DROJDIE, drojdii, s. f. 1. Substanță depusă dintr-un lichid pe fundul unui vas. ◊ Expr. A fi (sau a sta, a se afla etc.) pe drojdie (sau pe drojdii) = a fi la capătul resurselor materiale, a nu mai avea aproape nici un ban. ♦ Zaț de cafea. 2. (În sintagma) Rachiu de drojdie (și eliptic) = rachiu făcut din drojdie (1) de vin. 3. Fig. Rămășiță, reminiscență, urmă. 4. Fig. (La sg., cu sens colectiv; peior.) Elemente declasate, corupte ale unei societăți; pleavă, gunoi. 5. Nume dat unor ciuperci microscopice unicelulare care trăiesc în colonii și de obicei produc fermentația alcoolică în materii zaharoase. ♦ Preparat industrial făcut din una dintre aceste ciuperci (a berii), întrebuințat ca ferment pentru dospirea aluatului. – Din sl. droždijen.

DROJDIE, drojdii, s. f. 1. Substanță dintr-un lichid care se depune pe fundul unui vas. ◊ Expr. A fi (sau a sta, a se afla etc.) pe drojdie (sau pe drojdii) = a fi la capătul resurselor materiale, a nu mai avea aproape niciun ban. ♦ Zaț de cafea. 2. (Și în sintagma rachiu de drojdie) Rachiu făcut din drojdie (1) de vin. 3. Fig. Rămășiță, reminiscență, urmă. 4. Fig. (La sg., cu sens colectiv; peior.) Elemente declasate, corupte ale unei societăți; pleavă, gunoi. 5. Nume dat unor ciuperci microscopice unicelulare care trăiesc în colonii și de obicei produc fermentația alcoolică în materii zaharoase. ♦ Preparat industrial făcut din una dintre aceste ciuperci (a berii), întrebuințat ca ferment pentru dospirea aluatului. – Din sl. droždiia.

DROJDIE, drojdii, s. f. (La pl. cu valoare de sg.) 1. Materie groasă care se depune dintr-un lichid pe fundul unui vas. S-a depus drojdia pe fundul butoiului. ▭ Eu v-am propus să îndulciți cu cireșe otrava pe care-o scoateți din tescovină și drojdie. SADOVEANU, Î. A. 210. Iată... au rămas drojdiile otrăvii. NEGRUZZI, S. I 164. ◊ Fig. A strîns cîtă drojdie se mai găsea pe fundul lăzii. CARAGIALE, O. III 40. ◊ Expr. A fi (sau a sta) pe drojdie (sau pe drojdii) = a fi la capătul resurselor materiale. Parcă nu știe lumea că, de mult, numai în miambal și-n magiun îți mai stă nădejdea? Te vezi pe drojdii, caută să mori încai fericit. M. I. CARAGIALE, C. 21. A face cuiva capul drojdii = a sparge, a zdrobi capul cuiva. Ce spui, mă, mocîrțane?! – fluieră Iordache printre dinți, pe cînd ochii lui zvîcniră în sînge – îți fac capul drojdii! GALACTION, O. I 284. ♦ Zaț de cafea. Sorbea drojdia neagră din ceașca de cafea. DUMITRIU, N. 35. 2. (Și în expr. rachiu de drojdie sau de drojdii) Rachiu făcut din drojdie de vin. După ce bea drojdia și-și suflă în degetele degerate, funcționărașul își face loc cu pardon prin înghesuiala prăvăliei. CARAGIALE, O. II 81. A trebuit să facă omul multă vreme o cură serioasă de rachiu de drojdii cu picături de pelin. id. ib. 226. 3. Fig. Rămășiță, reminiscență, urmă. O fi fost cîndva bolnav și i-a mai rămas în trup și-n suflet o drojdie de suferință? SADOVEANU, P. M. 17. Drojdia nebuniei îi tulbură privirea. CAMIL PETRESCU, T. II 162. ♦ Ultima esență, fondul (unui sentiment, al unei pasiuni etc.). Vlahuță nu se oprește la stratul întîi al simțimîntului, unde iubirea se manifestează idealistic și frumos, ci adîncește tot mai tare, pînă la drojdiile simțimîntului. GHEREA, ST. CR. I 237. 4. Fig. Elementele declasate, corupte, ale unei societăți; pleavă. 5. Nume dat unor ciuperci microscopice unicelulare care trăiesc în colonii și produc fermentația alcoolică în materii zaharoase: drojdia de bere (Saccharomyces cerevisiae) și drojdia de vin (Saccharomyces ellipsoideus); preparat industrial făcut din aceste ciuperci prelucrate și presate, întrebuințat ca ferment pentru dospirea aluatului.

drojdie sf [At: PSALT. 150/9, 32 / Pl: ~ii / E: vsl дрождиѥн] 1 (Mpl) Reziduuri solide care se depun pe fundul unui vas din anumite lichide. 2 (Pfm) Zaț de cafea. 3 Sedimente la fermentarea vinului sau a berii Si: (reg) bobală, boască, borhot, boroghină, bortilă, boștină, bozovină, bragă, cioloboacă, foloștină, huște. 4 Preparat industrial făcut din una dintre ciupercile berii, întrebuințat ca ferment pentru dospirea aluatului Si: maia, plămădeală, (reg) aloțel. 5 (Pfm) Rachiu făcut prin distilarea drojdiei (3) de vin Si: tescovină. 6 (Pfm; îe) A fi cu ~ii în cap A fi beat. 7 (Pfm; îe) A-i face cuiva capul ~ii A sparge capul cuiva. 8 (Reg) Tărâțe fermentate, din care se prepară borșul. 9 (Reg) Lichid rămas după prepararea untului. 10 (Lpl) Ciuperci microscopice din familia saccharomicetelor, cu corpul format din celule globuloase sau ovale, adunate mai multe la un loc, în șiraguri ramificate, constituind o masă albă-cenușie care se formează în bere sau în aer pe coaja fructelor Si: drojdioare, drojdiuțe (Sacchyromyces cerevisiae). 11 (Fig) Rămășiță. 12 (Pfm; îe) A fi (sau a se vedea) pe ~ii A fi aproape sărac. 13 (Pfm; îae) A fi pe moarte. 14 (Fig; prt) Gunoi. 15 (Fig; prt; îs) -ia societății Partea decăzută a societății.

filtru¹ sn [At: CAMIL PETRESCU, V. 15 / Pl: ~re, ~uri / E: fr filtre cf it filtro] 1 (Teh) Dispozitiv, aparat sau instalație care separă, cu ajutorul unui material filtrant, un fluid de particulele solide aflate în suspensie în masa lui. 2 (Îs) Hârtie de ~ Hârtie poroasă, specială, fabricată din bumbac pur, care servește ca material filtrant. 3 (Fiz) Mediu transparent, colorat (sticlă, lichid), care filtrează (3) unele componente monocromatice ale luminii incidente. 4 Sistem de circuite electrice, sonore etc. cu care se selectează, dintr-un complex de oscilații cu frecvențe diferite, oscilațiile cu frecvențele cuprinse între anumite limite. 5 Dispozitiv special prin care se trece cafeaua după ce a fost fiartă pentru a separa lichidul de zaț. 6 (Pex) Cafeaua obținută la filtru (5). 7 Material poros atașat la capătul unei țigări pentru a reține o parte din nicotină și din gudron. 8 (Îs) ~ total Control efectuat de organele de poliție pe o arteră de circulație, la toate vehiculele.

măstrăhat s [At: I. CR. III, 346 / V: mastrah~, mastahat / E: ns cf măslăhat] (Reg) 1 Amestec de frunze de porumb, pene, strujeni și paie zdrobite. 2 Sfărâmătură, pleavă provenind din partea lemnoasă a plantelor. 3 Resturi de la prepararea magiunului, a bulionului etc. 4 Zaț de cafea.

telvea sf [At: CIHAC II, 621 / V: (înv) ~Ibea / E: tc telve] (Înv) 1 Zaț de cafea. 2 (Îe) A se face ~lbea A se prăpădi.

trând² [At: LB / V: (reg) ~nt, ~nz sm, ~nci, trunji smp / Pl: ~nji sm, ~uri, (reg) ~e sn / E: vsl трѫтъ, трѫдъ „bondar, parazit”] 1 sm (Pop; de obicei lpl) Larva unei insecte care trăiește în intestinele cailor sau ale vitelor. 2 sm (Pop) Boală provocată de trând² (1). 3 sm (Reg; d. copii; îe) A avea ~ A fi neastâmpărat. 4 sm (Ent; Buc; Mol; îf trânt, trânz) Băligar (6) (Geotrupes stercorarius). 5 sn (Reg) Întăritură a pielii în palmă sau la călcâi Si: bătătură. 6 sm (Reg; îf trunji) Grunji (1). 7 sm (Reg; lpl) Rămășițe care se așază pe fundul vasului în care s-a topit untul Si: toropit¹ (1). 8 sm (Reg) Zaț de cafea. 9 sm (Reg) Rămășițe de var în cazan, care nu mai pot fi folosite. 10 sn (Înv) Piatră de var albă și moale, care se folosea în școli drept cretă.

