12 definiții pentru u (literă)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

U1, u, s. m. 1. A douăzeci și șasea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (vocală închisă, rotunjită, din seria posterioară). [Pl. și: (1, n.) u-uri]

u1 smi 1 A douăzeci și patra (după reintroducerea literei â a douăzeci și cincea) literă a alfabetului limbii române. 2 Sunetul corespunzător literei u1 (1) (vocală rotunjită închisă din seria posterioară).

U1 s. m. invar. A douăzeci și șasea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (vocală închisă2 (8), rotunjită (2), din seria posterioară).

U1 s. m. invar. A douăzeci și patra literă a alfabetului și sunetul corespunzător; este o vocală labială posterioară închisă.

U1 s. m. invar. A douăzeci și patra[1] literă a alfabetului și sunetul corespunzător.[1]

  1. [1]Numerotarea din DLRM este diferită de cea actuală, la vremea respectivă nefiind luate în considerație literele Â, Q, Y (nerepertoriate) și W (menționată dar fără a fi considerată literă „a alfabetului”). — gall

u m. A doŭă-zecĭ și una literă a alfabetuluĭ latin și ultima dintre vocale. În limba latină el era reprezentat pin v, care se pronunța totdeauna u (vinum se pronunța ŭinum). Cînd e scurt, Ruteniĭ și Poloniĭ îl confundă cu v și zic luvat îld. luat (luŭat).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

u1 (literă) s. m. / s. n., pl. u / ú-uri


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

U s. m. invar. 1. A douăzeci și șasea literă a alfabetului limbii române; sunetul notat cu această literă (vocală închisă, rotunjită, posterioară). 2. Simbol chimic pentru uraniu.

Intrare: u (literă)
substantiv masculin (M999)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • u
plural
  • u
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
u1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24--)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • u
  • u-ul
  • u-u‑
plural
  • u-uri
  • u-urile
genitiv-dativ singular
  • u
  • u-ului
plural
  • u-uri
  • u-urilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

u (literă) substantiv masculin invariabil

  • 1. substantiv neutru A douăzeci și șasea literă a alfabetului limbii române.
    surse: DEX '09 DE
    • diferențiere A douăzeci și patra literă a alfabetului.
      surse: DLRLC
    • comentariu Numerotarea din DLRLC și DLRM este diferită de cea actuală, la vremea respectivă nefiind luate în considerație literele Â, Q, Y (nerepertoriate) și W (menționată dar fără a fi considerată literă „a alfabetului”).
  • 2. Sunet notat cu această literă (vocală închisă, rotunjită, din seria posterioară).
    surse: DEX '09 DLRLC DE
  • 3. (Sub forma U) Simbol chimic pentru uraniu.
    surse: DE

etimologie: