12 definiții pentru îmbătător

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMBĂTĂTÓR, -OÁRE, îmbătători, -oare, adj. 1. (Rar; despre băuturi alcoolice) Care îmbată. ♦ (Curent; despre arome, miresme) Care amețește, care tulbură mintea; amețitor. 2. Fig. Care farmecă, încântă; deosebit de plăcut; încântător. – Îmbăta + suf. -ător.

ÎMBĂTĂTÓR, -OÁRE, îmbătători, -oare, adj. 1. (Rar; despre băuturi alcoolice) Care îmbată. ♦ (Curent; despre arome, miresme) Care amețește, care tulbură mintea; amețitor. 2. Fig. Care farmecă, încântă; deosebit de plăcut; încântător. – Îmbăta + suf. -ător.

îmbătător, ~oare [At: NEGRUZZI, S. I, 256 / S și: (înv) înb~ / Pl: ~i, ~oare / E: îmbăta + -(ă)tor] 1 a (Rar; d. băuturi alcoolice) Care îmbată (1). 2 a (D. arome, miresme) Care tulbură mintea Si: amețitor. 3 a (Fig) Care farmecă Si: încântător, plăcut. 4 sf (Reg) Plantă nede finită mai îndeaproape.

ÎMBĂTĂTÓR, -OÁRE, îmbătători, -oare, adj. (Rar la propriu) Care îmbată. Spirtul, o esență îmbătătoare. NEGRUZZI, S. I 256. ♦ Fig. (Mai ales despre arome, miresme) Care amețește, tulbură (adesea în chip foarte plăcut); care farmecă; amețitor, tulburător, încîntător. Sub nucul lat Te afli însă izolat, Și-n umbra lui îmbătătoare Trecutul naște ca o floare. MACEDONSKI, O. I 78. Copacii înfloresc, – în aer Plutesc miresme-mbătătoare. VLAHUȚĂ, O. A. 66. Ghiocei înfloriți răspîndeau un miros îmbătător. ODOBESCU, S. III 279.

ÎMBĂTĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care îmbată, amețește. Miros ~. 2) fig. Care farmecă; care subjugă. /a îmbăta + suf. ~ător

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îmbătător adj. m., pl. îmbătători; f. sg. și pl. îmbătătoare

îmbătător adj. m., pl. îmbătători; f. sg. și pl. îmbătătoare

îmbătătór adj. m., pl. îmbătătóri; f. sg. și pl. îmbătătoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMBĂTĂTÓR adj. 1. v. înmiresmat. 2. v. aromat.

ÎMBĂTĂTÓR adj. v. amețitor, feeric, fermecător, încântător, minunat, tulburător.

ÎMBĂTĂTOR adj. 1. îmbălsămat, inmiresmat, parfumat, (rar) tămîiat, (pop.) miresmat, (înv.) miresmător, mirosnic, parfumator, (fig.) dulce. (Mirosul ~ al florilor.) 2. aromat, aromatic, îmbălsămat, înmiresmat, parfumat, (rar) balsamic, balsamiu, binemirositor. (O substanță ~.)

îmbătător adj. v. AMEȚITOR. FEERIC. FERMECĂTOR. ÎNCÎNTĂTOR. MINUNAT. TULBURĂTOR.

Intrare: îmbătător
îmbătător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbătător
  • ‑mbătător
  • îmbătătorul
  • îmbătătoru‑
  • ‑mbătătorul
  • ‑mbătătoru‑
  • îmbătătoare
  • ‑mbătătoare
  • îmbătătoarea
  • ‑mbătătoarea
plural
  • îmbătători
  • ‑mbătători
  • îmbătătorii
  • ‑mbătătorii
  • îmbătătoare
  • ‑mbătătoare
  • îmbătătoarele
  • ‑mbătătoarele
genitiv-dativ singular
  • îmbătător
  • ‑mbătător
  • îmbătătorului
  • ‑mbătătorului
  • îmbătătoare
  • ‑mbătătoare
  • îmbătătoarei
  • ‑mbătătoarei
plural
  • îmbătători
  • ‑mbătători
  • îmbătătorilor
  • ‑mbătătorilor
  • îmbătătoare
  • ‑mbătătoare
  • îmbătătoarelor
  • ‑mbătătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmbătător, îmbătătoareadjectiv

  • 1. rar (Despre băuturi alcoolice) Care îmbată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Spirtul, o esență îmbătătoare. NEGRUZZI, S. I 256. DLRLC
    • 1.1. (Curent; despre arome, miresme) Care amețește, care tulbură mintea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Sub nucul lat Te afli însă izolat, Și-n umbra lui îmbătătoare Trecutul naște ca o floare. MACEDONSKI, O. I 78.
      • format_quote Copacii înfloresc, – în aer Plutesc miresme-mbătătoare. VLAHUȚĂ, O. A. 66.
      • format_quote Ghiocei înfloriți răspîndeau un miros îmbătător. ODOBESCU, S. III 279.
  • 2. figurat Care farmecă, încântă; deosebit de plăcut. DEX '09 DEX '98
    sinonime: încântător
etimologie:
  • Îmbăta + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.