șchiopătare sf [At: KLEIN, D. 423 / V: (înv) schi~ / Pl: ~tări / E: șchiopăta] Mers sprijinit mai puțin pe un picior decât pe celălalt (sau pe celelalte) Si: (rar) șchiopătat¹, șchiopătătură, șchiopătură, (reg) șoncăială, șoncăit¹, șontâcăială, șontâcăire, șontorogeală (1), șotorogire (1), șovâlcăială (1), șovâlcăire (1), șovâlcăit¹ (1), (înv) șchiopare (2).