11 definiții pentru îmbătător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbătător, ~oare [At: NEGRUZZI, S. I, 256 / S și: (înv) înb~ / Pl: ~i, ~oare / E: îmbăta + -(ă)tor] 1 a (Rar; d. băuturi alcoolice) Care îmbată (1). 2 a (D. arome, miresme) Care tulbură mintea Si: amețitor. 3 a (Fig) Care farmecă Si: încântător, plăcut. 4 sf (Reg) $Plantă nede finită mai îndeaproape.

ÎMBĂTĂTÓR, -OÁRE, îmbătători, -oare, adj. 1. (Rar; despre băuturi alcoolice) Care îmbată. ♦ (Curent; despre arome, miresme) Care amețește, care tulbură mintea; amețitor. 2. Fig. Care farmecă, încântă; deosebit de plăcut; încântător. – Îmbăta + suf. -ător.

ÎMBĂTĂTÓR, -OÁRE, îmbătători, -oare, adj. 1. (Rar; despre băuturi alcoolice) Care îmbată. ♦ (Curent; despre arome, miresme) Care amețește, care tulbură mintea; amețitor. 2. Fig. Care farmecă, încântă; deosebit de plăcut; încântător. – Îmbăta + suf. -ător.

ÎMBĂTĂTÓR, -OÁRE, îmbătători, -oare, adj. (Rar la propriu) Care îmbată. Spirtul, o esență îmbătătoare. NEGRUZZI, S. I 256. ♦ Fig. (Mai ales despre arome, miresme) Care amețește, tulbură (adesea în chip foarte plăcut); care farmecă; amețitor, tulburător, încîntător. Sub nucul lat Te afli însă izolat, Și-n umbra lui îmbătătoare Trecutul naște ca o floare. MACEDONSKI, O. I 78. Copacii înfloresc, – în aer Plutesc miresme-mbătătoare. VLAHUȚĂ, O. A. 66. Ghiocei înfloriți răspîndeau un miros îmbătător. ODOBESCU, S. III 279.

ÎMBĂTĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care îmbată, amețește. Miros ~. 2) fig. Care farmecă; care subjugă. /a îmbăta + suf. ~ător


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îmbătătór adj. m., pl. îmbătătóri; f. sg. și pl. îmbătătoáre

îmbătătór adj. m., pl. îmbătătóri; f. sg. și pl. îmbătătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMBĂTĂTÓR adj. v. amețitor, feeric, fermecător, încântător, minunat, tulburător.

ÎMBĂTĂTÓR adj. 1. v. înmiresmat. 2. v. aromat.

îmbătător adj. v. AMEȚITOR. FEERIC. FERMECĂTOR. ÎNCÎNTĂTOR. MINUNAT. TULBURĂTOR.

ÎMBĂTĂTOR adj. 1. îmbălsămat, inmiresmat, parfumat, (rar) tămîiat, (pop.) miresmat, (înv.) miresmător, mirosnic, parfumator, (fig.) dulce. (Mirosul ~ al florilor.) 2. aromat, aromatic, îmbălsămat, înmiresmat, parfumat, (rar) balsamic, balsamiu, binemirositor. (O substanță ~.)

Intrare: îmbătător
îmbătător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbătător
  • ‑mbătător
  • îmbătătorul
  • îmbătătoru‑
  • ‑mbătătorul
  • ‑mbătătoru‑
  • îmbătătoare
  • ‑mbătătoare
  • îmbătătoarea
  • ‑mbătătoarea
plural
  • îmbătători
  • ‑mbătători
  • îmbătătorii
  • ‑mbătătorii
  • îmbătătoare
  • ‑mbătătoare
  • îmbătătoarele
  • ‑mbătătoarele
genitiv-dativ singular
  • îmbătător
  • ‑mbătător
  • îmbătătorului
  • ‑mbătătorului
  • îmbătătoare
  • ‑mbătătoare
  • îmbătătoarei
  • ‑mbătătoarei
plural
  • îmbătători
  • ‑mbătători
  • îmbătătorilor
  • ‑mbătătorilor
  • îmbătătoare
  • ‑mbătătoare
  • îmbătătoarelor
  • ‑mbătătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îmbătător

  • 1. rar (Despre băuturi alcoolice) Care îmbată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Spirtul, o esență îmbătătoare. NEGRUZZI, S. I 256.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Curent; despre arome, miresme) Care amețește, care tulbură mintea.
      exemple
      • Sub nucul lat Te afli însă izolat, Și-n umbra lui îmbătătoare Trecutul naște ca o floare. MACEDONSKI, O. I 78.
      • Copacii înfloresc, – în aer Plutesc miresme-mbătătoare. VLAHUȚĂ, O. A. 66.
      • Ghiocei înfloriți răspîndeau un miros îmbătător. ODOBESCU, S. III 279.
  • 2. figurat Care farmecă, încântă; deosebit de plăcut.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: încântător

etimologie:

  • Îmbăta + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09