șchiopătare sf [At: KLEIN, D. 423 / V: (înv) schi~ / Pl: ~tări / E: șchiopăta] Mers sprijinit mai puțin pe un picior decât pe celălalt (sau pe celelalte) Si: (rar) șchiopătat¹, șchiopătătură, șchiopătură, (reg) șoncăială, șoncăit¹, șontâcăială, șontâcăire, șontorogeală (1), șotorogire (1), șovâlcăială (1), șovâlcăire (1), șovâlcăit¹ (1), (înv) șchiopare (2).

schiopăta v vz șchiopăta

schiopătare sf vz șchiopătare

schiopăti v vz șchiopăta

schiopota v vz șchiopăta

schipăta v vz șchiopăta

șchiopăta [At: DOSOFTEI, PS. 55/16 / V: (îrg) schi~, schiopăti, schiopota, schip~ (Pzi: ~tesc), ~peta, ~pota, școp~, școpeta / Pzi: ~tez, (reg) șchiopăt / E: ml *excloppitare] 1 vi (D. ființe) A merge sprijinindu-se mai puțin pe un picior decât pe celălalt (sau pe celelalte) Si: (reg) a șanta³, a șângăvi, a șchiopa (3), a șchiopârca, a șodâlcăi, a șoflânca, șoltâcăi, a șoncăi (1), a șontăi, a șontâcăi, a șontâcălui, a șontorogi (1), a șonți¹ (1), a șovâlcăi (1), a ștrofălui². 2-3 vtr (Rar) A (se) șchiopa (1-2). 4 vi (Rar; d. oi) A se îmbolnăvi de șchiop (11). 5 vi (Fig; fam) A nu funcționa bine Si: (pop) a se poticni.

șchiopeta v vz șchiopăta

șchiopota v vz șchiopăta

școpăta v vz șchiopăta

școpeta v vz șchiopăta