opțiuni
  • info

15 definiții pentru prepozit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREPOZIT, prepoziți, s. m. (În ierarhia Bisericii catolice) Cleric de rang înalt care îndeplinește o funcție administrativă importantă. – Din lat. praepositus „cap”, „șef”.

PREPOZIT, prepoziți, s. m. (În ierarhia Bisericii catolice) Cleric de rang înalt care îndeplinește o funcție administrativă importantă. – Din lat. praepositus „cap”, „șef”.

prepozit sm [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 242v/5 / S și: ~pos~ / V: (înv) prop~ / Pl: ~iți / E: lat praepositus, ger Präpositus] 1 (Înv) Căpetenie. 2 (În ierarhia bisericii catolice) Cleric de rang înalt, care îndeplinește o funcție administrativă importantă. 3 (Înv) Reprezentant al puterii, cu funcție temporară în fruntea unei colectivități sau a unui oficiu special din Imperiul roman. 4 (Înv) Mare maestru al palatului în Imperiul bizantin.

PREPOZIT, prepoziți, s. m. (În ierarhia bisericii catolice) Preot de rang înalt, care îndeplinește o funcție administrativă importantă. Acestea se petrecură înainte de sosirea lui. Dimitrie Napradi, prepozitul Aradului. BĂLCESCU, O. II 143.

PREPOZIT s.m. (Ist.) 1. Reprezentant al puterii superioare, așezat temporar în fruntea unei colectivități sau a unui oficiu special din Imperiul roman. ♦ Mare maestru al palatului în Imperiul bizantin. 2. Ecleziast care conduce o prepozitură. 3. Șef, superior, conducător. [Cf. fr. préposite, it. preposito, lat. praepositus].

PREPOZIT s. m. 1. reprezentant al puterii superioare, temporar în fruntea unei colectivități sau a unui oficiu special din Imperiul Roman. ◊ mare maestru al palatului în Imperiul Bizantin. 2. cleric catolic de rang înalt care îndeplinește o funcție administrativă importantă. (< lat. praepositus, germ. Präpositus)

PREPOZIT ~ți m. (în biserica catolică) Preot cu atribuții administrative importante. /<lat. praepositus

prepozit m. 1. căpetenie, mai marele: prepozitul Ardealului BĂLC.; 2. cel pus în fruntea unei biserici catolice.

*prepózit m. (lat. prae-pósitus, d. prae, înainte, și pósitus, pus; it. prevosto, fr. prévôt. V. pun, de- și im-pozit). Maĭ mare, stariț, șef, prezident, guvernator.

propozit1 sm vz prepozit

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prepozit s. m., pl. prepoziți

prepozit s. m., pl. prepoziți

prepozit s. m., pl. prepoziți

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PREPOZIT s. v. cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, șef.

prepozit s. v. CAP. CĂPETENIE. COMANDANT. CONDUCĂTOR. MAI-MARE. ȘEF.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

prepozit (prepoziți), s. m. – Superior, șef. Lat. praepositus (sec. XIX).

Intrare: prepozit
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prepozit
  • prepozitul
  • prepozitu‑
plural
  • prepoziți
  • prepoziții
genitiv-dativ singular
  • prepozit
  • prepozitului
plural
  • prepoziți
  • prepoziților
vocativ singular
  • prepozitule
  • prepozite
plural
  • prepoziților
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • propozit
  • propozitul
  • propozitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • propozit
  • propozitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prepozit, prepozițisubstantiv masculin

  • 1. (În ierarhia Bisericii catolice) Cleric de rang înalt care îndeplinește o funcție administrativă importantă. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • format_quote Acestea se petrecură înainte de sosirea lui... Dimitrie Napradi, prepozitul Aradului. BĂLCESCU, O. II 143. DLRLC
    • diferențiere istorie Ecleziast care conduce o prepozitură. DN
  • 2. istorie Reprezentant al puterii superioare, așezat temporar în fruntea unei colectivități sau a unui oficiu special din Imperiul roman. DN
    • 2.1. Mare maestru al palatului în Imperiul bizantin. DN
  • 3. istorie Conducător, superior, șef. DN
    sinonime: conducător superior șef
etimologie:
  • limba latină praepositus „cap”, „șef”. DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.