11 definiții pentru îmbălora
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
îmbălora [At: CREANGĂ, GL. / V: (reg; cscj) ~ri / S și: (îrg) înb~ / Pzi: ~rez, ~resc (îf îmbălori) / E: îmbăla + -ora] 1 vt (Îrg) A umple gura de salivă. 2 vt (Îrg; fig) A insulta. 3 vt (Îrg; fig) A mustra pe cineva fără motiv. 4 vt (Reg; fig; îf îmbălori) A spune lucruri triviale. 5 vr (Reg; fig; îaf) A se făli.
ÎMBĂLORA, îmbălorez, vb. I. Tranz. (Mai ales în expr.) A-și îmbălora gura = a-și umple gura de salivă; fig. a mustra, a certa pe cineva. Milostiv fii mie, păcătoasei, care-mi tot îmbălorez gura pe bărbat degeaba. CREANGĂ, A. 17. – Variantă: îmbălori (ȘEZ. IX 146) vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
îmbălorà v. a îmbăia (fig.): îmi tot îmbălorez gura pe bărbat CR.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îmbălori v vz îmbălora
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBĂLORI vb. IV v. îmbălora.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMBĂLORI vb. IV. v. îmbălora.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
îmbăléz și îmbăloréz saŭ îmbălurez v. tr. Umplu de bale, de stupit: vițelu îmbălează țîța, și pe urmă suge. Îmĭ îmbălurez gura, fac bale vorbind mult și furios. Fig. Ocărăsc, insult furios, calomniez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
îmbălora (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. îmbălorez, 3 îmbălorează; conj. prez. 1 sg. să îmbălorez, 3 să îmbăloreze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
îmbălora (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbălorează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
îmbălora vb., ind. prez. 1 sg. îmbălorez, 3 sg. și pl. îmbălorează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
îmbălora, îmbălorez, vb. I (reg.) a spune vorbe de ocară, a mustra pe cineva fără a fi vinovat.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
îmbălora, îmbălorezverb
- A-și îmbălora gura = a-și umple gura de salivă. DLRLC
-
- Milostiv fii mie, păcătoasei, care-mi tot îmbălorez gura pe bărbat degeaba. CREANGĂ, A. 17. DLRLC
-
-
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.