prepozit sm [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 242^v/5 / S și: ~pos~ / V: (înv) prop~ / Pl: ~iți / E: lat praepositus, ger Präpositus] 1 (Înv) Căpetenie. 2 (În ierarhia bisericii catolice) Cleric de rang înalt, care îndeplinește o funcție administrativă importantă. 3 (Înv) Reprezentant al puterii, cu funcție temporară în fruntea unei colectivități sau a unui oficiu special din Imperiul roman. 4 (Înv) Mare maestru al palatului în Imperiul bizantin.