115 definiții conțin toate cuvintele căutate (cel mult 112 afișate)

VAGINISM s. n. Contracție spasmodica dureroasă a mușchiului constrictor vaginal. – Din fr. vaginisme.

LEUCOREE s. f. Scurgere vaginală de lichid albicios, mucos, uneori purulent; poală albă. [Pr.: le-u-co-re-e] – Din fr. leucorrhée.

vaginal adj. m., pl. vaginali; f. sg. vagina, pl. vaginale

LEUCOREE f. Scurgere vaginală de lichid albicios, uneori purulent. /<fr. leucorrhée

POA ~e f. 1) Partea de la talie în jos a unui obiect de îmbrăcăminte. * A trage (pe cineva) de ~e a) a atrage atenția cuiva; b) a nu-i da pace cuiva, plictisindu-l cu rugăminți. A ține (pe cineva) lângă (sau la) ~ele sale a nu-i da cuiva prea multă libertate. A se ține de ~a (sau ~ele) mamei a sta numai lângă mama. ~ albă scurgere vaginală de lichid albicios, uneori purulent; leucoree. 2) Adâncitură formată prin ridicarea părții de jos a unei rochii, fuste sau a unui șorț (în care se pot pune diferite obiecte). ◊ Plăcintă (cu) ~e (sau ~ele-n brâu) v. PLĂCINTĂ. ~a-rândunicii plantă agățătoare cu flori albe sau roz care au formă de pâlnie; volbură. 3) Cantitate de obiecte cât pot încăpea într-o astfel de adâncitură. O ~ de nuci. 4) Partea corpului dintre brâu și genunchi (împreună cu îmbrăcămintea) la o persoană care șade. 5) Partea de jos a unei ridicături. ~ele dealului.~ele pădurii marginea unei păduri. ~ele copacului partea de jos a coroanei copacului. /<sl. palo

COLPOCELIOTOMIE s.f. Deschidere a cavității abdominale prin vagin; celiotomie vaginală. [Gen. -iei. / < fr. colpocéliotomie].

COLPOTOMIE s.f. (Med.) Incizie a peretelui vaginal; elitrotomie. [< fr. colpotomie, cf. gr. kolpos – vagin, tome – tăiere].

COLUMNIZARE s.f. (Med.) Introducere de tampoane de tifon sau de vată în cavitatea vaginală. [Cf. fr. columnisation].

ELITROCEL s.n. (Med.) Hernie vaginală. [< fr. élytrocèle].

ELITRORAGIE s.f. (Med.) Hemoragie vaginală. [Gen. -iei. / < fr. élytrorragie].

MIOCOLPI s.f. (Med.) Inflamație a musculaturii peretelui vaginal. [Pron. mi-o-. / < fr. myocolpite, cf. gr. mys – mușchi, kolpos – vagin].

NIMFĂ s.f. 1. Divinitate feminină a apelor, a izvoarelor, a munților etc. la greci. 2. (Fig.) Fată tînără foarte frumoasă. 3. Formă intermediară în metamorfoza unor insecte între forma de larvă și forma adultă; pupă2. 4. Înveliș membranos al mucoasei vulvo-vaginale. [Cf. lat. nympha, gr., fr. nymphe].

TRICOMONA s.f. Boală cauzată de tricomonas. ◊ Tricomonază vaginală = vaginită, caracterizată printr-o secreție abundentă, alb-verzuie, arsuri și mîncărimi. [Var. tricomonoză s.f. / < fr. trichomonase].

VAGINALI s.f. (Med.) Inflamație a tunicii seroase vaginale. [< fr. vaginalite].

VAGINI s.f. (Med.) Inflamație a mucoasei vaginale. [< fr. vaginite].

VAGINORAGIE s.f. Hemoragie vaginală. [Gen. -iei. / < fr. vaginorragie, cf. lat. vagina – vagin, gr. rhegnynai – a curge].

COLPALGIE s. f. durere vaginală; colpodinie. (<fr. colpalgie)

COLPOCHERATO s. f. degenerescență a epiteliului mucoasei vaginale, care tinde a se cheratiniza. (<fr. colpokératose)

COLPOCISTOPLASTIE s. f. refacere chirurgicală a peretelui vezico-vaginal. (<fr. colpocystoplastie)

COLPOCITOLOGIE s. f. studiu al celulelor epiteliale ale țesutului vaginal. (<fr. colpocytologie)

COLPOHISTEROTOMIE s. f. operație pe cale vaginală urmărind a reduce inversia uterului. (<fr. colpo-hystérotomie)

COLPOREE s. f. scurgere patologică de mucus vaginal. (<fr. colporhée)

COLPOREXIE s. f. ruptură a peretelui vaginal. (<fr. colporexie)

COLPOSTAT s. n. aparat pentru îndepărtarea pereților vaginali. (<fr. colpostat)

COLPOSTRICTU s. f. strictură vaginală. (<fr. colpostricture)

COLPOTOMIE s. f. incizie a peretelui vaginal; elitrotomie. (<fr. colpotomie)

COLUMNIZARE s. f. introducere de tampoane de tifon sau de vată în cavitatea vaginală. (după fr. columnisation)

VAGINAL, -Ă adj. Referitor la vagin, al vaginului, din vagin. [< fr. vaginal].

VAGINISM s.n. (Med.) Contracție spasmodică a mușchiului vaginal. [< fr. vaginisme].

VAGINOSCOPIE s.f. Examen endoscopic al cavității vaginale. [Gen. -iei. / < fr. vaginoscopie, cf. lat. vagina – vagin, gr. skopein – a privi].

MENSTRUAȚIE s.f. Funcție fiziologică la femei, care constă dintr-o scurgere de sînge periodică (lunară) pe cale vaginală, începînd din epoca pubertății pînă la încetarea activității glandelor sexuale; menstre. [Gen. -iei. / < fr. menstruation, cf. lat. menstruus – în fiecare lună].

ATRETOMETRIE s. f. malformație caracterizată prin atrezia cavității uterine și vaginale. (< engl. atretometria)

CHILOCEL s. n. acumulare de chil în tunica vaginală. (< fr. chylocèle)

CISTOPLASTIE s. f. închidere operatorie a unei fistule vezico-vaginale. (< fr. cystoplastie)

CISTORAFIE s. f. sutură a vezicii urinare în unele cazuri de cistocel vaginal. (< fr. cystorrhaphie)

ELITROCEL s. n. hernie vaginală. (< fr. élytrocèle)

ELITRORAGIE s. f. hemoragie vaginală; colporagie. (< fr. élytrorragie)

EPIZIOCEL s. n. hernie inghino-vaginală. (< fr. épisiocèle)

HIDROCEL s. n. epanșament seros într-o tunică vaginală. (< fr. hydrocèle)

HISTEROCOLPECTOMIE s. f. excizie pe cale abdominală sau vaginală a uterului cu o mare porțiune de vagin. (< fr. hystérocolpectomie)

LEUCOREE s. f. denumire generică pentru orice scurgere vaginală. (< fr. leucorrhée)

MENSTRUAȚIE s. f. scurgere de sânge periodică (lunară) pe cale vaginală, începând din epoca pubertății până la menopauză; menoree, menstre. (< fr. menstruation)

METROELITRORAFIE s. f. sutură a peretelui vaginal anterior, sau a feței anterioare a colului uterin cu peretele posterior al vaginului. (< fr. métro-élytrorrhaphie)

MIOCOLPI s. f. inflamație a musculaturii peretelui vaginal. (< fr. myocolpite)

NIMFĂ s. f. 1. (mit.) divinitate feminină a apelor, a izvoarelor, a munților etc. ◊ (fig.) fată (femeie) tânără și grațioasă. 2. stadiu intermediar în metamorfoza unor insecte, între larvă și adult; pupă2. 3. înveliș membranos al mucoasei vulvo-vaginale. (< lat. nympha, gr., fr. nymphe)

UTERO-VAGINAL, -Ă adj. care aparține uterului și vaginului. (< fr. utéro-vaginal)

VAGINAL, -Ă adj. referitor la vagin sau vagină. ♦ tunică ~ă (și s. f.) = membrană seroasă care căptușește testiculul și epididimul. (< fr. vaginal)

VAGINALI s. f. inflamație a tunicii vaginale a testiculului. (< fr. vaginalite)

VAGINI s. f. inflamație a mucoasei vaginale. (< fr. vaginite)

VAGINOCEL s. n. hernie vaginală. (< fr. vaginocèle)

VAGINODINIE s. f. durere vaginală, fără inflamație sau leziune. (< fr. vaginodynie)

VAGINORAGIE s. f. hemoragie vaginală. (< fr. vaginorragie)

VAGINOSCOP s. n. specul vaginal. (< engl. vaginoscope)

VAGINOSCOPIE s. f. examen endoscopic al cavității vaginale. (< fr. vaginoscopie)

VESTIBULI s. f. inflamație a mucoasei vestibulului vaginal. (< fr. vestibulite)

VULVO-VAGINAL, -Ă adj. referitor la vulvă și la vagin. (< fr. vulvo-vaginal)

astupuș, astupușuri, s. n. (er.) contact sexual vaginal, anal și oral practicat de o femeie cu trei bărbați simultan

a gândi cu cortexul vaginal expr. (glum.d. femei) a lua o hotărâre pripită; a judeca greșit (ceva sau pe cineva).

josnic, josnice adj. f. (glum.d. femei) care practică numai sexul vaginal.

vaginal adj. m., pl. vaginali; f. vagina, pl. vaginale

a sta la parter expr. (prst.) a practica relații sexuale normale / sex vaginal.

tampax tampaxuri s. n. tampon vaginal.

SIDA (< fr.; engl AIDS; presc. de la s[yndrome] i[mmuno] d[eficitaire] a[cquis]) s. f. Afecțiune gravă provocată de virusul imunodeficienței umane dobândite (HIV), care distruge apărarea imunitară a organismului și îl expune infecțiilor grave, cu sfârșit letal. Virusul se transmite prin sânge, lichid vaginal și spermă. Cei mai expuși subiecți sunt: toxicomanii (prin seringi contaminate), homosexualii, prostituatele; transmiterea prin transfuzii sangvine este limitată prin cercetarea seropozitivității la donatori. Primele cazuri de s. au fost descrise în S.U.A., în 1979, la homosexuali; ulterior s-a dovedit că boala poate apărea și la heterosexuali. S. se extinde rapid, îndeosebi în SE Asiei și în țările africane; în unele dintre ele a devenit cea mai frecventă cauză a deceselor. V. și seropozitiv.

VAGINAL, -Ă, vaginali, -e, adj. Care aparține vaginului, privitor la vagin. – Din fr. vaginal.

VAGINAL, -Ă, vaginali, -e, adj. Care aparține vaginului, privitor la vagin. – Din fr. vaginal.

VAGINISM s. n. Contracție spasmodică dureroasă a mușchiului constrictor vaginal. – Din fr. vaginisme.

VAGINOSCOPIE, vaginoscopii, s. f. (Med.) Examinare endoscopică a cavității vaginale. – Din fr. vaginoscopie.

VAGINOSCOPIE, vaginoscopii, s. f. (Med.) Examinare endoscopică a cavității vaginale. – Din fr. vaginoscopie.

LEUCOREE, leucoree, s. f. Scurgere vaginală de lichid albicios, mucos, uneori purulent; poală-albă. [Pr.: le-u-co-re-e] – Din fr. leucorrhée.

ELITROTOMIE, elitrotomii, s. f. (Med.) Incizie a peretelui vaginal. – Din fr. élytrotomie.

ELITROTOMIE, elitrotomii, s. f. (Med.) Incizie a peretelui vaginal. – Din fr. élytrotomie.

VAGINAL, -Ă, vaginali, -e, adj. Care aparține vaginului, de vagin, referitor la vagin.

ATRETO- „imperforare, neperforare; negăurit, închis, astupat, neperforat”. ◊ gr. atretos „negău- rit, nestrăpuns, nepătruns” > fr. atréto-, it. id. germ. id., engl. id. > rom. atreto-.~cefal (v. -cefal), s. m., monstru care prezintă gura sau nările neperforate; ~cistie (v. -cistie), s. f., anomalie care constă în imperforația gîtului vezicii urinare; ~corm (v. -corm), s. m., monstru caracterizat prin imperforarea și lipsa de comunicare a cavităților unor organe (anus, uretră, vulvă) cu exteriorul; ~gastrie (v. -gastrie), s. f., malformație constînd în imperforația orificiului piloric sau a cardiei; ~lemie (v. -lemie) s. f., anomalie care constă în neperforarea esofagului sau a faringelui; ~metrie (v. -metrie2), s. f., malformație constînd în lipsa oricărei comunicări cu exteriorul a cavității uterine și vaginale; ~rinie (v. -rinie), s. f., malformație care constă în neperforarea orificiilor nazale; ~stomie (v. -stomie), s. f., monstruozitate constînd în imperforarea orificiului bucal; ~uretrie (v. -uretrie), s. f., anomalie congenitală caracterizată prin imperforarea uretrei.[1]

  1. În original, pentru atretostomie lipsește încadrarea s. f.. — Ladislau Strifler

CELIO- (COELIO-) „abdomen, pîntece, cavitate; celial, abdominal”. ◊ gr. koilia „pîntece, abdomen” > fr. coelio-, L. sav. id., engl. id., germ. id., it. celio- > rom. celio- și coelio-.~cel (v. -cel2), s. n., hernie abdominală; ~centeză (v. -centeză), s. f., puncție abdominală; ~colpotomie (v. colpo-, v. -tomie), s. f., colpoceliotomie*; ~elitrotomie (v. elitro-, v. -tomie), s. f., deschidere chirurgicală a cavității abdominale pe cale vaginală; ~enterotomie (v. entero-, v. -tomie), s. f., operație chirurgicală de deschidere a intestinului prin incizia peretelui abdominal; ~gastrotomie (v. gastro-, v. -tomie), s. f., incizie chirurgicală a stomacului în urma secționării abdominale*; ~histerectomie (hister/o-1, v. -ectomie), s. f., operație medicală de deschidere a uterului prin incizie abdominală; ~mialgie (v. mi/o-1, v. -algie), s. f., durere a mușchilor abdominali; sin. celiomiodinie; ~miodinie (v. mi/o-1, v. -odinie), s. f., celiomialgie*; ~patie (v. -patie), s. f., nume generic pentru afecțiunile abdominale; ~pioză (v. -pioză), s. f., prezența puroiului în cavitatea abdominală; ~plegie (v. -plegie), s. f., holeră asiatică; ~rafie (v. -rafie), s. f., sutură a peretelui abdominal; ~salpingectomie (v. salping/o-, v. -ectomie), s. f., secționare chirurgicală a tubului uterin prin incizie abdominală; sin. celiosalpingotomie; ~salpingotomie (v. salpingo-, v. -tomie), s. f., celiosalpingectomie*; ~scop (v. -scop), s. n., instrument pentru examinarea cavităților corpului uman; ~scopie (v. -scopie), s. f., metodă de explorare vizuală a cavității abdominale cu ajutorul celioscopului; ~tomie (v. -tomie), s. f., laparotomie*.

