CHINA, Republica Populară Chineză, stat în Asia cuprinzînd o parte din Asia Centrală și din Asia Orientală, cu o largă ieșire la Oc. Pacific (linia țărmurilor măsoară 18 mii km); 9,6 mil. km² (locul 3 pe glob); 1,13 miliarde loc. (1989; țara cu cea mai numeroasă pop.), dintre care 93,3% chinezi (han). Limba de stat: chineza. Cap.: Beijing. Orașe pr.: Shanghai, Tianjin, Shenyang, Wuhan, Guanghzou, Chongqing, Harbin, Chengdu, Nanjing, Xian, Dalian, Taibei, Jinan, Changchun, Taiyuan, Zhengzhou, Kunming, Lanzhou, Anshan, Qiqihar, Qingdao, Hangzhou. Este împărțit în 23 de prov., cinci reg. autonome și trei orașe de subordonare republicană. În funcție de condițiile orohidrografice, de climă și vegetație poate fi împărțită în China de Est și China de Vest. În China de Est întră reg.: C. de Nord-Est, cu caracter muntos la extremități și o întinsă cîmpie interioară, climă temperată cu precipitații de 750-1.000 mm/an și ierni aspre; C. de Nord drenată de fl. Huanghe (Fl. Galben) cuprinde Marele Podiș de Loess (parțial), Cîmpia Chinei de Nord și M-ții Tzinlin; climă temperată de tranziție; C. Centrală cuprinde o vastă cîmpie vălurită, traversată de fl. Chang-Jiang (fl. Albastru), o reg. muntoasă înaltă (Alpii Sichuan au peste 7.000 m alt.) și Pod. Yunnan; climă subtropicală (media lunii ian. 6 °C, cu precipitații 750-2.000 mm/an); C. de Sud este o reg. muntoasă traversată de rîuri scurte (excepție fl. Xijiang / fl. Perlelor), în care zona litorală este bine populată; climă caldă-musonică. Ins. Taiwan și Hainan au un relief variat, predominant muntos (alt. max. 4.500-5.000 m), cu înguste cîmpii litorale. Climă tropicală musonică. În C. de Vest intră următoarele regiuni naturale: Tibet-Tsinghai (Xizang-Qinghai), cea mai întinsă și înaltă, include sectorul de N al M-ții Himalaya (alt. max.: 8.848 m în vf. Chomolungma), cel estic al M-ților Karakorum (vf. K₂ = Qogir Feng, 8.611 m), podișul Tibet (alt. medie: 5.000 m), bazinul endoreic Tsaidam (Qaidam Pendi, alt. minimă: 2.700 m) și depr. Tsinghai (alt. minimă: 3.200 m). Climă aspră cu precipitații bogate în S și reduse în NV; Xinjiang, vastă zonă endoreică în Asia Centrală, la N de M-ții Altîn Tagh, cuprinde două sectoare: Kashgaria (cu pustiul Taklimakan) și Jungaria, podiș semideșertic prin care trecea odinioară celebrul „Drum al mătăsii”. Ele sînt separate de M-ții Tian Shan (alt. max.: 6.995 m), sistem de munți lung de 2.500 km și în care unele depr. tectonice se află sub nivelul mării (Turpan – 154 m). Ultima mare reg. a C. de Vest o reprezintă Mongolia interioară ce include sectoare ale M-ților Marele Hingan, ale Marelui Podiș de Loess și ale Deșertului Gobi; climă rece, precipitații reduse. Mari zăcăminte de: cărbune, min. de fier, mangan, petrol, șisturi bituminoase, metale neferoase, prețioase și rare, sare ș.a. Ind. extractivă este bine dezvoltată: expl. de cărbuni (946,5 mil. t, 1988, locul 1 pe glob), petrol (136,8 mil. t, 1988), gaze naturale (14,3 miliarde m³, 1988), min. de fier (154,4 mil. t, 1988, locul 2 pe glob), mangan, molibden, bauxită (2,4 mil. t, 1987), wolfram (18.000 t, 1987, locul 1 pe glob), cupru, nichel, vanadiu, stibiu, mercur, fosfați naturali (9 mil. t, 1987), sare (17,6 mil. t, 1987, locul 2 pe glob), jad. C. produce energie electrică (593,5 miliarde kWh, 1988), oțel (59,1 mil. t, 1988), fontă (59,1 mil. t, 1988, locul 3 pe glob), utilaje ind., mașini agricole, material feroviar, automobile și autocamioane, nave maritime și fluviale, produse electronice și electrotehnice, tractoare, aparate de precizie, produse chimice, ciment (204,4 mil. t, 1988, locul 1 pe glob), celuloză și hîrtie, textile (4,52 mil. t fire de bumbac, 17,62 miliarde m țesături de bumbac, 1988, mătase naturală, țesături din lînă, covoare ș.a.), conf. și tricotaje, produse alim. (ceai, țigarete, făină, conserve, ulei, zahăr ș.a.); ind. atomică și aerospațială. Veche tradiție în prod. meșteșugărească (sticlă, porțelanuri, obiecte de artă ș.a.). Terenuri arabile reprezintă 9,7% din supr. țării, pășunile 32,2%, iar pădurile 12,2%. Se cultivă orez (179,4 mil. t, 1989, locul 1 pe glob), grîu (91 mil. t, 1989, locul 1 pe glob), porumb (75,8 mil. t, 1989, locul 2 pe glob), gaolean, floarea-soarelui, rapiță (5,4 mil. t, 1989, locul 1 pe glob), soia (10,8 mil. t, 1989, locul 3 pe glob), cartofi (29,6 mil. t, 1989, locul 3 pe glob), batate (110,6 mil. t, 1988, locul 1 pe glob), arahide (5,4 mil. t, 1988, locul 1 pe glob), sfeclă de zahăr, trestie de zahăr (55,3 mil. t, 1989), bumbac (11,76 mil. t, 1989, locul 1 pe glob), ceai (590 mii t, 1989, locul 2 pe glob), iută (565 mii t, 1989, locul 3 pe glob), camfor (75% din prod. mondială), cafea, cacao, tutun (2,9 mil. t, 1989, locul 1 pe glob), arbori de chinină, de cauciuc, banane (2,43 mil. t, 1989), ananas ș.a. Pomicultură (inclusiv plantații de citrice), legumicultură, viticultură. Creșterea animalelor (capete 1989): bovine (77,1 mil.), ovine (102,7 mil., locul 3 pe glob), porcine (349 mil., locul 1 pe glob), caprine (77,9 mil., locul 2 pe glob), cabaline (10,7 mil., locul 1 pe glob), păsări; sericicultură, pescuit (10,36 mil. t, 1988, locul 3 pe glob), vînătoare. C. f.: 88,6 mii km (inclusiv cele forestiere și speciale). Căi rutiere: c. 1 mil. km; căi navigabile interne: 136 mii km. Flota comercială maritimă: 19,36 mil. t (1988). Moneda: 1 yuan (= renminbi) = 100 fen. Exportă textile și conf. c. 25%, produse agricole și alim., petrol și prod. chimice, piei, bumbac, fosfați, mașini și utilaje, metale ș.a. și importă mașini, utilaje și mijloace de transport (c. 1/3), semifabricate și materii prime ind., produse chimice, produse alim. ș.a. – Istoric. Pe terit. C., locuit din timpuri străvechi, leagăn al uneia dintre cele mai strălucite civilizații antice (milen. 3 î. Hr.), s-a constituit în sec. 18 î. Hr. statul Shang, care în sec. 11 î. Hr. a fost cucerit de statul Zhou; acesta din urmă s-a destrămat în mai multe formațiuni de sine stătătoare, unificate de-abia în sec. 3 î. Hr., sub dinastia Qin. În timpul dinastiei Han (206 î. Hr.-220 d. Hr.), C. a cunoscut o mare dezvoltare. Răscoala țărănească a „Turbanelor galbene” (184 d. Hr.) a slăbit statul chinez, care s-a destrămat. S-a unificat din nou în 589 sub dinastia Sui, iar din 618 pînă la începutul sec. 10 sub dinastia Tang. Între 1279 și 1368 C. a fost ocupată de mongoli. În timpul dinastiei Ming (1368-1644) a avut loc Marele Război Țărănesc (1628-1645), înăbușit cu ajutorul manciurienilor, care însă au cucerit întreaga țară, instaurînd dominația dinastiei Qing (1644-1911). În sec. 19, în urma celor două „războaie ale opiului” (1840-1842 și 1856-1860) și a încheierii unor tratate înrobitoare cu Marile Puteri, începe pătrunderea capitalului străin în C., amplificată, către sfîrșitul sec., după înăbușirea răscoalei populare I-he-tuan. Revoluția din 1911-1913, condusă de Sun Zhongshan, a răsturnat dinastia manciuriană, C. devenind republică. În timpul primului război mondial s-a intensificat lupta antiimperialistă și antifeudală. În 1921 a fost creat Partidul Comunist Chinez. În 1924-1927 s-a desfășurat primul război civil revoluționar, în care partidul Gomindan a colaborat cu P.C. Chinez împotriva forțelor conservatoare din nord. Însă, în 1927 conducătorii Gomindanului au adoptat o atitudine anticomunistă. În cursul celui de-al doilea război civil revoluționar (1927-1937), comuniștii chinezi au creat Armata Roșie Chineză și baze revoluționare la sate. În 1931, Japonia a ocupat partea de NE a Chinei, iar în 1937 a început un război pentru cucerirea întregii Chine. În timpul războiului de eliberare (1937-1945) forțele armate create și conduse de P.C. Chinez au eliberat o mare parte a terit. ocupat de japonezi. În 1946 Gomindanul a întrerupt tratativele inițiate de P.C. Chinez, în 1945, în vederea formării unui guvern de coaliție, ceea ce a provocat al treilea război civil revoluționar (1946-1949), în cursul căruia Armata Populară de Eliberare a înfrînt forțele armate gomindaniste; rămășițele acestora s-au retras în ins. Taiwan. La 1 oct. 1949 a fost proclamată Republica Populară Chineză. În 1971 au fost restabilite drepturile R.P. Chineză la O.N.U. R.P. Chineză este un stat socialist; este unui dintre cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate al O.N.U. În 1954 a fost adoptată prima constituție de tip socialist din istoria Chinei. Mao Zedung (Mao Tzedun) președintele C.C. al P.C. Chinez a fost ales președintele R.P. Chineză (1954). Încercarea de a forța dezvoltarea economică a țării („Marele salt înainte”), întreprinsă între anii 1958 și 1960, a eșuat. În 1965 a fost lansată „Marea revoluție culturală proletară”, amplu program de îndoctrinare a populației cu ideologia comunistă în varianta maoistă. „Revoluția culturală” a fost însoțită de grave excese și acte de violență împotriva celor considerați „adepți ai capitalismului” (în realitate adversarii extremismului stîngist). După moartea (1976) a lui Mao Zedong, grupul radicalilor stîngiști condus de soția sa („banda celor patru”) a fost inlăturat. Din 1982, conducătorul de fapt al țării devine Deng Xiaoping, care lansează un amplu program de reforme, menit să modernizeze structurile societății chineze în cadrul menținerii socialismului. Cererile formulate de studenți privind democratizarea vieții politice au fost însă respinse și manifestațiile acestora din Beijing reprimate dur (Piața Tiananmen, 3-4 iun. 1989). Pe plan extern, după o lungă perioadă de tensiune și confruntare cu U.R.S.S., care a culminat cu incidente de frontieră (1969), a intervenit din 1986 o destindere, care a făcut posibile vizite reciproce la cel mai înalt nivel de partid și de stat (1989, 1991). În C. are loc un amplu proces de modernizare a agriculturii, industriei, științei și tehnologiei; politica externă cunoaște o largă deschidere, prin stabilirea sau consilodarea relațiilor de cooperare politică, economică și culturală cu țările industrializate și cu cele în curs de dezvoltare. Potrivit constituției, puterea executivă este deținută de președintele republicii și de Consiliul de Stat (guvernul), iar cea legislativă de Adunarea Națională a Reprezentanților Populari (între sesiunile ei de Comitetul Permanent).

PLÁNTĂ (< lat., fr.) s. f. I. Nume generic dat organismelor vegetale cu corpul format dintr-un tal uni- sau pluricelular, lipsit de țesuturi (plante inferioare, talofite) sau dintr-un corm, alcătuit din rădăcină, tulpină, frunze cu structură tisulară (majoritatea plantelor superioare, cormofite). În clasificarea tradițională, alcătuiesc unul din cele două regnuri ale lumii vii (Plantae sau Vegetalia). În unele clasificări moderne, regnul Plantae nu mai include ciupercile (considerate un regn aparte), nici algele (incluse în regnul Protoctista). Celulele p. au membrană solidă, de obicei celulozică. Cele mai multe trăiesc fixate în sol, de unde își extrag apa și sărurile minerale necesare; există și p. acvatice (submerse sau cu frunze și flori plutind deasupra apei; cu rădăcinile înfipte în mâl sau plutitoare) și p. epifite (care trăiesc pe trunchiul sau crengile arborilor). După modul de obținere a hranei se împart în p. autotrofe (plantele verzi, care realizează procesul de fotosinteză) și care constituie principala sursă de hrană (direct sau indirect) pentru toate celelalte organisme vii și heterotrofe (saprofite și parazite). După durata ciclului de dezvoltare sunt: anuale, bienale și perene. ◊ P. mamă = p. cultivată pentru a genera alte plante. Plante tehnice = p. cultivate pentru a fi utilizate ca materie primă în diferite ramuri industriale. De ex.: p. textile (in, cânepă, bumbac, iută, ș.a.), p. oleaginoase (floarea-soarelui, rapiță, in pentru ulei), p. folosite în industria zahărului (trestie de zahăr, sfeclă de zahăr). II. (ANAT.) Talpă (I, 1).

ZAHĂR s. n. 1. Specie de zaharoză de culoare albă cristalizată, ușor solubilă în apă, cu gust dulce și plăcut, obținută mai ales din sfecla de zahăr sau din trestia de zahăr și constituind unul dintre produsele alimentare de bază. ♦ Zahăr de struguri = glucoză. Zahăr de lapte = lactoză. Zahăr de malț = maltoză. ♦ Loc. adj. De zahăr = (despre oameni) foarte bun, gentil, serviabil; foarte simpatic. 2. Nume dat excesului de glucoză din sânge; (și în sintagma boală de zahăr) boală cauzată de acest exces; diabet zaharat. [Var.: (reg.) zahar s. n.] – Din ngr. záhari. Cf. bg. zahar.

ROM¹, (2) romuri, s. n. 1. Băutură alcoolică tare obținută prin fermentarea (naturală sau artificială) și distilarea sucului sau melasei din trestia de zahăr ori din alcool rafinat cu adaos de esențe sintetice și colorat cu caramel. 2. Cantitate de rom¹ (1), care se servește într-un păhărel sau într-un țoi. [Var.: (reg.) rum s. n.] – Din fr. rhum, germ. Rum.

MELASĂ, melase, s. f. Reziduu siropos de culoare brună, provenit de la extragerea zahărului din sfeclă sau din trestie de zahăr și care servește ca hrană pentru vite. – Din fr. mélasse, germ. Melasse, it. melassa.

trestie-de-zahăr s. f. (sil. -ti-e-)

MONOCULTURĂ ~i f. 1) Cultivarea unei plante timp de mai mulți ani pe același teren. 2) Cultură agricolă care predomină într-o regiune. ~ de trestie de zahăr. /<fr. monoculture

ROM¹ ~uri n. Băutură alcoolică tare obținută prin distilarea sucului sau melasei din trestie de zahăr, cu adaos de esență și colorată cu caramel. /<fr. rhum, germ. Rum

ZAHĂR n. Substanță dulce alcătuită din zaharoză, obținută, de obicei, din sfecla de zahăr și din trestia de zahăr și folosită în alimentație. ~ farin. /<ngr. záhari

JAMAICĂ s.f. (Rar) Rom de Jamaica, fabricat din trestie de zahăr. [Pron. -mai-. / cf. Jamaica – insulă în Marea Caraibilor].

MACETĂ s.f. Cuțit folosit la tăiatul trestiei de zahăr în America tropicală. [< sp. machete].

ZAHAROZĂ s.f. Substanță cristalizată albă, dulce, care se extrage mai ales din trestia de zahăr și din sfeclă; sucroză; zahăr. [< fr. saccharose].

MELASĂ s.f. Lichid siropos rămas de la fabricarea zahărului, după concentrarea sucului de sfeclă sau de trestie de zahăr. [< fr. mélasse, cf. sp. melaza].

ROM s.n. Băutură alcoolică fabricată prin distilarea melasei din trestia de zahăr. [Var. rum s.n. / < fr. rhum, cf. engl. rum].

FAZENDĂ s. f. plantație vastă de trestie de zahăr, cacao sau cafea etc. în Brazilia. (< port., fr. fazenda)

JAMAICĂ s. f. rom de Jamaica, din trestie de zahăr. (< fr. jamaica)

MACETĂ s. f. cuțit folosit la tăiatul trestiei de zahăr în America tropicală. (< sp. machete)

ROM s. n. băutură alcoolică prin distilarea melasei din trestia de zahăr. (< fr. rhum, germ. Rum)

rom (-muri), s. n. – Băutură alcoolică din trestie de zahăr. Fr. rhum.

tibișir (-re), s. n. – Cretă. – Mr. tibișire. Tc. tebeșir, din arab. tabîśir „zahăr de trestie” (Șeineanu, II, 359; Lokotsch 1965; Ronzevalle 63), cf. ngr. τεμπεσίρι, bg. tebešir, cf. fr. tabaschir 1615 (concrețiune silicoasă în nodurile de bambus), it. tabascir 1829, engl. tabaxir, tabasheer, germ. Tabaschir, port. tabaxir (Battisti).

ACRE, stat în V Braziliei; 152,6 mii km²; 406,8 mii loc. (1989). Centru ad-tiv: Rio Branco. Plantații de cauciuc, orez, trestie de zahăr și cafea.

ALABAMA [æləbæmə] 1. Fl. în S.U.A.; 1.064 km (de la izv. rîului Coosa). Izv. dun S M-ților Apalași, trece prin Montgomery și Mobile și se varsă în G. Mexic, printr-o deltă. Navigabil. 2. Stat în S.U.A.; 133,9 mii km²; 4,13 mil. loc. (1987). Centru ad-tiv: Montgomery. Bumbac, porumb, grîu, soia, trestie de zahăr, cartofi; bovine și porcine. Cărbune, bauxită, petrol. Siderurgie. Ind. chim., textilă și a hîrtiei.

ALAGOAS, stat în E Braziliei; 27,7 mii km²; 2,4 mil. loc. (1989). Centru ad-tiv: Maceló. Trestie de zahăr, orez, manioc, bumbac, tutun, porumb; creșterea animalelor.

ANGOLA, Republica Populară ~, stat în partea central-sudică a Africii, cu largă ieșire la Oc. Atlantic; 1,25 mil. km²; 9,48 mil. loc. (1988). Limba oficială: portugheza. Cap.: Luanda. Orașe pr.: Huambo, Lobito, Benguela. Este împărțit în 18 provincii. Relief predominant de podiș (alt. 1.000-2.000 m), în lungul țărmului atlantic o cîmpie litorală joasă, nisipoasă, cu lagune. Climă tropicală, mai uscată în partea sudică a litoralului; păduri tropicale (42,6 la sută din terit.). Expl. de diamante (625 mii carate, 1985), petrol (mai ales în Cabinda, 22,9 mil. t., 1989), min. de fier, cupru, mangan, uraniu ș.a. Plantații de cafea (180 mii ha), sisal, trestie de zahăr (330 mii t, 1988), bananieri, culturi de porumb, sorg, batate (330 mii t, 1980), bumbac, arahide. Pescuit: 58,4 mii t pește (1986). Fabrici de ciment, conserve de pește, de produse textile; rafinării de petrol. Pe întinse pajiști naturale (23,3 la sută din supr. țării) se cresc bovine (3,4 mil. capete, 1988), ovine, caprine (c. 1 mil. capete, 1988). C. f.: 3,3 mii km. Căi rutiere: 72,3 mii km. Moneda: 1 kwanza = 100 luei. Exportă petrol (c. 3/4), diamante (c. 1/10), produse petroliere, cafea ș.a. și importă produse chimice, autovehicule, cereale, produse textile, siderurgice, alim. ș.a. – Istoric. În ev. med. părți ale A. aparțin regatelor autohtone Congo, Luanda, Angola. Coasta Angolei transformată după 1520 în posesiune a Portugaliei, devine, în secolele următoare, izvor al comerțului cu sclavi cu destinația Brazilia (c. 3 mil. între 1500 și 1822). În 1951 A. este proclamată provincie de peste mări a Portugaliei. În 1956 ia ființă Mișcarea pentru Eliberarea Angolei (M.P.L.A.) care declanșează în 1961 lupta armată împotriva autorităților portugheze. La 11 nov. 1975, la Luanda, este proclamată Republica Populară, avînd ca prim președinte pe Aghostinho Neto (1975-1979). Primul congres al M.P.L.A. (dec. 1977) hotărăște schimbarea denumirii partidului M.P.L.A. – Partidul Muncii. Eforturile de refacere economică au fost zădărnicite de un îndelung război civil (1975-1989), în cursul căruia guvernul marxist de la Luanda a primit sprijinul U.R.S.S. și Cubei, iar principala forță de opoziției, Uniunea Națională pentru Independența Totală a A. (UNITA), condusă de Jonas Savimbi, a beneficiat de asistența S.U.A. și Africii de Sud. Acordul semnat la 22 dec. 1988 între A., Cuba și Africa de Sud privind etapele retragerii trupelor cubaneze din A. și proclamarea independenței Namibiei a fost urmat la 1 iun. 1991 de semnarea unui acord pentru încetarea focului între M.P.L.A. și UNITA (prin medierea Portugaliei). A. este republică prezidențială. Activitatea legislativă este exercitată de președinte și de Adunarea Națională a Poporului, iar cea executivă de un cabinet numit și condus de președinte.

ANGUILLA [anghiλa; egl. ænguilə], ins. vulcanică în Antilele Mici, în M. Caraibilor, la E de ins. Puerto Rico; 96 mii km²; 6,7 mii loc. (1988). Centru ad-tiv: The Valley. Bumbac, trestie de zahăr, ananas. Descoperită de Columb în 1493, devine în 1650 posesiune engleză, administrată pînă în 1971 în comun cu ins. St. Kitts / Cristopher și Nevis. Potrivit constituției din 1976, A. este un terit. autonom administrat de Marea Britanie.

ANTIGUA ȘI BARBUDA, stat în America Centrală, insulară, constituit din insulele omonime și ins. Redonda din N Antilelor Mari (M. Caraibilor); 442 km²; 85 mii loc. (1988). Limba oficială: engleza. Cap. Saint John’s. Oraș pr.: Coolidge. Ins. Antigua (280 km²) are un relief vulcanic (alt. max. 402 m), iar ins. Barbuda (160,5 km²) este coraligenă. Climă tropical-oceanică, cu temperaturi și precipitații moderate (c. 1.100 mm/an). Plantații de de trestie de zahăr (5 mil. t, 1988), culturi de bumbac, legume, manioc, batate. Creșterea animalelor. Pescuit. Exploatări de fosfați naturali. Prelucrarea produselor agricole (zahăr, rom, uleiuri vegetale). Turism (în expansiune). Moneda: 1 East Carribean Dollar = 100 cents. Nu are căi ferate. Căi rutiere: 960 km. Exportă bunuri industriale de larg consum, componente de echipamente industriale, combustibili, produse chimice ș.a. și importă produse alim., produse petroliere, utilaje industriale, mijloace de transport ș.a. – Istoric. Descoperită de Cristofor Columb în 1493, Antigua este colonizată de englezi începînd din 1632 și cedată oficial de Spania Angliei în 1667. În 1967 devine teritoriu autonom al Uniunii Indiilor de Vest, stat asociat cu Marea Britanie. A. și B. își proclamă la 1 nov. 1981 independența în cadrul Commonwealth-ului. A. și B. este monarhie constituțională. Activitatea legislativă este exercitată de Senat și Camera Reprezentanților, iar cea executivă de un guvernator general și un cabinet condus de liderul partidului majoritar în Cameră.

ARECIBO, oraș în ins. Puerto Rico, port pe litoralul nordic; 160,3 mii loc. (1980, cu suburbiile). Distilerii de rom. Mașini agricole, conf., mase plastice, hîrtie, articole sportive. Centru comercial (trestie de zahăr, ananas, cafea). Aici se află cel mai mare radiotelescop din lume (c. 300 m diametru).

AUSTRALIA 1. Cel mai mic continent al Pământului împreună cu Oceania, așezat în emisfera australă, traversat de Tropicul Capricornului; 8,94 mil. km²; 28,2 mil. loc. (1986). Este cuprins între 10°41′ lat. S (Capul York) și 38°55′ lat. S (Wilson’s Promontory), pe 3.600 km și între 113°05′ long. E (Steep Point) și 153°34′ long. E (Capul Byron), pe 3.800 km. Înconjurat de Oc. Indian (la S și V) și Oc. Pacific și mările mărginașe ale acestuia (la E și N). Relieful australian este compus din trei trepte hipsometrice. În E se desfășoară, pe c. 3.400 km de-a lungul coastei, Cordiliera Australiană (Alpii Australieni), formată în timpul cutărilor caledoniene și hercinice, după care a urmat peneplenizarea mezozoică și reînălțarea terțiară. Alt. max.: 2.234 m (vf. Kosciusko). Podișul Australiei de Vest ocupă c. 50 la sută din suprafața continentului și prezintă o reg. aflată sub nivelul Oceanului Planetar. Marginile sale au alt. mai mari, centrul său constituind o imensă arie depresionară, ocupată de pustiurile Victoria, Gibson și Marele Deșert de Nisip. Cîmpiile centrale, desfășurate între G. Carpentaria (la N) și Marele Golf Australian (la S), ocupă c. 30 la sută din suprafața continentului, constituind treapta cea mai joasă a reliefului, cu extindere mai mare în partea centrală și meridională. A. este bogată în zăcăminte de cărbuni, min. de fier, plumb, min. auroargentifere, cupru, zinc, metale rare, min. radioactive etc. Clima și apele. Clima este ecuatorial-musonică în N (cu temperaturi ridicate, amplitudini termice mici și precipitații abundente), tropicală în centru (cu temperaturi ridicate) și subtropicală în S. Cel mai important sistem hidrografic este cel al fl. Murray (cu afl. său Darling). În cîmpiile centrale se găsesc lacurile Eyre și Torrens, iar în Podișul Australiei de Vest lacurile Moore, Barlee, Mackay și Amadeus. 2. Uniunea Australiană, stat federal ocupînd continentul australian, ins. Tasmania, și cîteva ins. mici; 7,68 mil. km²; 16,81 mil. loc. (1989) (81,8 la sută anglo-australieni, 5,7 la sută englezi, 2,1 la sută asiatici, 2 la sută italieni, 1,1 la sută aborigeni ș.a.). Limba de stat: engleza. Cap.: Canberra. Orașe pr.: Sydney, Melbourne, Brisbane, Adelaide, Perth. Este format din 6 state și două terit. federale. Se expl. cărbune (178 mil. t. 1988), petrol (22,73 mil. t, 1989), gaze naturale, min. de fier (97,7 mil t, 1989), bauxită (39,64 mil. t, 1989, locul 1 pe glob), min. de plumb, zinc, argint, titan, aur, min. radioactive și zirconiu (85 la sută din prod. mondială). Ind. țării produce anergie electrică (140,35 miliarde kWh, 1988), fontă (5,88 mil. t, 1989), oțel (6,7 mil. t, 1989), aluminiu (1,07 mil. t, 1988), motoare, mașini-unelte, instrumente de măsură, motoare electrice, mașini agricole și tractoare, material rulant, autoturisme (332,4 mii buc., 1989), nave, explozibili, îngrășăminte chimice, coloranți, produse farmaceutice, derivate petroliere (capacitatea rafinăriilor 36 mil. t, 1986), ciment (6,9 mil. t, 1989), țesături de bumbac, încălț., zahăr (3,6 mil. t, 1988), produse lactate și din carne. Pe întinsele pășuni naturale (56,7 la sută din supr. țării) s-a dezvoltat creșterea animalelor. A. ocupînd locul 1 pe glob în ce privește efectivul de ovine (164 mil. capete, 1988, majoritatea de rasă merinos, c. 30 la sută din prod. mondială de lînă), alături de care se mai cresc bovine (23,5 mil. capete, 1988), porcine (2,7 mil. capete, 1988), cabaline. Pe 6,2 la sută din supr. țării se cultivă grîu (14,1 mil. t, 1988), orez, sorg (1,6 mil. t, 1988), trestie de zahăr (27,7 mil. t, 1988), bumbac, plante furajere, legume, cartofi (1 mil. t, 1988). Mari prod. de unt, brînzeturi, carne și piei. Pescuit. C. f.: 40,8 mii km. Căi rutiere: c. 900 mii km. Flota comercială: 2,36 mil. t (1988). Moneda: 1 australian dollar = 100 cents. Exportă produse agricole, cărbune, minereuri, lînă, mașini, utilaje și mijloace de transport, aur, aluminiu ș.a. și importă mașini și utilaje, materii prime și semifabricate, mijloace de transport, bunuri de larg consum, produse alim. ș.a. A. administrează și teritoriile ins. Christmas (din Oc. Indian), ins. Norfolk, Cocos/Keeling și Teritoriul Antarctic Australian. – Istoric. Triburi de vînători și pescari au populat terit. A. cu 40.000 de ani î. Hr. În sec. 18, cei c. 300 mi aborigeni erau grupați în 500 de triburi. Navigatorii spanioli, portughezi și olandezi descoperă și explorează la începutul sec. 17 coasta de N și V a A. În apr. 1770, James Cook atinge coasta răsăriteană și declară A., la 23 aug. 1770, posesiune engleză. Fondarea primei așezări (26 ian. 1788) este urmată de crearea de colonii separate care primesc, din 1850, o largă autonomie internă. Se intensifică explorarea și popularea interiorului continentului. Descoperirea aurului (1851) în New South Wales și Victoria determină un nou val de emigranți. La 1 ian. 1901 cele șase colonii engleze autonome din A (New South Wales, Victoria, Queensland, Western A., South A. și Tasmania) se unesc, formînd Commonwealth of Tasmania, cu statul de dominion în cadrul Imp. Britanic; colonia britanică Papua și terit. german Noua Guinee sînt administrate de A. (1919-1975). A. participă, alături de Marea Britanie, la primul și al doilea război mondial. În 1986, A. a abolit ultimele prerogative ale intervenției Marii Britanii în afacerile sale interne. Este membru fondator al O.N.U. (1945). A. este o monarhie constituțională, șeful statului fiind, de iure, suveranul Marii Britanii, reprezentat de un guvernator general. Activitatea legislativă este exercitată de Parlamentul Federal (Senat și Camera Reprezentanților), iar cea executivă de Consiliul Executiv, condus de primul-ministru.

AZORE (port AÇORES [əsorís]), arh. portughez, de origine vulcanică, în E Oc. Atlantic, format din nouă ins. mari (Sao Miguel, Terceira, Pico) și din altele mai mici; 2,24 mii km²; 254,2 mii loc. (1988). Oraș pr.: Ponta Delgada. Viticultură, plantații de ceai, batate, ananas, trestie de zahăr; culturi de tutun. Turism. Escale navale și aeriene. În 1976, A. a obținut autonomie limitată.

BABUYAN, arh. filipinez de 24 ins. în N ins. Luzon. Supr.: 577 km². Ins. pr.: Calayan, Camiguin. Relief muntos, vulcanic, cu alt. max. 1.087 m (vf. Babuyan). Trestie de zahăr, orez.

BAHAMAS [bəhá: məz], Uniunea Bahamas, stat situat în arh. cu același nume – extins pe c. 1.000 km – în SE Pen. Florida, format din cca. 700 de ins. (21 locuite); 13,9 mii km²; 249 mii loc. (1989, dintre care 72,3 la sută negri). Ins. pr.: Andros, Grand Bahama, Great Abaco, Little Abaco. Cap.: Nassau. Limba oficială: engleza. Relief puțin accidentat (alt. max.: 120 m). Climă tropicală. Expl. forestiere. Ananas, trestie de zahăr (240 mii t, 1988), citrice, banane, legume, bumbac. Creșterea animalelor. Mare rafinărie de petrol (la Freeport, închisă în ultimii ani), fabrici de ciment, medicamente, produse alim. ș.a. Pescuit. Turism (principala sursă de venituri a B.). Activitate financiară și comercială dezvoltată. Moneda: 1 bahamian dollar = 100 cents. Exportă produse petroliere (87,5 la sută), produse chimice, rom, mijloace de transport ș.a. și importă petrol (c. 75 la sută), mașini și utilaje, produse alim., bunuri de larg consum ș.a. – Istoric. Arh. a fost descoperit de Cristofor Columb în 1492. Colonizat de englezi la jumătatea sec. 17. B. devine prin Tratatul de Pace de la Paris (1783), oficial, colonie britanică. Plantații de trestie de zahăr sînt lucrate cu sclavi aduși din Africa, care devin populația majoritară. În 1834 sclavia a fost abolită. B. obține autonomia internă la 7 ian. 1964, iar la 10 iul. 1973 își proclamă independența în cadrul Commonwealth-ului. B. este monarhie constituțională. Activitatea legislativă este exercitată de un parlament bicameral, compus din Senat și Adunarea legislativă, iar cea executivă de un cabinet condus de prim-min., liderul partidului majoritar din Adunarea Legislativă.

BAJA CALIFORNIA SUR [baha], stat în Mexic, în S Pen. California; 73,5 mii km²; 327,4 mii loc. (1989). Centrul ad-tiv: La Paz. Expl. min. de cupru. Trestie de zahăr.

BANGLADESH [baŋglədéș], Republica Populară ~, stat în Asia central-sudică, pe cursul inferior al fl. Gange; 144 mii km²; 106,5 mil. loc. (1989). Limba de stat: bengali. Cap.: Dhaka. Orașe pr.: Chittagong, Khulna. Este împărțit în patru prov. Peste 85 la sută din supr. B. este reprezentată de o cîmpie plană (alt. sub 10 m), traversată de Gange (Padma), Brahmaputra (Jamuna) și Meghna, delta comună a acestora măsurînd c. 100 mii km². Climă tropicală musonică; cicloane cu efecte catastrofale în zona litorală. Resurse de gaze naturale, petrol (în cantități mici), cărbune, sare ș.a. Întreprinderi de prelucr. a iutei, de ciment, îngrășăminte chim., hîrtie, sticlărie, produse alim. ș.a. Șantiere navale. Se cultivă iută (c. 0.9 mil. t, 26,9 la sută din prod. mondială, 1988), orez (21,9 mil t, 1988), trestie de zahăr (7,2 mil t, 1988), ceai (41 mii t, 1988), grîu (1 mil. t, 1988), legume, bumbac ș.a.; se cresc bovine (22,8 mil. capete, 1988), caprine (10,7 mil. capete, 1988), ovine, cabaline (c. 2 mil. capete, 1988). Pescuit: c. 800 mii t (1986). Cf.: 2,9 mii km. Căi rutiere: 24 mii km. Moneda: 1 taka = 100 paisa. Exportă conf., iută și țesături din iută (c. 2/3), crustacee, piei, articole din piele, ceai ș.a. și importă materii prime și semifabricate, produse alim., utilaje ind. și mijloace de transport, combustibili, produce chim. s.a. – Istoric. Terit. de azi al B. a făcut parte, succesiv, din Imp. Gupta (sec. 5-4 î. Hr.) și Maurya (sec. 4-3 î. Hr.), din Imp. Marilor Moguli (sec. 17-18) și din colonia britanică India (sec. 18-20). În aug. 1947 a fost proclamată independența statului Pakistan, format din două prov., aflate la 1.700 km distanță una de alta, ambele avînd o populație preponderent musulmană: Pakistanul de V și Pakistanul de E (actualul B). Contradicțiile economice, politice, etnice, culturale și religioase despart cele două provincii. În 1949, șeicul Mujibur Rahman formează Liga Awami care se pronunță pentru autonomia Pakistanului de E. După Victoria în alegeri (1970) a partidului Liga Awami în Pakistanul de E, acesta își proclamă independența (mart. 1971). Trupele pakistaneze încearcă să înăbușe mișcarea de independență, în condițiile războiului civil și, apoi, ale războiului indo-pakistanez. Pakistanul de E devine stat independent (16 dec. 1972) luînd numele de B. (recunoscut de Pakistan în 1974). În febr. 1975, constituția este modificată; partidele politice sînt desființate, constituindu-se partidul unic, de guvernămînt al cărui conducător, Mujibur Rahman, devine președintele țării. În aug. 1975, o lovitură de stat îl înlătură pe Mujibur Rahman (care este asasinat) și inaugurează o perioadă de instabilitate politică internă. La 24 mart. 1982, puterea este preluată de generalul H.M. Ershad, administrator-șef al legii marțiale și apoi președinte al statului (1988-1990). De la 23 apr. 1982 activitatea legislativă și cea executivă sînt deținute de președinte, asistat de un consiliu consultativ și de un cabinet. Activitatea partidelor politice este interzisă (din 1984, este parțial admisă). B. este republică islamică.

BARBADOS, stat insular în Antilele Mici (America Centrală insulară), la SE de ins. Martinica; 430 km²; 256 mii loc. (1989). Cap.: Bridgetown. Limba oficială: engleza. Relief scund reprezentat de un podiș calcaros (alt. max. 336 m) și o cîmpie plană ce ocupă o mare parte a ins. B. Climă tropicală cu precipitații bogate și frecvente uragane. Trestie de zahăr (720 mii t, 1988), batate, manioc. Mici fabrici de zahăr (83 mii t, 1988), rom, textile, produse electrotehnice. Pescuit. Turism. Nu are căi ferate. Căi rutiere: 1,5 mii km. Moneda: 1 Barbados dollar = 100 cents. Exportă echipament electric (c. 1/2), produse petroliere, zahăr, conf. ș.a. și importă mașini, utilaje și mijloace de transport, bunuri de larg consum, produse alim., combustibili ș.a. – Istoric. Descoperit de spanioli, în 1518, colonizat din 1627 de englezi, B. intră în componența Federației Indiilor de Vest (1958-1962), obține în oct. 1961 autonomia internă și își proclamă la 30 nov. 1966 independența în cadrul Commonwealth-ului. B. este o monarhie constituțională. Activitatea legislativă este exercitată de un parlament bicameral (compus din Camera Reprezentanților și Senat), iar cea executivă de un cabinet condus de liderul partidului majoritar în Camera Reprezentanților.

BAURU, oraș în SE Braziliei (São Paulo), la NV de São Paulo; 220,1 mii loc. (1985). Centru comercial într-o importantă zonă agricolă (cafea, orez, porumb, bumbac, trestie de zahăr).

BAYAMON, oraș în N ins. Puerto Rico (S.U.A.), la S de San Juan; 202,5 mii loc. (1984). Ind. sticlei și hîrtiei. Rafinărie de petrol. Centru al unei zone agricole (cafea, fructe, tutun, trestie de zahăr). Primul oraș al ins. colonizat de spanioli.

BELIZE 1. Stat în America Centrală istmică; 23 mii km²; 180 mii loc. (1988). Limba oficială: engleza. Cap. Belmopan. Oraș pr.: Belize. Este împărțit în șase districte. Relief de podiș, dominat în S de cîteva lanțuri muntoase (alt. max. 1.122 m). Climat tropical umed (1.250-2.000 mm/an). Peste 40 la sută din supr. țării este acoperită de păduri cu esențe prețioase (mahon, palisandru). Terenurile cultivate reprezintă numai 2,4 la sută din supr. țării. Culturile de bază se practică în plantații: trestie de zahăr (325 mii t, 1988), cocotieri, citrice (100 mii t, 1988), bananieri (27 mii t banane, 1988). Pentru consumul local se cultivă orez, porumb, legume. Creșterea animalelor: bovine (50 mii capete, 1988), porcine (26 mii capete, 1988). Mici întreprinderi de prelucr. a produselor agricole (zahăr, 87 mii t, 1988, conservarea fructelor), a lemnului, de conf. ș.a. Nu are căi ferate. Căi rutiere: 2,1 mii km. Moneda 1 dollar Belize = 100 cents. Exportă fructe proaspete și conservate (40 la sută), conf., crustacee, brînzeturi, zahăr ș.a. și importă produse alim., bunuri de larg consum, utilaje și mijloace de transport, combustibili ș.a. – Istoric. Teritoriul B. este locuit în ev. med. de triburi amerindiene maya, apoi de caribi. Descoperit de Cristofor Columb în 1502, el este ocupat de coloniști englezi în 1638 și disputat de spanioli pînă în 1798. Colonie a coroanei britanice, din 1862, sub numele de Hondurasul Britanic. La 1 iun. 1973 ia numele de B. și își proclamă, la 21 sept. 1981, independența de stat în cadrul Commonwealth-ului. Conflictul teritorial cu Guatemala, care nu a recunoscut independența B., face necesară continuarea prezenței britanice aici. B. este monarhie constituțională. Activitatea legislativă este exercitată de un parlament bicameral (Senat și Camera Reprezentanților), iar cea executivă, de un cabinet condus de liderul partidului majoritar în Camera Reprezentanților. 2. Oraș și port la M. Caraibilor, în statul cu același nume; 47 mii loc. (1986). Aeroport internațional. Prelucr. lemnului. Pescuit. Export de citrice, banane, zahăr, copra. Vechi centru ad-tiv al Hondurasului Britanic (pînă în 1970).

BENGALUL DE VEST (WEST BENGAL), stat în E Indiei; 88,8 mii km²; 54,6 mil. loc. (1981). Centrul ad-tiv: Calcutta. Expl. de cărbune și min. de fier. Orez, iută și trestie de zahăr. Creșterea animalelor.

BENI SUEF (BANI SUWAYF), oraș în N Egiptului, port pe stg. Nilului, la S de Cairo; 162,5 mii loc. (1986). Nod de comunicații. Centru comercial (bumbac, trestie de zahăr, smochine, legume). Întreprinderi textile. Meșteșuguri.

BIHAR, stat în NE Indiei, în C. Gangelui; 173,9 mii km²; 69,9 mil. loc. (1981). Centrul ad-tiv: Patna. Expl. de cărbune, de min. de cupru și fier; ind. siderurgică. Orez, iută, trestie de zahăr, tutun, porumb.

BISMARCK 1. Arh. în componența statului Papua-Noua Guinee, situat în V. Oc. Pacific (Malaezia), în NE ins. Noua Guinee; format din c. 200 ins. (New Britain, New Ireland, Amiralității, Lavongai ș.a.); c. 50,5 mii km²; c. 350 mii loc. (1987). Oraș pr.: Rabaul. Relief muntos vulcanic (alt. max.: 2.300 m, vf. Sinewit). Arbori de cacao, trestie de zahăr, cocotieri, porumb, tutun și bumbac. Descoperit în 1616 de navigatorii olandezi V. Schouten și J. Le Maire. 2. Oraș în N S.U.A., port pe Missouri, centru ad-tiv al statului Dakota de Nord; 86 mii loc. (1984, cu suburbiile). Expl. de cărbune. Rafinărie de petrol. Mașini agricole.

BOHOL, ins. în Arh. Visayan (Filipine) la N de ins. Mindanao, separată de ins. Cebu prin str. cu același nume: 3,9 mii km²; 806 mii loc. (1980). Oraș pr.: Tagbilaran. Relief de platou. Păduri tropicale și savane. Cafea, trestie de zahăr, orez, porumb și tutun.

BOLIVIA, Republica ~, stat în America de Sud, în partea centrală a Anzilor (fără ieșire la mare); 1,1 mii km²; 7,2 mil. loc. (1989). Limba oficială: spaniola. Cap.: Sucré. Reșed. guvernului: La Paz. Orașe pr.: Santa Cruz de la Sierra, Cochabamba, Oruro, Potosi. Este împărțit în nouă departamente. În V țării se desfășoară M-ții Anzi sub forma a două lanțuri principale ce închid între ele un podiș înalt (Altiplano). 2/3 din terit. B. este ocupat de reg. joasă Oriente (alt. sub. 500 m) drenată de afl. ai Amazonului și Paraguayului. Climă temperat-continentală în zona montană, tropical-umedă în Oriente. Expl. de staniu (10.5 mii t, 1988), stibiu, bismut, wolfram, argint, plumb (12,5 mii t, 1988), zinc (32,9 mii t, 1988), cupru, aur, petrol, gaze naturale (2,7 miliarde m³, 1988). Mari resurse de min. de fier (nevalorificate). Pe 3% din supr. țării se practică cultura cartofului (700 mii t, 1988), cerealelor (porumb, orez, grîu), plantelor tropicale (trestie de zahăr 2 mil. t, 1988, bananieri ș.a.), citricelor (104 mii t, 1988), maniocului ș.a. Se cresc bovine (5,45 mil. capete, 1988), ovine (9,6 mil. capete, 1988), caprine, lama, alpaca. Ind. textilă și alim. îndeosebi, dar și metalurgie neferoasă, rafinarea petrolului, ind. lemnului. C. f.: 3,8 mii km. Căi rutiere: 37,3 mii km. Moneda: 1 peso = 100 centavos. Exportă gaze naturale (c. 55%), staniu și min. feroase (c. 1/3), cafea ș.a. și importă utilaje și echipament ind., mijloace de transport, produse alim. și cereale, produse chim. – Istoric. Locuit din timpuri străvechi de triburi amerindiene (guarani, aymara, chiciua ș.a.), terit. B. a fost cucerit în sec. 16 de spanioli, împotriva cărora au avut numeroase răscoale (cea mai puternică în 1780-1781, sub conducerea lui Tupac-Amaru). La 6 aug. 1825 în urma Războiului pentru independența Coloniilor Spaniole din America, se proclamă independența B (Peú de Sus), numită astfel în cinstea eliberatorului S. Bolivar. La sfîrșitul sec. 19 au început să pătrundă în economia țării capitalul englez și american. În urma războaielor care i-au fost impuse (cu Chile în 1879-1883 și cu Paraguay în 1932-1935), B. a pierdut aproximativ jumătate din terit. inițial. În 1943, B. a intrat în cel de-al doilea război mondial de partea coaliției antihitleriste. După al doilea război mondial s-a întărit mișcarea democratică, antiimperialistă. V. Paz Estenssoro, venit la putere în urma unei răscoale populare (1952), a realizat unele reforme politice și economice (sufragiul universal, naționalizarea majorității minelor de cositor, reforma agrară). În 1964, guvernul V. Paz Estenssoro a fost înlăturat de o juntă militară, condusă de generalul R. Barrientos Ortuño. În 1969, puterea a fost preluată de un guvern condus de generalul A. Ovando Candia, care a trecut la naționalizarea unor companii străine, iar în 1970, de un guvern democrat condus de generalul J.J. Torres. A 187-a lovitură de stat de la proclamarea independenței și cea de-a 5-a de după cel de-al doilea război mondial înlătură, în aug. 1971, guvernul generalului Torres Gonzales și instituie regimul colonelului Hugo Bánzer Suárez (1971-1978). După demisia președintelui Bánzer Suárez, B. cunoaște o nouă etapă de frămîntări social-politice. Președintele J. Paz Zamora (1989) s-a angajat într-o politică de stabilizare economică și de combatere a traficului de droguri și de distrugere a plantațiilor ilegale de coca. B. este republică prezidențială. Activitatea legislativă este exercitată de președinte și de Congresul Național, iar cea executivă de un cabinet condus de președinte.

BONAIRE [bonér], ins. în M. Caraibilor (Antilele Olandeze), la N de coasta Venezuelei; 288 km²; 10,5 mii loc. (1987). Localit. pr.: Kralendijk. Trestie de zahăr, bumbac, sisal, batate, lemn, fosfați, sare.

BURKINA FASO, stat în Africa de Vest, în bazinul fl. Volta (fără ieșire la mare); 274,2 mii km²; 8,7 mil. loc. (1989). Cap.: Ouagadougou. Orașe pr.: Bobo Dioulasso, Koudougou. Limba oficială: franceza. Este împărțit în 30 de prov. Relief de podiș vălurit cu alt. de 200-650 m (alt. max. 749 m). Climă tropicală cu ariditate sporită în partea de N (zona Sahelului, 250 mm/an). Vegetație de savană cu pîlcuri rare arborescente. Expl. forestiere. Creșterea extensivă a animalelor reprezintă baza economiei țării; bovine (2,8 mil. capete, 1988), ovine (3 mil. capete, 1988), caprine (5,2 mil. capete, 1988), asini, cămile. Pe 11,4% din supr. țării se cultivă mei (817 mii t, 1988), sorg (1 mil. t, 1988), trestie de zahăr (340 mii t, 1988), arahide, orez, porumb, batate, bumbac (61 mii t fibre, 1988), taro. Pescuit. Mici întreprinderi producătoare de zahăr (27 mii t, 1988), ulei de arahide, țesături de bumbac, încălț., bere ș.a. Artizanat. C. f.: 517 km. Căi rutiere: 16,5 mii km. Moneda: 1 C. f. a. franc = 100 centimes. Exportă bumbac (cca. 1/2), animale vii, piei și pielicele, orez ș.a. și importă produse agricole, mașini, utilaje și mijloace de transport, produse petroliere, produse chim., conf. ș.a. – Istoric. În sec. 11 se stabilesc pe terit. B.F. triburile mossi, care întemeiază regatele: Mossi, Ouagadougou, Yatenga și Dagombe. Ocupat în 1896-1901 de francezi, terit. B.F. a fost inclus î n componența coloniei Sénégalului Superior – Niger (1904-1919). În 1919-1932 și 1947-1958, a fost colonie de sine stătătoare în cadrul Africii Occidentale Franceze, iar între 1932 și 1947 a fost împărțit între Coasta de Fildeș, Niger și Sudanul Francez. Sub presiunea mișcării de eliberare națională, care a luat avînt după cel de-al doilea război mondial, B.F. a obținut (1958), autonomia internă în cadrul Comunității Franceze. În 1960 s-a proclamat republică independentă sub numele de Volta Superioară. În 1966, în urma unei lovituri de stat militare, condusă de locotenent-colonelul Sangoulé Lamizana, Constituția a fost suspendată și Adunarea Națională dizolvată. În 1970, a fost votată o nouă constituție, în baza căreia a fost aleasă, pe patru ani, o Adunare Națională. În 1974, Constituția a fost abrogată. Adunarea Națională dizolvată și activitatea partidelor politice suspendată. în urma loviturii de stat militare din aug. 1983 puterea este asumată de căpitanul Thomas Sankara, care decide în 1984 schimbarea numelui țării în B.F. O nouă lovitură de stat a adus la putere pe căpitanul Blaise Campaoré (1987). Republică prezidențială. Activitatea legislativă este exercitată de președinte împreună cu Camera Deputaților.

CADIZ [cádiθ] 1. Golf larg al Oc. Atlantic, în SV Pen. Iberice, între Capul Trafalgar și Capul Santa Maria. Ad. max.: 100 m. Maree puternice (3 m). Primește apele fl. Guadiana și Guadalquivir. 2. Oraș în SV Spaniei (Andaluzia), port comercial și militar la Oc. Atlantic; 240 mii loc. (1987, cu suburbiile). Șantiere navale. Ind. aeronautică. Textile, tutun și conserve din pește. Export de sare, pește, măsline. Clădire baroce și neoclasice. Biserica Santa Cueva (sec. 18), cu picturi de Goya. Muzee. Întemeiat de fenicieni (Gades, c. 1.100 î. Hr.), a fost stăpînit succesiv de cartaginezi, romani, vizigoți și arabi. Cucerit de Regatul Castiliei în 1262. Principală bază a navigației transatlantice în sec. 16-18. Centru al mișcării constituționale burghezo-liberale din sec. 19 (aici au început revoluțiile din 1820 și 1868). 3. Oraș în Filipine, în ins. Negros, port la M. Visayan; 140,3 mii loc. (1989). Centrul celei mai mari zone de cultură a trestiei de zahăr din țară. Ind. zahărului.

CAGUAS, oraș în partea central-estică a ins. Puerto Rico; 121,1 mii loc. (1984). Centru comercial agricol (tutun, fructe, trestie de zahăr, animale). Ind. alim.

CAMBODGEA (KAMPUCHIA), stat în SE Asiei, în S Pen. Indochina; 181 mii km²; 8,06 mil. loc. (1989). Limba oficială: khmera; limba uzuală: franceza. Cap.: Phnom Penh. Orașe pr.: Battambang, Kompong Cham. Este împărțit în 18 prov. și două orașe. Centrul țării este ocupat de o întinsă cîmpie drenată de fl. Mekong, cîmpie înconjurată în E, V și N de podișuri nu prea înalte (Dand, Rael, Muong) iar în S de M-ții Kravanh (alt. max. 1.813 m). Climă tropical-musonică, cu precipitații abundente. Pe terenurile arabile (16,9% din supr. țării) se cultivă orez (1,5 mil. ha, 2,1 mil. t 1988), porumb (115 mii t 1989), manioc, batate, trestie de zahăr (220 mii t 1989), tutun, bumbac, banane (112 mii t 1989), arbori de cauciuc (26,5 mii t 1989), iută ș.a. Se cresc bovine (2 mil. capete, 1989), bubaline (730 mii capete, 1989), porcine (1,55 mil. capete 1989). Pescuit: 70 mii t (1988). Pădurile acoperă c. 3/4 din supr. țării. Resurse de cărbune, min. de fier, de cupru, aur, sare. Ind. C. produce cherestea, ciment, țesături, încălț., conserve, țigarete ș.a. C. f.: 1,4 mii km. Căi rutiere: 15 mii km. Moneda: 1 riel = 100 sen. Exportă cauciuc natural (c. 80%), orez, iută, porumb, lemn și produse din lemn, pește, tutun, ș.a. și importă mașini și utilaje, mijloace de transport (c. 40%), petrol și produse petroliere (c. 30%), produse chimice, conf., textile ș.a. – Istoric. Pe terit. C., locuit din timpuri străvechi, s-au constituit în primele veacuri d. Hr. statele Fu-nan (în S Pen. Indochina) și Cen-la (în valea fl. Mekong). În sec. 9-13 pe terit. C. a existat unul dintre cele mai dezvoltate și mai puternice state din SE Asiei, Imp. Kambujadesa și s-a dezvoltat civilizația khmeră (v. Angkor). După destrămarea acestuia, în sec. 14-18, terit. C. a fost invadat și supus, cu unele întreruperi, de către statele Thai și Vietnam. În a doua jumătate a sec. 19. terit. C. a fost ocupat de către francezi și transformat în protectorat (1863) și apoi în colonie (1884) a Franței (sub denumirea de C.). În 1887 C. a fost inclusă în Uniunea Vamală Indoneziană. În anii celui de-al doilea război mondial, C. a fost ocupată de japonezi. Stat independent din 1953. În 1970, o lovitură de stat, îndreptată împotriva prințului Norodom Sihanouk, șeful statului, a marcat declanșarea unui război civil. Lupta împotriva regimului instaurat de Lon Noi – dusă de Frontul Unit Național, constituit (1970) sub conducerea lui Norodom Sihanouk, și de Guvernul Regal de Uniune Națională – continuă pînă în 1975, cînd forțele khmere își instituie controlul asupra întregului terit. național. În 1975 este promulgată o nouă Constituție, statul adoptînd denumirea de Kampuchia Democrată. În 1976, Sihanouk este constrîns să se retragă din funcția de șef al statului. Adunarea Reprezentanților Poporului desemnează, în 1976, Prezidiul de Stat, în frunte cu Khieu Samphan, și guvernul, condus de Pol Poth. Regimul khmerilor roșii s-a angajat într-o campanie de restructurare socialistă a societății soldate cu un milion de victime (execuții și morți în lagăre de muncă forțată). Duritatea represiunii a generat mari nemulțumiri în rândurile populației. În dec. 1978, în zone în care acționau forțe ostile guvernului, se formează Frontul Unit Național pentru Salvarea C. (F.U.N.S.K.), condus de Heng Samrin. În dec. 1978-ian. 1979 pe terit. C. are loc o intervenție militară vietnameză. În ian. 1979, guvernul părăsește Phnom Penh-ul, care este ocupat de forțele F.U.N.S.K. În 1979, O.N.U. cere încetarea tuturor ostilităților militare în C., retragerea imediată a trupelor străine și soluționarea diferendelor dintre părțile în conflict prin mijloace pașnice. La Phom Penh esre proclamată Republica Populară Kampuchia, șeful statului fiind președintele Consiliului de Stat. Organul legislativ devine Adunarea Națională, organul executiv Consiliul de Miniștri, iar partid unic devine Partidul Popular Revoluționar. În 1982, forțele de rezistență formează un guvern de coaliție care reunește pe partizanii prințului Norodom Sihanouk, președinte al Frontului Unit Național, cei ai khmerilor roșii (Khieu Samphan – vicepreședinte) și cei ai lui Son Sann, președintele Frontului de Eliberare a Poporului Khmer. În 1989, guvernul de la Phom Penh a schimbat denumirea țării în C., proclamînd „neutralitatea” sa permanentă; în sept. ultimele trupe vietnameze s-au retras din țară, și s-au anunțat alegeri libere. În baza unui acord, încheiat în ian. 1991, între părțile în conflict s-a decis încetarea ostilităților. La 23 oct. 1991 a fost semnat, la Paris, un tratat de pace între reprezentanți ai guvernului și al celor trei grupări din mișcarea de rezistență, plasînd în mod provizoriu C. sub un regim de tutelă O.N.U., în așteptarea alegerilor. Consiliul Național Suprem, prezidat de prințul Norodom Sihanouk, reîntors în țară în nov. 1991 și desemnat șef al statului pînă la alegerile prezidențiale din 1993, asigură conducerea țării.

CAMERUN 1. Republica ~, stat în Africa Ecuatorială, cu ieșire la G. Guineii; 475,4 mii km²; 11.54 mil. loc. (1989). Limbi oficiale: franceza și engleza. Cap.: Yaoundé. Orașe pr.: Douala, Nkongsamba, Maroua. Este împărțit în zece prov. ad-tive cu 50 departamente. Podiș întins traversat de lanțuri muntoase, între care masivul Adamaoua în centru. În zona litorală apare masivul vulcanic C. (4.070 m). Climă ecuatorială cu precipitații bogate (pînă la 10 mii mm anual), care determină existența pădurii exuberante pe coastă și tropicală în care mai mare parte a țării; în nord vegetație de savană. Expl. de petrol (8,64 mil. t 1989), huilă, aur și bauxită. Pe 14,7% din supr. țării, se cultivă manioc (1,53 mil. t 1989), sorg, arahide, porumb (430 mii t, 1989); orez; plantații de cacao (440 mii ha, 120 mii t, 1989), trestie de zahăr (1,3 mil t. 1989), bananieri (1,15 mil. t, 1989) și arbori de cauciuc (31,2 mii t cauciuc natural, 1989). Se cresc bovine (4,6 mil. capete, 1989), ovine (3,2 mil capete, 1989), porcine (1,3 mil. capete, 1989). Pescuit: 82.5 mii t (1988). Pădurile ocupă 52,1% din terit. țării și sînt bogate în esențe valoroase (abanos, mahon, okoumé). Întreprinderile ind. ale C. produc energie electrică (2, 4 miliarde kWk, 1988), aluminiu (79 mii t, 1987), ciment, conserve de carne, uleiuri vegetale, zahăr ș.a. Cf.: 1,2 mii km. Căi rutiere: 67 mii km. Moneda: 1 C. f. a. = 100 centimes. Exportă cacao și cafea (c. 40%), petrol, lemn prețios, bumbac, aluminiu, cauciuc natural, banane, bumbac ș.a. și importă mașini, utilaje și mijloace de transport, semifabricate și materii alim. – Istoric. În ev. med. timpuriu, pe terit. C. au exista mai multe state (Bornu, Bagirmi). În sec. 17, C. a devenit una dintre sursele comerțului de sclavi negri pentru America. În 1884, Germania proclamă C. colonie. După primul război mondial, cea mai mare parte a țării a trecut sub administrația Franței ca terit. sub mandat al Ligii Națiunilor, iar partea de NV, sub administrația Marii Britanii. La 1 ian. 1960, C. francez a devenit stat independent, sub denumirea de Republica C. În 1961, ca urmare a unui plebiscit, partea de N a C. britanic a intrat în componența Nigeriei. Totodată partea de S a C. britanic (devenită C. de Vest) s-a unit cu Rep. C. (devenită C. de Est), constituind Rep. Federativă c. În 1972, în urma unui plebiscit, este adoptată o nouă Constituie, care proclamă C. stat unitar cu numele de Republica Unită C., iar din 1984 de Republica C. Este o republică prezidențială. Puterea executivă este deținută de un cabinet numit de președinte, iar cea legislativă de președinte și Adunarea Națională. 2. Masiv muntos vulcanic activ în Africa de Vest (Rep. Camerun) pe țărmul G. Guineea. Alt. max.: 4.070 m (vf. Fako). Ultima erupție: 1959. Climă ecuatorială umedă (c. 10.000 mm/an). Păduri ecuatoriale.

CAMPECHE [campéce] 1. Golf care constituie partea de SV a G. Mexic, la V de Pen. Yucatán. Ad. max.: 2.836 m. Lățime max.: 750 km. 2. Oraș în SE Mexicului, port la golful C., centru ad-tiv al statului cu același nume; 151,8 mii loc. (1980). Nod de comunicații. Piață agricolă (bumbac, lemn). Ind. tutunului. Universitate (1756). Fundat în 1540. 3. Stat în SE Mexicului; 50,8 mii km²; 613,1 mii loc. (1989). Centru ad-tiv: Campeche. Expl. forestiere. Trestie de zahăr, sisal. Creșterea animalelor.

CAMPINAS [cãpinás], oraș în SE Braziliei (São Paolo); 1,13 mil. loc. (1985, cu suburbiile). Nod de comunicații. Aeroport internațional. Piață pentru cafea, bumbac, trestie de zahăr. Ind. siderurgică, constr. de mașini, chimică (hîrtie, cauciuc), textilă și alim. Două universități.

CAMPOS [cəmpuș], oraș în SE Braziliei (Rio de Janeiro), port pe Paraiba; 367,2 mii loc. (1989, cu suburbiile). Nod de comunicații. Piață pentru cafea, trestie de zahăr și tutun. Ind. zahărului, a cimentului, a conservelor, a aluminiului și a bumbacului. Fundat în 1676.

CAP-HAITIEN, oraș în N Rep. Haiti; port la Oc. Atlantic; 74,8 mii loc. (1982). Centru comercial al unei zone agricole (cafea, banane, tutun, trestie de zahăr, cacao). Export de fructe. Al doilea oraș al țării. Fundat în 1670.

CAPUL VERDE 1. Republica ~, stat situat în Oc. Atlantic, în arh. vulcanic cu același nume aflat în largul coastelor Africii, la 600 km V de Dakar; 4,1 mii km²; 337 mii loc. (1989). Limba oficială: portugheza. Ins. pr.: Sao Tiago (Santiago), Santo Antao, Sao Nicolau, Boa Vista, Fogo, Maio. Cap.: Praia (în ins. Sao Tiago). Relief muntos. Alt. max.: 2.829 m (vf. Fogo). Climă tropicală cu frecvente perioade de secetă. Expl. de sare (5 mii t, 1986). Pe c. 10% din supr. țării se cultivă trestie de zahăr, manioc, batate, tutun. Mici plantații de bananieri. Creșterea animalelor (bovine, porcine, caprine). Fabrici de țigarete, de băuturi alcoolice ș.a. Pescuit (5.372 t, 1988). Turism. Moneda: 1 escudo = 100 centavos. Exportă banane (c. 40%), preparate din pește (c. 40%), zahăr, sare și importă cereale, produse petroliere, produse alim., autovehicule ș.a. Escală maritimă și aeriană. – Istoric. Descoperite de portughezi pe la mijlocul sec. 15, în deceniul 7 a început colonizarea lor; între 1581 și 1640 a fost posesiune spaniolă, apoi colonie a Portugaliei. În 1956 a fost creat Partidul African al Independenței din Guineea-Bissau și Insulele Capului Verde (P.A.I.G.C.) (din 1980, Partidul African al Independenței Din Capul Verde – P.A.I.C.V.). În 1962 a început insurecția armată împotriva dominației portugheze. După răsturnarea regumului dictatorial din Portugalia (1974), C.V. și-a proclamat la 5 iul. 1975, independența, sub actuala denumire. C.V. este o republică. Șeful statului este președintele republicii. Organul legislativ este Adunarea Națională Populară. 2. Cap în Africa Occidentală, situat pe coasta Sénégalului, la 14°45′ lat. N și 17°33′ long. V. În apropiere (17°32′ long. V) se află capul Almadies, cel mai vestic punct al continentului.^[1]

CARABOBO 1. Stat în N Venezuelei; 4.65 mii km²; 1,55 mil. loc. (1989). Centru ad-tiv; Valencia. Trestie de zahăr, cafea. 2. Localit. în N Venezuelei, în statul omonim, la SV de Valencia. Aici s-a desfășurat o mare bătălie în care patrioți sud-americani conduși de Bolivar au obținut victoria în fața trupelor spaniole, consfințînd independența Venezuelei (24 iun. 1821).

CERAM [serám] (SERAM) 1. Ins. indoneziană în Arh. Moluce, la V de Ins. Noua Guinee; 17,1 mii km²; c. 100 mii loc. Relief muntos. Alt. max.: 3.019 m. Expl. forestiere și petrolifere. Cafea, piper, trestie de zahăr și mango. 2. Mare în bazinul Oc. Pacific, între ins. indoneziene Ceram, Buru, Obi, Misool; 161 mii km². Ad. medie: 1.209 m; ad. max.: 5.319 m. Temperatura apei: 27 °C. Salinitate: 34‰. Recife coraligene.

CEYLON 1. Mare ins. în Oc. Indian, la SE de India, care formează statul Sri Lanka; 65,6 mii km²; 16,84 mil. loc. (1989). Relief de podiș muntos cu alt. max. de 2.524 m (vf. Pidurutalagala). Climă musonică cu precipitații bogate. Expl. forestiere, de grafit, pietre prețioase, ilmenit etc. Culturi de ceai, trestie de zahăr, bumbac, orez. 2. Denumirea pînă în 1972 a Rep. Sri Lanka.

CHAPRA, oraș în NE Indiei (Bihar), pe fl. Gange, la N de Patna; 116,6 mii loc. (1981, cu suburbiile). Nod de comunicații. Centru comercial agricol. Expl. de salpetru. Prelucr. orezului, porumbului, trestiei de zahăr. Ind. uleiurilor vegetale.

CHIHUAHUA [ciuáua] 1. Oraș în N Mexicului, centru ad-tiv al statului cu același nume, în Sierra Madre Occidental, la 1.423 m alt.; 520 mii loc. (1981, cu suburbiile). Nod de comunicații. Centru minier (aur și argint). Prelucr. lemnului. Catedrală barocă (sec. 18). Muzee. Universitate (1954). Întemeiat în 1709. 2. Stat în Mexic; 244,9 mii km²; 2,25 mil. loc. (1989). Expl. forestiere și de min. auroargentifere, plumb și zinc. Porumb, trestie de zahăr, batate etc. Creșterea animalelor.

CIUDAD VICTORIA [siudað], oraș în Mexic, în Sierra Madre Oriental, centru ad-tiv al statului Tamaulipas; 153 mii loc. (1980, cu suburbiile). Nod de comunicații. Expl. de plumb. aur și argint. Piață pentru trestie de zahăr și citrice. Fabrici textile. Universitate. Fundat în 1750.

IRAQ (IRAK), Republica ~ (al-Jumhūriyah al-’Irāqῑyah), stat în SV Asiei, în Orientul Mijlociu, suprapunându-se în mare parte Mesopotamiei antice; 434,1 mii km²; 19,9 mil. loc. (1994). Limba oficială: araba. Religia: islamică (șiiți – 62,5% și sunniți – 34,5%) c. 95%, catolică. Cap.: Bagdad (Baghdād). Or. pr.: Basra (Al-Bașrah), Mosul (Al-Mawșil), Kirkūh, Al-Hillah etc. Este împărțit în 15 guvernorate și 3 reg. autonome. Relieful prezintă 4 reg. naturale: în centru câmpia drenată de fl. Tigru și Eufrat, care se unesc și formează fl. Shatt al-Arab ce se varsă în G. Persic (câmpia concentrează 75% din terenurile cultivate ale țării); în N, o unitate colinară piemontană (vechea Asirie), cu precipitații mai bogate; în V, câmpii deșertice, sectoare ale deșertului sirian; în NE M-ții Kurdistanului, prelungire nord-vestică a M-ților Zagros din Iran. Climă subtropicală, cu ariditate accentuată, cu veri toride, fără precipitații și ierni mai blânde. Vegetație de stepă cu tufișuri (în N și E) și plante xerofite și halofite (în S și V). I. dispune de mari rezerve de petrol (13,4 miliarde t, locul 3 pe glob), atât în N, cât și în S țării. Expl. de petrol (36,7 mil. t, 1994), gaze naturale (124 miliarde m³), sulf, fosfați (1.000 mil. t), sare și zăcăminte de cupru, crom și gips. Ind. produce: energie electrică (27,1 miliarde kWh, 1994), gaze lichefiate, derivate petroliere, oțel, autovehicule, tractoare, aparate radio, televizoare, calculatoare, frigidere, acid sulfuric, îngrășăminte azotoase și fosfatice, ciment (2,5 mil. t, 1992), țesături de bumbac, lână, mătase, in, textile și conf., covoare, produse alim. (lactate, zahăr, carne, bere, țigarete etc.). Circa 75% din supr. țării este neproductivă. Terenurile agricole reprezintă 21,7% din terit. țării. Agricultura antrenează 40% din populația activă și asigură 15% din PIB. Se cultivă grâu, orz, porumb, mei, orez, bumbac, tutun, susan, in, sfeclă de zahăr, fasole, linte; plantații de curmali, citrice, viță de vie, măslini, trestie de zahăr. Mari cantități de legume (tomate 800 mii t, 1994, ceapă, cartofi, castraveți, vinete) și fructe (mere, piersici, prune). Se cresc ovine (6,3 mil. capete, 1994), caprine (1,1 mil. capete, 1994), asini, cămile, bovine și bubaline (1,2 mil. capete, 1994), cabaline. Pescuit de pește și perle în G. Persic. C. f.: 2,0 mii km. Căi rutiere: 25,5 mii km; pipe-line-uri: peste 3 mii km. Flota comercială: 1,6 mil. t. r. b. (tone-registru-brut) (1995). Moneda: 1 dinar = 1000 fils. Turism cu mari obiective antice: în N, vestigii ale civilizației asiriene (Ninive, Nimrud, Assour, Khorsābād), zona Babylon-Bagdad-Samarra (ultimele două capitale ale Califatului Arab) cu minaretul elicoidal Malwiya din Samarra (sec. 9), în SE ruinele orașelor-state antice Ur, Lagash, Eridu ș.a. Export: petrol și produse petroliere, curmale, ciment, țesături, îngrășăminte chimice, lână, piei, orz ș.a. Import: utilaje ind. și mijloace de transport, produse alim., textile, chimice, cherestea, hârtie, medicamente ș.a. – Istoric. Sub numele de Mesopotamia, regiunea dintre Tigru și Eufrat, teritoriul I. a fost leagănul unor mari civilizații ale Orientului Antic, precum cea akkadiană, asiriană, babiloniană și caldeeană. Cucerit succesiv de perși (539 î. Hr.), de Alexandru cel Mare (331 î. Hr.), parți (sec. 2 î. Hr.- 3 d. Hr.), Sasanizi (sec. 3-7) și arabi care, după victoria repurtată la al-Qadisiyya (637) asupra oștilor sasanide, au întemeiat aici importante orașe (Basra, 638 și al-Kŭfa, 639). În timpul Abbasizilor (750-1258), I. a devenit provincia centrală a Imperiului Arab, califul al-Mansur fundând, în 762, orașul Bagdad, devenit noua capitală (de aceea statul s-a numit și Califatul de Bagdad). În ciuda unei dezvoltări economice și intelectuale remarcabile, I. a avut de suferit din cauza numeroaselor tulburări și revolte, precum și a dominației străine care a urmat: a Buizilor (din 945), a turcilor selgiucizi (din 1056), a mongolilor (din 1258), a Sefevizilor (din 1508) și a turcilor otomani (din 1534). În sec. 16-17, în cadrul războaielor turco-persane, I. a fost obiect de dispută până în 1639, când Sefevizii au recunoscut adversarilor lor stăpânirea asupra I., care s-a menținut până în 1917. Descoperirea unor zăcăminte petrolifere (sf. sec. 19) la Mossul impulsionează dezvoltarea țării. Ocupat de trupe britanice în timpul primului război mondial, este încredințat (1920) de Societatea Națiunilor, sub mandat, Marii Britanii. În 1921, I. este proclamat regat, având ca suveran pe Faysāl ibn Hussain, din familia Hașemiților. Cu toate că își proclamă independența la 3 oct. 1932, I. rămâne sub o puternică influență politică britanică și semnează, în 1955, Pactul de la Bagdad (I., Arabia Saudită, Iordania) de orientare prooccidentală. În urma loviturii de stat din 14 iul. 1958 se instaurează un regim militar (condus până în 1963, de generalul Abd al-Karim Kassem), care abolește monarhia, scoate I. din Pactul de la Bagdad și, prin partidul Baas, aflat la putere, adoptă o linie politică radicală, panislamică. Are loc naționalizarea băncilor și a societăților de asigurare, precum și distanțarea de politica externă filooccidentală. Din 1979, puterea este preluată de vicepreședintele Consiliului Comandamentului Revoluției, Saddam Hussein. Disputa teritorială cu Iranul provoacă un îndelungat și costisitor război iraniano-irakian (1980-1988), soldat cu distrugeri și numeroase victime. La 2 aug. 1990, I. invadează emiratul Kuweit, pe care îl anexează (28 aug.), proclamându-l a 19-a provincie. Condamnat de O.N.U. (care-i cere printr-o rezoluție ultimativă retragerea trupelor din emirat până la 15 ian. 1991), I. este confruntat cu acțiunea forței multinaționale, condusă de S.U.A., operațiunea „Furtună în deșert” (16 ian.-28 febr. 1991), care se încheie cu totala înfrângere a I., obligat să abandoneze Kuweitul (28 febr. 1991). Sancțiunile impuse de O.N.U. I. au generat mari dificultăți economice, cărora Saddam Hussein le-a făcut față prin consolidarea controlului personal asupra regimului și prin hărțuielile asupra corpului de inspectori O.N.U., în încercarea de a obține ridicarea sancțiunilor (1997), Acțiunile separatiștilor kurzi au agravat tensiunile interne și au atras incursiuni ale trupelor turce și crearea unei zone de excludere aeriană a trupelor irakiene în nordul I., locuit de kurzi și în sud, unde populația șiită este majoritară. Anii 1997-1998 au dus la o creștere a tensiunilor și la repetarea unor momente de criză, capabile să ducă la declanșarea unui nou conflict militar în zonă provocat de refuzul autorităților irakiene de a accepta controlul neîngrădit al inspectorilor O.N.U. la toate obiectivele presupuse de aceștia a fi baze de fabricare a armelor de distrugere în masă (nucleare, bacteriologice etc.). Plecarea inspectorilor O.N.U., ca urmare a continuelor neînțelegeri, a determinat reacția forțelor militare anglo-americane, care, începând din noaptea de 16-17 dec. 1998, au bombardat, timp de patru nopți, anumite obiective din I. (operațiunea „Vulpea Deșertului”). Republică prezidențială, potrivit constituției din 22 sept. 1968. Activitatea legislativă este exercitată de președinte, de Consiliul Comandamentului Revoluției și de Adunarea Națională, iar cea executivă, de Consiliul Comandamentului Revoluției și un Consiliu de miniștri, care are doar funcții administrative.

COAHUILA [coauíla], stat în NE Mexicului; 150 mii km²; 1,94 mil. loc. (1989). Centrul ad-tiv: Saltillo. Expl. forestiere, de argint, plumb și cărbune. Bumbac, trestie de zahăr. Creșterea animalelor.

ZAHĂR s. n. 1. Substanță albă, cristalizată, ușor solubilă în apă, cu gust dulce și plăcut, obținută mai ales din sfecla de zahăr sau din trestia de zahăr și constituind unul dintre produsele alimentare de bază; zaharoză. ◊ Zahăr de struguri = glucoză. Zahăr de lapte = lactoză. Zahăr de malț = maltoză. ◊ Loc. adj. (Despre oameni) De zahăr = foarte bun, gentil, serviabil. 2. Nume dat excesului de glucoză din sînge; boală cauzată de acest exces. [Var.: (reg.) zahar s. n.] – Ngr. zahari.

cabalerie s. f. Unitate de măsură agrară din Cuba și Porto Rico ◊ „Începând din 1968 nu mai puțin de 5000 de cabalerii (unitate de suprafață egală cu 13,43 ha) au cunoscut astfel largi metamorfoze înnoitoare: de curând, planul respectiv a fost extins, înglobând încă 900 de cabalerii.” Sc. 25 III 74 p. 4. ◊ „Cea mai mare rețea de irigații din Cuba se află în curs de construcție în provincia Guantanamo [...] canalul principal va iriga peste o mie de «cabaleria» (1 cabaleria = 13,43 ha) de plantații de trestie de zahăr.” Sc. 26 IV 77 p. 4 (din sp. caballería)

KARNATĀKA, stat în S Indiei; 191,8 mii km²; 45 mil. loc. (1991). Centrul ad-tiv: Bangalore. Expl. forestiere și de min. de cupru, crom, aur, cărbuni și min. radioactive. Bumbac, trestie de zahăr, cafea, ceai, orez, arahide, arbori de cauciuc. Creșterea animalelor. Vechea denumire (până în 1973) Mysore.

COLIMA 1. Oraș în Mexic, în Sierra Madre, centru ad-tiv al statului cu același nume; 86 mii loc. (1980). Pielărie. Centru comercial (bumbac, trestie de zahăr, orez, tutun). Universitate (1850). Fundat în 1522. 2. Stat în Mexic, pe coasta Oc. Pacific; 5,2 mii km²; 426,2 mii loc. (1989). Expl. forestiere. Cafea, tutun, creșterea animalelor.

COLUMBIA, stat în NV Americii de Sud; 1,14 mil. km²; 32,3 mil. loc. (1989). Limba oficială: spaniola. Cap.: Bogotá. Orașe pr.: Medellin, Cali, Baranquilla. Este împărțit în 23 departamente, patru intendencias, cinci comisarias și un district special. În vest se află M-ții Anzii Columbieni, cu cordilierele Occidentală, Centrală și Orientală, iar în E se dezvoltă cîmpia joasă, întinsă, a Amazonului, acoperită de savane și păduri ecuatoriale. În N cîmpia dintre Anzi și țărmul M. Caraibilor, bine populată, dominată de masivul muntos izolat Sierra Nevada de Santa Marta (5.775 m alt. max. din C.). Climă caldă și umedă, moderată de altitudine în reg. muntoasă. Expl. de petrol (20,4 mil. t, 1989), gaze naturale, aur (26.546 kg, 1987), huilă (14,6 mil. t, 1987), platină, min. de fier, argint, fosfați, sulf, sare, caolin (1,2 mil. t, 1979) ș.a. Terenurile cultivate (4,7% din suprafața țării) sînt ocupate de plantații de cafea (975 mii ha, 664 mii t 1989, locul 2 pe glob), trestie de zahăr (26 mil. t, 1989), banane (3,8 mil. t, 1989) și cacao; se mai cultivă orez (1,9 mil. t, 1989), porumb, bumbac (320 mii t, 1989), tutun, cartofi, soia, manioc ș.a. Se cresc bovine (24,7 mil. capete, 1989), porcine (2,6 mil. capete, 1989), ovine (2,7 mil. capete, 1989). Pescuit: 84,8 mii t (1988). Ind. produce energie electrică (35,4 miliarde kWh, 1987), produse petroliere, oțel, ciment (6,3 mil. t, 1988), autovehicule (60,9 mii buc., 1988), îngrășăminte chimice, cauciuc, hîrtie, țesături, țigarete, zahăr ș.a. C. f.: 3,4 mii km. Căi rutiere: 106,2 mii km. Flota maritimă comercială: 585 mii t (1988). Moneda: 1 peso = 100 centavos. Exportă cafea (c. 1/3), petrol și produse petroliere (c 1/4), cărbuni, banane, flori, textile ș.a. și importă mașini, utilaje și mijloace de transport (c. 40%), produse chimice, produse siderurgice, produse agroalim. ș.a. – Istoric. Populat din timpuri străvechi de triburi de amerindieni, terit. C. a fost cucerit la începutul sec. 16 de spanioli, care au înființat aici (1538) colonia (din 1718 viceregat) Noua Granadă. În cursul Războiului pentru Independența Coloniilor spaniole din America (1810-1826) a fost adoptată, la Bogotá, Declarația de Independență (1813). Din 1819 Noua Granadă a făcut parte din Republica federativă Marea Columbie pînă în 1830, cînd s-a constituit Republica Noua Granadă. În 1863 a fost proclamată constituirea Statelor Unite ale Columbiei (din 1886, Republica Columbia). În scopul obținerii zonei viitorului Canal Panamá, S.U.A. au organizat în 1903 o lovitură de stat în prov. Panamá, în urma căreia aceasta s-a despărțit de C. După cel de-al doilea război mondial viața politică s-a caracterizat prin încordări și confruntări, care din anii ’60 au luat și forma activităților de gherilă, Din 1958 s-au succedat la guvern partidele conservator și liberal. Din 1989, autoritățile au declanșat o campanie energică împotriva cartelurilor producătorilor de droguri, care au ripostat prin acte teroriste. Șeful statului și al cabinetului este președintele republicii, Organul legislativ este Congresul Național.

CONGO, Republica Populară ~, Stat în Africa Ecuatorială; 342 mii km²; 2,25 mil. loc. (1989). Limba de stat: franceza. Cap.: Brazzaville. Orașe pr.: Pointe-Noire, Loubomo ș.a. Este împărțit în nouă regiuni și șase comune. Țara corespunde unui podiș întins și puțin înalt (alt. max. 1.040 m) care coboară în trepte spre E (către valea fl. Congo/Zair, care este navigabil în întregime pe terit. C.) și domină în SV o îngustă cîmpie litorală. Climă ecuatorială cu temperaturi constante (27-32°C) și precipitații bogate (1.200-1.700 mm/an). C. 2/3 din terit. este acoperit de o pădure tropicală umedă (arbori de cauciuc, mahon, okoumé, abanos). Expl. de petrol (7,39 mil. t, 1989); se mai extrag min. de cupru, zinc, diamante și săruri de potasiu. Activitatea agricolă antrenează c. 60% din populația activă. Se cultivă pe 0,5% din supr. țării bananieri, arahide, palmieri de ulei, arbuști de cacao, cafea, trestie de zahăr (400 mii t, 1989), tutun, ananas (155 mii t, 1989). Pentru consumul intern se cultivă orez, porumb, manioc (760 mii t, 1989), batate. Se cresc caprine, ovine, bovine. Pescuit: 41,8 mii t (1988). Ind. C. este reprezentată de întreprinderi de prelucr. a lemnului, a produselor agricole (zahăr, 35 mii t, 1989, țigarete, ulei de palmier ș.a.) și de ciment, îngrășăminte chimice, textile ș.a. C. f.: 1.040 km. Căi rutiere: 12 mii km. Moneda: 1 franc C. f. a. = 100 centimes. Exportă petrol (90%), produse petroliere, lemn și produse din lemn, diamante, zahăr ș.a. și importă mașini, utilaje și mijloace de transport (c. 40%), produse alim., bunuri ind. de larg consum, produse chimice, textile ș.a. – Istoric. Din sec. 15-16 pe terit. C. au existat mai multe formațiuni statale (Makoko, Loanga). La sfîrșitul sec. 19 terit. actual al C. a fost ocupat de francezi și transformat în colonie; între 1910 și 1958 a fost inclus, sub denumirea de Congo Central, în componența fostei Africi Ecuatoriale Franceze; în 1958, C. a fost proclamat rep. (cu autonomie internă) în cadrul Comunității Franceze, iar la 15 aug. 1960 a devenit stat independent, sub numele de republica C. (din dec. 1969, Republica Populară C.). În 1969-1977, șeful statului a fost N. N’Gouabi, după asasinarea căruia (mart. 1977), organul suprem al puterii de stat a devenit Comitetul Militar al Partidului Congolez al Muncii (P.C.M.). Șeful statului și al guvernului este președintele, iar puterea legislativă este exercitată de Adunarea Națională Populară.

HAINAN 1. Insulă în Marea Chinei de Sud, în apropierea țărmului de SE al R.P. Chineze, formând o prov. a Chinei (din 1988); 34 mii km²; 7,3 mil. loc. (1997). Orașe pr.: Haikou (centrul ad-tiv al prov.), Wuzhi Shan, Baoting. Relief muntos (alt. max.: 1.867 m). Climă tropical-musonică. Expl. de min. de fier, auro-argentifere, tungsten, huilă și forestiere. Cafea, bumbac, orez, trestie de zahăr, banane și piper. Sericicultură. 2. Strâmtoare între insula cu același nume și continent, unind Marea Chinei de Sud cu Golful Bac Bo. Lungime: 93 km; lățime: 18,5 km; ad.: 36-108.

2) canár adj. (d. ngr. kánna, trestie). Vechĭ. Zahăr canar, zahăr de trestie (adică de cel maĭ bun).

*cándel n. (germ. kandel- [zucker, zahăr], d. it. candito, cristalizat, vorbind de zahăr; fr. candi, candel, d. ar. qandi, zahăr de trestie; ngr. kándi [scris kánti]). Munt. Zahăr cristalizat (mold. zahar de gheață).

IMPHᾹL [ímphə], oraș în E Indiei, în M-ții Assamo-Birmanezi, centrul ad-tiv al statului Manipur; 196,3 mii loc. (1991). Centru comercial (orez, trestie de zahăr și tutun) și de transport. În antichitate s-a numit Manipur.

OAHU, cea mai populată insulă din arh. Hawaii (S.U.A.), între ins. Kauai (în NV) și Molkai (în SE): 1,6 mii km². Orașe pr.: Honolulu, Kailua, Kaneohe, Waipahu. Relief vulcanic, cu două lanțuri muntoase extinse pe direcția NV-SE, unul în partea de E a insulei (Koolau, cu alt. max. de 946 m) și altul în cea de V (Waianae, cu alt. max. de 1.231 m, vf. Kaala) care închid în interior un podiș de 250-300 m. alt. Șantiere navale. Trestie de zahăr, fructe tropicale. Pescuit. Turism (celebra plajă Waikiki). În S ins. O. se află baza militară de la Pearl Harbour.

OAXACA [auháka] 1. Stat în partea de S a Mexicului, cu ieșire la Oc. Pacific; 95 mii km²; 3,4 mil. loc. (2000). Centrul ad-tiv: Oaxaca. Expl. de antimoniu, aur, argint, sare și forestiere. Culturi de cereale, bumbac, tutun, orez, trestie de zahăr ș.a. Plantații de arbori de cafea și cacao. Creșterea animalelor. 2. (Numele complet: O. de Juárez [huáres]), oraș în S Mexicului, situat la poalele lanțului muntos Sierra Madre del Sur, la 1.550-1.650 m alt., pe cursul superior al lui Rio Atoyac; 472,6 mii loc. (2000). Centrul ad-tiv al statului omonim. Nod rutier. Ind. textilă, a pielăriei, de prelucr. a lemnului și alim. Centru artizanal (olărit, produse din piele, lână și bumbac) și turism. Piață agricolă. Universitate (1827). Muzeu de arheologie. Monumente: catedrală (1535-1553, restaurată în 1730), bisericile Santo Domingo (1575), în stil baroc, renovată în sec. 17, San Felipe (sec. 17), San Juan de Dios (sec. 17), a Iezuiților (sec. 17), palatul Guvernului (sec. 19), în stil neoclasic. Centrul istoric al orașului împreună cu situl arheologic Monte Albán au fost declarate (1987) în patrimoniul cultural mondial. În apropiere se află ruinele orașului precolumbian Monte Albán. Fundat de azteci în 1486 cu numele Huaxayacac și cucerit de spanioli în 1521, care i-au atribuit denumirea de Segura de la Frontera; și-a dobândit independența în 1812, iar din 1872 poartă numele actual (în cinstea președintelui Benito Juárez Garcia).

SERGIPE [sərʒípə], stat în E Braziliei, cu ieșire la Oc. Atlantic; 21,9 mii km²; 1,8 mil. loc. (2003). Centrul ad-tiv: Aracaju. Zăcăminte de petrol. Trestie de zahăr, bumvac, cacao, orez, tutun, manioc și agave. Creșterea animalelor.

COSTA RICA, stat în America Centrală istmică; 50,9 mii km²; 2,94 mil. loc. (1989). Limba oficială: spaniola. Cap.: San José. Orașe pr.: Limón, Alajuela, Puntarenas. Este împărțită în șapte prov. Relief muntos (alt. max.: 3.820 m). între ale cărui lanțuri se întinde un podiș central: vulcani activi. Climă caldă, tropicală, nuanțată de altitudine, cu precipitații bogate, mai ales pe litoralul caraibean (Limón, 4.228 mm/an). Terenurile cultivate reprezintă 10,3% din supr. țării, iar pășunile ocupă 45,2% (se cresc în special bovine, 1,73 mil. capete, 1989). Culturile de bază se practică în plantații: banane (1,26 mil. t, 1989), cafea (93 mii ha, 147 mii t, 1989), cacao, ananas, trestie de zahăr (2,6 mil. t, 1989). Pentru consumul intern se cultivă porumb, orez, manioc. Pădurile cu esențe valoroase (cedru, guayacan ș.a.) ocupă 1/3 din supr. țării. Resurse de bauxită, aur și ape geotermale (parțial valorificate), ind. diversificată cu întreprinderi de prelucr. a produselor agricole (tutun, lichioruri, țesături, zahăr) și a lemnului (cherestea mobilă); fabrici de ciment (520 mii t, 1987), de prelucr. a metalelor, îngrășăminte chimice ș.a. Pescuit: 20,4 mii t (1988). C.f: 1,3 mii km. Căi rutiere: 26,6 mii km. Moneda: 1 colón = 100 céntimos. Exportă cafea (c. 30%), banane (c. 1/4), produse chimice, carne, zahăr, textile și conf., produse electrotehnice ș.a. și importă materii prime ind. și semifabricate (peste 40%), mașini, utilaje și mijloace de transport, combustibili, produse agro-alim. ș.a. – Istoric. Locuit în vechime de triburi de amerindieni (descoperită în 1502 de Columb), a fost cucerită în sec. 16 de spanioli, care au exterminat majoritatea populației băștinașe. La 15 sept. 1821, în timpul Războiului pentru Independența Coloniilor Spaniole și America (1810-1826), și-a proclamat independența. În 1822 a fost ocupată de Mexic, iar din 1823 a făcut parte din Federația Provinciilor Unite ale Americii Centrale pînă în 1838, cînd a devenit stat de sine stătător. În a doua jumătate a sec. 19 a început modernizarea economiei țării. În cel de-al doilea război mondial a făcut parte din coaliția antihitleristă. După războiul civil din 1948, care a făcut numeroase victime, armata fost desființată (C.R. fiind astfel primul și singurul stat din lume care a întreprins o asemenea măsură). În condițiile intensificării mișcării democratice, în țară au fost înfăptuite unele reforme progresiste, vizînd dezvoltarea economiei naționale și limitarea activității monopolurilor străine. C.R. este o republică constituțională. Șeful statului și guvernului este președintele republicii. Organul legislativ este Adunarea Națională.

TABASCO, stat în SE Mexicului, cu ieșire la G. Campeche; 25,3 mii km²; 1,9 mil. loc. (2005). Centrul ad-tiv: Villahermosa. Zăcăminte de petrol și gaze naturale, puse în valoare începând din deceniul 7 al sec. 20. Expl. forestiere. Porumb, trestie de zahăr, plantații de bananieri, arbori de cafea și de cacao ș.a. Pescuit. Creșterea animalelor. Explorat în 1518 de Juan de Grijalva. A devenit stat federal în 1824.

TACHIRA [tátʃira], stat în V Venezuelei; 11,1 mii km²; 1,1 mil. loc. (2006). Centrul ad-tiv: San Cristóbal. Zăcăminte de cărbuni, cupru, magneziu și plumb. Cafea, tutun, trestie de zahăr. Creșterea animalelor.

TACNA, oraș în SSE statului Perú, situat la poalele Cordillerei Occidental din m-ții Anzi, pe râul Caplina, în apropiere de granița cu Chile; 230,1 mii loc. (2005). Aeroport. Piață agricolă pentru cereale, fructe, tutun, trestie de zahăr ș.a. Prelucr. tutunului și a bumbacului. Ind. alim. (conserve de fructe, vin, lichior, zahăr ș.a.). Catedrală (sec. 19) construită de Gustave Eiffel.

HAITI 1. Vechiul nume al ins. Hispaniola. 2. Republica ~ (République d’Haïti/Repiblik Dayti), stat în America Centrală insulară, în partea centrală a arh. Antilele Mari (M. Caaraibilor), cuprinzând treimea vestică a ins. Hispaniola și mai multe ins. mici din apropiere (Île de la Gonâve, Île de la Tortue, Île à Vache ș.a.); 27,8 mii km²; 7,2 mil. loc. (1995). Limbi oficiale: franceza și creola haitiană. Religia: creștină (catolici 80%, protestanți 10% ș.a.), credințe africane (voudou). Cap.: Port-au-Prince. Orașe pr.: Cap-Haïtien, Gonaïves, Les Cayes. Este împărțit în nouă departamente. Relief predominant muntos (2/3 din terit.; alt. max. în vf. Morne la Selle, 2.674 m) mai semeț în SE, calcaros, iar în rest podișuri (în centru și N) și câmpii litorale. Climă tropicală, nuanțată de relief, cu două sezoane ploioase (mai-iul. și sept.-oct.); puternice uragane afectează ma ales coasta sudică. Temp. medie anuală este de 27°C, iar precipitațiile însumează c. 2.500 mm în sezoanele ploioase și c. 500 mm în extrasezon. Vegetație tropicală în câmpii, aridă și semiaridă în munți (pădurile acoperă doar 3,7% din terit.). Lipsit practic de resurse min. (mici zăcăminte de min. de fier, cupru aur, argint, sulf, sere; cele de bauxită s-au epuizat), H. are o economie dominată de o agricultură de subzistență, ce nu asigură necesarul intern. terenurile arabile reprezintă 32,6% din supr. țării, pe care se cultivă porumb, orez, manioc, sorg, tutun, bumbac, arahide, fasole, batate (200 mii t, 1993), igname, legume; în 1993, existau plantații de mango (230 mii t), arbori de cafea (34 mii t, singura cultură comercială) și cacao, trestie de zahăr (2,6 mii t), bananieri, ananas, citrice. Creșterea animalelor (mii capete, 1993): bovine (800), porcine (200), caprine (910). Ind. produce componente electronice, material sportiv, textile și conf., jucării, ciment, cherestea, încălț., medicamente, produse alim. (zahăr, rom, conserve, țigarete, brânzeturi, uleiuri eterice). Pescuit. Cf.: 354 km. Căi rutiere: 4 mii km. Navigație pe râul Artibonite (160 km). Turism: capitala și orașele Cap-Haïtien, (ruinele palatului Paulinei Bonaparte, citadele și ruinele castelului Sanssouci al regelui Henri Christophe – 1811) și Les Cayes (fort, arsenal sec. 18-19). Moneda: 1 gourde = 100 centimes. Export: cafea, zahăr, rom, lemn prețios, mango, jucării și articole sportive, produse electronice. Import: produse alim., utilaje ind. și mijloace de transport, bunuri de larg consum, combustibili ș.a. – Istoric. Descoperită de Cristofor Columb (5 dec. 1942), care a denumit-o La Isla Española (Hispaniola) și a întemeiat aici (1943) fortul Navidad, nucleul localității Isabela, primul oraș spaniol de teritoriul american. În secolul următor a devenit una dintre principalele baze ale piraților francezi, veniți din insulele Tortuga și Cayman. În mai puțin de un secol populația băștinașă, formată din indienii arawak și tainos, a fost exterminată și înlocuită, treptat, cu sclavi negri aduși din Africa Centrală și de Vest, care erau folosiți pe plantațiile de tutun, indigo, trestie de zahăr și cafea. Prin Tratatul de la Ryswik (1697), partea de V a insulei a fost cedată de spanioli, francezilor, care au denumit-o Saint-Domingue. În sec. 18 a cunoscut o deosebită prosperitate. În preajma Revoluției Franceze, compoziția etnică era: 465.000 de negri, 30.000 de francezi și 27.000 mulatri. Încurajați de primirea drepturilor politice (1790), în 1791 sclavii negri s-au revoltat, sub conducerea lui Toussaint L’Ouverture, și au ocupat întreaga insulă. Intervenția Franței (carre, prin Tratatul de la Basel, 1795, anexase și partea spaniolă) a restabilit temporar autoritatea metropolei. O nouă răscoală, condusă de Jean Dessalines, a fost încununată de succes, trupele franceze fiind alungate. La 1 ian. 1804, întreaga insulă și-a proclamat independența, sub numele de H. (recunoscută de Franța în 1825), iar Dessalines a devenit împărat (1804-1806), sub numele de Iacob I. A urmat o perioadă de instabilitate politică, în urma căreia, partea de E a insulei s-a proclamat independentă (1844), sub denumirea de Republica Dominicană (cu populație hispanică). În 1859, partea de V a devenit și ea republică (cu o populație francofonă), rămânând însă pradă convulsiilor politice. În perioada 1915-1934, S.U.A. a ocupat H., încercând să stabilizeze situația, dar fără succes. După o perioadă de haos, în sept. 1957, François Duvalier (Papa Doc) a instaurat un regim dictatorial sângeros, sprijinit de poliția politică secretă (Tonton Macoutes), continuat după moartea lui (1971), de fiul său, Jean Claude Duvalier, în forme mai atenuate. Confruntat cu ostilitatea crescândă a populației, Jean Claude Duvalier a părăsit H. (1986), puterea fiind luată provizoriu de armată. Încercarea de a institui un regim democratic nu a izbutit, conflictele și tentativele de lovitură de stat multiplicându-se rapid și ducând la pauperizarea accentuată a țării. La 6 dec. 1990, cu o mare majoritate, a fost ales președinte preotul catolic Jean-Bertrand Aristide (primul președinte ales democratic), dar care a fost răsturnat (30 sept. 1991) printr-o lovitură de stat a armatei și obligat să părăsească țara, în care s-a instalat un regim militar. La inițiativa O.N.U. și a Organizației Statelor Americane (O.S.A.) au fost impuse sancțiuni economice și o blocadă militară, solicitându-se revenirea la un regim democratic. În urma intervențiilor Consiliului de Securitate al O.N.U. (24 nov. v1992 și 31 iul. 1994), o forță multinațională (practic, americană) a ocupat H. (18-19 sept. 1994) și l-a reinstalat pe Jean-Bertrand Aristide ca președinte. La expirarea mandatului oficial al lui Aristide (17 dec. 1995) a fost ales președinte René Préval (intrat în funcție la 7 febr. 1996), dar situația economică și tulburările interne continuă să fie o problemă. Republică prezidențială, potrivit Constituției adoptate în mart. 1987, parțial în vigoare. Activitatea legislativă este exercitată de un parlament bicameral, compus din Senat și Camera Deputaților, iar cea executivă de un cabinet numit de președinte (ales pentru un mandat de cinci ani).

IRAN Republica islamică ~ (al-Jomhūrῑ-ye Eslamῑ Irān), stat în SV Asiei, în Orientul Mijlociu, cu ieșire la M. Caspică, G. Persic și G. Oman; 1,6 mil. km²; 65,8 mil. loc. (1994). Limba oficială: persana (farsi). Religia: islamică (șiiți) 99%. Cap.: Teheran (Tehrān). Orașe pr.: Mashhad, Esfahān, Tabrῑz, Shῑrāz, Akwāz, Bākhtārān, Qom, Rasht, Hamadān. Este împărțit în 24 provincii. Relieful este reprezentat printr-un podiș central (pod. Iranului) cu alt. între 300 m și 1.800 m, ocupat de două deșerturi întinse (Dasht-e-Kavῑr și Dasht-e-Lūt) și înconjurat de munți înalți: în N, lanțul M-ților Elburz (alt. max.: 5.604 m, vf. Demavend sau Damāvand), în NE Khurasan și în V și SV lanțul M-ților Zagros, continuat cu M-ții Zaristan și Fars. În NV se află un sector al Pod. Armeniei. Climat subtropical continental excesiv, cu precipitații reduse. Stre M. Caspică și G. Persic clima este mai umedă (500-1.000 mm/an). Rețea hidrografică săracă (râul Karun, lacul Urmia). Vegetație cu caracter stepic și semideșertic, cu excepția reg. țărmurilor (păduri cu aspect tropical) și a versantului nordic al M-ților Elburz (pădure temperată). Economia țării se bazează, în principal, pe exploatarea și prelucr. petrolului, care asigură 20% din PNB și peste 90% din exporturi. Expl. de petrol (171,3 mil. t, 1992, locul 4 în lume; rezerve: 12,6 miliarde t, 1994, locul 5 pe glob), de gaze naturale (54,9 mil. m³, 1995; rezerve: c. 14 miliarde, 14 miliarde m³, locul 2 pe glob), min. de mangan, crom, cupru, plumb, zinc, fier, nichel, antimoniu, argint, bauxită, magnezit, sulf, azbest, sare gemă și huilă. Ind. prelucrătoare, în care este ocupată 1/3 din totalul populației active, produce: energie electrică (68,4 miliarde kwh, 1992), fontă, oțel, aluminiu, cupru și plumb rafinat, autovehicule, tractoare, aparate radio, televizoare, frigidere, derivate din petrol (benzină 5,9 mil. t, 1992), îngrășăminte chimice, acid sulfuric, sodă caustică, anvelope, ciment, țesături de lână și bumbac, sticlărie, piel. și încălț., zahăr (866 mii t., 1992), produse lactate, bere, țigarete. Agricultura concentrează c. 40% din populația activă și asigură 20% din PNB, principalul sector fiind producția vegetală. Peste 50% din supr. țării este neproductivă; 8,6% din supr. țării (între care c. 6 mil. ha irigate) se cultivă cu grâu (11,5 mil. t, 1994), orez (2,7 mil. t, 1994), porumb, orz, mei, sorg, cartofi (2,85 mil. t, 1994), tutun, bumbac, sfeclă de zahăr (4,7 mil. t, 1994), trestie de zahăr, soia, floarea-soarelui, in, susan, ricin, kenaf, legume (tomate 1,94 mil. t, 1994, fasole, mazăre, ceapă, năut, linte), pepeni, fructe (mere 1,69 mil. t, 1994, locul 7 pe glob, pere, caise, migdale, alune, struguri, 1,88 mil. t, 1994, locul 7 pe glob); plantații de citrice (lămâi 640 mii t, 1994, locul 5 pe glob), curmali, ceai (75 mii t, 1994), smochini, măslini, fistic (locul 1 pe glob). Se cresc ovine (45,4 mil. capete, 1994, locul 4 pe glob), caprine (23,5 mil. capete, 1994), bovine (7,1 mil. capete, 1994), bubaline, asini și catâri (2 mil. capete, 1994), cămile. Pescuit: 344 mii t (1993). Veche tradiție meșteșugărească (covoare persane, piel., ceramică). C. f.: 5,1 mii km. Căi rutiere: 151,1 mii km. Pipe-line-uri: 3,5 mii km. Flota comercială: 6,7 mii t. r. b. (1995). Moneda: 1 rial = 100 dinari. Turism slab dezvoltat, dar cu obiective de importanță mondială: locurile istorice au vestigii antice (îndeosebi persane) cum sunt Persepolis cu împrejurimile, Susa, Pasargada, Damghan, Bam sau din perioada postsasanidă (mai ales din sec. 11-18), Esfahān, Hamadān (ambele și cu vestigii persane), Shῑrāz, Tabrῑz, Bākhtārān, Mashhad, Yazd, apoi capitala Teheran (cu monumente vechi și moderne), țărmul M. Caspice cu stațiuni balneoclimaterice (Ramsar, Babolsar) și de sporturi de iarnă, lanțul muntor Elburz etc. Export: petrol și produse petroliere, gaze naturale, bumbac, fructe, țesături (covoare), lână și piei, autovehicule. Import: mașini, utilaje echipament ind., bunuri de lard consum, produse chimice și alim., animale vii etc. – Istoric. În mil. 3 î. Hr., în partea de SV a teritoriului I., s-a constituit statul Elam (cu capitala la Susa), legat și influențat de civilizația mesopotamiană. După stabilirea, în milen. 2 î. Hr., a indo-europenilor (mezii și perșii), se constituie regatul mezilor (sec. 8 î. Hr.), supus de regele perșilor, Cyrus II, care cucerește Media (550 î. Hr.), Lidia (547 î. Hr.) și Babilonul (539 î. Hr.) și pune bazele Imp. Persan, condus de dinastia Ahemenizilor. Sub Darius I, imperiul atinge maxima întindere teritorială: din Tracia și Egipt până la Ind, dar eșuează în încercarea de a supune Grecia (Războaiele medice). Imp. Persan este cucerit (334-330 î. Hr.) de Alexandru Macedon, iar, după moartea acestuia, teritoriul devine o parte a Regatului Seleucid. În sec. 3 î. Hr., se constituie Regatul Parților (240 î. Hr.-226 d. Hr.), care rivalizează cu Im p. Roman, apoi cu Imp. Bizantin. În urma cuceririi arabe (635-651), pe teritoriul persan se răspândește religia islamică. Inclus în Califatul de Bagdad, a fost cucerit (1258) de către mongoli. În perioada 1502-1736, sub dinastia Safavizilor, se consolidează pe teritoriul I. un stat care atinge apogeul sub Abbas cel Mare, iar șiismul devine religie de stat. Sub dinastia Kajarā (1775-1925), ca urmare a declinului, Persia pierde întinse teritorii din N, ocupate de Rusia, și face obiectul Tratatului anglo-rus (1907), care delimitează zonele de influență ale celor două mari puteri. În 1908, au fost descoperite primele zăcăminte petrolifere, făcând din I. unul dintre cei mari exportatori de țiței din lume. Un puternic curent novator și de emancipare națională, culminând cu instituirea (1906) parlamentului (Mejlis), împiedică, după primul război mondial, transformarea țării într-un protectorat de facto britanic și îl aduce pe tron pe Reza Khan (1925). Fondator al dinastiei Pahlavi, el schimbă denumirea țării în Iran (1935). Simpatizant al Germaniei naziste, Reza a fost constrâns să abdice în favoarea fiului său, Mohammad Reza, după ocuparea I. (1941) de trupe britanice și sovietice (evacuate în 1945-1946). Încercarea primului ministru M. Mossadegh de a elimina (1951-1953) capitalul străin din industria petrolieră eșuează. În perioada 1965-1977, șahul lansează o amplă politică de modernizare (laicizarea sistemului de învățământ, drepturi egale pentru femei ș.a.) și occidentalizare a I., ceea ce provoacă via nemulțumire a clerului islamic, al cărui exponentt devine ayatollahul Khomeini. Sub presiunea crescândă a opoziției, care îl acuza pe șah că s-a îndepărtat de valorile tradiționale islamice, acesta este silit să părăsească țara, iar puterea este preluată de Consiliul Revoluționar Islamic, în frunte cu Khomeini (1979). Noua constituție, care intră în vigoare la 3 dec. 1979, proclamă I. republică islamică. Relațiile I. cu S.U.A. cunosc o progresivă deteriorare, care culminează cu luarea ca ostatici a personalului ambasadei americane din Teheran (nov. 1979-ian. 1981). În I. se instaurează un regim islamic fundamentalist, controlat de cler. Disputa teritorială legată de posesia zonei Shatt al-Arab generează un lung și costisitor război cu Iraqul (1980-1988), soldat cu aproximativ un milion de victime. După moartea lui Khomeini (3 iun. 1989), se accentuează divergențele între fundamentaliști și reformatori. Sprijinul acordat de I. grupărilor fundamentaliste și antiisreraliene, îndeosebi în Liban, a generat încordări în raporturile cu S.U.A. și Europa Occidentală. Alegerea în funcția de președinte al țării (23 mai 1997) a lui M. Khatami, reprezentant al curentului moderat, a dus la un început de relaxare a relațiilor interne și internaționale. Republică parlamentară, conform Constituției adoptate la 3 dec. 1979. Activitatea legislativă este exercitată de un parlament unicameral (Adunarea Consultativă Islamică – Mejlis) și de Consiliul pentru protecția Constituției numit de ayatollah, iar cea executivă, de un președinte și un Consiliu de miniștri.

CUBA, Republica ~, stat în America Centrală insulară, ocupînd insula cu același nume și alte ins. mai mici din apropiere (în total c. 1.600 ins.); 111 km²; 10,51 mil. loc. (1989). Limba oficială: spaniola. Cap.: Havana. Orașe pr.: Santiago de Cuba, Camagüey, Holguin, Guantánamo. Este împărțit în 14 prov. și o municipalitate cu regim special. Relief ușor vălurit, care în E se ridică în masivul Sierra Maestra (alt. max.: 2.560 m). Climă tropicală cu precipitații abundente; cicloane (uragane) devastatoare afectează în fiecare an ins. Expl. de crom (13 mii t, 1987), nichel (35,9 mii t, 1987), cobalt, min. de fier, cupru, sulf, petrol. Terenurile agricole ocupă 55,3% din supr. țării. Cultura de bază o reprezintă trestia de zahăr (51,7% din supr. cultivată, 73,5 mil. t, 1989, locul 3 pe glob), alături de care se mai cultivă – pe plantații – bananieri, mango, arbori de cafea, citrice. Pentru consumul intern se cultivă orez (550 mii t, 1989), batate, manioc, porumb ș.a. 25,3% din supr. țării este ocupată de pășuni pe care cresc bovine (4,93 mil. capete, 1989); creșterea porcinelor (2,5 mil. capete, 1989). Pescuit: 231,3 mii t. (1988). Este bine dezvoltată ind. zahărului (8,2 mil. t, 1989), a tutunului (279 mil. buc. țigări de foi, 15,4 miliarde țigarete, 1987), a alcoolului (rom), conservelor de fructe tropicale. Ind. țării mai produce: energie electrică (15,2 miliarde kWh, 1989), oțel, nichel (8,9 mii t, 1987), îngrășăminte chimice (fosfatice mai ales), autovehicule, mașini și utilaje ind., receptoare radio și de televiziune, anvelope, ciment (3,76 mil. t, 1989), țesături, produse alim. C. f.:14,7 mii km. Căi rutiere: 27 mii km. Moneda: 1 peso = 100 centavos. Exportă zahăr brut (c. 3/4), alte produse alim., tutun, țigarete, min. de nichel, produse petroliere ș.a. și importă mașini, utilaje și mijloace de transport, combustibili, produse agro-alimentare, textile ș.a. – Istoric. Locuită din timpuri străvechi de triburi amerindiene (guanahatabei, cibonei și taino), C. (descoperită de Columb în 1492) a fost cucerită de conchistadorii spanioli, care au exterminat majoritatea populației băștinașe, iar pentru munca pe plantații au fost aduși, în sec, 16-19, sclavi negri din Africa. Lupta de eliberare națională împotriva dominației coloniale concretizată prin războiul din 1868-1887 și răscoala din 1895-1898, condusă de José Marti și Antonio Maceo, precum și Războiul Hispano-American (1898) au dus la proclamarea independenței Republicii C. la 12 febr. 1901. În 1925 a fost creat Partidul Comunist din Cuba. Dictatura lui Machado (instituită în 1925) a fost răsturnată în 1933, în urma unei puternice mișcări populare; ulterior, puterea a fost acaparată de un alt dictator, F. Batista (1940-1944 și 1952-1958). În cel de-al doilea război mondial, C. a făcut parte din coaliția antihitleristă. La sfîrșitul anului 1956, un grup de cubanezi, în frunte cu Fidel Castro Ruz, a organizat lupta armată împotriva dictaturii lui Batista; regimul acestuia a fost răsturnat șa 1 ian. 1959, puterea fiind preluată de un guvern condus de Fidel Castro Ruz. Acesta a introdus o politică de naționalizare, fapt ce a provocat embargoul american asupra comerțului cubanez. În 1961 a avut loc o tentativă de invazie a exilaților cubanezi în Golful Porcilor, care au fost respinși. Ca urmare, C. a fost exclusă din Organizația Statelor americane și supusă unei blocade comerciale (1962), pe care a reușit să o depășească datorită susținerii economice directe din partea U.R.S.S. Instalarea de către sovietici a unor rachete în C., în 1962, a provocat o criză între cele două mari puteri, soldată cu retragerea rachetelor. În 1976 a intrat în vigoare o nouă constituție. C. este o republică socialistă. Deteriorarea progresivă a situației economice și încordările politice au generat un masiv flux de emigrări legale și ilegale. Șeful statului și al guvernului este președintele Consiliului de Stat. Organul legislativ este Adunarea Națională a Puterii Populare.

CURAÇAO [curasaó], ins. în Antilele Olandeze, în M. Caraibilor, la 75 km N de Venezuela; 444 km²; 153,7 loc. (1983). Oraș pr.: Willemstad. Relief cu aspect colinar (372 m alt.). Expl. de fosforite. Rafinării de petrol. Trestie de zahăr, tutun, porumb, portocali, sisal, legume, sorg, arahide. Lichioruri renumite. Descoperită în 1499 de Alonso de Ojeda și Amerigo Vespucci. Posesiune olandeză din 1634.

LARA, stat în NV Venezuelei; 19,8 mii km²; 1,4 mil. loc. (1995). Centrul ad-tiv: Barquisimeto. Zăcăminte de cărbuni și de min. de mercur, argint, antimoniu. Trestie de zahăr, cafea, cereale, sisal. Creșterea extensivă a animalelor.

SABA 1. Stat antic (milen. 1 î. Hr.), semilegendar, în SV pen. Arabia, pe teritoriul actual al Yemenelui, Potrivit mitologiei biblice, o regină din S. s-ar fi căsătorit în sec. 10 î. Hr. cu Solomon, regele statului israelito-iudeu. 2. Ins. în arh. Antilele Mici (M. Caraibilor) la 257 km ESE de ins. Puerto Rico; 13 km². Relief vulcanic, cu alt. max. de 887 m. Localit. pr.: Bottom, Windwardside. Batate, bumbac, trestie de zahăr. Ocupată de olandezi în 1632, face parte din Antilele Olandeze.

JUJUY [huhúi], provincie federală în NV Argentinei, la poalele estice ale Anzilor; 53,2 mii km²; 512,3 mii loc. (1991). Centrul ad-tiv: San Salvador de Jujuy. Expl. de petrol și min. de fier. Culturi de tutun și trestie de zahăr. Creșterea bovinelor și ovinelor.

RIO GRANDE DO SUL [riu grədi du sul], stat în S Braziliei; 281,7 mii km²; 10,5 mil. loc. (2003). Centrul administrativ: Pôrto Alegre. Zăcăminte de aur, argint și zinc. Expl. forestiere. Cereale, trestie de zahăr, orez, tutun; creșterea animalelor.

RIO GRANDE DO NORTE [riu grədi du nórtə], stat în NE Braziliei; 52,7 mii km²; 2,8 mil. loc. (2003). Centrul administrativ: Natal. Expl. forestiere. Bumbac, trestie de zahăr, porumb, orez; cauciuc natural. Creșterea animalelor.

SÃO TIAGO, ins. în SE arh. Capul Verde (Oc. Atlantic), aparținând Rep. Capul Verde, situată la 640 km V de țărmul Africii; 992 km² (cea mai mare insulă din acest arh.). Orașe pr.: Praia (cap. Rep. Capul Verde), Villa do Tarrafal, Villa do Assomada. Relief muntos, de origine vulcanică. Alt. max.: 1.392 m (vf. Antónia). Plantații de arbori de cafea, bananieri și portocali. Culturi de porumb, trestie de zahăr, soia ș.a. Pescuit.

SÃO LUIS [sãu luís], oraș în NE Braziliei, situat pe țărmul de V al ins. São Luis (45 km lungime), aflată între G. São Marcos (la V) și G. São José (la E), la gura de vărsare a fl. Grajaú în G. São Marcos al Oc. Atlantic; 889,1 mii loc. (2003). Port comercial pentru exportul de bumbac, trestie de zahăr, lemn, fructe ș.a. Ind. metalurgică, chimică, de prelucr. a lemnului și a bumbacului și alim. (zahăr, ciocolată, rom, conserve de fructe). Producție de hamace. Universitate (1966). Muzeu. Catedrală în stil colonial (sec. 17). Centrul istoric al orașului a fost inclus (în 1997) în patrimoniul cultural universal. Fundat în 1612 de ofițerul naval francez Daniel de la Touche de la Ravardière, ocupat de portughezi în 1615 și stăpânit de olandezi în anii 1641-1644. Episcopie din 1677. S-a mai numit São Luiz do Maranhāo.

SÃO PAULO [səu páulu] 1. Oraș în SE Braziliei, centrul ad-tiv al statului cu același nume, situat pe un platou de la poalele înălțimilor Serra do Mar, la 760-820 m alt., pe râurile Tietê, Pinheiros și Tamanduateí, pe Tropicul Capricornului, la 53 km de țărmul Oc. Atlantic și 354 km SV de Rio de Janeiro; 10 mil. loc. (18,6 mil. loc., cu suburbiile, 2003). Orașul propriu-zis se extinde pe 1.493 km², iar aria metropolitană (cu suburbiile Santo André, Diadema, São Bernardo do Campo, São Caetano do Sul, Osasco, Guarulhos, Mairipora, Barueri, Santana do Parnaiba, Franco da Roca și Mogi das Cruzes) pe 8.382 km². Este un oraș cosmopolit, cu mulți emigranți din Portugalia, Italia, Germania, Spania, Japonia, Liban, Siria ș.a. și, totodată, cel mai mare oraș din America de Sud și un important centru industrial, de transport, comercial, financiar-bancar, cultural-științific, de învățământ și turistic. Mare nod de comunicații rutiere, feroviare și aeriene. Are trei aeroporturi: Congonhas, Cumbicas și Viracopos. Metrou inaugurat în 1976 (430 km lungimea liniilor). Ind. metalurgiei feroase (oțel) și neferoase (aluminiu), a constr. de mașini (motoare, mașini-unelte, asamblare de automobile, material rulant feroviar), textilă (țesături din bumbac, lână și mătase), chimică, de prelucr. a lemnului (mobilă), pielăriei și încălțămintei, hârtiei, sticlăriei, farmaceutică, ceramicii, cauciucului sintetic, electrotehnică și alim. Rafinărie de petrol. Atrași de marea dezvoltare ind. a orașului (cel mai mare oraș ind. din America Latină), în anii ’70 ai sec. 20, în S.P. s-au stabilit peste 350.000 de persoane pentru a se angaja în întreprinderile ind., mulți dintre noii veniți trăind în favellas. Mare piață mondială pentru cafea. Universitățile „São Paulo” (1934), „Catolică” (1946) și „Mackenzie” (1952); Institutul de Istorie și Geografie (1894). Stații de radio-emisie și de TV (din 1950), Teatru municipal (1911); Teatru de operă și balet; Conservator; Orchestră simfonică; Muzee de artă, de istorie, de cultură indiană, de științele naturii, antropologie, de tehnică populară, de artă religioasă; Muzeul „Paulista”, cu colecții de mobilă colonială, artizanat indian ș.a. În S.P. există peste 200 de spitale, peste 100 de librării, stadioanele Morumbi (150.000 locuri) și Pacaembu (70.000 locuri), un parc zoologic cu peste 3.500 animale (cel mai mare din America Latină), parcul Ibirapuera (deschis publicului în 1954), cu monumentul „Bandeirantes” (al pionierilor/primii coloniști) la intrare. Catedrală în stil gotic, completată în 1954; complexul arhitectonic Ibirapuera construit după planurile lui Oscar Niemeyer; bisericile São Francisco, São Bento ș.a. Fundat de misionari iezuiți portughezi la 25 ian. 1554 (în ziua de Sf. Pavel), a devenit oraș în 1711 și o importantă piață de desfacere a diamantelor (în sec. 19). În 1822, Pedro, prințul regent al Casei regale portugheze (împăratul de mai târziu al Braziliei, cu numele de Pedro I) a ales S.P. ca loc de proclamare a independenței naționale a Braziliei. 2. Stat în SE Braziliei, cu ieșire la Oc. Atlantic; 248,2 mii km²; 38,7 mil. loc. (2003). Centrul ad-tiv: São Paulo. Expl. de min. de fier, cupru și de șisturi bituminoase. Plantații de arbori de cafea, de bananieri, citrice ș.a. Culturi de bumbac, cereale, trestie de zahăr ș.a. Creșterea animalelor. Turism.

SANTO ANTÃO, ins. vulcanică în extremitatea NE a Rep. Capului Verde (Oc. Atlantic), la 640 km V de țărmul Africii; 779 km². Oraș pr.: Ribeira Grande. Relief muntos, cu alt. max. de 1.979 m (vf. Tope de Coroa). Plantații de arbori de cafea, de portocali, bananieri și trestie de zahăr.

SANTIAGO DE LOS CABALLEROS, oraș în N Rep. Dominicane, situat pe Rio Yaque del Norte, la 56 km S de Puerto Plata; centrul ad-tiv al provinciei Santiago; 365,4 mii loc. (2002). Piață agricolă pentru tutun, cafea, cacao, fructe tropicale, trestie de zahăr ș.a. Ind. prelucr. a lemnului (mobilă) și tutunului (țigarete), pielăriei, farmaceutică, jucăriilor (păpuși) și alim. (rom, produse lactate). Universitate catolică (1962), Universitate politehnică (1974). Parcul Duarte. Catedrala Santiago el Mayor. Fundat, probabil, de Cristofor Columb în 1494 sau de fratele acestuia, Bartolomeu Columb, în 1495, fiind printre primele așezări din America. În 1504, 30 de cavaleri (caballeros) din Ordinul Sf. Iacob (Santiago) s-au stabilit la Santiago, denumind așezarea S. de la C. Orașul a fost ruinat de cutremurele din 1562 și 1842 și mistuit de incendiul din 1863, fiind refăcut de fiecare dată.

SANTA FE [sæntəfei] 1. Oraș în ENE Argentinei, centrul ad-tiv al prov. Santa Fe, situat pe dr. lui Rio Salado del Norte, în apropiere de vărsarea acestuia în fl. Paraná, la 145 km N de Rosario și 480 km NV de Buenos Aires; 368,3 mii loc. (2001). Aeroport. Nod feroviar și rutier. Port fluvio-maritim pentru vase oceanice, situat la 300 km de estuarul La Plata, prin care se exportă cupru, zinc, cereale, piei, produse lactate ș.a. Constr. de automobile. Ind. metalurgiei neferoase, chimică, textilă, de prelucr. a lemnului (mobilă), hârtiei, a tananților, pielăriei și încălțămintei, alim. (zahăr, făină, bere, băuturi alcoolice, produse lactate ș.a.). Universitate (1919); Universitate catolică (1960). Bisericile San Francisco (1680) și La Merced (1660-1754); Catedrala Santa Fe (1685). Palatul guvernatorilor. Fundat în 1573 cu numele Santa Fe de Vera Cruz de către Juan de Garay – locotenent-guvernator de Asunción (Paraguay). Centru al iezuiților în perioada colonială. 2. Prov. în NE Argentinei, situată în pampas, pe fl. Paraná; 133 mii km²; 3,1 mil. loc. (2001). Centrul ad-tiv: Santa Fe. Culturi de grâu, porumb, soia, bumbac, sorg, trestie de zahăr ș.a. Creșterea bovinelor. 3. Oraș în SV S.U.A., centrul ad-tiv al statului New Mexico, situat în extremitatea SSV a m-ților Sangre de Cristo, la 2.118 m alt., pe râul Santa Fe; 62,2 mil. loc. (2000). Nod rutier. Expl. de aur, argint, plumb și zinc. Ind. de prelucrare a metalelor, aluminiului, electronică, textilă și alim. Centru comercial și turistic. Stațiune climaterică. Muzeu de artă indiană; Muzeu de artă folclorică internațională; Muzeu militar; Operă. Monumente: ruinele fortului Marcy (1846); catedrala Saint Francisc (1869-1886), construită de John B. Lamy, primul episcop de Santa Fe; biserica San Miguel (1620), reconstruită în 1710 și restaurată în 1955; palatul guvernatorilor (1610, restaurat în 1914 și transformat în muzeu de istorie); Capitoliu (1966). În iarna anilor 1609-1610, Don Pedro de Peralta, al treilea guvernator spaniol al provinciei New Mexico, a întemeiat așezarea Santa Fe pe ruinele unui sat indian, numind-o La Villa Real de Santa Fé de San Francisco de Assisi. După bătălia cu indienii în 1680, spaniolii au abandonat așezarea până în 1692, când au recucerit-o. În 1846, S.U.A. cuceresc această zonă de la mexicani, organizând statul New Mexico, iar în 1912, Santa Fe devine capitala statului.

SANTA CRUZ. 1. (NENDO sau NDENI), arh. vulcanic și coraligen în SV Oc. Pacific (Melanezia), în statul insular Solomon, situat la 402 km E de arh. Solomon; 938 km². Ins. pr.: Santa Cruz (Nendo sau Ndeni), Utupua, Vanikoro. Plantații de cocotieri. Pescuit. Descoperit în 1595 de exploratorul spaniol Alvaro de Mendaña de Neira. 2. V. Saint Croix. 3. Prov. în extremitatea de S a Argentinei, în Patagonia, extinsă între Oc. Atlantic în E și Cordillera Andină în V, la granița cu Chile; 243,9 mii km²; 196,9 mii loc. (2001). Centrul ad-tiv: Rio Gallegos. Afectată de vânturi și furtuni frecvente. Creșterea ovinelor. Păduri, lacuri glaciare. Turism. Parcurile naționale Los Glaciares (4,5 mii km²) și Perito Moreno (1,2 mii km²). Pădure pietrificată, declarată monument al naturii (1954), extinsă pe 35 km². 4. (numele complet: SANTA CRUZ DE LA SIERRA), oraș în partea central-estică a Boliviei, pe râul Piray, la 480 km SE de La Paz și 290 km NE de Sucre; centrul ad-tiv al departamentului Santa Cruz; 1,1 mil. loc. (2001). Aeroportul Viru-Viru. Nod rutier. Expl. de petrol, gaze naturale, min. de fier și de mangan. Rafinărie de petrol. Ind. petrochimică, de prelucr. a lemnului, textilă, pielăriei și alim. (ulei de soia, zahăr, rom, preparate din carne și lapte, alcool). Centru comercial și piață agricolă pentru cafea, cacao, tutun, orz, soia, trestie de zahăr, fructe, bovine. Universitate (1879). Fundat în 1561 de conchistadorul spaniol Nuño de Chávez pe locul azi al orașului San José de Chiquitos, a fost nevoit să se mute pe vatra actuală în 1595 din cauza atacului amerindienilor. În 1811 locuitorii S.C. și-au proclamat independența față de Spania.

SANTA CLARA, oraș în centrul Cubei, situat la 265 km ESE de Havana; 210,1 mii loc. (2002). Nod rutier și feroviar. Zăcăminte de petrol, de asfalt, grafit și mangan în apropiere. Ind. de prelucr. a tutunului, a lemnului (mobilă) și a trestiei de zahăr, pielăriei, textilă și alim. (rom, băuturi răcoritoare). Centru comercial și piață agricolă pentru trestie de zahăr, cafea, tutun, cereale, fructe. Universitate (1949). Fundat în 1689 pe locul unei așezări indiene.

SANTA CATARINA, stat în SE Braziliei; 95,4 mii km²; 5,6 mil. loc. (2003). Centrul ad-tiv: Florianópolis. Expl. de lemn, cărbuni și mică. Trestie de zahăr, cafea, banane, cereale, măslini. Pomicultură. Creșterea animalelor.

SANTA ANA 1. Oraș în V Rep. El Salvador, situat la 56 km NV de San Salvador, la 32 km E de granița cu Guatelama și la 16 km N de vulcanul Santa Ana (2.365 m alt.); centrul ad-tiv al departamentului omonim; 164,5 mii loc. (2000), al doilea oraș ca mărime al țării. Nod rutier pe șoseaua panamericană. Centru comercial pentru cafea și trestie de zahăr. Ind. de prelucr. a lemnului (mobilă), cafelei, textilă, pielăriei și încălțămintei, alim. (zahăr, băuturi alcoolice). Turism. Universitate. Teatru Național. Catedrală gotică. Biserica El Calvario, în stil colonial. Cunoscut cu numele Santa Ana după 1708. 2. Oraș în VSV S.U.A. (California), situat pe râul omonim, la poalele m-ților Santa Ana, la 53 km SE de Los Angeles; 337,9 mii loc. (2000). Constr. de avioane și de componente electronice. Ind. chimică și de prelucr. a cauciucului. Producție de fibre de sticlă, de articole sportive și de radiouri. Centru comercial. Muzeu de istorie. Muzeu în aer liber cu colecții de avioane vechi. Fundat în 1869.

SAN PEDRO SULA, oraș în NV Hondurasului, situat pe Rio Chamelec, în apropiere de granița cu Guatemala, la 160 km NV de Tegucigalpa; 439,1 mii loc. (2001). Aeroport. Port fluvial. Ind. siderurgică, chimico-farmaceutică, de prelucr. a maselor plastice, tutunului și a lemnului (mobilă), cimentului sticlăriei, textilă, hârtiei și alim. (zahăr, bere). Producție de biciclete și de articole electrice. Centru comercial. Piață agricolă (trestie de zahăr, orez, porumb, cartofi dulci, cassava, animale). Distrus în mare parte de un uragan în 1974. Fundat inițial de spanioli în 1536, orașul a fost refăcut în mai multe rânduri.

SAN MIGUEL DE TUCUMÁN (sau TUCUMÁN), oraș în partea de N a Argentinei, centrul ad-tiv al prov. Tucumán, situat la poalele E ale Sierrei del Aconquija (m-ții Anzi), pe Rio Salé (afl. al lui Rio Dulce), la 1.090 km NV de Buenos Aires; 625 mii loc. (2001). Ind. teztilă, de prelucr. a lemnului și a trestiei de zahăr. Piață agricolă (trestie de zahăr, cereale, animale). Universitatea Națională (1914). Muzee. Catedrală în stil colonial (sec. 18). Palat guvernamental. Fundat în 1565 de guvernatorul spaniol Diego de Villaroel, inițial pe Rio Tejar, la 96 km NE de locul actual, dar din cauza inundațiilor catastrofale din 1685, provocate de Rio Tejar, a fost mutat pe locul de astăzi. Din 1776 a făcut parte din Viceregatul Rio de la Plata. Aici, la 9 iul. 1816, José de San Martin a proclamat independența „Provinciilor unite de la Rio de la Plata” (numită mai târziu Argentina).

SAN LUIS POTOSÍ 1. Oraș în centrul Mexicului, centrul ad-tiv al statului cu același nume, situat pe un platou din Sierra Madre Oriental, la 1.877 m alt., la 360 km NV de Ciudad de Mexico; 629,2 mii loc. (2000). Nod feroviar. Aeroport. Expl. de min. de argint, cupru, plumb, zinc și antimoniu. Ind. metalurgiei neferoase, chimică, textilă, încălțămintei, de prelucr. a lemnului (mobilă) și alim. Piață agricolă pentru cafea, tutun, trestie de zahăr, lemn. Universitate (1923), teatru, Piața Hidalgo. Catedrală în stil baroc colonial (1701); biserica Nuestra Señora del El Carmen (sec. 18), San Francisco y Guadalupe. Fundat de misionari franciscani în 1583, a devenit oraș în 1658. 2. Stat în partea centrală a Mexicului; 63,1 mii km²; 2,2 mil. loc. (2000). Centrul ad-tiv: San Luis Potosí. Expl. de min. neferoase. Expl. și prelucr. lemnului. Creșterea animalelor.

SAN FELIPE, oraș în NV Venezuelei, centrul ad-tiv al statului Yaracuy, situat pe valea Yaracuy, pe pantele E ale dealurilor Segovia, la 201 km V de Caracas; 89 mii loc. (2001). Nod de comunicații. Piață pentru cacao, trestie de zahăr, bumbac, porumb, orez, fructe. Zăcăminte de cupru. Ind. alim. (zahăr, alcool).

SANCH’UNG, oraș în N Ins. Taiwan, situat pe râul Tan-shui, la NNV de Taipei, de care este legat printr-un pod peste râu; 384,1 mii loc. (2002). Centru comercial (orez, trestie de zahăr, ceai). Expl. de cărbune și de argilă, Ind. chimică, textilă, de prelucr. a lemnului și alim. (conserve). Turism.

SAN CRISTÓBAL 1. (SAN CRISTOVAL sau MAKIRA), ins. în S arh. Solomon, în V. Oc. Pacific; 3,3 mii km²; lungime: 129 km; lățime max.: 40 km. Oraș pr.: Kirakira. Relief muntos cu alt. max. de 1.250 m. 2. Ins. vulcanică ecuadoriană în arh. Galápagos, în E Oc. Pacific, la 965 km V de Ecuador; 505 km²; 41 km lungime; 43 km lățime max. Orașe pr.: San Cristóbal și Puerto Baquerizo Moreno. Relief muntos, cu alt. max. de 1.308 m. Trestie de zahăr, cafea, yucca. Cunoscută și sub numele Chatham. Monumentul „Darwin”, ridicat în 1935. Bază militară ecuadoriană. 3. Oraș în S Rep. Dominicane, la 40 km VSV de Santo Domingo; 88,6 mii loc. (2002). Piață agricolă (orez, zahăr, cafea, fructe). Fundat în 1575 de spanioli. 4. Oraș în NV Venezuelei, centrul ad-tiv al statului Táchira, situat la poalele Cordillerei de Mérida, la 823 m alt., în apropiere de granița cu Columbia; 234 mii loc. (2001). Nod de comunicații. Ind. cimentului, de prelucr. a lemnului, a cafelei și a tutunului, textilă, pielăriei și încălțămintei și alim. Piață pentru cafea, tutun și zahăr. Fundat de spanioli în 1561. Distrus în mare parte de cutremurul din 1875.

SAN CARLOS 1. Oraș în Filipine, situat în V ins. Luzon; 154,3 mii loc. (2000). Centru de olărit și de produse din bambus. Culturi de orez. Întemeiat de călugării dominicani în 1587. Oraș din 1966. 2. Oraș în Filipine, situat în NE ins. Negros, pe țărmul str. Tanon; 118,3 mii loc. (2000). Aeroport. Port legat prin feribot cu orașul Toledo din ins. Cebu. Nod de comunicații. Piață pentru trestie de zahăr, cânepă și bumbac. Ind. textilă și alim. 3. Oraș în NNV Venezuelei, centrul ad-tiv al statului Cojedes, situat la 210 km SV de Caracas, pe râul Tirgua; 69 mii loc. (2001). Nod de comunicații. Piață agricolă. Fundat în 1678 de misionari capucini.

PORTOVIEJO, oraș în V Ecuadorului central, pe râul omonim, în apropierea coastei Oc. Pacific, la 145 km NV de Guayaquil; 171,8 mii loc. (2001). Centru comercial agricol (cafea, cacao, bumbac, trestie de zahăr, lemn de balsa). Meșteșuguri (tăbăcărie, pălării de Panamá, coșuri). Univ. tehnică (1952). Episcopie (1871). Fundat (1535) de coloniștii spanioli lângă coastă, s-a mutat pe actualul amplasament (1628) din cauza atacurilor indienilor.

