4 definiții pentru șchiopătare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
șchiopătare sf [At: KLEIN, D. 423 / V: (înv) schi~ / Pl: ~tări / E: șchiopăta] Mers sprijinit mai puțin pe un picior decât pe celălalt (sau pe celelalte) Si: (rar) șchiopătat1, șchiopătătură, șchiopătură, (reg) șoncăială, șoncăit1, șontâcăială, șontâcăire, șontorogeală (1), șotorogire (1), șovâlcăială (1), șovâlcăire (1), șovâlcăit1 (1), (înv) șchiopare (2).
schiopătare sf vz șchiopătare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȘCHIOPĂTARE s. (rar) șchiopătătură, șchiopătură, (fam.) șovâlcăială, șovâlcăit. (~ calului.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘCHIOPĂTARE s. (rar) șchiopătătură, șchiopătură, (fam.) șovîlcăială, șovîlcăit. (~ calului.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: șchiopătare
șchiopătare substantiv feminin
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
schiopătare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
șchiopătare, șchiopătărisubstantiv feminin
- 1. Șchiopătură, șchiopătătură, șovâlcăială, șovâlcăit. Sinonimesinonime: șchiopătură șchiopătătură șovâlcăială șovâlcăit
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.