-e-) s. f., g.-d. art. îmbiérii; pl. îmbiéri

îmbiére s. f. (sil. -bi-e-). g.-d. art. îmbiérii; pl. îmbiéri

îmbiá (a ~) (-bi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. îmbíi, 3 îmbíe, 1 pl. îmbiém (-bi-em); conj. prez. 1 și 2 sg. îmbíi, 3 să îmbíe; ger. îmbiínd (-bi-ind)

îmbiá vb. (sil. -bi-a), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. îmbíi, 3 sg. și pl. îmbíe (sil. -bi-e), 1 pl. îmbiém; ger. îmbiínd (sil. -bi-ind)

îmbia (i-a) (ind. prez. 1 sg. îmbii, 3 sg. îmbie, ger. îmbiind)

îmbiu, -bie 3 ind. și conj., -biam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMBIERE s. invitație, poftire, (rar) îmbială.

ÎMBIÁ vb. 1. v. invita. 2. v. îndemna. 3. v. stimula.

arată toate definițiile

Intrare: îmbiere
  • silabație: îm-bi-e-re
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbiere
  • ‑mbiere
  • îmbierea
  • ‑mbierea
plural
  • îmbieri
  • ‑mbieri
  • îmbierile
  • ‑mbierile
genitiv-dativ singular
  • îmbieri
  • ‑mbieri
  • îmbierii
  • ‑mbierii
plural
  • îmbieri
  • ‑mbieri
  • îmbierilor
  • ‑mbierilor
vocativ singular
plural
Intrare: îmbia
  • silabație: îm-bi-a
verb (VT102)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbia
  • ‑mbia
  • îmbiere
  • ‑mbiere
  • îmbiat
  • ‑mbiat
  • îmbiatu‑
  • ‑mbiatu‑
  • îmbiind
  • ‑mbiind
  • îmbiindu‑
  • ‑mbiindu‑
singular plural
  • îmbie
  • ‑mbie
  • îmbiați
  • ‑mbiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbii
  • ‑mbii
(să)
  • îmbii
  • ‑mbii
  • îmbiam
  • ‑mbiam
  • îmbiai
  • ‑mbiai
  • îmbiasem
  • ‑mbiasem
a II-a (tu)
  • îmbii
  • ‑mbii
(să)
  • îmbii
  • ‑mbii
  • îmbiai
  • ‑mbiai
  • îmbiași
  • ‑mbiași
  • îmbiaseși
  • ‑mbiaseși
a III-a (el, ea)
  • îmbie
  • ‑mbie
(să)
  • îmbie
  • ‑mbie
  • îmbia
  • ‑mbia
  • îmbie
  • ‑mbie
  • îmbiase
  • ‑mbiase
plural I (noi)
  • îmbiem
  • ‑mbiem
(să)
  • îmbiem
  • ‑mbiem
  • îmbiam
  • ‑mbiam
  • îmbiarăm
  • ‑mbiarăm
  • îmbiaserăm
  • ‑mbiaserăm
  • îmbiasem
  • ‑mbiasem
a II-a (voi)
  • îmbiați
  • ‑mbiați
(să)
  • îmbiați
  • ‑mbiați
  • îmbiați
  • ‑mbiați
  • îmbiarăți
  • ‑mbiarăți
  • îmbiaserăți
  • ‑mbiaserăți
  • îmbiaseți
  • ‑mbiaseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbie
  • ‑mbie
(să)
  • îmbie
  • ‑mbie
  • îmbiau
  • ‑mbiau
  • îmbia
  • ‑mbia
  • îmbiaseră
  • ‑mbiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îmbiere

  • 1. Acțiunea de a (se) îmbia și rezultatul ei; îndemn stăruitor.
    exemple
    • Pomîrlă a mormăit ceva, poate o îmbiere. GALAN, Z. R 376.
      surse: DLRLC
    • Trei zile încheiate se sili Sila cu fel de fel de îmbieri, cu fel de fel de mîngîieri... ca să facă pe băiat să scoață macar un grai din gura lui, dar nu i-a stat prin putință cu nici un preț. POPESCU, B. III 125.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi îmbia
    surse: DEX '98 DEX '09

îmbia îmbiere

  • 1. A (se) îndemna (stăruitor) să facă sau să primească ceva; a (se) invita, a (se) pofti.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: invita pofti îndemna 5 exemple
    exemple
    • Poftim, stai și ospătează... hai! îl îmbie Ion Crîngașu, dar se întrerupse, văzînd cum tatăl lui se uita pieziș. CAMILAR, TEM. 10.
      surse: DLRLC
    • Adineauri mă îmbiai să mă duci acasă în cabrioletul tău. C. PETRESCU, A. R. 30.
      surse: DLRLC
    • Făt-Frumos... fu primit de Alb-împărat cu multă cinste și îmbiat cu felurite sorbeturi răcoritoare. POPESCU, B. I 11.
      surse: DLRLC
    • figurat Un tainic dor de viață mă îmbie. Simt inima bătîndu-mi tot mai vie. IOSIF, P. 14.
      surse: DLRLC
    • Începură a se îmbia unul pe altul. SBIERA, P. 22.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv rar A se lăsa poftit.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Zise către Ioaneș să o urmeze. Ioaneș nu se îmbie mult și merse fără frică după zînă. RETEGANUL, P. IV 11.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Îl îmbiau, ca pe fete, culorile și lucrurile gingașe. GALACTION, O. I 9.
        surse: DLRLC

etimologie: