AMPER s. m. unitate de măsură a intensității curentului electric, intensitatea curentului constant de un volt care străbate un conductor cu rezistență de un ohm. (< fr. ampère)

AMPER s.m. Unitate de măsură a intensității curentului electric în sistemul metru-kilogram-secundă-amper, reprezentînd intensitatea unui curent constant de un volt care străbate un conductor cu rezistență de un ohm. [< fr. ampère, cf. Ampère – fizician francez].

*CAPACITATE sf. 1 Încăperea unui vas, cît poate încăpea într’un vas; măsuri de ~, măsuri cu care se determină volumul lichidelor, grînelor, etc. ¶ 2 familiar Aptitudine, destoinicie, pricepere, iscusință ¶ ¶ contr. INCAPACITATE ¶ 3 Fig. Persoană foarte capabilă, savant, e o ~ a medicinei ¶ 4 ⚖️ Aptitudine legală: ~ de a testa ¶ 5 🖋 Brevet de ~, titlu în baza căruia se poate exercita (în Franța) funcțiunea de institutor ¶ 6 🖋 Examen de ~, examen pentru obținerea titlului de profesor secundar ¶ 7 ⚡ Cantitatea de electricitate pe care o înmagazinează un condensator, cînd potențialul crește cu un volt; se măsoară în „farazi” [fr.].

DESVOLTA, DEZ- (-volt) I. vb. tr. 1 A face ca un lucru să crească, să sporească, a da o mai mare întindere (în sens fizic sau moral): dacă ai voi să mă dirigi, să-mi desvolți spiritul (ALECS.), căldura desvoltă florile ¶ 2 A expune, a arăta cu deamănuntul: ~ o cugetare, o doctrină ¶ 3 ➕ ~ în serie, a exprima o funcție cu ajutorul unei serii. II. vb. refl. A crește, a spori, a lua oare-care întindere [desvolt].

dezvólb, -vólt, a -voálbe v. tr. (lat. *disvólvere, a desfășura. -Se conj. ca învolb. V. dezvolt). Desfășor: a dezvoalbe sfoara. Dezvolt. V. refl. Mă desfășor. Mă dezvolt: florile se dezvolb. – La Dej, el dezvoalse, el desfășură, desfăcu, și a -olbí.

dezvolta [At: TDRG / Pzi: ~volt / E: nct] 1 vr (D. materie, fenomene etc.) A trece prin diferite faze spre o treaptă superioară Si: a evolua, a se transforma. 2 vt A amplifica în mod creator (completând cu idei noi). 3 vt A se extinde (căpătând proporții, însemnătate, forță) Si: a crește, a se mări. 4 vr (D. ființe) A crește fizic. 5 vr (D. oameni) A evolua intelectual. 6 vt A expune în mod amănunțit Si: a desfășura. 7 vt A degaja.

ELECTRON-VOLT, electron-volți, s. m. Unitate de măsură a energiei, egală cu energia dobândită de un electron accelerat la o diferență de potențial de un volt. – Din fr. électron-volt.^[1]

ELECTRONVOLT ~ți m. Unitate de măsură a energiei electrice egală cu energia dobândită de un electron accelerat la diferența de potențial de un volt. /<fr. électron-volt

electronvolt sm [At: LTR / Pl: ~lți / E: fr électronvolt] Unitate de măsură a energiei, egală cu energia dobândită de un electron accelerat la o diferență de potențial de un volt.

ELECTRONVOLT s. m. Unitate de măsură a energiei egală cu energia câștigată de un electron accelerat la o diferență de potențial de un volt. (din fr. électron-volt)

ELECTRONVOLT, electronvolți, s. m. Unitate de măsură a energiei, egală cu energia dobândită de un electron accelerat la o diferență de potențial de un volt. – Din fr. électron-volt.^[1]

electronvolt s. m. (fiz.) Unitate de măsură pentru energie folosită în fizica atomică, egală cu energia dobândită de un electron la o diferență de potențial de un volt ◊ „Acum este însă vorba, după cum relatează China Nouă, de o mașină gigant de câteva zeci de GEV (miliarde de electronvolți).” Sc. 4 III 78 p. 5; v. și 28 VI 77 p. 4 (din fr. électron-volt, engl., rus. electron-volt; PR 1948; FC I 48; DTP, LTR; DEX, DN3)

ELECTRONVOLT s.m. Unitate de energie folosită în fizica nucleară, egală cu energia cîștigată de un electron accelerat cu o diferență de potențial de un volt. [< fr. électronvolt].

ENERGÍE (< fr., lat.) s. f. 1. Mărime ce caracterizează capacitatea unui corp sau a unui sistem de a efectua un lucru mecanic la trecerea dintr-o stare dată în altă stare; se măsoară în jouli (J) sau în unități tolerate: kilowatt-oră (kWh); erg, kilogram-forță-metru (kgfm), electron-volt (eV). Diferitele forme de e. (mecanică, electrică, magnetică, solară) se transformă din unele în altele în mod echivalent, conform legii conservării energiei. V. cinetic, electric, eolian, geotermal, informațional, potențial, solar. ◊ E. atomică (sau nucleară) = e. degajată într-o reacție de fisiune sau fuziune nucleară. E. internă = funcție de stare a unui sistem termodinamic ce înglobează totalitatea formelor de energie pe care le posedă particulele sale. E. radiantă = e. care se propagă în spațiu sub formă de radiație de natură ondulatorie, elastică sau corpusculară. E. chimică = e. care se eliberează sau se absoarbe în reacțiile chimice, determinată de componența și structura chimică a substanțelor. 2. Forță, vigoare, tărie. ♦ (BOT.) E. germinativă = însușire calitativă a semințelor de a germina într-un interval de timp cât mai scurt. ♦ Fermitate, hotărâre în atitudini, în acțiune.

eV (METR.), simbol pentru electron-volt.

FARAD s.m. Unitate de măsură pentru capacitatea electrică, egală cu capacitatea unui condensator care, încărcat cu o sarcină de un coulomb, dă o diferență de potențial de un volt. [< fr., it. farad, cf. M. Faraday – fizician englez].

farad sm [At: LTR / Pl: ~azi / E: fr farad] Unitate de măsură a capacității electrice, egală cu capacitatea unui condensator electric care acumulează o sarcină de un coulomb la tensiunea de un volt.

FARAD, farazi, s. m. Unitate de măsură a capacității electrice (în sistemul de unități de măsură metru-kilogram-secundă-amper), egală cu capacitatea unui conductor care acumulează o sarcină de un coulomb sub o tensiune de un volt. – Din fr. farad.

FARAD, farazi, s. m. Unitate de măsură a capacității electrice (în sistemul de unități de măsură metru-kilogram-secundă-amper), egală cu capacitatea unui condensator electric care acumulează o sarcină de un coulomb la tensiunea de un volt. – Din fr. farad.

FARAD s. m. unitate de măsură pentru capacitatea electrică, capacitatea unui conductor al cărui potențial este de un volt, cu o sarcină de un coulomb. (< fr. farad)

învólb, -vólt, a -voálbe v. tr. (lat. in-văolvere, -volútum, a învălătuci. V. învolt, dezvolt, dez- și suvolb, holbez). Vest. Înfășor, învălătucesc: volbura se învoalbe (Șez. 36, 6), pînza se învoalbe la învîltoare (CL. 1910, 4). Ban. (învolb, a -á). Holbez.

KILOELECTRÓN-VOLT, kiloelectrón-volți s. m. v. kiloelectronvolt. [Simb. keV]

kiloelectron-volt s. m., pl. kiloelectron-volți; simb. keV

kilovolt sm [At: DN³ / V: chi~ / S și: (abr) kV / Pl: ~lți / E: fr kilovolt] Unitate de măsură pentru tensiunea electrică sau diferența de potențial electric, egală cu o mie de volți.

KILOVOLT ~ți m. Unitate de măsură pentru tensiune electrică egală cu 1000 de volți. /< fr. kilovolt

KILOVOLT s. m. unitate de măsură a tensiunii electrice, de 1000 de volți. (< fr. kilovolt)

KILOVOLT s.m. Unitate de măsură a tensiunii electrice, egală cu 1000 de volți. [Cf. fr. kilovolt < gr. chilioi – o mie + volt].

!kilovolt-amper (-vol-tam-/-volt-am-) s. m., pl. kilovolți-amper; simb. kVA

kilovoltamper s. m. (sil. mf. -volt-), pl. kilovoltamperi; simb. kVA

MEGAVOLT s. m. unitate de măsură a tensiunii electrice, de un milion de volți. (< engl. megavolt)

microvolt sm [At: DN³ / Pl: ~lți / E: fr microvolt] Unitate de forță electromotoare sau de diferență de potențial egală cu a milioana parte dintr-un volt.

MICROVOLT s.m. Unitate de forță electromotoare sau de diferență de potențial, egală cu a milioana parte dintr-un volt. [< fr. microvolt].

MICROVOLT s. m. unitate de forță electromotoare sau de diferență de potențial, a milioana parte dintr-un volt. (< fr. microvolt)

microvoltmetru (mi-cro-volt-me-tru) s. n., art. microvoltmetrul; pl. microvoltmetre

microvoltmetru s. n. (sil. -cro-; mf. -volt-) voltmetru

microvoltmetru (desp. mi-cro-volt-me-tru) s. n., art. microvoltmetrul; pl. microvoltmetre

microvoltmetru sn [At: DN³ / Pl: ~re / E: fr microvoltmètre] Instrument de măsură a tensiunilor joase de ordinul milionimilor de volt.

MILIVOLT, milivolți, s. m. Unitate de măsură a tensiunii electrice și electromotoare, egală cu a mia parte dintr-un volt. – Din fr. millivolt.

MILIVOLT, milivolți, s. m. Unitate subdivizionară de măsură a tensiunii electrice și electromotoare, egală cu a mia parte dintr-un volt.

MILIVOLT ~ți m. Unitate de măsură a tensiunii electrice, a forței electromotoare și a diferenței de potențial, egală cu a mia parte dintr-un volt. /<fr. milivolt

MILIVOLT s.m. Unitate de forță electromotoare sau de diferență de potențial, egală cu a mia parte dintr-un volt. [Pl. -ți. / cf. fr. millivolt].

MILIVOLT s. m. unitate de forță electromotoare sau de diferență de potențial, a mia parte dintr-un volt. (< fr. millivolt)

MILIVOLT, milivolți, s. m. Unitate de măsură a tensiunii electrice, egală cu o miime de volt. – Din fr. millivolt.

milivolt sm [At: DN³ / Pl: ~lți / E: fr millivolt] Unitate de măsură a tensiunii electrice și electromotoare, egală cu a mia parte dintr-un volt.

milivoltmetru (-volt-me-tru) s. n., art. milivoltmetrul; pl. milivoltmetre

milivoltmetru s. n. (sil. mf. -volt-) voltmetru

milivoltmetru (desp. -volt-me-tru) s. n., art. milivoltmetrul; pl. milivoltmetre

OHM, ohmi, s. m. Unitate de rezistență electrică, în sistemul de unități metru-kilogram-secundă-amper, egală cu rezistența pe care o opune un conductor electric străbătut de un curent de un amper la tensiunea de un volt. – Pronunțat: om.

ohm sm [At: PONI, F. 260 / P: om / S și: (abr) Ω / Pl: ~i / E: fr ohm] Unitate de măsură a rezistenței electrice, în sistemul de unități metru-kilogram-secundă- amper, egală cu rezistența pe care o opune un conductor electric străbătut de un curent de un amper la tensiunea de un volt.

OHM (pr.: om) ~i m. fiz. Unitate de măsură a rezistenței electrice egală cu rezistența unui conductor, prin care trece un curent electric de un amper, când diferența de potențial la capetele lui este de un volt. /<fr. ohm

OHM s.m. (Fiz.) Unitate de măsură a rezistenței electrice, egală cu rezistența pe care o opune un conductor în care o tensiune de un volt produce un curent de un amper. [Pron. om. / < fr. ohm, cf. Ohm – fizician german].

OHM OM/ s. m. unitate de măsură a rezistenței electrice, egală cu rezistența unui conductor în care o tensiune de un volt produce un curent de un amper. (< fr. ohm)

*revólt, a -á v. intr. (fr. révolter, d. it. ri-voltare. V. dez-volt). Răscol, răzvrătesc, rîdic contra. Fig. Indignez: vorba asta l-a revoltat.

v s.m. invar. I 1 A douăzeci și șaptea literă a alfabetului limbii române. 2 Sunetul corespunzător acestei litere (consoană fricativă labiodentală sonoră). 3 Semn grafic pentru această literă (v, V). II 1 (fiz.) Simbol pentru viteză. 2 (fiz.) Simbol pentru volum. 3 (fiz.) Simbol pentru volt. 4 (chim.) Simbol pentru vanadiu. 5 (fiz.) Simbol pentru potențialul electric. III Simbol literal pentru cifra romană cu valoarea numerică 5 (V). • pronunț. și ve.

V s. m. invar. 1. A douzeci și șaptea literă a alfabetului limbii române; sunetul notat cu acestă literă (consoană fricativă, labiodentală, sonoră). 2. Simbol chimic pentru vanadiu. 3. (METR.) Simbol pentru volt. 4. Simbol pentru cifra romană cu valoarea 5.

VAR s.m. (Fiz.) Unitate de putere electromagnetică reactivă, corespunzînd unui curent alternativ de un amper sub tensiunea de un volt. [Nume dat de ing. român C. Budeanu de la inițialele v(olt) + a(mper) + r(eactiv)].

VAR s. m. unitate de putere electromagnetică reactivă, corespunzând unui curent alternativ de un amper sub tensiunea de un volt. (< fr., engl. var)

var¹ s.m. (fiz.) Unitate de măsură pentru puterea electromagnetică reactivă, corespunzînd unui curent alternativ de un amper sub tensiunea de un volt; (simbol pentru) voltamper reactiv. pl. -i. /<fr. var, engl. VAR, abr. de la V[olt]-A[mpere] R[eactive].

var¹ sm [At: LTR² / Pl: ~i / E: v(olt) + a(mper) + r(eactiv)] 1 (Fiz) Unitate de măsură a puterii electrice reactive, corespunzând unui curent alternativ de un amper sub tensiunea de un volt Si: voltamper reactiv. 2 Simbol pentru var¹ (1).

volt s. m., pl. volți; simb. V

volt s.m. (fiz.) Unitate de măsură a tensiunii electrice, a tensiunii electromotoare și a diferenței de potențial, egală cu tensiunea de la capetele unui conductor, care, fiind străbătut de un curent de un amper, dezvoltă o putere de un watt (V). • pl. volți. /<fr. volt; cf. nm. pr. Alessandro Volta, fizician italian.

volt² sn vz voltă

volt¹ sm [At: PONI, F. 261 / Pl: volți / E: fr volt] (Fiz) Unitate de măsură a tensiunii electromotoare și a diferenței de potențial electric egală cu tensiunea de la capetele unui conductor care, străbătut de un curent de un amper, dezvoltă o putere de un watt.

VOLT, volți, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură a tensiunii electrice, a tensiunii electromotoare și a diferenței de potențial. Volt pe metru = unitate de măsură a imensității cîmpului electric.

VOLT ~ți m. fiz. Unitate de măsură a tensiunii electrice, a forței electromotoare, egală cu tensiunea de la capetele unui conductor cu un curent de un amper, care dezvoltă o putere de un watt. /<fr. volt

VOLT s. m. unitate de măsură a tensiunii electrice, egală cu tensiunea aplicată la capetele unui conductor care, străbătut de un curent de un amper, dezvoltă o putere de un watt. (< fr. volt)

volt s. m., pl. volți; simb. V

volt s. m., pl. volți; simb. V

VOLT s.m. Unitate de măsură a forței electromotoare, a tensiunii electrice și a diferenței de potențial, corespunzînd tensiunii electrice care, aplicată unui conductor cu rezistență de un ohm, produce un curent de un amper. [< fr. volt, cf. Volta – fizician italian].

voltaj sn [At: CADE / Pl: ~e / E: fr voltage] (Fiz) Tensiune electrică măsurată în volți¹.

VOLTAJ ~e n. fiz. 1) Tensiune electrică exprimată în volți. 2) Numărul de volți necesar pentru funcționarea normală a unui aparat electric. /<fr. voltage

voltaj s.n. Tensiune electrică măsurată în volți. ◊ Compar. Era o durere... care îmi măcina corpul ca un voltaj prea mare, un aparat (CA. PETR.). • pl. -e. /<fr. voltage.

VOLTAJ s. n. tensiune electrică măsurată în volți. (< fr. voltage)

VOLTAJ s.n. Tensiune electrică măsurată în volți. [Pl. -je, -juri. / < fr. voltage].

VOLTAJ s. n. Tensiune electrică măsurată în volți.

volt-amper s. m., pl. volt-amperi; simb. VA

volt-amper

volt-amper s. m., pl. volt-amperi; simb. VA

volt-amper s. m., pl. volt-amperi; simb. VA

volt-amper s.m. Unitate de măsură a puterii electromagnetice aparente a unui curent alternativ, egală cu puterea dezvoltată de un curent de un amper sub tensiune alternativă de un volt (VA). • scris și voltamper. pl. -i. /<fr. voltampère.

VOLT-AMPER, volt-amperi, s. m. Unitate de măsură a puterii electromagnetice aparente a unui circuit electric de curent alternativ la capetele căruia tensiunea este de un volt și prin care trece un curent de un amper. [Scris și: voltamper] – Din fr. voltampère.

voltamper sm [At: LTR² / Pl: ~i / E: fr voltampère] (Fiz) Unitate de măsură a puterii electromagnetice aparente a unui circuit electric de curent alternativ la capetele căruia tensiunea este de un volt¹ și prin care trece un curent de un amper.

VOLTAMPER s. m. unitate de măsură a puterii electromagnetice aparente a unui curent alternativ, egală cu puterea dezvoltată de un curent de un amper sub tensiunea alternativă de un volt. (< fr. voltampère)

VOLTAMPER s.m. Unitate de măsură a puterii electromagnetice aparente a unui curent alternativ, egală cu puterea dezvoltată de un curent de un amper sub tensiunea alternativă de un volt. [< fr. voltampère].

VOLTAMPER, voltamperi, s. m. Unitate de măsură a puterii electromagnetice aparente a unei circuit electric de curent alternativ la capetele căruia tensiunea este de un volt și prin care trece un curent de un amper. [Scris și: volt-amper] – Din fr. voltampère.

voltampermetru s. n. (sil. mf. volt-) ampermetru

voltampermetru (desp. vol-tam-, -me-tru/volt-am-) s. n., art. voltampermetrul; pl. voltampermetre

!voltampermetru (vol-tam-, -me-tru/volt-am-) s. n., art. voltampermetrul; pl. voltampermetre

+volt-amper reactiv (desp. volt-am-) s. m., pl. volt-amperi reactivi; simb. VAR

voltă sf [At: HELIADE, O. II, 10 / V: (rar) volt (Pl: volturi) sn / Pl: ~te / E: it volta, fr volte] 1 Mișcare circulară. 2 (Spc) Mișcare circulară a unui cal într-un manej. 3 (Fig) Schimbare bruscă de atitudine. 4 (Spt) Mișcare (de rotație) la scrimă făcută pentru a evita loviturile adversarului. 5 (Mrn) Manevră de rotație făcută de o ambarcație cu pânze pentru schimbarea bordului din care primește vântul. 6 (Mrn; îs) ~ în vânt Manevră pentru schimbarea direcției vasului împotriva vântului. 7 (Mrn; îs) ~ sub vânt Manevră pentru schimbarea direcției vasului în sensul vântului. 8 (Muz) Semn care indică repetarea unui fragment muzical, de fiecare dată cu un alt sfârșit Si: volta (8).

!voltmetru (volt-me-tru) s. n., art. voltmetrul; pl. voltmetre

voltmetru s.n. Instrument folosit pentru măsurarea tensiunii electrice și a tensiunii electromotoare, cu indicațiile scalei exprimate direct în volți sau în multiplii sau submultiplii voltului. ◊ Voltmetru electronic = aparat electronic pentru măsurarea tensiunii electrice. • pl. -e. /<fr. voltmètre.

voltmetru sn [At: CADE / Pl: ~re / E: fr voltmètre] (Fiz) 1 Aparat folosit pentru măsurarea tensiunii electrice sau a tensiunii electromotoare, cu indicațiile scalei exprimate direct în volți sau în multipli ori submultiplii voltului¹. 2 (Îs) ~ electronic Aparat electronic pentru măsurarea tensiunii electrice.

VOLTMETRU s. n. instrument pentru măsurarea tensiunii electrice sau electromotoare în volți. (< fr. voltmètre)

VOLTMETRU ~e n. Instrument folosit pentru măsurarea tensiunii electrice între două puncte ale unui circuit. [Sil. volt-me-tru] /<fr. voltmetre

voltmetru s. n. (sil. -tru; mf. volt-), art. voltmetrul; pl. voltmetre

voltmetru (desp. volt-me-tru) s. n., art. voltmetrul; pl. voltmetre

VOLTMETRU s.n. Instrument de măsură a diferențelor de potențial electric în volți. ◊ Voltmetru electronic = aparat electronic pentru măsurarea tensiunii electrice. [< fr. voltmètre, cf. fr. volt – volt, gr. metron – măsură].

weber s.m. (fiz.) Unitate de măsură pentru fluxul magnetic ce străbate suprafața unui circuit în care induce o tensiune electromotoare de 1 volt, cînd scade uniform la 0 în timp de 1 secundă (Wb). • pl. -i. /<germ. Weber, fr. weber; cf. nm. pr. Wilhelm Eduard Weber, fizician german.

WEBER s.m. Unitate de flux magnetic, egală cu fluxul care, străbătînd circuitul unei singure spire, produce în acea spiră o forță electromotoare de un volt. [Pron. ve-ber. / < fr. weber, cf. W. E. Weber – fizician german].