3 intrări

37 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

U1, u, s. m. 1. A douăzeci și șasea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (vocală închisă, rotunjită, din seria posterioară). [Pl. și: (1, n.) u-uri]

U2 interj. (Adesea prelungit sau repetat) 1. Exclamație care exprimă surpriza, indignarea, regretul sau care constituie o avertizare (asupra unui pericol). 2. (Însoțit de „iu”) Strigăt (de voie bună) care însoțește chiuiturile. 3. Cuvânt care imită urletul unor animale (mai ales al lupului). – Onomatopee.

U2 interj. (Adesea prelungit sau repetat) 1. Exclamație care exprimă surpriza, indignarea, regretul sau care constituie o avertizare (asupra unui pericol). 2. (Însoțit de „iu”) Strigăt (de voie bună) care însoțește chiuiturile. 3. Cuvânt care imită urletul unor animale (mai ales al lupului). – Onomatopee.

u3 i [At: ALR II, 5751/2 / V: / E: fo] 1 (Adesea prelungit sau repetat și urmat de „cucuru”) Cuvânt care redă un sunet specific porumbelului. 2 (Rep) Cuvânt care redă un sunet specific curcanului. 3 (Rep) Cuvânt care redă un sunet specific broaștelor.

u2 i [At: ȚICHINDEAL, F. 46/10 / E: fo] (Adesea prelungit sau însoțit de alte sunete) 1 Strigăt de avertizare sau pentru a atrage atenția. 2 (Reg) Exclamație de răspuns la chemarea cuiva. 3 Exclamație exprimând senzații (frig, repulsie etc.). 4 Exclamație exprimând surpriza, regretul sau indignarea. 5 (Însoțit de obicei de „iu”) Strigăt care însoțește chiuiturile.

u1 smi 1 A douăzeci și patra (după reintroducerea literei â a douăzeci și cincea) literă a alfabetului limbii române. 2 Sunetul corespunzător literei u1 (1) (vocală rotunjită închisă din seria posterioară).

U1 s. m. invar. A douăzeci și șasea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (vocală închisă2 (8), rotunjită (2), din seria posterioară).

U1 s. m. invar. A douăzeci și patra literă a alfabetului și sunetul corespunzător; este o vocală labială posterioară închisă.

U2 interj. (Adesea prelungit sau însoțit de alte sunete) 1. Exclamație demonstrativă de avertizare. U! Cine-i mai mare-n sat? PANN, P. V. I 95. U! iaca lupul, ține-te, măi, ține-te. ȚICHINDEAL, F. 46. 2. Exclamație care exprimă surpriza, regretul sau indignarea. Sobarul, după ce se mai dezmeți, izbucni cu strășnicie: U! O! Pi! Bre! Ce scandal! Ce nelegiuire! NEGRUZZI, S. I 228. 3. (Însoțit de obicei de «iu») Strigăt de bucurie care însoțește chiuiturile. U, iu, iu, nănașă-mare, Ia și suflă-n lumînare, Doar a arde și mai tare. MARIAN, NA. 267. U, iu, iu și na, na, na... Ieși afară, soacră-mare, Că-ți aduc pieptănătoare. id. NU. 630. 4. Cuvînt care redă urletul unor animale (mai ales al lupului). Lupul flămînd leșinat... U! Mă-ntreabă prin urlat. PANN, P. V. I 95.

U1 s. m. invar. A douăzeci și patra[1] literă a alfabetului și sunetul corespunzător.[1]

  1. [1]Numerotarea din DLRM este diferită de cea actuală, la vremea respectivă nefiind luate în considerație literele Â, Q, Y (nerepertoriate) și W (menționată dar fără a fi considerată literă „a alfabetului”). — gall

U2 interj. (Adesea prelungit sau repetat) 1. Exclamație demonstrativă de avertizare. U! iaca lupul (ȚICHINDEAL). 2. Exclamație care exprimă surpriza, indignarea sau regretul. 3. (Însoțit de „iu”) Strigăt de bucurie care însoțește chiuiturile. 4. Cuvînt care imită urletul unor animale (mai ales al lupului).

