u³ i [At: ALR II, 5751/2 / V: uî / E: fo] 1 (Adesea prelungit sau repetat și urmat de „cucuru”) Cuvânt care redă un sunet specific porumbelului. 2 (Rep) Cuvânt care redă un sunet specific curcanului. 3 (Rep) Cuvânt care redă un sunet specific broaștelor.

u² i [At: ȚICHINDEAL, F. 46/10 / E: fo] (Adesea prelungit sau însoțit de alte sunete) 1 Strigăt de avertizare sau pentru a atrage atenția. 2 (Reg) Exclamație de răspuns la chemarea cuiva. 3 Exclamație exprimând senzații (frig, repulsie etc.). 4 Exclamație exprimând surpriza, regretul sau indignarea. 5 (Însoțit de obicei de „iu”) Strigăt care însoțește chiuiturile.

U¹ s. m. invar. A douăzeci și șasea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (vocală închisă² (8), rotunjită (2), din seria posterioară).

U² interj. (Adesea prelungit sau însoțit de alte sunete) 1. Exclamație demonstrativă de avertizare. U! Cine-i mai mare-n sat? PANN, P. V. I 95. U! iaca lupul, ține-te, măi, ține-te. ȚICHINDEAL, F. 46. 2. Exclamație care exprimă surpriza, regretul sau indignarea. Sobarul, după ce se mai dezmeți, izbucni cu strășnicie: U! O! Pi! Bre! Ce scandal! Ce nelegiuire! NEGRUZZI, S. I 228. 3. (Însoțit de obicei de «iu») Strigăt de bucurie care însoțește chiuiturile. U, iu, iu, nănașă-mare, Ia și suflă-n lumînare, Doar a arde și mai tare. MARIAN, NA. 267. U, iu, iu și na, na, na... Ieși afară, soacră-mare, Că-ți aduc pieptănătoare. id. NU. 630. 4. Cuvînt care redă urletul unor animale (mai ales al lupului). Lupul flămînd leșinat... U! Mă-ntreabă prin urlat. PANN, P. V. I 95.

U² interj. (Adesea prelungit sau repetat) 1. Exclamație demonstrativă de avertizare. U! iaca lupul (ȚICHINDEAL). 2. Exclamație care exprimă surpriza, indignarea sau regretul. 3. (Însoțit de „iu”) Strigăt de bucurie care însoțește chiuiturile. 4. Cuvînt care imită urletul unor animale (mai ales al lupului).

U interj. 1) (se folosește prelungit pentru a exprima mirare, surpriză, indignare, regret, spaimă etc.). 2) (se folosește prelung pentru a reproduce urletul unor animale, mai ales al lupului, șuieratul trenului etc.). /Onomat.

uî i vz u³

u²/uu interj. (desp. u-u)

u³ / uu interj.

U, u s. m. invar.

u interj.

uu v. u³

u interj. – Strigăt care exprimă bucuria, teama, suferința sau simpla intenție de a chema pe cineva. – Var. iu, iui(iu). Creație expresivă, cf. Tiktin; Carstensen 32-3. Cf. ua, interj. înv. sec. XVII, pare cultism din gr. ούα (Tiktin). – Der. ui, vb. (a hurui, a urla), cf. hui, vui; uet, s. n. (zbîrnîit, huruit), cf. vuet; u(i)e, s. f. (ciuhurez, Falco buteo).

u, art. neh. – Un: „Rostogol înt-u ocol, / Curtea albă-nt-u picior” (Papahagi, 1925: 302). – Cf. un (< lat. unus, Șăineanu, Scriban, Pușcariu, DEX).