FILTRU¹, filtre, s. n. 1. (Tehn.) Dispozitiv, aparat sau instalație care separă, cu ajutorul unui material filtrant, un fluid de particulele solide aflate în suspensie în masa lui. ◊ Hârtie (de) filtru = hârtie poroasă, specială, fabricată din bumbac pur, care servește ca material filtrant. 2. (Fiz.) Mediu transparent, colorat (sticlă, lichid), care filtrează unele componente monocromatice ale luminii incidente. ♦ Sistem de circuite electrice, sonore etc. cu care se selectează, dintr-un complex de oscilații cu frecvențe diferite, oscilațiile cu frecvențele cuprinse între anumite limite. 3. Dispozitiv special prin care se trece cafeaua după ce a fost fiartă pentru a separa lichidul de zaț; p. ext. cafea obținută în acest fel. 4. (În sintagma) Filtru total = control efectuat de organele de poliție pe o arteră de circulație, la toate vehiculele. [Pl. și.: filtruri] – Din fr. filtre Cf. it. filtro.

tărbăci (c-esc, it), vb. – 1. A certa, a săpuni. – 2. A bate, a chelfăni, a ocărî. – 3. A se murdări, a se umple de noroi. Creație expresivă puțin clară, poate pornind de la tăbăci „a argăsi”, cu r expresiv; pentru semantism, cf. sp. zurrar „a argăsi” și „a da bice”. – Der. tărbacă, s. f. (obicei vechi, care constă în a chinui cîinii bătîndu-i) pe care Tiktin îl lega greșit de it. trabucco și Popescu-Ciocănel 42 de tc. debek „piuliță”; tărbăceală, s. f. (bătaie; ceartă; chinuire); tăbîrci, vb. (a opinti, a purta ceva greu, a se osteni), în Mold.; tăbîrceală, s. f. (istovire); tîrbosi, vb. (a tulbura, a murdări; a mesteca în cafeaua turcească); tîrboseală, s. f. (zațul de la cafeaua turcească), în Munt. Rut. terbičiti, pe care Bogrea, Dacor., IV, 850, îl propunea ca etimon al cuvîntului rom., provine probabil de la tărbăci. – Cf. tava, tearfă, tăbueț.

mont² sn [At: VAIDA / V: ~ur, munt / Pl: ~uri, ~e, (reg) moante / E: mag mont] (Trs; mpl) 1 Rămășiță. 2 (Spc) Ceea ce rămâne după ce s-a stors mustul din struguri sau după ce s-a fiert rachiul din fructe. 3 (Pex) Băutură făcută din monturi 4 (Reg) Zaț de la cafea.

zaț s.n. 1 Ceea ce se depune pe fundul unui vas, prin limpezirea unui lichid (mai ales a cafelei); drojdie. Sorbi zațul gros și dulce al cafelei (STANCU). 2 (tipogr.) Text cules cu litere de plumb și așezat în forme de dimensiunile paginilor, pentru a fi tipărit. Fac corectura în zaț pentru tot tirajul (IBR.). • pl. -uri. /<germ. Satz.

DROJDIE s. 1. levură, (reg.) țaică. (~ de bere.) 2. maia, plămadă, plămădeală. (~ pentru aluatul de pîine.) 3. (prin Ban.) logor. (~ depusă pe fundul unui butoi.) 4. zaț, (înv.) telvea. (~ de cafea.)

ZAȚ s. I. drojdie, (înv.) telvea. (~ de cafea.) II. (TIPOGR.) tipar. (Scoate rama care închide ~ul.)

zaț (-țuri), s. n. – 1. Rămășiță, drojdie de cafea. – 2. Compoziție tipografică. Germ. Satz. – Der. zețar, s. m. (culegător în tipografie), din germ. Setzer; zețărie, s. f. (slujba de zețar; culegătorie); zețui, vb. (a culege), din germ. setzen.

ZAȚ s. I. drojdie, (înv.) telvea. (~ de cafea.) II. (TIPOGR.) tipar. (Scoate rama care închide ~.)

ZAȚ² ~uri n. Depunere într-un lichid (mai ales cafea); drojdie (de cafea). /<germ. Satz

ZAȚ¹ (pl. -țuri) sn. Ceea ce se depune la fund: ~ de cafea; ~ de uleiu [germ. Satz].

ZAȚ², zațuri, s. n. Strat gros care se depune pe fundul unui vas, prin limpezirea unui lichid (în special a unei fierturi de cafea). V. drojdie.

zaț sn [At: DDRF / V: (reg) zas, zat / Pl: ~uri / E: ger Satz] 1 Text cules cu litere de plumb și așezat în rânduri și în forme de dimensiunile paginilor, gata pentru tipărit. 2 (Pex) Tipar. 3 Strat gros, consistent (de obicei de cafea), care se depune pe fundul unui vas, prin limpezirea unui lichid Si: drojdie (2), (înv) telvea. 4 (Pex; nob) Depunere (2).