CHILO-1 „suc, chil, produs chiliar”. ◊ gr. khylos „suc, umoare” > fr. chylo-, germ. id., engl. id. > rom. chilo-.~caul (v. -caul), adj., cu tulpină lactescentă; ~cel (v. -cel2), s. n., acumulare de lichid chilos în tunica vaginală; ~fil (v. -fil2), adj., cu frunze suculente; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante suculente; ~microgramă (v. micro-, v. -gramă), s. f., curbă de variație a numărului chilomicronilor[1] serici; ~poieză (v. -poieză), s. f., proces de formare a chilului; ~ree (v. -ree), s. f., secreție excesivă de chil.

  1. Noțiunea de chilomicron (seric) nu este definită. — gall

CISTO-1 „vezică, bășică, chist”. ◊ gr. kystis „veziculă, bășică” > fr. cysto-, engl. id., it. cisto- > rom. cisto-.~carp (v. -carp), s. n., corp de fructificare al algelor roșii; ~cel (v. -cel2), s. n., hernie a vezicii urinare; ~croic (v. -croic), adj., (despre pigmenți) care este difuzat în vacuolele celulei; ~cromoscopie (v. cromo-, v. -scopie), s. f., cromocistoscopie*; ~enterocel (v. entero-, v. -cel2), s. n., hernie a vezicii urinare, însoțită de o ansă intestinală, printr-un orificiu natural sau patologic; ~enteroepiplocel (v. entero-, v. epiplo-, v. -cel2), s. n., hernie a vezicii urinare, a intestinului și a epiplonului prin același orificiu natural sau patologic; ~epiplocel (v. epiplo-, v. -cel2), s. n., hernie a vezicii urinare, însoțită de epiploon; ~for (v. -for), adj., care conține un chist; ~fotografie (v. foto-, v. -grafie), s. f., fotografie a interiorului vezicii urinare; ~ftizie (v. -ftizie), s. f., tuberculoză a vezicii urinare; ~grafie (v. -grafie), s. f., radiografie a vezicii urinare cu ajutorul unei substanțe de contrast; ~hernie (v. -hernie), s. f., 1. Congestie vezicală. 2. Aflux excesiv de sînge la nivelul vezicii urinare; ~lit (v. -lit1), s. n., concrețiune sferică de carbonat de calciu, de forma unui ciorchine, pe fața internă a membranei celulare; ~litotomie (v. lito-, v. -tomie), s. f., ablație chirurgicală a unui calcul din vezica urinară; ~merocel (v. mero-, v. -cel2), s. n., hernie a vezicii urinare prin inelul femural; ~metrie (v. -metrie1), s. f., măsurarea presiunii intravezicale, în funcție de conținutul acesteia și de puterea de contracție a mușchiului vezical; ~metrogramă (v. metro-2, v. -gramă), s. f., grafic reprezentînd variațiile presiunii intravezicale în funcție de conținutul și puterea de contracție a mușchiului vezical; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument pentru măsurarea presiunii intravezicale; ~morf (v. -morf), adj., în formă de vezică; ~patie (v. -patie), s. f., afecțiune a vezicii urinare; ~pexie (v. -pexie), s. f., fixare chirurgicală a vezicii urinare; ~pielografie (v. pielo-, v. -grafie), s. f., radiografie a vezicii urinare și a pelvisului ureteric; ~plastie (v. -plastie), s. f., închidere chirurgicală a unei fistule vezico-vaginale; ~plegie (v. -plegie), s. f., paralizie a vezicii urinare; ~proctostomie (v. procto-, v. -stomie), s. f., operație chirurgicală pentru stabilirea comunicației între vezica urinară și rect; sin. cistorectostomie; ~ptoză (v. -ptoză), s. f., 1. Relaxarea anormală a vezicii urinare. 2. Reducerea capacității de contracție a peretelui vezicii urinare; ~radiografie (v. radio-, v. -grafie), s. f., radiografie a vezicii urinare, după injectarea unei substanțe opace la razele X; ~rafie (v. -rafie), s. f., operație medicală de suturare a vezicii urinare; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie vezicală; ~rectostomie (v. recto-, v. -stomie), s. f., cistoproctostomie*; ~ree (v. -ree), s. f., 1. Inflamație a vezicii urinare. 2. Scurgere din interiorul pereților vezicali; ~rexie (v. -rexie), s. f., ruptură a pereților vezicii urinare; ~scleroză (v. -scleroză), s. f., sclerozarea vezicii urinare; ~scop (v. -scop), s. n., instrument cu care se examinează vizual interiorul vezicii urinare; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinarea vezicii urinare cu ajutorul cistoscopului; ~sferă (v. -sferă), s. f., masă de secreții cuprinsă într-un chist sferoidal vegetal; ~sfincteromanometrie (v. sfinctero-, v. mano-, v. -metrie1), s. f., metodă medicală de explorare a funcției vezicale, bazată pe studierea proprietăților mușchiului vezical și a sfincterelor sale, printr-o înregistrare grafică realizată cu ajutorul cistosfincteromanometrului; ~sfincteromanometru (v. sfinctero-, v. mano-, v. -metru1), s. n., aparat utilizat în cistosfincteromanometrie; ~sor (v. -sor), s. m., grămăjoară de spori de rezistență; ~spor (v. -spor), s. m., stadiu de latență sau de repaus al unor zoospori; ~stomie (v. -stomie), s. f., deschidere chirurgicală a vezicii urinare la suprafața abdomenului; ~til (v. -til), s. n., concrețiune mucilaginoasă asemănătoare cistolitului, dar fără cristale de carbonat de calciu; ~tom (v. -tom), s. n., instrument chirurgical utilizat în cistotomie; ~tomie (v. -tomie), s. f., operație medicală de incizie a vezicii urinare; ~trahelografie (v. trahelo-, v. -grafie), s. f., metodă radiologică de explorare a zonei colului vezical, prin introducerea în vezică a unei substanțe de contrast; ~trahelotomie (v. trahelo-, v. -tomie), s. f., incizie chirurgicală a colului vezicii urinare; ~ureterogramă (v. uretero-, v. -gramă), s. f., radiografie a vezicii urinare și a ureterelor, utilizîndu-se o substanță radioopacă; ~ureteronefrectomie (v. uretero-, v. nefr/o, v. -ectomie), s. f., ablație chirurgicală a rinichiului și a ureterului corespunzător, cu grefă din vezică la locul de implantare.

COLEO- „teacă, vagin, elitră”. ◊ gr. koleos „teacă, scoarță” > fr. coléo-, engl. id., it. id., germ. koleo- > rom. coleo-.~cel (v. -cel2), s. n., hernie vaginală; ~chete (v. -chete), s. f. pl., gen de alge verzi, cu talul discoidal, prevăzut cu filamente scurte, terminate cu țepi, și cu oogonul în formă de butelie; ~fil (v. -fil2), s. n., coleoptil*; ~gen (v. -gen1), s. n., țesut meristematic care generează endodermul; ~ptere (v. -pter), s. n. pl., ordin de insecte cu o pereche de aripi tari, scorțoase, cu rol de protecție; ~ptil (v. -ptil), s. n., (la graminee) prima frunzuliță teciformă, care învelește mugurașul embrionului; sin. coleofil; ~ptoză (v. -ptoză), s. f., prolaps vaginal; ~rexie (v. -rexie), s. f., ruptură a vaginului; ~riză (v. -riză1), s. f., organ membranos în formă de teacă sau de scufie, care acoperă radicula embrionului, la unele monocotiledonate; ~spastic (v. -spastie), s. f., contracție spasmodică a mușchiului vaginal; ~stenoză (v. -stenoză), s. f., strîmtare anormală a vaginului; ~tomie (v. -tomie), s. f., colpotomie*.

COLP-, v. COLPO-.~algie (v. -algie), s. f., durere vaginală; sin. colpodinie; ~ectazie (v. -ectazie), s. f., distensie exagerată a vaginului; ~ectomie (v. -ectomie), s. f., rezecție chirurgicală a unei porțiuni din vagin; ~enchim (v. -enchim), s. n., țesut vegetal cu membranele celulare sinuoase; ~ode (v. -od), s. n. pl., protozoare ciliate comune, cu corp oval, prevăzute cu un citostom în formă de pîlnie; ~odinie (v. -odinie), s. f., colpalgie*.

COLPO- „vagin; intravaginal, vaginal, brăzdat”. ◊ gr. kolpos „brazdă, adîncitură, vagin” > fr. colpo-, it. id., engl. id., germ. kolpo- > rom. colpo-.~cel (v. -cel2), s. n., hernie intravaginală; ~celiocenteză (v. celio-, v. -centeză), s. f., puncție a cavității peritoneale, pe cale vaginală; ~celiotomie (v. celio-, v. -tomie), s. f., deschiderea cavității abdominale pe cale vaginală; sin. celiocolpotomie; ~cervicoscopie (v. cervico-, v. -scopie), s. f., colposcopie*; ~cistocel (v. cisto-, v. -cel2), s. n., hernie a peretelui posterior al vezicii urinare în vagin; ~cistoplastie (v. cisto-, v. -plastie), s. f., operație chirurgicală de refacere a peretelui vezicovaginal; ~cistostomie (v. cisto-, v. -stomie), s. f., incizie chirurgicală a colului vezicii urinare, realizată pe cale vaginală; ~cistotomie (v. cisto-, v. -tomie), s. f., incizie vezicovaginală; ~citogramă (v. cito-, v. -gramă), s. f., rezultat al studiului citologic al frotiului vaginal; sin. colpogramă; ~citologie (v. cito-, v. -logie1), s. f., studiul celulelor epiteliale ale țesutului vaginal; ~desmorafie (v. desmo-, v. -rafie), s. f., operație chirurgicală de suturare a pereților vaginali; ~distrofie (v. dis-, v. -trofie), s. f., sindrom genital caracterizat prin scurgeri vaginale fetide, micțiuni dureroase și dispareunie; ~gramă (v. -gramă), s. f., colpocitogramă*; ~histerectomie (v. hister/o-1, v. -ectomie), s. f., extirpare chirurgicală a uterului și a unei porțiuni din vagin; ~histeropexie (v. histero-1, v. -pexie), s. f., fixare chirurgicală prin suturarea vaginului și uterului; ~histerorafie (v. histero-1, v. -rafie), s. f., refacere chirurgicală prin sutura vaginului și a uterului; ~histerostomie (v. histero-1, v. -stomie), s. f., extragere chirurgicală a fătului din uter, constînd în incizia pereților vaginali și uterini; ~laparotomie (v. laparo-, v. -tomie), s. f., deschidere chirurgicală a cavității abdominale pe cale vaginală; ~microscopie (v. micro-, v. -sco-pie), s. f., microscopie aplicată colului uterin; ~patie (v. -patie), s. f., afecțiune a vaginului; ~perineoplastie (v. perineo-, v. -plastie), s. f., refacere chirurgicală a perineului și a vaginului; ~perineorafie (v. perineo-, v. -rafie), s. f., suturare chirurgicală a vaginului și a perineului; ~pexie (v. -pexie), s. f., fixare chirurgicală a vaginului la țesuturile înconjurătoare; ~plastie (v. -plastie), s. f., refacere plastică pe cale chirurgicală a vaginului; ~ptoză (v. -ptoză), s. f., prolaps al vaginului; ~rafie (v. -rafie), s. f., sutură chirurgicală a vaginului; sin. elitrorafie; ~ragie (v. -ragie), s. f., elitroragie*; ~rectopexie (v. recto-, v. -pexie), s. f., operație chirurgicală de fixare a rectului și a peretelui posterior al vaginului; ~ree (v. -ree), s. f., scurgere patologică de mucus din vagin; ~rexie (v. -rexie), s. f., ruptură a peretelui vaginal; ~scop (v. -scop), s. n;, aparat pentru efectuarea colposcopiei; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare optică directă a vaginului și a colului uterin cu ajutorul colposcopului; sin. colpocervicoscopie; ~spasm (v. -spasm), s. n., contracție dureroasă a mușchilor perineali și constrictori ai vaginului; ~stat (v. -stat), s. n., instrument medical folosit pentru îndepărtarea pereților vaginului; sin. specul vaginal; ~stenotomie (v. steno-, v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a unei stenoze vaginale; ~stenoză (v. -stenoză), s. f., strîmtare patologică a vaginului; ~tomie (v. -tomie), s. f., incizie a peretelui vaginal; sin. colectomie, elitrotomie; ~ureterocistotomie (v. uretero-, v. cisto-, v. -tomie), s. f., deschidere chirurgicală, pe cale vaginală, a ureterului și a vezicii urinare; ~ureterotomie (v. uretero-, v. -tomie), s. f., deschidere chirurgicală a ureterului pe cale vaginală, cu scopul extirpării unui calcul ureteral; ~xeroză (v. -xeroză), s. f., uscare anormală a canalului vaginal și a vulvei.

ELITRO- „înveliș, teacă, vagin, vaginal”. ◊ gr. elytron „teacă, înveliș” > fr. elytro-, engl. id., germ. id., it. elitro- > rom. elitro-.~blenoree (v. bleno-, v. -ree), s. f., blenoragie a vaginului; ~cel (v. -cel2), s. n., hernie vaginală; ~for (v. -for), adj., (despre insecte) care poartă elitre; ~id (v. -id), adj., în formă de elitră; ~plastie (v. -plastie), s. f., autoplastie a vaginului; ~ptoză (v. -ptoză), s. f., prolaps vaginal; ~rafie (v. -rafie), s. f., colporafie*; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie vaginală; sin. colporagie; ~stenoză (v. -stenoză), s. f., îngustare patologică a vaginului; ~tom (v. -tom), s. n., instrument medical utilizat în elitrotomie; ~tomie (v. -tomie), s. f., colpotomie*.

EPIZIO- „vulvă, regiune vulvară”. ◊ gr. epeision „pubis, regiune pubiană” > fr. épisio-, germ. id., it. id. > rom. epizio-.~cel (v. -cel2), s. n., hernie inghino-vaginală; ~perineoplastie (v. perineo-, v. -plastie), s. f., operație de chirurgie plastică pentru refacerea rupturii perineovulvare; ~perineorafie (v. perineo-, v. -rafie), s. f., sutură chirurgicală a rupturii perineovulvare; ~rafie (v. -rafie), s. f., suturare parțială medicală a fețelor interne ale labiilor, pentru strîmtorarea orificiului vulvar; ~stenoză (v. -stenoză), s. f., strîmtorare patologică a vulvei; ~tomie (v. -tomie), s. f., incizie chirurgicală a regiunii vulvare (labia mare, labia mică și inelul himenal).

HIDRO-1 „apă, lichid, fluid, ser, serozitate, apos, acvatic”. ◊ gr. hydor, hydatos „apă” > fr. hydro-, germ. id., engl. id. > rom. hidro-.~arheologie (v. arheo-, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază felul de viață și cultura popoarelor vechi pe baza descoperirilor făcute prin săpături sub apă; ~bie (v. -bie), s. f., însușire a organismelor de a trăi și evolua într-un mediu acvatic; ~biolog (v. bio-, v. -log), s. m. și f., specialist în hidrobiologie; ~biologie (v. bio-, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază procesele biologice animale și vegetale din mediul acvatic; ~bionte (v. -biont), s. n. pl., organisme care cresc și se dezvoltă în mediu acvatic; ~blast (v. -blast), s. n., lăstar acvatic; ~carpie (v. -carpie), s. f., proces de maturizare a fructelor sub apă; ~carpotrop (v. carpo-1, v. -trop), adj., care prezintă mișcări de curbare pentru maturizarea fructelor sub apă; sin. hidrocarpotropic; ~carpotropic (v. carpo-1, v. -tropic), adj., hidrocarpotrop*; ~caul (v. -caul), s. n., ax subțire chitinos, prezent la graptoliții axonofori, care unește rabdozomii într-o colonie complexă; ~cefal (v. -cefal), adj., s. m. și f., (persoană) care suferă de hidrocefalie; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., boală manifestată printr-o acumulare excesivă de lichid cefalorahidian în membranele creierului; ~cel (v. -cel2), s. n., acumulare seroasă în tunica vaginală a testiculului; ~cenoză (v. -cenoză2), s. f., evacuare apoasă a fecalelor; ~centru (v. -centru), s. n., regiune geografică bogată în ape și în energie hidraulică; ~chineziterapie (hidrokineziterapie) (v. chinezi/o-, v. -terapie), s. f., tratament medical cu ajutorul mișcărilor și exercițiilor în apă; ~cit (v. -cit), s. n., celulă vegetală de acumulare și de conducere a apei; ~cleistogamie (v. cleisto-, v. -gamie), s. f., cleistogamie datorită dezvoltării florilor în mediul subacvatic; ~clinie (v. -clinie), s. f., fenomen de curbare a tulpinii sau a frunzelor sub influența apei; ~colecist (v. cole-, v. -cist), s. n., dilatare a veziculei biliare prin acumulări de lichid seros; ~coleretic (v. col/o-3, v. -eretic), adj., s. n., (medicament) care stimulează secreția biliară, mai ales pe seama apei; ~core (v. -cor), adj., s. f. pl., (plante) ale căror fructe sau semințe sînt adaptate la diseminare prin intermediul curenților de apă; ~corie (v. -corie2), s. f., mod de răspîndire a plantelor hidrocore; ~corm (v. -corm), s. n., tulpină subacvatică sau plutitoare; ~cratic (v. -cratic), adj., relativ la mișcările suprafeței mărilor și oceanelor, provocate de schimbările volumului de apă; ~criptofite (v. cripto-, v. -fit), s. f. pl., plante cu organele vegetative scufundate complet în apă; ~cultură (v. -cultură), s. f., procedeu de cultivare a plantelor în apă sau în soluții nutritive, renunțîndu-se la pămînt; ~dinamic (v. -dinamic), adj., referitor la legile mișcării lichidelor; ~encefalocel (v. encefalo-, v. -cel2), s. n., hidrocefalie asociată cu hipersecreție ventriculară; ~enterocel (v. entero-, v. -cel2), s. n., enterocel complicat cu hidrocel; ~enteromfal (v. enter/o-, v. -omfal), s. n., hernie ombilicală complicată cu o aglomerare de serozități în sacul herniar; ~estezie (v. -estezie), s. f., sensibilitate a plantelor față de apă; ~fan (v. -fan), s. n., substanță minerală ușoară și poroasă, constituind o varietate de opal; ~filă (v. -fil2), s. f., frunză a hidrofitelor; ~file (v. -fil1), adj., s. f. pl., 1. adj., Care are afinități pentru apă, care se îmbibă ușor cu apă. 2. s. f. pl., Plante la care polenizarea se face prin intermediul apei; ~filie (v. -filie1), s. f., 1. Proprietate a unei substanțe de a fi hidrofilă. 2. Capacitate a țesuturilor organice de a absorbi apa. 3. Caracteristică a plantelor hidrofile; ~fită (v. -fit), adj., s. f., (plantă) adaptată la viața acvatică; ~fitologie (v. fito-, v. -logie1), s. f., studiul plantelor de apă; ~fob (v. -fob), adj., s. m. și f., 1. adj., (Despre substanțe) Care nu intră niciodată în combinație cu apa. 2. adj., (Despre plante) Care nu se poate dezvolta într-un mediu cu un grad ridicat de umezeală. 3. adj., s. m. și f., (Persoană) care suferă de hidrofobie; ~fobie (v. -fobie), s. f., 1. Teamă patologică de apă. 2. Proprietate a unei substanțe de a fi hidrofobă; ~fon (v. -fon), s. n., aparat pentru semnalizarea sub apă cu ajutorul sunetelor, format din microfoane acționate electromagnetic; ~for (v. -for), adj., s. n., 1. adj., (Despre țesuturi) Care înmagazinează sau care conduce apa. 2. s. n., Instalație mecanică pentru împingerea apei din conducte la o anumită înălțime; ~fug (v. -fug), adj., (despre un material) care nu permite pătrunderea umidității sau a apei; ~game (v. -gam), adj., s. f. pl., (plante) la care florile se polenizează în apă sau la suprafața acesteia; ~gamie (v. -gamie), s. f., fertilizare a plantelor sub apă sau deasupra acesteia; ~gen (v. -gen1), s. n., element chimic gazos, incolor, inodor, insipid și inflamabil, obținut prin electroliza apei; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de îmbibare cu apă a rocii-mamă; ~genoliză (v. geno-1, v. -liză), s. f., reacție simultană de hidrogenare și de rupere a unei catene de atomi de carbon; ~geolog (v. geo-, v. -log), s. m. și f., specialist în hidrogeologie; ~geologie (v. geo-, v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul distribuției și genezei apelor subterane; ~grad (v. -grad), s. n., unitate de măsură a nivelului apelor curgătoare, egală cu a zecea parte din amplitudinea maximă; ~graf (v. -graf), s. m. și n., 1. s. m., Specialist în hidrografie. 2. s. n., Grafic care indică variația nivelului sau debitului unui curs de apă,[1] egală cu a zecea parte din amplitudinea maximă; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Disciplină care se ocupă cu studiul apelor de suprafață dintr-o regiune. 2. Știință care se ocupă cu elaborarea hărților marine; ~gramă (v. -gramă), s. f., grafic care indică variația nivelului sau debitului unui curs de apă într-o anumită unitate de timp; ~hemartroză (v. hem/o-, v. -artroză), s. f., revărsare de lichid serohematic în cavitatea articulară; ~hematoree (v. hemato-, v. -ree), s. f., pierdere seroasă sau serohematică; ~hernie (v. -hernie), s. f., infiltrare a țesutului conjunctiv cu lichide și reducere a depozitului adipos subcutanat; ~izobată (v. izo-, v. -bat1), s. f., curbă care unește punctele de pe suprafața unui teren în dreptul cărora adîncimea nivelului hidrostatic este constantă între două adîncimi convenționale; ~izodinamă (v. izo-, v. -dinam), s. f., curbă reprezentînd grafic suprafața de depresiune creată într-un strat acvifer sub acțiunea și în timpul drenării acestuia; ~izohipsă (v. izo-, v. -hipsă), s. f., linie care unește punctele de pe un teritoriu avînd aceeași înălțime a nivelului apei freatice; ~izopieză (v. izo-, v. -pieză), s. f., linie care unește punctele cu același nivel hidrostatic la stratele acvifere cu nivel ascendent; ~izotermă (v. izo-, v. -term), s. f., linie care unește punctele cu aceeași temperatură a apei din rocile acvifere respective; ~lacolit (v. laco-, v. -lit1), s. n., formă pozitivă de relief cu aspect circular din zonele subpolare, avînd în substrat o lentilă de gheață acoperită cu un material mineral; ~lit (v. -lit1), s. n., hidrură de calciu; ~liză (v. -liză), s. f., 1. Proces de descompunere a unor compuși prin acțiunea apei. 2. Reacție chimică între un compus organic și apă, care se produce în prezența unui catalizator; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în hidrologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază proprietățile fizice, chimice și mecanice ale apelor de la suprafața scoarței terestre; ~manie (v. -manie), s. f., tendință patologică de a se arunca în apă; ~megaterm (v. mega-, v. -term), adj., (despre plante) care reclamă multă apă și căldură; ~meningocel (v. meningo-, v. -cel2), s. n., hernie în afara cutiei craniene a membranelor creierului, împinse de lichidul cefalorahidian; ~metalurgie (v. metal/o-, v. -urgie), s. f., disciplină care se ocupă cu extragerea metalelor din minereuri cu ajutorul soluțiilor apoase; ~meteorologie (v. meteoro-, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază circulația apei în atmosferă; ~metrie1 (v. -metrie1), s. f., disciplină care studiază metodele tehnice pentru determinarea debitului unui curs de apă sau al unei conducte; ~metrie2 (v. -metrie2), s. f., acumulare de lichid seros în cavitatea uterină; ~metru1 (v. -metru1), s. n., 1. Aparat pentru măsurarea densității și a vitezei de curgere a lichidelor. 2. Manometru metalic cu care se măsoară nivelul unui curs de apă; ~metru2 (v. -metru2), s. n., colecție de serozități în uter; ~microencefalie (v. micro-, v. -encefalie), s. f., asociere de microcefalie cu hidrocefalie internă; ~mielie (v. -mielie), s. f., afecțiune caracterizată prin dilatarea segmentară a canalului ependimar; ~mielocel (v. mielo-, v. -cel2), s. n., mielocistocel*; ~morf (v. -mort), adj., (despre teren) ale cărui caractere se datoresc prezenței temporare sau permanente a apei; ~morfic (v. -morfic), adj., (despre organe vegetale) adaptat la viața subacvatică; ~morfie (v. -morfie), s. f., hidromorfoză*; ~morfologie (v. morfo-, v. -logie1), s. f., ramură a hidrologiei care studiază formele și geneza albiilor apelor curgătoare sau stătătoare; ~morfometrie (v. morfo-, v. -metrie1), s. f., ramură a hidrografiei care se ocupă cu determinarea mărimilor care caracterizează dimensiunile și forma albiilor apelor; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., totalitatea modificărilor structurale ale organelor plantelor acvatice; sin. hidatomorfie, hidromorfe; ~nastie (v. -nastie), s. f., mișcare de curbare, de închidere sau de deschidere a florilor, frunzelor etc., ca răspuns la variația umidității aerului sau a solului; ~pat (v. -pat), adj., care tratează bolile prin hidroterapie; ~patie (v. -patie), s. f., hidroterapie*; ~pexie (v. -pexie), s. f., 1. Fixare a apei în țesuturile organismului. 2. Însușire pe care o prezintă unele corpuri sau substanțe de a fixa apa; ~planctofite (v. plancto-, v. -fit), s. f., totalitatea vegetalelor planctonice din ape; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., constituent lichid al protoplasmei; ~plast (v. -plast), s. n., formațiune în formă de vacuolă în care se produc granule de aleuronă; ~ragie (v. -ragie), s. f., trecere a apei din plasma sanguină în spațiile interstițiale ale organismului; ~rahiocenteză (v. rahio-, v. -centeză), s. f., puncție chirurgicală și eliminare a unei cantități de lichid în caz de hidropizie a canalului rahidian; ~ree1 (v. -ree), s. f., scurgere cronică a unui lichid apos dintr-o mucoasă inflamată; ~sarcocel (v. sarco-, v. -cel2), s. n., sarcocel complicat cu hidrocel vaginal; ~sferă (v. -sferă), s. f., înveliș de apă al globului terestru; ~spor (v. -spor), s. m., spor diseminat prin intermediul apei; ~static (v. -static), adj., referitor la echilibrul fluidelor; ~taxie (v. -taxie), s. f., mișcare a plasmodiului unor mixomicete sub influența uscăciunii în direcția substratului mai umed sau invers; ~tecă (v. -tecă), s. f., fiecare dintre căsuțele chitinoase în care sînt adăpostiți polipii hidrozoarelor; ~tehnic (v. -tehnic), adj., referitor la studiul folosirii energiei hidraulice; ~terapie (v. -terapie), s. f., folosirea terapeutică a apei la diverse temperaturi, sub formă de băi, aburi, dușuri etc.; sin. hidropatie; ~termoterapie (v. termo-, v. -terapie), s. f., utilizare terapeutică a apelor termale; ~tipie (v. -tipie), s. f., procedeu de realizare a fotografiilor în culori, cu ajutorul unor coloranți solubili în apă; ~tomie (v. -tomie), s. f., procedeu de disecție, constînd în injectarea arterelor cu apă sub presiune; ~trofie (v. -trofie), s. f., dezvoltare inegală a unor părți de organe vegetale datorită diferenței de umiditate; ~trop (v. -trop), adj., referitor la procedeul de fierbere a materiilor prime vegetale, în vederea obținerii de produse fibroase; ~tropic (v. -tropic), s. f., fenomen prin care se mărește solubilitatea în apă a combinațiilor greu solubile, organice sau anorganice; ~zoare (v. -zoar), s. n. pl., clasă de celenterate dulcicole și marine, coloniale sau solitare, cuprinzînd hidrele și meduzele; ~zom (~som) (v. -zom), s. m., totalitate a hidrotecilor care constituie o colonie fixată de hidrozoare.

