îmbârligat, ~ă a [At: MAT. FOLK. I, 537 / S și: (înv) înb~ / Pl: ~ați, ~e / E: îmbârliga] (Reg) 1 (D. coada sau coarnele unor animale) Care este ridicat (în formă de arc) în sus Si: (reg) bârligat, îmbârligățel. 2 (Fig; d. treburi, afaceri) Care sunt cam încurcate.

BÂRLIGA, pers. 3 bârligă, vb. I. Tranz. (Despre vite) A(-și) ridica coada (încârligată) cu vârful în sus; a îmbârliga. – Et. nec.

bârliga v [At: CARAGIALE, S. 80 / V: s~ / Pzi: ~lig / E: vsl брл + rom cârlig, încârliga] (D. animale) A(-și) întoarce coada cu vârful în sus.

bârligat, ~ă a [At: ȘEZ. V. 38 / V: s~ / Pl: ~ați, ~e / E: bârliga] 1 (D. coada sau coamele animalelor) Adus în sus pe spate Si: încârligat. 2 (Fig) Răsucit.

îmbârliga vt [At: DA / S și: (înv) înb~ / Pzi: 3 ~gă / E: în- + bârliga] (Reg) 1 (C. i. animale) A-și ridica coada, încârligată, cu vârful în sus Si: (reg) a bărliga. 2 (Fig; îe) Am ~t-o Se spune atunci când intri într-o mare încurcătură.

învârligat, ~ă a vz îmbârligat

vârliga v vz bârliga

vârligat, ~ă a vz bârligat

bîrliga vb. I. tr. (reg.; despre vite) A(-și) îmbîrliga coada. • prez.ind. pers. 3 bîrligă. /cf. cîrlig, încîrliga.

bîrligat, -ă adj. (reg.) Care este îmbîrligat. • pl. -ți, te. /v. bîrliga.

BÎRLIGA vb. tr. A-și ridica, a-și încîrliga coada în sus: Prian se ’nfipse în copite și bîrligă coada (CAR.).

BÎRLIGAT adj. p. BÎRLIGA. Cu coada întoarsă, încîrligată, ridicată în sus: a stat el așa, cu coada ~ă și cu ghiarele înfipte în pălmi (CAR.).

BÂRLIGA, pers. 3 bârligă, vb. I. Tranz. (Despre vite) A(-și) ridica coada (încârligată) cu vârful în sus; a îmbârliga. – Et. nec.

BÎRLIGATĂ, bîrligate, adj. (Despre coada animalelor) Ridicată (și încîrligată) în sus; îmbîrligată. – V. bîrliga.

BÎRLIGA, bîrlig, vb. I. Tranz. (Despre animale) A ridica coada cu vîrful. în sus, a încîrliga. Priian se-nfipse în copite și bîrligă coada.. CARAGIALE, O. I 308. ♦ (Mai rar despre oameni) A răsuci mustățile în sus. Clip își bîrligase grozav mustățile; păreau doi vrăbioi grași, gata să-i zboare de sub nas. CAMILAR, TEM. 318. – Variantă: îmbîrliga vb. I.

BÎRLIGAT, -Ă, bîrligați, -te, adj. (Despre coada sau coarnele animalelor, mai rar despre mustățile sau nasul oamenilor) Adus în sus; încîrligat, răsucit. Berbeci cu coarne bîrligate. ▭ Mustățile îi erau albe, bîrligate în sus, semețe ca niște peri de lup. CAMILAR, TEM. 89. [Dracul] începe a-și purta codița cea bîrligată pe la nasul unchiașului. CREANGĂ, P. 53. – Variante: îmbîrligat, -ă (VLAHUȚĂ, O. A. 350), zbîrligat, -ă (VISSARION, B. 245) adj.

ÎMBÎRLIGA vb. I v. bîrliga.

ÎMBÎRLIGAT, -Ă adj. v. bîrligat.

ZBÎRLIGAT, -Ă adj. v. bîrligat.

BÎRLIGA, pers. 3 bîrligă, vb. I. Tranz. A-și încîrliga coada în sus. [Var.: îmbîrliga vb. I]

BÎRLIGAT, -Ă, bîrligați, -te, adj. (Despre coada animalelor) Cu vîrful în sus, încîrligat. [Var.: îmbîrligat, -ă adj.] – V. bîrliga.

A BÂRLIGA bârligă tranz. (despre animale) A ridica coada în sus (îndoind-o în formă de cârlig). /Orig. nec.

BÂRLIGAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A BÂRLIGA. 2) fam. (despre nas) Care are vârful întors în sus; cârn. /v. a bârliga

A ÎMBÂRLIGA pers. 3 îmbârligă tranz. (coada unor animale) A îndoi și îndrepta în sus. /în + a bârliga

bârligat a. Mold. încovoiat: codița cea bârligată a dracului CR. [Origină necunoscută].

bîrlig V. îmbîrlig.

îmbîrlíg și învîrlig, a -á v. tr. (met. d. bg. vŭrgálĕam, rostogolesc). Țin coada drept în sus, ca caiĭ cînd fug speriațĭ, ca veverițele ș. a.: a fugi cu coada’mbîrligată. – Și bîrl- și vîrl-. Mrom. anvîrligat, înconjurat.

îmbârliga (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbârligă, imperf. 3 pl. îmbârligau; conj. prez. 3 să îmbârlige

îmbârliga (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbârligă

bârliga vb., ind. prez. 3 sg. bârligă

îmbârliga vb., ind. prez. 3 sg. îmbârligă

bîrliga (-g, -at), vb. – 1. A ridica, a îmbîrliga coada animalelor. – 2. A da formă de spirală. – 3. (Arg.) A (se) complica, a (se) agrava o situație. – Var. îmbîrliga, (în)vîrliga. Mr. amvîrlig. Creație expresivă, a cărei formulă coincide cu rădăcina sl. brl-, care exprimă aceeeși ideea de „mișcare în spirală” (DAR). – Der. (îm)bîrligătură, s. f. (acțiunea de a da formă de spirală).

îmbârligat, -ă, îmbârligați, -te adj. (d. o situație, stare etc.) confuz, încurcat; complicat.

îmbârliga, îmbârlig v. t. (intl.) 1. a denunța pe cineva atribuindu-i comiterea unor fapte. 2. a ațâța, a instiga.

BÂRLIGA vb. a(-și) îmbârliga.

ÎMBÂRLIGA vb. a(-și) bârliga. (Un animal își ~ coada.)

BÎRLIGA vb. a(-și) îmbîrliga. (Vaca își ~ coada.)

ÎMBÎRLIGA vb. a(-și) bîrliga.

îmbârligát, -ă, îmbârligați, -te, adj. 1. Încurcat. 2. Amestecat. – Din îmbârliga.

învârligat, -ă, adj. (reg.) încovrigat, îmbârligat.

îmbârligá, îmbârlig, v.t.r. 1. A (se) amesteca. 2. A împleti. 3. A (o) încurca. – Din în + bârliga.