drojdie sf [At: PSALT. 150/9, 32 / Pl: ~ii / E: vsl дрождиѥн] 1 (Mpl) Reziduuri solide care se depun pe fundul unui vas din anumite lichide. 2 (Pfm) Zaț de cafea. 3 Sedimente la fermentarea vinului sau a berii Si: (reg) bobală, boască, borhot, boroghină, bortilă, boștină, bozovină, bragă, cioloboacă, foloștină, huște. 4 Preparat industrial făcut din una dintre ciupercile berii, întrebuințat ca ferment pentru dospirea aluatului Si: maia, plămădeală, (reg) aloțel. 5 (Pfm) Rachiu făcut prin distilarea drojdiei (3) de vin Si: tescovină. 6 (Pfm; îe) A fi cu ~ii în cap A fi beat. 7 (Pfm; îe) A-i face cuiva capul ~ii A sparge capul cuiva. 8 (Reg) Tărâțe fermentate, din care se prepară borșul. 9 (Reg) Lichid rămas după prepararea untului. 10 (Lpl) Ciuperci microscopice din familia saccharomicetelor, cu corpul format din celule globuloase sau ovale, adunate mai multe la un loc, în șiraguri ramificate, constituind o masă albă-cenușie care se formează în bere sau în aer pe coaja fructelor Si: drojdioare, drojdiuțe (Sacchyromyces cerevisiae). 11 (Fig) Rămășiță. 12 (Pfm; îe) A fi (sau a se vedea) pe ~ii A fi aproape sărac. 13 (Pfm; îae) A fi pe moarte. 14 (Fig; prt) Gunoi. 15 (Fig; prt; îs) -ia societății Partea decăzută a societății.