  1. Restul explicației – (după virgulă) – pare să nu-și aibă locul aici. Probabil este copiată din greșeală din definiția pentru hidrograd. gall

HISTERO-1 (ISTERO-1) „uter, matrice”. ◊ gr. hystera „uter, matrice” > fr. hystéro-, germ. id., engl. id. > rom. histero- și istero-.~cel (v. -cel2), s. n., hernie a uterului; ~cervicotomie (v. cervico-, v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a colului uterin pe cale vaginală, în sens longitudinal; ~cistopexie (v. cisto-, v. -pexie), s. f., operație chirurgicală de fixare a uterului și a vezicii la peretele abdominal anterior; ~colpectomie (v. colp/o-, v. -ectomie), s. f., operație de excizie pe cale abdominală sau vaginală a uterului împreună cu o porțiune din vagin; ~for (v. -for), s. n., pesar cu tijă, susținut de o centură, folosit pentru reducerea prolapsului total la femeie; ~grafie (v. -grafie), s. f., radiografie a cavității uterine, cu ajutorul unei substanțe de contrast; ~id (isteroid) (v. -id), adj., asemănător cu isteria; ~ligamentopexie (v. ligamento-, v. -pexie), s. f., fixare chirurgicală a uterului la peretele abdominal anterior; ~lit (v. -lit1), s. n., calcul uterin; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care tratează despre afecțiunile uterine; ~malacie (v. -malacie), s. f., ramolisment al uterului; ~metrie (v. -metrie1), s. f., măsurare a dimensiunilor uterului prin cateterism uterin; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument folosit pentru sondarea, măsurarea sau redresarea uterului; ~patie (v. -patie), s. f., nume generic pentru bolile uterului; ~pexie (v. -pexie), s. f., fixare chirurgicală a uterului; ~plegie (v. -plegie), s. f., paralizie uterină; ~ptoză (v. -ptoză), s. f., cădere a uterului; ~rafie (v. -rafie), s. f., operație medicală de suturare a uterului; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie uterină; ~rexie (v. -rexie), s. f., ruptură a uterului; ~salpingografie (v. salpingo-, v. -grafie), s. f., explorare radiologică a uterului și a trompelor uterine; ~scop (v. -scop), s. n., instrument medical utilizat în histeroscopie; ~scopie (v. -scopie), s. f., metodă de examinare a cavității uterine cu ajutorul histeroscopului; ~stomatotom (v. stomato-, v. -tom), s. n., instrument chirurgical folosit în operațiile plastice pe colul uterin; ~stomatotomie (v. stomato-, v. -tomie), s. f., operație de chirurgie plastică pe colul uterin, efectuată pentru lărgirea orificiului său extern; ~teciu (v. -teciu), s. n., periteciu eliptic cu ostiolul în formă de crăpătură; ~tomie (v. -tomie), s. f., deschidere a uterului pentru extragerea fătului în cazul unei nașteri anormale.

LEUCO- „alb, alburiu, incolor”. ◊ gr. leukos „alb” > fr. leuco-, germ. leuko-, engl. leuco- > rom. leuco-.~blast (v. -blast), s. n., celulă imatură din seria albă, ocupînd o poziție de trecere între mieloblast și promielocit; ~blasturie (v. blast/o-, v. -urie), s. f., prezență a leucoblastelor în urină; ~carp (v. -carp), adj., cu fructe albe și cărnoase; ~cian (v. -cian), s. n., pigment de culoare albă-albăstruie, prezent la alge; ~cist (v. -cist), s. n., celulă fără clorofilă, cu membrană subțire și cu perforații, prezentă la alge; ~cit (v. -cit), s. n., globulă albă prezentă în sînge, cu rol de apărare a organismului împotriva microbilor; ~citemie (v. -cit, v. -emie), s. f., leucemie*; ~citoblast (v. cito-, v. -blast), s. n., precursor al leucocitului; ~citogeneză (v. cito-, v. -geneză), s. f., leucopoieză*; ~citoliză (v. cito-, v. -liză), s. f., proces de distrugere a leucocitelor din sînge; ~citopenie (v. cito-, v. -penie), s. f., reducere anormală a numărului de globule albe din sînge; sin. leucopenie; ~citopoieză (~citopoeză) (v. cito-, v. -poieză), s. f., proces de formare a leucocitelor; ~citotaxie (v. cito-, v. -taxie), s. f., deplasare a leucocitelor spre locul în care anumite microorganisme amenință integritatea tisulară; ~citoterapie (v. cito-, v. -terapie), s. f., utilizarea în scop terapeutic a leucocitelor; ~crat (v. -crat), adj., (despre minerale sau roci) care este de culoare deschisă sau incolor; ~dermie (v. -dermie), s. f., decolorare a pielii produsă de absența totală sau parțială a pigmentului melanic; sin. acromodermie; ~distrofie (v. dis-, v. -trofie), s. f., leziune distrofică a substanței nervoase albe; ~fan (v. -fan), s. n., mineral complex, cristalizat în sistemul rombic, de culoare albă-cenușie; ~fil (v. -fil2), adj., cu frunze albe; ~foreză (v. -foreză), s. f., procedeu de recoltare a sîngelui și de reinjectare la aceeași persoană donatoare, după îndepărtarea leucocitelor; ~gen (v. -gen1), adj., care provoacă formarea globulelor albe; ~gramă (v. -gramă), s. f., examen de laborator prin care se determină numărul de globule albe din sînge; ~melalgie (v. mel/o-1, v. -algie), s. f., tulburare circulatorie periferică la extremități, însoțită de dureri și paloare tegumentară; ~melanodermie (v. melano-, v. -dermie), s. f., tulburare a pigmentației cutanate, în care zonele hiperpigmentate alternează cu cele hipopigmentate; ~metru (v. -metru1), s. n., fotometru cu care se determină gradul de alb al unor substanțe fibroase; ~patie (v. -patie), s. f., boală a pielii caracterizată prin pete albe, bine conturate; ~pedeză (v. -pedeză), s. f., proces de migrare a globulelor albe; ~penie (v. -penie), s. f., leucocitopenie*; ~plachie (v. -plachie), s. f., leucoplazie*; ~plaste (v. -plast), s. n. pl., corpusculi microscopici din celulele plantelor, albi sau incolori, care formează și acumulează amidon; ~plazie (v. -plazie), s. f., îngroșare patologică a unei mucoase care se acoperă cu un țesut cornos de culoare albicioasă; sin. leucoplachie; ~poieză (~poeză) (v. -poieză), s. f., proces de formare și de maturație a globulelor albe; sin. leucocitogeneză; ~ragie (v. -ragie), s. f., leucoree abundentă; ~ree (v. -ree), s. f., scurgere vaginală albicioasă și purulentă; ~spermie (v. -spermie), s. f., colorație albă anormală a unor semințe, din cauza lipsei pigmenților; ~terapie (v. -terapie), s. f., procedeu terapeutic care constă în provocarea creșterii exagerate a leucocitelor din sînge prin acțiunea unor substanțe chimice; ~tomie (v. -tomie), s. f., operație de secționare chirurgicală a fibrelor nervoase talamofrontale; ~trih (v. -trih), adj., cu peri albi; ~trichie (v. -trichie), s. f., decolorare congenitală a părului; ~trombopenie (v. trombo-, v. -penie), s. f., scădere anormală a numărului de leucocite și de trombocite din sînge; ~xen (v. -xen), s. n., silicat de calciu și de titan, de culoare albă, întîlnit sub formă de agregate fine sau fibroase; ~zom (~som) (v. -zom), s. m., corpuscul sferic albuminoid, inclus în leucoplaste.

MENO- „ciclu menstrual, menstruație”. ◊ gr. men, menos „lună” > fr. méno-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. meno-.~metroragie (v. metro-1, v. -ragie), s. f., scurgere menstruală prelungită, depășind ca durată șapte zile, limita superioară în timp a fluxului menstrual; ~patie (v. -patie), s. f., nume generic pentru afecțiunile ciclului menstrual; ~pauză (v. -pauză), s. f., perioadă în care încetează definitiv menstruația la femei, ca urmare a suprimării funcției ovariene; ~ragie (v. -ragie), s. f., pierdere a unei cantități excesive de sînge în timpul menstruației; ~ree (v. -ree), s. f., hemoragie fiziologică vaginală care apare la femeia adultă în mod regulat și periodic; ~stază (v. -stază), s. f., suprimare a fluxului menstrual.

METRO-1 „uter, matrice”. ◊ gr. metra „uter, matrice” > fr. métro-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. metro-.~campsie (v. -campsie), s. f., îndoire a uterului; ~cel (v. -cel2), s. n., hernie a uterului; ~elitrorafie (v. elitro-, v. -rafie), s. f., operație chirurgicală de unire a peretelui vaginal anterior sau a feței anterioare a colului uterin cu peretele posterior al vaginului; ~manie (v. -manie), s. f., dorință irezistibilă și insațiabilă pentru actul sexual la femei sau la animalele femele; ~patie (v. -patie), s. f., stare patologică a uterului; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie uterină survenită în afara ciclului menstrual; ~ree (v. -ree), s. f., scurgere mucoasă sau seroasă din cavitatea uterină; ~rexie (v. -rexie), s. f., ruptură uterină; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a uterului.

SEROPOZITÍV, -Ă (< fr.) adj. (Și subst.) (Persoană) care prezintă un serodiagnostic pozitiv, în special la virusul HIV; (ființă) al cărei ser sangvin conține anticorpi specifici, în special ai virusului HIV. HIV poate să rămână mult timp latent, înainte de a declanșa Sida, însă în tot acest interval persoana s. îl poate transmite prin contacte sexuale (vaginale și anale) neprotejate, prin folosirea în comun a seringilor (în grupuri de toxicomani, dar și ca urmare a unor neglijențe în mediul spitalicesc), prin instrumente medicale nesterilizate corespunzător, prin transfuzii sangvine sau de la mamă la copil în timpul travaliului sau prin alăptare. Totuși s. nu trebuie excluși din colectivitate, deoarece transmisia HIV pe alte căi (aeriană, digestivă) nu este posibilă. Se apreciază că în prezent există pe glob c. 40 mil. de persoane s., dintre care aproape două treimi în țările africane.

PORO-2 „îngroșare, calozitate”. ◊ gr. poros „calozitate” > fr. poro-, germ. id., engl. id. > rom. poro-.~cel (v. -cel2), s. n., hernie inghino-vaginală însoțită de îngroșarea exagerată a pungilor testiculare.

VAGIN-, v. VAGINO-.~ectomie (v. -ectomie), s. f., excizie chirurgicală a vaginului; ~odinie (v. -odinie), s. f., durere vaginală neînsoțită de inflamație sau de leziuni.

VAGINO- „vagin, vaginal”. ◊ L. vagina „teacă” > fr. vagino-, engl. id., germ. id. > rom. vagino-.~cel (v. -cel2), s. n., hernie vaginală; ~patie (v. -patie), s. f., nume generic pentru bolile vaginului; ~plastie (v. -plastie), s. f., operație reparatorie a vaginului pentru preîntîmpinarea unui prolaps; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie vaginală; ~scop (v. -scop), s. n., aparat utilizat în vaginoscopie; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare endoscopică a cavității vaginale; ~tomie (v. -tomie), s. f., incizie chirurgicală a vaginului; ~trop (v. -trop), adj., (despre hormoni) care acționează asupra vaginului.

colpoceliotomie sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: colpocéliotomie] Deschidere a cavității abdominale prin vagin Si: celiotomie vaginală.

colpotomie sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr colpotomie] (Med) Incizie a peretelui vaginal Si: elitrotomie.

elitrocel sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr élytrocèle] (Med) Hernie vaginală.

elitroragie sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr élytrorragie] (Med) Hemoragie vaginală.

elitrotomie sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr élytrotomie] (Med) Incizie a peretelui vaginal Si: colpotomie.

leucoree sf [At: LM II, 155 / S și: (după fr) ~orrhéa, (rar) ~reie / P: le-u-co-re-e / E: fr leucorrhée] (Med) Denumire generică pentru scurgerile vaginale de lichid albicios, uneori purulent Si: (îrg) scursoare, (înv) scursură, (reg) scurgere.

miocolpi sf [At: DN3 / P: mi-o~ / Pl: (rar) ~te / E: fr myocolpite] (Med) Inflamație a musculaturii peretelui vaginal.

nimfă sf [At: (a. 1674) GCR I, 216 / V: (înv) ~fa / Pl: ~fe / E: lat nympha, gr νύμφη, fr nymphe, it ninfa] 1 (Mit) Zeiță a apelor, pomilor, crângurilor și munților personificând forțele naturii. 2 Femeie tânără cu farmec, grațioasă. 3 (Ent) Stadiu în metamorfoza unor insecte, reprezentând faza de trecere de la larvă la adult Si: pupă, (pop) păpușă. 4 (Atm; lpl) Înveliș membranos al mucoasei vulvo-vaginale Si: (îvp) bușizoare.

tricomona sf [At: M. D. ENC. / V: ~no / Pl: ~ze / E: fr trichomonase, trichomonose] 1 Boală parazitară provocată de tricomonas, care determină avorturi, sterilitate, infecții etc. 2 (Îs) ~ vaginală Vaginită caracterizată printr-o secreție abundentă, alb-verzuie, arsuri și mâncărimi.

vaginal, ~ă a [At: KRETZULESCU, A. 429/9 / V: (îvr) vaghin~ / Pl: ~i, ~e / E: fr vaginal] (Atm) 1 Care aparține vaginului (1). 2 Privitor la vagin (1). 3 (Îs) Tunică ~ă Membrană seroasă care înfășoară testiculul și epididimul.

vaginali sf [At: D. MED. / Pl: ~te / E: fr vaginalite] (Med) Inflamație a tunicii vaginale.

vaginism sn [At: ENC. ROM. III, 1185 / Pl: (rar) ~e / E: fr vaginisme] Contracție spasmodică dureroasă a mușchiului constrictor vaginal (1).

vaginoragie sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr vaginorragie] (Med) Hemoragie vaginală (1).

vaginoscopie sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr vaginoscopie] (Med) Examinare endoscopică a cavității vaginale (1).

vaginal, -ă adj. (anat.) Care aparține vaginului, care se referă la vagin. ◊ Tunică vaginală (și subst. f.) = membrană seroasă care căptușește testiculul și epididimul. • pl. -i, -e. și (înv.) vaghinal, -ă adj. /<fr. vaginal.

vaginali s.f. (med.) Inflamație a tunicii vaginale a testiculului. • pl. -e. /<fr. vaginalite.

vagini s.f. (med.) Inflamație acută sau cronică a mucoasei vaginale. • pl. -e. /<fr. vaginite.

vaginodinie s.f. (med.) Durere vaginală, fără inflamație sau leziune. • pl. -ii. g.-d. -iei. /<fr. vaginodynie.

vaginoragie s.f. (med.) Hemoragie vaginală. • pl. -ii. g.-d. -iei. /<fr. vaginorragie; cf. lat vagīna, -ae „vagin”, gr. ῥηγνύναι „a țîșni, a izbucni”.

vaginoscopie s.f. (med.) Examen endoscopic al cavității vaginale. • pl. -ii. g.-d. -iei. /<fr. vaginoscopie; cf. lat. vagīna, -ae „vagin”, gr. σκοπέω „a examina”.

vestibuli s.f. (med.) Inflamație a mucoasei vestibulului vaginal. • pl. -e. /<fr. vestibulite.

vulvovaginal, -ă adj. (anat., med.) Care se referă la vulvă și la vagin. • pl. -i, -e. /<fr. vulvo-vaginal.

vaginal adj. m., pl. vaginali; f. vagina, pl. vaginale