U interj. 1) (se folosește prelungit pentru a exprima mirare, surpriză, indignare, regret, spaimă etc.). 2) (se folosește prelung pentru a reproduce urletul unor animale, mai ales al lupului, șuieratul trenului etc.). /Onomat.

u m. A doŭă-zecĭ și una literă a alfabetuluĭ latin și ultima dintre vocale. În limba latină el era reprezentat pin v, care se pronunța totdeauna u (vinum se pronunța ŭinum). Cînd e scurt, Ruteniĭ și Poloniĭ îl confundă cu v și zic luvat îld. luat (luŭat).

URÁNIU s. n. Element chimic, metal alb-argintiu, cu proprietăți radioactive, folosit în pilele atomice. – Din fr. uranium.

URÁNIU s. n. Element chimic, metal alb-argintiu, cu proprietăți radioactive, folosit în pilele atomice. – Din fr. uranium.

uraniu sn [At: J. CIHAC, I. N. 456/9 / V: -m, uran / Pl: ? / E: fr uranium] Element chimic, metal alb-argintiu, cu proprietăți radioactive, folosit în pilele atomice pentru obținerea elementelor transuranice, și care se găsește în natură, ca oxid, mai ales în pehblendă.

URÁNIU s. n. Metal alb, dur, cu proprietăți radioactive; se găsește în natură ca oxid în pehblendă. Reacțiunea în lanț pe care fizica nucleară a reușit s-o producă și s-o controleze înlăuntrul atomului de uraniu. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 3/2. Uraniul produce radium prin intermediul altor produse. MARINESCU, P. A. 35.

URÁNIU s.n. Metal alb, dur, cu proprietăți radioactive. [Pron. -niu. / < fr. uranium].

URÁNIU s. n. metal radioactiv alb-cenușiu, dur, din grupa actinidelor, combustibil în centralele nucleare. (< fr. uranium)

URÁNIU n. Metal alb-argintiu, radioactiv, folosit, mai ales, la obținerea energiei nucleare. /<fr. uranium

*urániŭ n. (d. uran). Chim. Un corp simplu metalic care se scoate din uran.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

u1 (literă[1]; sunet[2]) s. m. / s. n., pl. m. u / n. u-uri

  1. u se pronunță [ü] în unele împrumuturi din franceză: uni etc. Pentru valorile literei u v. Valorile literelor și ale combinațiilor de litere. — Anonim
  2. În unele anglicisme, [u] este scris w. — Anonim

u1 (literă) s. m. / s. n., pl. u / u-uri

uraniu [niu pron. nĭu] s. n., art. uraniul; simb. U

uraniu [niu pron. nĭu] s. n., art. uraniul; simb. U

urániu s. n. [-niu pron. -niu], art. urániul; simb. U

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

u interj. – Strigăt care exprimă bucuria, teama, suferința sau simpla intenție de a chema pe cineva. – Var. iu, iui(iu). Creație expresivă, cf. Tiktin; Carstensen 32-3. Cf. ua, interj. înv. sec. XVII, pare cultism din gr. ούα (Tiktin). – Der. ui, vb. (a hurui, a urla), cf. hui, vui; uet, s. n. (zbîrnîit, huruit), cf. vuet; u(i)e, s. f. (ciuhurez, Falco buteo).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

u, art. neh. – Un: „Rostogol înt-u ocol, / Curtea albă-nt-u picior” (Papahagi, 1925: 302). – Cf. un (< lat. unus, Șăineanu, Scriban, Pușcariu, DEX).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

U s. m. invar. 1. A douăzeci și șasea literă a alfabetului limbii române; sunetul notat cu această literă (vocală închisă, rotunjită, posterioară). 2. Simbol chimic pentru uraniu.

URÁNIU (n. pr. Uranus) s. n. Element radioactiv (U; nr. at. 92, m. at. 238,03), metal alb-argintiu. Se găsește în natură, mai ales în pleblendă. U. natural este un amestec de trei izotopi, cu masa atomică 238, 235 și 234. Se întrebuințează ca material fisionabil în reactoarele nucleare, la fabricarea bombei atomice, în pilele atomice pentru obținerea elementelor transuranice, precum și la datări în arheologie. A fost descoperit de chimistul german M.H. Klaproth în 1789. Radioactivitatea u. a fost descoperită în 1896 de către fizicianul francez H.A. Becquerel, iar prima reacție de fisiune nucleară a avut loc în 1938.

Intrare: u (interj.)
u2 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • u
interjecție (I10)
  • uu
Intrare: u (literă)
substantiv masculin (M999)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • u
plural
  • u
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
u1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24--)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • u
  • u-ul
  • u-u‑
plural
  • u-uri
  • u-urile
genitiv-dativ singular
  • u
  • u-ului
plural
  • u-uri
  • u-urilor
vocativ singular
plural
Intrare: uraniu
  • pronunție: -nĭu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uraniu
  • uraniul
  • uraniu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • uraniu
  • uraniului
plural
vocativ singular
plural
U simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • U
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

uinterjecție

  • comentariu Adesea prelungit sau repetat. DEX '09 DLRLC
  • 1. Exclamație care exprimă surpriza, indignarea, regretul sau care constituie o avertizare (asupra unui pericol). DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote U! Cine-i mai mare-n sat? PANN, P. V. I 95. DLRLC
    • format_quote U! iaca lupul, ține-te, măi, ține-te. ȚICHINDEAL, F. 46. DLRLC
    • format_quote Sobarul, după ce se mai dezmeți, izbucni cu strășnicie: U! O! Pi! Bre! Ce scandal! Ce nelegiuire! NEGRUZZI, S. I 228. DLRLC
  • 2. (Însoțit de „iu”) Strigăt (de voie bună) care însoțește chiuiturile. DEX '09 DLRLC
    • format_quote U, iu, iu, nănașă-mare, Ia și suflă-n lumînare, Doar a arde și mai tare. MARIAN, NA. 267. DLRLC
    • format_quote U, iu, iu și na, na, na... Ieși afară, soacră-mare, Că-ți aduc pieptănătoare. MARIAN. NU. 630. DLRLC
  • 3. Cuvânt care imită urletul unor animale (mai ales al lupului), șuieratul trenului etc. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Lupul flămînd leșinat... U! Mă-ntreabă prin urlat. PANN, P. V. I 95. DLRLC
etimologie:

u, usubstantiv masculin invariabil
u, u-urisubstantiv neutru

substantiv masculin invariabil
  • 1. substantiv neutru A douăzeci și șasea literă a alfabetului limbii române. DEX '09 DE
    • diferențiere A douăzeci și patra literă a alfabetului. DLRLC
    • comentariu Numerotarea din DLRLC și DLRM este diferită de cea actuală, la vremea respectivă nefiind luate în considerație literele Â, Q, Y (nerepertoriate) și W (menționată dar fără a fi considerată literă „a alfabetului”).
  • 2. Sunet notat cu această literă (vocală închisă, rotunjită, din seria posterioară). DEX '09 DLRLC DE
  • 3. (Sub forma U) Simbol chimic pentru uraniu. DE

uraniusubstantiv neutru

  • 1. Element chimic, metal alb-argintiu, dur, din grupa actinidelor, cu proprietăți radioactive, folosit în pilele atomice (combustibil în centralele nucleare); se găsește în natură ca oxid în pehblendă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00
    • format_quote Reacțiunea în lanț pe care fizica nucleară a reușit s-o producă și s-o controleze înlăuntrul atomului de uraniu. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 3/2. DLRLC
    • format_quote Uraniul produce radium prin intermediul altor produse. MARINESCU, P. A. 35. DLRLC
  • comentariu simbol U DOOM 2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.