2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbălora [At: CREANGĂ, GL. / V: (reg; cscj) ~ri / S și: (îrg) înb~ / Pzi: ~rez, ~resc (îf îmbălori) / E: îmbăla + -ora] 1 vt (Îrg) A umple gura de salivă. 2 vt (Îrg; fig) A insulta. 3 vt (Îrg; fig) A mustra pe cineva fără motiv. 4 vt (Reg; fig; îf îmbălori) A spune lucruri triviale. 5 vr (Reg; fig; îaf) A se făli.

îmbălori v vz îmbălora

ÎMBĂLORÁ, îmbălorez, vb. I. Tranz. (Mai ales în expr.) A-și îmbălora gura = a-și umple gura de salivă; fig. a mustra, a certa pe cineva. Milostiv fii mie, păcătoasei, care-mi tot îmbălorez gura pe bărbat degeaba. CREANGĂ, A. 17. – Variantă: îmbălorí (ȘEZ. IX 146) vb. IV.

ÎMBĂLORÍ vb. IV v. îmbălora.

ÎMBĂLORÍ vb. IV. v. îmbălora.

îmbălorà v. a îmbăia (fig.): îmi tot îmbălorez gura pe bărbat CR.

îmbăléz și îmbăloréz saŭ îmbălurez v. tr. Umplu de bale, de stupit: vițelu îmbălează țîța, și pe urmă suge. Îmĭ îmbălurez gura, fac bale vorbind mult și furios. Fig. Ocărăsc, insult furios, calomniez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îmbălorá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăloreáză

îmbălorá vb., ind. prez. 1 sg. îmbăloréz, 3 sg. și pl. îmbăloreáză


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

îmbălorá, îmbăloréz, vb. I (reg.) a spune vorbe de ocară, a mustra pe cineva fără a fi vinovat.

Intrare: îmbălorare
îmbălorare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbălorare
  • ‑mbălorare
  • îmbălorarea
  • ‑mbălorarea
plural
  • îmbălorări
  • ‑mbălorări
  • îmbălorările
  • ‑mbălorările
genitiv-dativ singular
  • îmbălorări
  • ‑mbălorări
  • îmbălorării
  • ‑mbălorării
plural
  • îmbălorări
  • ‑mbălorări
  • îmbălorărilor
  • ‑mbălorărilor
vocativ singular
plural
Intrare: îmbălora
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbălora
  • ‑mbălora
  • îmbălorare
  • ‑mbălorare
  • îmbălorat
  • ‑mbălorat
  • îmbăloratu‑
  • ‑mbăloratu‑
  • îmbălorând
  • ‑mbălorând
  • îmbălorându‑
  • ‑mbălorându‑
singular plural
  • îmbălorea
  • ‑mbălorea
  • îmbălorați
  • ‑mbălorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbălorez
  • ‑mbălorez
(să)
  • îmbălorez
  • ‑mbălorez
  • îmbăloram
  • ‑mbăloram
  • îmbălorai
  • ‑mbălorai
  • îmbălorasem
  • ‑mbălorasem
a II-a (tu)
  • îmbălorezi
  • ‑mbălorezi
(să)
  • îmbălorezi
  • ‑mbălorezi
  • îmbălorai
  • ‑mbălorai
  • îmbălorași
  • ‑mbălorași
  • îmbăloraseși
  • ‑mbăloraseși
a III-a (el, ea)
  • îmbălorea
  • ‑mbălorea
(să)
  • îmbăloreze
  • ‑mbăloreze
  • îmbălora
  • ‑mbălora
  • îmbăloră
  • ‑mbăloră
  • îmbălorase
  • ‑mbălorase
plural I (noi)
  • îmbălorăm
  • ‑mbălorăm
(să)
  • îmbălorăm
  • ‑mbălorăm
  • îmbăloram
  • ‑mbăloram
  • îmbălorarăm
  • ‑mbălorarăm
  • îmbăloraserăm
  • ‑mbăloraserăm
  • îmbălorasem
  • ‑mbălorasem
a II-a (voi)
  • îmbălorați
  • ‑mbălorați
(să)
  • îmbălorați
  • ‑mbălorați
  • îmbălorați
  • ‑mbălorați
  • îmbălorarăți
  • ‑mbălorarăți
  • îmbăloraserăți
  • ‑mbăloraserăți
  • îmbăloraseți
  • ‑mbăloraseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbălorea
  • ‑mbălorea
(să)
  • îmbăloreze
  • ‑mbăloreze
  • îmbălorau
  • ‑mbălorau
  • îmbălora
  • ‑mbălora
  • îmbăloraseră
  • ‑mbăloraseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbălori
  • ‑mbălori
  • îmbălorire
  • ‑mbălorire
  • îmbălorit
  • ‑mbălorit
  • îmbăloritu‑
  • ‑mbăloritu‑
  • îmbălorind
  • ‑mbălorind
  • îmbălorindu‑
  • ‑mbălorindu‑
singular plural
  • îmbălorește
  • ‑mbălorește
  • îmbăloriți
  • ‑mbăloriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbăloresc
  • ‑mbăloresc
(să)
  • îmbăloresc
  • ‑mbăloresc
  • îmbăloream
  • ‑mbăloream
  • îmbălorii
  • ‑mbălorii
  • îmbălorisem
  • ‑mbălorisem
a II-a (tu)
  • îmbălorești
  • ‑mbălorești
(să)
  • îmbălorești
  • ‑mbălorești
  • îmbăloreai
  • ‑mbăloreai
  • îmbăloriși
  • ‑mbăloriși
  • îmbăloriseși
  • ‑mbăloriseși
a III-a (el, ea)
  • îmbălorește
  • ‑mbălorește
(să)
  • îmbălorească
  • ‑mbălorească
  • îmbălorea
  • ‑mbălorea
  • îmbălori
  • ‑mbălori
  • îmbălorise
  • ‑mbălorise
plural I (noi)
  • îmbălorim
  • ‑mbălorim
(să)
  • îmbălorim
  • ‑mbălorim
  • îmbăloream
  • ‑mbăloream
  • îmbălorirăm
  • ‑mbălorirăm
  • îmbăloriserăm
  • ‑mbăloriserăm
  • îmbălorisem
  • ‑mbălorisem
a II-a (voi)
  • îmbăloriți
  • ‑mbăloriți
(să)
  • îmbăloriți
  • ‑mbăloriți
  • îmbăloreați
  • ‑mbăloreați
  • îmbălorirăți
  • ‑mbălorirăți
  • îmbăloriserăți
  • ‑mbăloriserăți
  • îmbăloriseți
  • ‑mbăloriseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbăloresc
  • ‑mbăloresc
(să)
  • îmbălorească
  • ‑mbălorească
  • îmbăloreau
  • ‑mbăloreau
  • îmbălori
  • ‑mbălori
  • îmbăloriseră
  • ‑mbăloriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îmbălora îmbălori

  • 1. mai ales expresie A-și îmbălora gura = a-și umple gura de salivă.
    surse: DLRLC
    • 1.1. figurat A mustra, a certa pe cineva.
      surse: DLRLC sinonime: certa mustra un exemplu
      exemple
      • Milostiv fii mie, păcătoasei, care-mi tot îmbălorez gura pe bărbat degeaba. CREANGĂ, A. 17.
        surse: DLRLC

etimologie: