2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbăiere sf [At: DEX / S și: (înv) înb~ / P: ~bă-ie~ / V: (rar) ~ire / Pl: ~rI / E: îmbăia] 1-2 Scăldare (în baie) Si: îmbăiat1 (1-2), (înv) îmbăietură (1-2).

ÎMBĂIÉRE, îmbăieri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbăia și rezultatul ei. [Pr.: -bă-ie-] – V. îmbăia.

ÎMBĂIÉRE, îmbăieri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbăia și rezultatul ei. [Pr.: -bă-ie-] – V. îmbăia.

îmbăia vtr [At: PRAVILA (1652), ap. TDRG / S și: (înv) înb~ / P: ~bă-ica / V: (rar) i / Pzi: ~iez / E: în- + baie1] (Pop) 1-2 A (se) scălda în baie Si: (reg) a (se) feredui. 3-4 (Pex) A (se) scălda.

îmbăire sf vz îmbăiere

ÎMBĂIÁ, îmbăiez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) scălda sau a (se) spăla (în baie), a face baie; a (se) feredui. [Pr.: -bă-ia] – În + baie1.

ÎMBĂIÁ, îmbăiez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) scălda sau a (se) spăla (în baie), a face baie; a (se) feredui. [Pr.: -bă-ia] – În + baie1.

ÎMBĂIÁ, îmbăiez, vb. I. Refl. A se scălda (în baie); a face baie. Se îmbăiară la hotel și-și schimbară hainele. VORNIC, P. 151. Trei lucruri adună pe oameni la această baie... unde mulți vin numai pentru plimbare, făr’ de a se îmbăia. GOLESCU, Î. 37. Se scălda și se-mbăia. PĂSCULESCU, L. P. 7. ◊ Tranz. Acas-o lua... Frumos mi-o scălda, Frumos mi-o-mbăia. TEODORESCU, P. P. 429.

A ÎMBĂIÁ ~iéz tranz. (persoane) A expune acțiunii apei (calde) în scop igienic (sau curativ); a scălda. /în + baie

îmbăià v. a face o baie, a (se) scălda.

îmbăĭéz v. tr. (d. baĭe. V. băĭez). Pun în baĭe, scald. V. refl. Mă spăl în baĭe, mă scald.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îmbăiére s. f., g.-d. art. îmbăiérii; pl. îmbăiéri

îmbăiére s. f., g.-d. art. îmbăiérii; pl. îmbăiéri

îmbăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbăiáză, 1 pl. îmbăiém; conj. prez. 3 să îmbăiéze; ger. îmbăínd

îmbăiá vb., ind. prez. 1 sg. îmbăiéz, 3 sg. și pl. îmbăiáză, 1 pl. îmbăiém; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbăiéze; ger. îmbăínd

îmbăia (ind. prez. 3 sg. și pl. îmbăiază, 1 pl. îmbăiem)

îmbăiez, -iază 3, -ieze 3 conj., -ăiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMBĂIÉRE s. baie, scăldare, scăldat, (pop.) scaldă, scăldătoare, (Mold.) scăldăciune, (înv.) scăldătură. (~ copilului.)

ÎMBĂIERE s. baie, scăldare, scăldat, (pop.) scaldă, scăldătoare, (Mold.) scăldăciune, (înv.) scăldătură. (~ copilului.)

ÎMBĂIÁ vb. a (se) scălda, (reg.) a (se) la, (prin Mold.) a (se) băi, (Mold. și Transilv.) a (se) feredui. (A ~ copilul.)

ÎMBĂIA vb. a (se) scălda, (reg.) a (se) la, (prin Mold.) a (se) băi, (Mold. și Transilv.) a (se) feredui. (A ~ copilul.)

Intrare: îmbăiere
îmbăiere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbăiere
  • ‑mbăiere
  • îmbăierea
  • ‑mbăierea
plural
  • îmbăieri
  • ‑mbăieri
  • îmbăierile
  • ‑mbăierile
genitiv-dativ singular
  • îmbăieri
  • ‑mbăieri
  • îmbăierii
  • ‑mbăierii
plural
  • îmbăieri
  • ‑mbăieri
  • îmbăierilor
  • ‑mbăierilor
vocativ singular
plural
îmbăire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbăire
  • ‑mbăire
  • îmbăirea
  • ‑mbăirea
plural
  • îmbăiri
  • ‑mbăiri
  • îmbăirile
  • ‑mbăirile
genitiv-dativ singular
  • îmbăiri
  • ‑mbăiri
  • îmbăirii
  • ‑mbăirii
plural
  • îmbăiri
  • ‑mbăiri
  • îmbăirilor
  • ‑mbăirilor
vocativ singular
plural
Intrare: îmbăia
verb (VT213)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbăia
  • ‑mbăia
  • îmbăiere
  • ‑mbăiere
  • îmbăiat
  • ‑mbăiat
  • îmbăiatu‑
  • ‑mbăiatu‑
  • îmbăind
  • ‑mbăind
  • îmbăindu‑
  • ‑mbăindu‑
singular plural
  • îmbăia
  • ‑mbăia
  • îmbăiați
  • ‑mbăiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbăiez
  • ‑mbăiez
(să)
  • îmbăiez
  • ‑mbăiez
  • îmbăiam
  • ‑mbăiam
  • îmbăiai
  • ‑mbăiai
  • îmbăiasem
  • ‑mbăiasem
a II-a (tu)
  • îmbăiezi
  • ‑mbăiezi
(să)
  • îmbăiezi
  • ‑mbăiezi
  • îmbăiai
  • ‑mbăiai
  • îmbăiași
  • ‑mbăiași
  • îmbăiaseși
  • ‑mbăiaseși
a III-a (el, ea)
  • îmbăia
  • ‑mbăia
(să)
  • îmbăieze
  • ‑mbăieze
  • îmbăia
  • ‑mbăia
  • îmbăie
  • ‑mbăie
  • îmbăiase
  • ‑mbăiase
plural I (noi)
  • îmbăiem
  • ‑mbăiem
(să)
  • îmbăiem
  • ‑mbăiem
  • îmbăiam
  • ‑mbăiam
  • îmbăiarăm
  • ‑mbăiarăm
  • îmbăiaserăm
  • ‑mbăiaserăm
  • îmbăiasem
  • ‑mbăiasem
a II-a (voi)
  • îmbăiați
  • ‑mbăiați
(să)
  • îmbăiați
  • ‑mbăiați
  • îmbăiați
  • ‑mbăiați
  • îmbăiarăți
  • ‑mbăiarăți
  • îmbăiaserăți
  • ‑mbăiaserăți
  • îmbăiaseți
  • ‑mbăiaseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbăia
  • ‑mbăia
(să)
  • îmbăieze
  • ‑mbăieze
  • îmbăiau
  • ‑mbăiau
  • îmbăia
  • ‑mbăia
  • îmbăiaseră
  • ‑mbăiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îmbăiere îmbăire

etimologie:

  • vezi îmbăia
    surse: DEX '98 DEX '09

îmbăia îmbăiere îmbăire

  • 1. A (se) scălda sau a (se) spăla (în baie), a face baie; a (se) feredui.
    exemple
    • Se îmbăiară la hotel și-și schimbară hainele. VORNIC, P. 151.
      surse: DLRLC
    • Trei lucruri adună pe oameni la această baie... unde mulți vin numai pentru plimbare, făr’ de a se îmbăia. GOLESCU, Î. 37.
      surse: DLRLC
    • Se scălda și se-mbăia. PĂSCULESCU, L. P. 7.
      surse: DLRLC
    • Acas-o lua... Frumos mi-o scălda, Frumos mi-o-mbăia. TEODORESCU, P. P. 429.
      surse: DLRLC

etimologie: