BOPHUTATSWANA, bantustan în N Rep. Africa de Sud, constituit în rep. independentă în 1977 (nerecunoscută de O.N.U.); 40, 3 mii km²; 2 mil. loc. (1988). Centru ad-tiv: Mmabatho. Limba: tswana. Expl. de platină, cromite, diamante, vanadiu și azbest. Agricultură și creșterea animalelor.

ca¹ [At: COD. VOR. 144/5 / E: ml quam] 1 av Exprimă asemănarea dintre două obiecte, ființe, idei, situații etc. Si: la fel cu, cum (e), precum (e), după cum (e) Alb ca neaua. 2 av (Îlav) Ieri ca (și) astăzi Totdeauna (1). 3 av (Îlav) Ca și cum Parcă. 4 av Exprimă aproximația Si: aproximativ, cam, aproape Ca la cinci metri. 5 av Intră în structura gradului comparativ al adjectivelor și adverbelor Si: decât Mai înalt ca tine? 6 av În felul... 7 av Cum e obiceiul, cum se știe Si: precum. Femeia, de, ca femeia: minte scurtă, poală lungă. 8 av (Îlav) Toate ca toate, dar... Toate le înțeleg, dar... 9 av În calitate de... A venit la noi ca profesor. 10 av În loc de Si: drept... folosind ca accelerator de reacție vanadiul suflat pe platină. 11 av (Îlav) Ca ce? Pentru ce? 12 av (Îal) Cu ce scop? 13 av În ce privește... Ca formă, lucrarea este bine realizată. 14 av Ca apozem, înaintea unor enumerări: În subsolul patriei se găsesc bogății ca: aur, argint, cupru etc. 15 i (Reg) Ia! Ca dă-te mai încoace și mai spune o dată.

CARNOTIT s. n. mineral de uraniu și vanadiu, radioactiv. (< fr. carnotit)

CARNOTIT (< n. pr. M.A. Carnot, chimist francez). Mineral de uraniu și vanadiu, puternic radioactiv, format prin alterarea mineralelor primare din unele roci sedimentare bogate în resturi organice. Are culoare galbenă-verzuie, luciu puternic sidefos și aspect de mase pulverulente sau de efloroscențe. Amestecat cu cimentul de sondă se întrebuințează la închiderea apelor în forajele petroliere.

CARNOTIT s.n. (Geol.) Mineral de uraniu și vanadiu, puternic radioactiv. [Cf. fr. carnotit, cf. A. Carnot – mineralog francez].

carnotit sn [At: DEX² / E: fr carnotite] Mineral de uraniu și vanadiu, puternic radioactiv.

CHINA, Republica Populară Chineză, stat în Asia cuprinzînd o parte din Asia Centrală și din Asia Orientală, cu o largă ieșire la Oc. Pacific (linia țărmurilor măsoară 18 mii km); 9,6 mil. km² (locul 3 pe glob); 1,13 miliarde loc. (1989; țara cu cea mai numeroasă pop.), dintre care 93,3% chinezi (han). Limba de stat: chineza. Cap.: Beijing. Orașe pr.: Shanghai, Tianjin, Shenyang, Wuhan, Guanghzou, Chongqing, Harbin, Chengdu, Nanjing, Xian, Dalian, Taibei, Jinan, Changchun, Taiyuan, Zhengzhou, Kunming, Lanzhou, Anshan, Qiqihar, Qingdao, Hangzhou. Este împărțit în 23 de prov., cinci reg. autonome și trei orașe de subordonare republicană. În funcție de condițiile orohidrografice, de climă și vegetație poate fi împărțită în China de Est și China de Vest. În China de Est întră reg.: C. de Nord-Est, cu caracter muntos la extremități și o întinsă cîmpie interioară, climă temperată cu precipitații de 750-1.000 mm/an și ierni aspre; C. de Nord drenată de fl. Huanghe (Fl. Galben) cuprinde Marele Podiș de Loess (parțial), Cîmpia Chinei de Nord și M-ții Tzinlin; climă temperată de tranziție; C. Centrală cuprinde o vastă cîmpie vălurită, traversată de fl. Chang-Jiang (fl. Albastru), o reg. muntoasă înaltă (Alpii Sichuan au peste 7.000 m alt.) și Pod. Yunnan; climă subtropicală (media lunii ian. 6 °C, cu precipitații 750-2.000 mm/an); C. de Sud este o reg. muntoasă traversată de rîuri scurte (excepție fl. Xijiang / fl. Perlelor), în care zona litorală este bine populată; climă caldă-musonică. Ins. Taiwan și Hainan au un relief variat, predominant muntos (alt. max. 4.500-5.000 m), cu înguste cîmpii litorale. Climă tropicală musonică. În C. de Vest intră următoarele regiuni naturale: Tibet-Tsinghai (Xizang-Qinghai), cea mai întinsă și înaltă, include sectorul de N al M-ții Himalaya (alt. max.: 8.848 m în vf. Chomolungma), cel estic al M-ților Karakorum (vf. K₂ = Qogir Feng, 8.611 m), podișul Tibet (alt. medie: 5.000 m), bazinul endoreic Tsaidam (Qaidam Pendi, alt. minimă: 2.700 m) și depr. Tsinghai (alt. minimă: 3.200 m). Climă aspră cu precipitații bogate în S și reduse în NV; Xinjiang, vastă zonă endoreică în Asia Centrală, la N de M-ții Altîn Tagh, cuprinde două sectoare: Kashgaria (cu pustiul Taklimakan) și Jungaria, podiș semideșertic prin care trecea odinioară celebrul „Drum al mătăsii”. Ele sînt separate de M-ții Tian Shan (alt. max.: 6.995 m), sistem de munți lung de 2.500 km și în care unele depr. tectonice se află sub nivelul mării (Turpan – 154 m). Ultima mare reg. a C. de Vest o reprezintă Mongolia interioară ce include sectoare ale M-ților Marele Hingan, ale Marelui Podiș de Loess și ale Deșertului Gobi; climă rece, precipitații reduse. Mari zăcăminte de: cărbune, min. de fier, mangan, petrol, șisturi bituminoase, metale neferoase, prețioase și rare, sare ș.a. Ind. extractivă este bine dezvoltată: expl. de cărbuni (946,5 mil. t, 1988, locul 1 pe glob), petrol (136,8 mil. t, 1988), gaze naturale (14,3 miliarde m³, 1988), min. de fier (154,4 mil. t, 1988, locul 2 pe glob), mangan, molibden, bauxită (2,4 mil. t, 1987), wolfram (18.000 t, 1987, locul 1 pe glob), cupru, nichel, vanadiu, stibiu, mercur, fosfați naturali (9 mil. t, 1987), sare (17,6 mil. t, 1987, locul 2 pe glob), jad. C. produce energie electrică (593,5 miliarde kWh, 1988), oțel (59,1 mil. t, 1988), fontă (59,1 mil. t, 1988, locul 3 pe glob), utilaje ind., mașini agricole, material feroviar, automobile și autocamioane, nave maritime și fluviale, produse electronice și electrotehnice, tractoare, aparate de precizie, produse chimice, ciment (204,4 mil. t, 1988, locul 1 pe glob), celuloză și hîrtie, textile (4,52 mil. t fire de bumbac, 17,62 miliarde m țesături de bumbac, 1988, mătase naturală, țesături din lînă, covoare ș.a.), conf. și tricotaje, produse alim. (ceai, țigarete, făină, conserve, ulei, zahăr ș.a.); ind. atomică și aerospațială. Veche tradiție în prod. meșteșugărească (sticlă, porțelanuri, obiecte de artă ș.a.). Terenuri arabile reprezintă 9,7% din supr. țării, pășunile 32,2%, iar pădurile 12,2%. Se cultivă orez (179,4 mil. t, 1989, locul 1 pe glob), grîu (91 mil. t, 1989, locul 1 pe glob), porumb (75,8 mil. t, 1989, locul 2 pe glob), gaolean, floarea-soarelui, rapiță (5,4 mil. t, 1989, locul 1 pe glob), soia (10,8 mil. t, 1989, locul 3 pe glob), cartofi (29,6 mil. t, 1989, locul 3 pe glob), batate (110,6 mil. t, 1988, locul 1 pe glob), arahide (5,4 mil. t, 1988, locul 1 pe glob), sfeclă de zahăr, trestie de zahăr (55,3 mil. t, 1989), bumbac (11,76 mil. t, 1989, locul 1 pe glob), ceai (590 mii t, 1989, locul 2 pe glob), iută (565 mii t, 1989, locul 3 pe glob), camfor (75% din prod. mondială), cafea, cacao, tutun (2,9 mil. t, 1989, locul 1 pe glob), arbori de chinină, de cauciuc, banane (2,43 mil. t, 1989), ananas ș.a. Pomicultură (inclusiv plantații de citrice), legumicultură, viticultură. Creșterea animalelor (capete 1989): bovine (77,1 mil.), ovine (102,7 mil., locul 3 pe glob), porcine (349 mil., locul 1 pe glob), caprine (77,9 mil., locul 2 pe glob), cabaline (10,7 mil., locul 1 pe glob), păsări; sericicultură, pescuit (10,36 mil. t, 1988, locul 3 pe glob), vînătoare. C. f.: 88,6 mii km (inclusiv cele forestiere și speciale). Căi rutiere: c. 1 mil. km; căi navigabile interne: 136 mii km. Flota comercială maritimă: 19,36 mil. t (1988). Moneda: 1 yuan (= renminbi) = 100 fen. Exportă textile și conf. c. 25%, produse agricole și alim., petrol și prod. chimice, piei, bumbac, fosfați, mașini și utilaje, metale ș.a. și importă mașini, utilaje și mijloace de transport (c. 1/3), semifabricate și materii prime ind., produse chimice, produse alim. ș.a. – Istoric. Pe terit. C., locuit din timpuri străvechi, leagăn al uneia dintre cele mai strălucite civilizații antice (milen. 3 î. Hr.), s-a constituit în sec. 18 î. Hr. statul Shang, care în sec. 11 î. Hr. a fost cucerit de statul Zhou; acesta din urmă s-a destrămat în mai multe formațiuni de sine stătătoare, unificate de-abia în sec. 3 î. Hr., sub dinastia Qin. În timpul dinastiei Han (206 î. Hr.-220 d. Hr.), C. a cunoscut o mare dezvoltare. Răscoala țărănească a „Turbanelor galbene” (184 d. Hr.) a slăbit statul chinez, care s-a destrămat. S-a unificat din nou în 589 sub dinastia Sui, iar din 618 pînă la începutul sec. 10 sub dinastia Tang. Între 1279 și 1368 C. a fost ocupată de mongoli. În timpul dinastiei Ming (1368-1644) a avut loc Marele Război Țărănesc (1628-1645), înăbușit cu ajutorul manciurienilor, care însă au cucerit întreaga țară, instaurînd dominația dinastiei Qing (1644-1911). În sec. 19, în urma celor două „războaie ale opiului” (1840-1842 și 1856-1860) și a încheierii unor tratate înrobitoare cu Marile Puteri, începe pătrunderea capitalului străin în C., amplificată, către sfîrșitul sec., după înăbușirea răscoalei populare I-he-tuan. Revoluția din 1911-1913, condusă de Sun Zhongshan, a răsturnat dinastia manciuriană, C. devenind republică. În timpul primului război mondial s-a intensificat lupta antiimperialistă și antifeudală. În 1921 a fost creat Partidul Comunist Chinez. În 1924-1927 s-a desfășurat primul război civil revoluționar, în care partidul Gomindan a colaborat cu P.C. Chinez împotriva forțelor conservatoare din nord. Însă, în 1927 conducătorii Gomindanului au adoptat o atitudine anticomunistă. În cursul celui de-al doilea război civil revoluționar (1927-1937), comuniștii chinezi au creat Armata Roșie Chineză și baze revoluționare la sate. În 1931, Japonia a ocupat partea de NE a Chinei, iar în 1937 a început un război pentru cucerirea întregii Chine. În timpul războiului de eliberare (1937-1945) forțele armate create și conduse de P.C. Chinez au eliberat o mare parte a terit. ocupat de japonezi. În 1946 Gomindanul a întrerupt tratativele inițiate de P.C. Chinez, în 1945, în vederea formării unui guvern de coaliție, ceea ce a provocat al treilea război civil revoluționar (1946-1949), în cursul căruia Armata Populară de Eliberare a înfrînt forțele armate gomindaniste; rămășițele acestora s-au retras în ins. Taiwan. La 1 oct. 1949 a fost proclamată Republica Populară Chineză. În 1971 au fost restabilite drepturile R.P. Chineză la O.N.U. R.P. Chineză este un stat socialist; este unui dintre cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate al O.N.U. În 1954 a fost adoptată prima constituție de tip socialist din istoria Chinei. Mao Zedung (Mao Tzedun) președintele C.C. al P.C. Chinez a fost ales președintele R.P. Chineză (1954). Încercarea de a forța dezvoltarea economică a țării („Marele salt înainte”), întreprinsă între anii 1958 și 1960, a eșuat. În 1965 a fost lansată „Marea revoluție culturală proletară”, amplu program de îndoctrinare a populației cu ideologia comunistă în varianta maoistă. „Revoluția culturală” a fost însoțită de grave excese și acte de violență împotriva celor considerați „adepți ai capitalismului” (în realitate adversarii extremismului stîngist). După moartea (1976) a lui Mao Zedong, grupul radicalilor stîngiști condus de soția sa („banda celor patru”) a fost inlăturat. Din 1982, conducătorul de fapt al țării devine Deng Xiaoping, care lansează un amplu program de reforme, menit să modernizeze structurile societății chineze în cadrul menținerii socialismului. Cererile formulate de studenți privind democratizarea vieții politice au fost însă respinse și manifestațiile acestora din Beijing reprimate dur (Piața Tiananmen, 3-4 iun. 1989). Pe plan extern, după o lungă perioadă de tensiune și confruntare cu U.R.S.S., care a culminat cu incidente de frontieră (1969), a intervenit din 1986 o destindere, care a făcut posibile vizite reciproce la cel mai înalt nivel de partid și de stat (1989, 1991). În C. are loc un amplu proces de modernizare a agriculturii, industriei, științei și tehnologiei; politica externă cunoaște o largă deschidere, prin stabilirea sau consilodarea relațiilor de cooperare politică, economică și culturală cu țările industrializate și cu cele în curs de dezvoltare. Potrivit constituției, puterea executivă este deținută de președintele republicii și de Consiliul de Stat (guvernul), iar cea legislativă de Adunarea Națională a Reprezentanților Populari (între sesiunile ei de Comitetul Permanent).

COLORADO [cɔləra:dəu] 1. Fl. în America de Nord (S.U.A. și Mexic); 2.740 km (3.200 km cu Green River).Iz. din M-ții Stîncoși, traversează pod. cu același nume și deșertul Arizona, săpînd Marele Canion și se varsă în Op. Pacific (G. Californiei) printr-o deltă. Navigabil pe 228 km. Pe C. se află marile hidrocentrale Hoover (1.354 MW), Navajo și Flamingo Gorge. 2. Fl. în S.U.A. (Texas); 1.450 km. Izv. din Pod. Llano Estacado și se varsă în Oc. Atlantic (G. Mexic). Navigabil pe 500 km. Trece prin Austin. Hidrocentrale. Irigații. 3. Fl. în Argentina; 1.100 km. Izv. din Anzi și se varsă în Oc. Atlantic (B. Bahia Blanca). Navigabil în cursul inferior pe 320 km. 4. Pod. în SV S.U.A., între Pod. Marelui Bazin (la NV) și M-ții Stîncoși (la E și NE); 300 mii km². Alt. med.: 1.800-2.000 m; alt. max.: 3.861 m (vf. Humphreys Peak). Reg. deșertică brăzdată de canioane adînci, puțin populată, cu climă subtropicală aridă și vegetație semideșertică. 5. Stat în partea central-vestică a S.U.A.; 270 mii km²; 3,39 mil. loc. (1989). Centrul ad-tiv: Denver. Expl. forestiere, de cărbuni, aur, argint, cupru, vanadiu, uraniu, molibden și petrol. Cereale, cartofi și sfeclă de zahăr. Creșterea bovinelor. Ind. chimică, alim., poligrafică.

crovangal s. n. (cuv. rus.) ◊ „Specialiștii din Leningrad au pus la punct un nou aliaj. Format pe bază de nichel prin adaosuri de crom, vanadiu și galliu, aliajul denumit «crovangal», se distinge printr-o ductibilitate excepțională.” R.l. 6 II 84 p. 6 (din cro[m] + van[adiu] + gal[liu])

FEROVANADIU s.n. Aliaj de fier și vanadiu. [Pron. -diu. / < fr. ferrovanadium].

ferovanadiu sns [At: DN³ / E: fr ferrivanadium] Aliaj de fier și de vanadiu.

FEROVANADIU s. n. aliaj de fier și vanadiu. (< fr. ferrovandium)

IDAHO [áidəhou], stat În NV S.U.A.; 216, 4 mii km²; 1,2 mil. loc. (1996). Centrul ad-tiv: Boise. Expl. forestiere, de fosfați, de min. de plumb, argint, zinc, cinabru, vanadiu, wolfram etc. Produse metalurgice, chimice și alim.; prelucr. lemnului. Cereale, cartofi, sfeclă de zahăr; creșterea ovinelor și bovinelor. Zonă turistică.

KABWE [kábue], oraș în centrul Zambiei, la 1.180 m alt., la 115 km N de Lusaka; 210 mii loc. (1990). Nod feroviar și rutier. Expl. de cupru, plumb, vanadiu și zinc. Metalurgia metalelor neferoase. Aici au fost descoperite resturile osteologice ale unui hominid (Homo rhodesiensis) numit „omul de Broken Hill”. Până în 1967, orașul a purtat numele de Broken Hill.

kimberlit s. n. ◊ „Cercetătorii [...] au observat că în acele locuri unde în subsol se află formațiuni de kimberlit (rocă ultrabazică diamantiferă), în frunzele plantelor se acumulează săruri de metale grele cum sunt vanadiul, nichelul sau cobaltul, microelemente care sunt însoțitoarele nemijlocite ale diamantelor.” I.B. 27 X 84 p. 8 (din fr. kimberlite)

METALE. Subst. Metal. Metale alcaline; metale alcalino-pămîntoase; metale prețioase; metale nobile; metale tranziționale; metale feroase; metale neferoase; metale rare; metale dure. Aluminiu; amoniu; aramă, cupru; argint; aur; bariu; beriliu; bismut; cadmiu; calciu; ceriu; crom; galiu; hafniu; indiu; iridiu; kaliu, potasiu; litiu; mangeziu; mangan; mercur, hidrargir, argint-viu (pop.); molibden; natriu, sodiu; nichel; niobiu; osmiu; paladiu; platină; reniu; rodiu; rubidiu; ruteniu; scandiu; staniu, cositor; stronțiu; tantal; titan; toriu; tuliu; uraniu; vanadiu; widia; wolfram, tungsten; yterbiu; ytriu; zinc; zirconiu. Metalurgie; metalochimie, metalografie. Metalurgist, metalurg (rar); metalograf. Adj. Metalic; metalifer. Argentifer, argintos; aurifer; magnezic; manganic; manganos; mercuric; stanic; stanifer, stanos. Argintat; aurit, înaurit (pop.), întraurit (rar): cositorit; cromat; nichelat; platinat; zincat. Vb. A metaliza; a arămi; a arginta, a argintui (rar); a auri, a înauri (pop.), a întrauri (înv. și pop.); a cadmia; a croma; a platina; a cositori. V. minerale.

MÍCĂ (< fr.) s. f. 1. Grupă de aluminosilicați naturali de potasiu cu un conținut variabil de magneziu, fier, mai rar, litiu, mangan, crom, titan, vanadiu ș.a., cristalizați în sistemul monoclinic. M. au luciul sticlos sidefos, se desfac în foi subțiri și elastice după clivaj și au culori diferite, datorate chimismului variabil; albă la muscovit, neagră la biotit, galbenă-brună la flogopit, roz-violetă la lepidolit, verde la fluxit (mică cromiferă) etc. Component important al unor roci eruptive și metamorfice. Utilizări diverse în industria electrotehnică, a unor materiale de construcție, la fabricarea unor sorturi de hârtie și vopsele, a unor absorbanți și lubrifianți ai sărurilor de litiu etc. 2. M. casantă = grupă de aluminosilicați hidratați de aluminiu, calciu și fier, asemănătoare cu mica (1), dar cu duritatea ridicată și casantă (ex. margaritul alb și cloritoidul galben-verzui); componentă a unor roci metamorfice.

MOLIBDEN s. m. Metal alb-cenușiu, lucios, maleabil, asemănător cu fierul, folosit la fabricarea unor oțeluri speciale. Molibdénă din care se fac țeruzele sau plaivazele. i. NAT. 41, cf. J. CIHAC, I. N. 404/11. Pentru fabricarea metalelor aliate, în special ale oțelurilor, servesc și următoarele metale: cromul, nichelul. . . molibdenul. IOANOVICI, TEHN. 30. Pentru a îmbunătăți calitățile oțelului carbon. . . se introduc în compoziția lui anumite metale și metaloide, ca:.. . crom, vanadiu, molibden. ORBONAȘ, MEC. 64. Molibdenul metalic se întrebuințează pentru obținerea oțelurilor speciale. MACAROVICI, CH. 405, Firele de molibden se utilizează la lămpile cu incandescență. LTR². Molibdenul se mai întrebuințează în tehnica radiațiilor x. ib., cf. DER. – Și: (învechit) molibdénă s. f., molivdén (J. CIHAC, I. N; 404/11) s. m. – Din fr. molybdène.

OȚEL (< sl.) s. n. 1. Aliaj fier-carbon cu conținut de 0,04-1,7% carbon (o. carbon) sau până la 2,2% carbon (o. aliat). Elaborarea o. se face în convertizoare și în cuptoare Siemens-Martin sau electrice. Are o largă întrebuințare în tehnică pentru rezistența, duritatea, tenacitatea și elasticitatea sa. ◊ O. aliat = o. care, pe lângă carbon, conține o serie de elemente de aliere (crom, nichel, wolfram, vanadiu etc.), pentru a i se îmbunătăți proprietățile. Se deosebesc o. slab aliate (cu până la 5% elemente de aliere) și o. înalt aliate (cu 5-30% elemente de aliere). ◊ O. rapid = o. cu adaos de wolfram, crom și vanadiu, ce devine foarte dur prin tratament termic duritate care se menține și la temperaturi de 500-600°C. Se folosește la confecționarea sculelor. ◊ O. inoxidabil = oțel aliat cu crom, nichel, mangan, rezistent la coroziune, chiar în medii puternic oxidante și la temperaturi ridicate. ◊ O. profilat = bare de oțel obținute prin laminare și având în secțiune forma de pătrat, triunghi, cerc sau a literelor L, T, I, U, Z etc. ◊ O.-beton = semifabricat de o. folosit la confecționarea armăturilor elementelor de construcție din beton armat. Are în general o secțiune circulară, mai rar ovală sau în formă de pătrat. Se folosește și o.-b. cu profil periodic, format din bare cilindrice cu patru nervuri longitudinale sau elicoidale, formă sub care aderența la beton este mai bună. ◊ Loc. De oțel = foarte tare. 2. (La pl., în forma oțeluri) Sorturi diferite de o. (1); obiecte fabricate din o. (1). 3. (Înv. și pop., la pl. în forma oțele) Pușcă, pistol.

patronit sn [At: MACAROVICI, CH. 401 / Pl: (rar) ~e / E: fr patronite] (Chm) Sulfură naturală de vanadiu.

PATRONIT s. n. Sulfura de vanadiu naturală, constituind cel mai important minereu de vanadiu.

PATRONIT s.n. Sulfură naturală de vanadiu. [< fr. patronite].

PRINCE EDWARD [prins éduərd] (PRINȚUL EDUARD) 1. V. Marion. 2. Insulă canadiană situstă în S estuarului St. Lawrence al Oc. Atlantic, separată de continent, respectiv de Nova Scotia și de New Brunswick, prin str. Northumberland, formând provincia cu același nume; 5,7 mii km². Lungimea: 224 km; lăț.: 4-60 km; alt. max.: 142 m; 135,2 mii loc. (2001). Centrul ad-tiv: Charlottetown. Orașe pr.: Kengsington, Georgetown, St. Peters. Expl. forestiere și de cărbune, gaze naturale, uraniu, vanadiu. Culturi de cereale. cartofi ș.a. Creșterea animalelor. Pescuit. Turism. În partea centrală a coastei nordice, parcul național P. E. (1.814 ha). Descoperită în 1534 de exploratorul Jacques Carter, colonizată de Franța în jurul anului 1720 și cedată britanicilor (1763). Aici, la Charlottetown (1864) a avut loc conferința care a hotărât federalizarea Canadei. Legată de continent (de New Brunswick) printr-un pod lung de 13 km, dat în folosință în 1997.

SERPENTINÍT (< serpentin) s. n. (GEOL.) Rocă metamorfică ultrabazică; conține preponderent serpentin, alături de oxid de crom, nichel, mangan, vanadiu, cobalt, crom, oxizi de fier, minerale din grupa platinei etc. Este utilizat la fabricarea cărămizilor refractare folosite în siderurgie.

TURANIT s.n. Mineral rar, de culoare verde-măslinie, format din cupru și vanadiu. [< fr. turanit].

turanit sn [At: DN³ / E: fr turanit] Mineral rar, de culoare verde-măslinie, format din cupru și vanadiu.

TURANIT s. n. mineral rar, de culoare verde-măslinie, din cupru și vanadiu. (< fr. turanit)

V s. m. invar. 1. A douzeci și șaptea literă a alfabetului limbii române; sunetul notat cu acestă literă (consoană fricativă, labiodentală, sonoră). 2. Simbol chimic pentru vanadiu. 3. (METR.) Simbol pentru volt. 4. Simbol pentru cifra romană cu valoarea 5.

v s.m. invar. I 1 A douăzeci și șaptea literă a alfabetului limbii române. 2 Sunetul corespunzător acestei litere (consoană fricativă labiodentală sonoră). 3 Semn grafic pentru această literă (v, V). II 1 (fiz.) Simbol pentru viteză. 2 (fiz.) Simbol pentru volum. 3 (fiz.) Simbol pentru volt. 4 (chim.) Simbol pentru vanadiu. 5 (fiz.) Simbol pentru potențialul electric. III Simbol literal pentru cifra romană cu valoarea numerică 5 (V). • pronunț. și ve.

vanadic adj. (chim.) Acid vanadic = acid oxigenat al vanadiului, compus ipotetic. /<fr. vanadique.

VANADIC adj. acid ~ = acid din vanadiu. (< fr. vanadique)

vanadic, ~ă a [At: LM / Pl: ~ici, ~ice / E: fr vanadique] 1 De vanadiu Si: (rar) vanados (1). 2 Al vanadiului Si: (rar) vanados (2).

VANADIC adj.m. Acid vanadic = acid derivat din vanadiu. [< fr. vanadique].

vanadifer, ~ă a [At: LTR² XVIII, 413 / Pl: ~i, ~e / E: fr vanadifère] (Chm) Care conține vanadiu.

vanadifer, -ă adj. (chim.) Care conține vanadiu. pl. -i, -e. /<fr. vanadifère.

VANADIFER, -Ă adj. Care conține vanadiu. [< fr. vanadifère].

VANADIFER, -Ă adj. care conține vanadiu. (< fr. vanadifère)

vanadinit s.n. (miner.) Minereu de vanadiu care are în compoziție clor și plumb și care se prezintă sub formă de cristale hexagonale de culoare galbenă, brună, uneori roșie, cu luciu adamantin sau gras. • /<fr. vanadinite.

vanadinit sn [At: IOANOVICI, TEHN, 72 / V: ~ă sf / E: fr vanadinite] Minereu de vanadiu combinat cu plumb și clor, care se prezintă sub formă de cristale hexagonale de culoare galbenă, brună sau roșie.

vanadiu s.n. (chim.) Element chimic, metal tranzițional, dur, casant, de culoare albă-cenușie, care se găsește în natură sub formă de compuși și care este folosit în fabricarea oțelurilor speciale (V). • /<fr. vanadium, lat vanadium; cf. nm. pr. Vanadis, divinitate scandinavă.

vanadiu sn [At: STAMATI, D. / E: fr vanadium, lat vanadium] (Chm) Metal dur, casant, de culoare albă-cenușie, care se găsește în natură sub formă de compuși și care este folosit la fabricarea oțelurilor speciale.

vanadiu [diu pron. dĭu] s. n., art. vanadiul; simb. V

vanadiu s. n. [-diu pron. -diu], art. vanadiul; simb. V

VANADIU s. n. metal dur, casant, cenușiu, folosit la elaborarea unor oțeluri speciale. (< fr. vanadium)

vanadiu

VANADIU, s. n. Element chimic, metal dur, casant, de culoare albă-cenușie, care se găsește în natură sub formă de compuși și care este folosit în fabricarea oțelurilor speciale. – Din fr. vanadium.

VANADIU n. Metal alb de culoare albă-argintie, folosit la fabricarea oțelurilor de calitate superioară. /<fr. vanadium

VANADIU s. n. Metal dur de culoare cenușie, care se găsește în natură sub formă de compuși și care este folosit la fabricarea oțelurilor.

VANADIU s. n. Element chimic, metal dur, casant, de culoare albă-cenușie, care se găsește în natură sub formă de compuși și care este folosit în fabricarea oțelurilor speciale. – Din fr. vanadium.

VANADIU s.n. Metal dur, care nu se găsește liber în natură și care se folosește la pregătirea oțelurilor foarte tari. [Pron. -diu. / < fr. vanadium].

VANÁDIU (< fr. {i}; {s} Vana-dis, divinitate scandinavă) s. n. Element chimic (V; nr. at. 23, m. at. 50,94, p. t. 1.750°C, p. f. 3.400°C, gr. sp. 6); metal dur, casant, de culoare albă-cenușie, care se găsește în natură sub formă de compuși, întrebuințat ca adaos în oțeluri speciale și, sub formă de V₂O₅, drept catalizator în diferite procese chimice. A fost descoperit în 1801 de mineralogul spaniol Andrés Manuel del Rio, care-l va numi eritroniu, și redescoperit de Nils Gabriel Sefström (1787-1854) în 1830, care i-a dat și numele actual.

vanadiu [diu pron. dĭu] s. n., art. vanadiul; simb. V