îmbălora [At: CREANGĂ, GL. / V: (reg; cscj) ~ri / S și: (îrg) înb~ / Pzi: ~rez, ~resc (îf îmbălori) / E: îmbăla + -ora] 1 vt (Îrg) A umple gura de salivă. 2 vt (Îrg; fig) A insulta. 3 vt (Îrg; fig) A mustra pe cineva fără motiv. 4 vt (Reg; fig; îf îmbălori) A spune lucruri triviale. 5 vr (Reg; fig; îaf) A se făli.