4 intrări

6 definiții

Explicative DEX

propozit1 sm vz prepozit

propozit2 sn [At: CANTEMIR, HR. 153 / S și: ~osit / Pl: ? / E: lat propositum] (Înv) 1 Plan. 2 Subiect de discuție.

prepozit sm [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 242v/5 / S și: ~pos~ / V: (înv) prop~ / Pl: ~iți / E: lat praepositus, ger Präpositus] 1 (Înv) Căpetenie. 2 (În ierarhia bisericii catolice) Cleric de rang înalt, care îndeplinește o funcție administrativă importantă. 3 (Înv) Reprezentant al puterii, cu funcție temporară în fruntea unei colectivități sau a unui oficiu special din Imperiul roman. 4 (Înv) Mare maestru al palatului în Imperiul bizantin.

probozi [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 74r/22 / V: (înv) pobrăzi, pobrozi, ~băzi, ~brăzi, (css) pobrăzui, (reg) propozi / Pzi: ~zesc / E: slv прообразити, прѣобразити (сѧ)] 1-2 vt (Îvp) A mustra1 (aspru) Si: a probrăzui (1-2). 3 vt (Îvp) A face de rușine Si: a probrăzui (3). 4 vr (Trs; Buc) A se întrista. 5 vr (Trs; Buc) A se rușina (1). 6 vr (Mol; Trs; d. frunze, iarbă, vegetație etc.) A începe să se ofilească.

probrăzi v vz probozi

propozi v vz probozi

Intrare: propozit (part.)
propozit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • propozit
  • propozitul
  • propozi
  • propozita
plural
  • propoziți
  • propoziții
  • propozite
  • propozitele
genitiv-dativ singular
  • propozit
  • propozitului
  • propozite
  • propozitei
plural
  • propoziți
  • propoziților
  • propozite
  • propozitelor
vocativ singular
plural
Intrare: propozit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • propozit
  • propozitul
  • propozitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • propozit
  • propozitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: prepozit
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prepozit
  • prepozitul
  • prepozitu‑
plural
  • prepoziți
  • prepoziții
genitiv-dativ singular
  • prepozit
  • prepozitului
plural
  • prepoziți
  • prepoziților
vocativ singular
  • prepozitule
  • prepozite
plural
  • prepoziților
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • propozit
  • propozitul
  • propozitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • propozit
  • propozitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: probozi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • probozi
  • probozire
  • probozit
  • probozitu‑
  • probozind
  • probozindu‑
singular plural
  • probozește
  • proboziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • probozesc
(să)
  • probozesc
  • probozeam
  • probozii
  • probozisem
a II-a (tu)
  • probozești
(să)
  • probozești
  • probozeai
  • proboziși
  • proboziseși
a III-a (el, ea)
  • probozește
(să)
  • probozească
  • probozea
  • probozi
  • probozise
plural I (noi)
  • probozim
(să)
  • probozim
  • probozeam
  • probozirăm
  • proboziserăm
  • probozisem
a II-a (voi)
  • proboziți
(să)
  • proboziți
  • probozeați
  • probozirăți
  • proboziserăți
  • proboziseți
a III-a (ei, ele)
  • probozesc
(să)
  • probozească
  • probozeau
  • probozi
  • proboziseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • probrăzi
  • probrăzire
  • probrăzit
  • probrăzitu‑
  • probrăzind
  • probrăzindu‑
singular plural
  • probrăzește
  • probrăziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • probrăzesc
(să)
  • probrăzesc
  • probrăzeam
  • probrăzii
  • probrăzisem
a II-a (tu)
  • probrăzești
(să)
  • probrăzești
  • probrăzeai
  • probrăziși
  • probrăziseși
a III-a (el, ea)
  • probrăzește
(să)
  • probrăzească
  • probrăzea
  • probrăzi
  • probrăzise
plural I (noi)
  • probrăzim
(să)
  • probrăzim
  • probrăzeam
  • probrăzirăm
  • probrăziserăm
  • probrăzisem
a II-a (voi)
  • probrăziți
(să)
  • probrăziți
  • probrăzeați
  • probrăzirăți
  • probrăziserăți
  • probrăziseți
a III-a (ei, ele)
  • probrăzesc
(să)
  • probrăzească
  • probrăzeau
  • probrăzi
  • probrăziseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • propozi
  • propozire
  • propozit
  • propozitu‑
  • propozind
  • propozindu‑
singular plural
  • propozește
  • propoziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • propozesc
(să)
  • propozesc
  • propozeam
  • propozii
  • propozisem
a II-a (tu)
  • propozești
(să)
  • propozești
  • propozeai
  • propoziși
  • propoziseși
a III-a (el, ea)
  • propozește
(să)
  • propozească
  • propozea
  • propozi
  • propozise
plural I (noi)
  • propozim
(să)
  • propozim
  • propozeam
  • propozirăm
  • propoziserăm
  • propozisem
a II-a (voi)
  • propoziți
(să)
  • propoziți
  • propozeați
  • propozirăți
  • propoziserăți
  • propoziseți
a III-a (ei, ele)
  • propozesc
(să)
  • propozească
  • propozeau
  • propozi
  • propoziseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)