QUEENSLAND [cuínzlænd], stat în NE Australiei; 1,73 mil. km²; 3,6 mil. loc. (2001). Centrul ad-tiv: Brisbane. Zăcăminte de cositor, cupru, argint, bauxită, plumb, zinc, uraniu, petrol. Trestie de zahăr, grâu,porumb, fruncte, banane, tutun. Creșterea animalelor. Conservarea cărnii. Descoperit de J. Cook (1770), a adăpostit în sec. 19 mai multe colonii de foști deținuți din Marea Britanie. Face parte din statul federal australian (1901).

QUERÉTARO [kerétaro] 1. Oraș în partea centrală a Mexicului, situat în Pod. Mexican, la 1.865 m alt., pe Rio Querétaro, la 261 km NV de Ciudad de Mexico, centrul ad-tiv al statului cu același nume; 559,2 mii loc. (1995). Expl. de opal. Centru comercial (bumbac, trestie de zahăr, tutun, bovine). Ind. metalurgică, chimică, textilă, a ceramicii, de prelucr. a lemnului și tutunului și alim. Muzeu. Universitate (1951). Catedrală în stil baroc (sec. 18-19); bisericile Santa Rosa, Santa Clara (cu interior baroc) și San Augustin; palat; apeduct (8 km lungime) construit în anii 1726-1738. Fundat de indienii otomi, a fost încorporat în Imp. Aztec (1446), ocupat și controlat de spanioli (din 1531). Aici a fost executat împăratul Maximilian (9 iun. 1867). 2. Stat în Mexicul central; 11,4 mii km²; 1,3 mil. loc. (1995). Centrul ad-tiv: Querétaro. Expl. de min. auro-argentifere și de opal. Cereale, trestie de zahăr. Creșterea animalelor.

QUINTANA ROO [kintána], stat în SE Mexicului (pen. Yucátan), cu ieșire la G. Mexic și M. Caraibilor; 50,2 mii km²; 772,8 mii loc. (1997). Centrul ad-tiv: Chetumal. Expl. forestiere. Trestie de zahăr, cafea, banane.

PIAUI, stat în NE Braziliei, cu ieșire la Oc. Atlantic; 252,4 mii km²; 2,9 mil. loc. (2002). Centru ad-tiv: Teresina. Bumbac, manioc, porumb, trestie de zahăr, tutun, arahide. Creșterea animalelor.

DECCAN (DEKKAN), pod. în zona interioară a Pen. Hindustan, la S de râul Narbada și M-ții Vindhya, cu aspect de platformă, format din bazalte cu o grosime de c. 2.000 m, rest din continentul Gondwana; 1 mil. km². Marginile de E și V se înalță, formând M-ții Gați. Alt. medie: 700 m. Soluri negre, de savană. Străbătut de râurile Mahanadi, Godavari, Krishna. Culturi de bumbac irigate, grâu (60% din supr. arabilă), oleaginoase, orez, cafea și trestie de zahăr. Expl. de cărbuni, min. de fier, mangan, diamante. Reg. locuită în principal de o populație dravidiană nealterată de invazia arienilor.

PENGHU LIEDAO [pəŋhu lietau], arhipelag chinez în str. Taiwan, alcătuit din 64 de insule, între care cele mai importante sunt: Penghu (64 km²), Yuweng, Baisha, Pachao; 127 km². Relief de câmpie pe lave bazaltice. Pescuit. Orez, arahide, trestie de zahăr și batate. Din 1949 deținut de guvernul din Taiwan. Vechea denumire (portugheză): Pescadores.

PARAÍBA [parəibə] 1. (Rio Paraíba do Sul), fluviu în SE Braziliei; 1.140 km; supr. bazinului: 95 mii km². Izv. din m-ții Sierra do Mar, străbate depresiunea tectonică dintre Sierra do Mar și Sierra do Mantiqueira și se varsă în Oc. Atlantic, în aval de Campos. În cursul inferior este navigabil pe cca. 965 km; în cursul superior se mai numește și Parahitinga. 2. Stat în NE Braziliei, cu ieșire la Oc. Atlantic; 56,6 mii km²; 3,5 mil. loc. (2002). Centrul ad-tiv: João Pessoa. Expl. de min. de cupru, wolfram, beriliu, columbit. Bumbac, manioc, trestie de zahăr, cafea, tutun, banane ș.a. Creșterea animalelor. 3. V. João Pessoa.

PETARE, oraș în N Venezuelei (Miranda), pe râul Guaire, la poalele Cordillerei del Litoral, șa 16 km ESE de Caracas; 369 mii loc. (2001). În trecut centru comercial într-o fertilă zonă agricolă (cafea, cacao, trestie de zahăr). Astăzi suburbie rezidențială în aglomerația urbană Caracas.

PAPEETE, oraș pe coasta de NV a ins. Tahiti, port de escală și centru ad-tiv al Polineziei Franceze; 26,5 mii loc. (1996). Aeroportul Faaa. Export de produse tropicale (cafea, cacao, copra, vanilie, trestie de zahăr, bumbac). Pescuit de perle. Stațiune turistică. Bază aeronavală. Anexat de Franța (1880), a căpătat (1890) statut comunal.

OKINAWA [okinawa] 1. Grup insular japonez, parte componentă a arh. Ryūkyū, situat între Oc. Pacific și M. Chinei de Est; 1,4 mii km². Ins. pr.: O. (1.176 km²), celelalte insule, Aguni, Kume, Kudaka, Kerama, Iheya, Yaeyama, Hateruma ș.a., fiind de dimensiuni mai mici. Orașe pr.: Naha, Okinawa, Nago, Ginowan, Itoman. Relief de câmpie și dealuri de peste 500 m. Climă subtropicală. Orez, trestie de zahăr, citrice, batate. Pescuit. Aici s-a desfășurat o bătălie sângeroasă în care aliații au înfrânt trupele japoneze (1 apr. 1945). Ocupat de S.U.A. (1945-1972); după retrocedare, S.U.A. își mențin aici o importantă bază militară. 2. Oraș în SE Japoniei (Arh. Okinawa), în S ins. omonime, la NE de centrul ad-tiv Naha; 105,9 mii loc. (1990). Stațiune climaterică. Turism.

OGASAWARA [ogasawara], arhipelag japonez în V Oc. Pacific, alcătuit din 27 de insule, la 965 km S de Tōkyō; c. 104 km². Ins. pr.: Chichi, Haha, Muko, Yome. Expl. de sulf. Trestie de zahăr, banane, cacao, orez, tutun. Parc național. Descoperit în 1593 și colonizat în 1820-1830 de un mic grup de europeni și hawaieni. Până în 1968 s-a numit Bonin.

POLINEZIA, grup de ansambluri insulare în partea centrală a Oc. Pacific, cuprinse între 23°30′ lat. N și 28° lat. S și între 176° long. E și 109°20′ long. V, reprezentând partea de E a Oceaniei; se extinde pe c. 7.600 km de la N la S și pe c. 9.200 km de la E la V, pe c. 45 mii km² (teritoriul emers). Cuprinde arh. Hawaii, Tuvalu, Phoenix, Tonga, Tokelau, Samoa, Cook, Line, Ins. Societății, Tubuai, Marchize, Tuamotu, Ins. Paștelui etc., cu insule vulcanice sau coraligene joase. Climă ecuatorială și tropicală oceanică. Păduri tropicale și savane. Cocotieri, bananieri, trestie de zahăr, ananas, taro, manioc. Pescuit. O mare parte a locuitorilor P. se înrudesc cu cei din Arh. Malaez, dar mulți dintre ei au origine mixtă, limba lor aparținând subfamiliei austronesiene. Constituie o regiune etnografică originală.

POLINEZIA FRANCEZĂ, posesiune franceză în Oc. Pacific, formată din patru grupuri de insule vulcanice și coraligene aparținând Polineziei: Ins. Societății, Marchize, Tubuai și Tuamotu; 4,2 mii km² teritoriu emers, răspândit pe mai mult de 5 mil. km² de ocean; 219,5 mii loc. (1996). Centrul ad-tiv: Papéete (în ins. Tahiti). Limba oficială: franceza. Cocotieri, trestie de zahăr, bumbac, cafea, vanilie. Expl. forestiere și de fosfați. Pescuit. Turism. Din 1946 a primit statut de „teritoriu de peste mări” al Franței. În perioada 1966-1975 pe unii atoli de aici (în special pe atolul Mururoa) s-au efectuat experiențe nucleare subterane.

PERNAMBUCO [pernābúku], stat în NE Braziliei, cu ieșire la Oc. Atlantic; 98,9 mii km²; 8,08 mil. loc. (2002). Centrul ad-tiv: Recife. Expl. forestiere. Plantații de arbori de cacao și de cafea, de trestie de zahăr; culturi de orez, porumb, bumbac; legumicultură; pomicultură. Creșterea animalelor.

SALVADOR (SÃO SALVADOR), oraș în E Braziliei, centrul ad-tiv al statului Bahia, situat pe țărmul SV al unei mici peninsule care desparte Baia de Todos os Santos (Golful Tuturor Sfinților) de apele Oc. Atlantic, la 1.207 km NNE de Rio de Janeiro; 2,5 mil. loc. (2003). Aeroport. Port pentru exportul petrolului, tutunului, zahărului, lemnului, diamantelor ș.a. Construcții și reparații navale. Rafinărie de petrol. Ind. chimică, textilă, de prelucr. a lemnului și a tutunului, pielăriei și alim. Piață agricolă (bumbac, trestie de zahăr, cacao, cafea, tutun). Bază navală. Două universități (1946; 1961 – univ. catolică). Muzeu de artă. Catedrală (1700); bisericile Nossa Senhora do Bonfim (1745) și São Francisco (1709-1740); Fortăreața Montserrat (1586); Palatul Saldhana (1720). Centru istoric al orașului a fost inclus (în 1985) în Patrimoniul cultural universal. Fundat în 1549 de guvernatorul general Tóme de Sousa, din ordinul regelui Portugaliei João III, drept centrul ad-tiv al coloniei portugheze Brazilia, cu numele São Salvador da Bahia de Todos os Santos (pe scurt São Salvador sau Bahia). În sec. 16 a devenit un important centru al negoțului cu sclavi aduși din Africa pentru a munci pe plantațiile de trestie de zahăr. Capturat de olandezi în 1624 și retrocedat portughezilor în 1625. Până în 1763 a fost capitala viceregatului Braziliei, dată când a fost transferată la Rio de Janeiro. Capitala statului Bahia din 1889.

MANIPUR 1. Stat în ENE Indiei; 22,3 mii km²; 2,0 mil. loc. (1994). Centrul ad-tiv: Imphāl. Expl. forestiere; orez, trestie de zahăr, tutun, bumbac. Creșterea extensivă a animalelor. 2. V. Imphāl.

MADHYA PRADESH [mádja práde:ʃ], stat în centrul Indiei, în N Pod. Deccan; 443,4 mii km² (cel mai mare stat al Indiei, ca suprafață); 72 mil. loc. (1994). Centrul ad-tiv: Bhopāl. Siderurgie, ind. constr. de mașini, textilă, alim. etc. Expl. de mangan, cărbuni și minereu de fier. Cereale, bumbac, orez, trestie de zahăr; creșterea animalelor.

MADIUN, oraș în Indonezia (Java), la 145 km VSV de Surabaya; 106,6 mii loc. (1995). Ateliere de reparații feroviare. Ind. textilă, de prelucr. a tutunului (țigarete) și alim. (zahăr). Piață pentru cafea, cacao, trestie de zahăr, bumbac. Teatru.

MADEIRA 1. Arhipelag vulcanic în E Oc. Atlantic, situat la 545 km VNV de țărmul marocan al Africii, constituind o provincie a Portugaliei; 797 km². Insule pr.: M. (740 km²), Porto Santo (42,5 km²), Ilhas Desertas (14 km²), Ilhas Sevagens. Relief muntos, cu alt. max. de 1.861 m (Pico Ruivo de Santana). Climă subtropicală. Vinuri renumite, trestie de zahăr, citrice, porumb, bananieri. Pescuit. Stațiuni balneoclimaterice. Turism. Oraș pr.: Funchal (în ins. M.). Vizitat de navigatorii genovezi în 1351, a fost redescoperit și cercetat de portughezii João Gonçalves Zarco și Tristão Vaz în 14818; în sec. 16, Portugalia a început colonizarea lui. Cunoscut și sub denumirea de Madera. 2. Râu în America de Sud (Bolivia și Brazilia), afl. dr. al Amazonului, format prin unirea râurilor Mamoré și Beni, care izv. din Anzi; 3.239 km (împreună cu râul Mamoré). Navigabil până la Pôrto Velho (1.060 km). Cunoscut și sub denumirea de Rio Madeira.

MARANHᾹO [marəñəu], stat în NE Braziliei; 329,6 mii km²; 4,9 mil. loc. (1991). Centrul ad-tiv: São Luis. Expl. de petrol. Trestie de zahăr, bumbac, cafea, cacao, porumb, manioc, arahide, cocotieri și palmieri de ulei. Creșterea animalelor. Pescuit.

LEYTE [léite], insulă în partea de E a arh. Filipine, între ins. Samar la N și ins. Mindanao la S; 8,0 mii km²; 195 km lungime și 72 km lățime max. Orașe pr.: Tacloban, Maasin, Caridad. Relief vulcanic cu alt. max. de 1.349 m (vf. Cancajanang). Climat subecuatorial, cu 2.000 mm precipitații anual. Păduri tropicale. Cocotieri, trestie de zahăr, porumb. Pescuit. În golful L. și în str. San Bernardino și Surigao s-a desfășurat una dintre cele mai mari bătălii aeronavale din Pacific (23-26 oct. 1944), în care forțele armate americane le-au înfrânt pe cele japoneze. La L. au fost folosite pentru prima oară de către japonezi avioanele kamikaze.

LOUISIANA [luiziænə], stat în S.U.A., la G. Mexic; 123,6 mii km²; 4,4 mil. loc. (1997). Centru ad-tiv: Baton Rouge. Orașe pr.: New Orleans, Moroe, Shreveport. Expl. de petrol, de gaze naturale, de gips și sare gemă. Produse chimice, utilaj de transport, prelucr. lemnului. Bumbac, soia, trestie de zahăr, viticultură și pomicultură. Creșterea animalelor. În 1682, francezul La Salle a explorat regiunea, declarând-o posesiune a Franței. S.U.A. a cumpărat acest teritoriu de la Franța în 1803.

RYŪKYŪ 1. (NANSEI sau NANSEI-SHOTO), lanț insular japonez în V Oc. Pacific, extins pe 970 km lungime, pe direcție NE-SV, între ins. Kyūshū (în NE)și Taiwan (în SV), separând Marea Chinei de Est de Oc. Pacific; 2,2 mii km². Este formată din 55 ins. de natură vulcanică și coraligenă, grupate în cinci arh. (Ōsumi, Tokara, Amami, Okinawa și Sakishima) care aparțin din punct de vedere ad-tiv de prefectura Okinawa (din 1972), cu centrul ad-tiv la Naha (ins. Okinawa). Relief predominat deluros, cu alt. medii de 300-500 m. Alt. max.: 980 m (în ins. Tokara). Climă subtropicală în N și tropicală în S, caracterizată prin multe taifunuri. Păduri tropicale. Plantații de ananas, bananieri, pomi fructiferi. Culturi de orez, trestie de zahăr ș.a. Pescuit. În Ev. med. timpuriu R. forma un regat independent. Sanctuarele și castelele regale au fost incluse (din 2000) în lista Patrimoniului cultural universal. Din sec. 14 și până în sec. 19, R. a fost subiect de dispută între China și Japonia, în 1879, R. revenind integral Japoniei. În 1945, R. a trecut sub administrația S.U.A., iar în 1953, grupul Amami a fost returnat Japoniei, iar la 15 mai 1972, grupul Okinawa. 2. Fosă în V Oc. Pacific, la E de lanțul insular cu același nume, extinsă pe 2.250 km lungime și 60 km lățime. Ad. max.: 7.507 m (aceasta aflându-se la 90 km S de ins. Okinawa).

SAINT CROIX (în sp.: Santa Cruz), ins. americană în Antilele Mici, în M. Caraibilor, cea mai mare din arh. Virgine, situată la 105 km SE de Puerto Rico; 218 km²; 37 km lungime; 10 km lățime max. Orașe pr.: Christiansted, Frederiksted. Relief deluros în partea de V, extins paralel cu țărmul, care culminează în Blue Mountain (1.090 m alt.). Pescuit. Plantații de trestie de zahăr. Turism. Descoperită în 1493 de Cristofor Columb. Stăpânită, succesiv, pentru scurt timp de olandezi, englezi, spanioli și francezi. Cumpărată de danezi în 1733 și apoi vândută S.U.A. în 1917. În 1989, ins. a fost devastată de un puternic uragan.

SAINT JOHN [sənt dʒón] 1. Oraș în SE Canadei (New Brunswick), situat la gura de vărsare a fl. Saint John în G. Fundy, la 940 km NE de Montréal; 72,5 mii loc. (2000). Port comercial și de pescuit. Aeroport. Șantier naval. Rafinărie de petrol. Ind. petrochimică, a celulozei și hârtiei, textilă, de prelucr. a lemnului și alim. (conserve de pește, zahăr). Stațiune balneară. Turism. Universitate. Muzeu. de istorie, artă și științele naturii. Biserică (Stone Church, 1824); clădirea Tribunalului (1826). Zona actualului oraș a fost vizitată pentru prima oară la 24 iun. 1604 de exploratorul francez Samuel de Champlain, care l-a botezat Saint-Jean (devenit ulterior Saint John), pentru că acea zi (24 iun.) era ziua de naștere a lui Ioan Botezătorul. Așezarea s-a dezvoltat după 1783 (când aici s-au stabilit c. 4.000 de loialiști americani) și a fost confirmat (1785) ca primul oraș din Canada. A suferit mari distrugeri în urma devastatorului incendiu din 1877. 2. Ins. americană în arh. Virgine, în M. Caraibilor, la 130 km E de San Juan din ins. Puerto Rico; 52²; 14 km lungime și 8 km lățime maximă. Țărm neregulat cu multe golfuri. Alt. max.: 389 m (Bordeaux Mountain). Orașe pr.: Cruz Bay, Coral Bay. Descoperită de Cristofor Columb în 1493. Revendicată de danezi în 1684, care s-au stabilit aici în 1716, ca plantatori de trestie de zahăr. Cumpărată de americani în 1917.

SAINT VINCENT și GRENADINELE (Sfântul Vincențiu și Grenadinele), stat în America Centrală insulară (Arh. Antilele Mici), în SE M. Caraibilor; 389,3 km²; 117.500 loc. (2005). Limba oficială: engleza; uzuală: creola-engleza. Religia: creștină (anglicani 41,6%, protestanți 21,2%, romano-catolici 10,7%) 73,5%, hindusă 3,3%, islamică 1,5% ș.a. Capitala: Kingstown. Orașe pr.: Layou, Chateaubelair, Georgetown. Este format din 32 de ins. și insulițe, mai mare fiind ins. St. Vincent (345 km²); celelalte 7 ins. (în total 44 km²) – între care Bequia, Mustique și Canouan fac parte din miniarhipelagul Grenadinelor de Nord împărțit cu statul vecin Grenada. Ins. principală este dominată de vulcanul activ La Soufrière (1.234 m) cu erupții dezastruoase în 1821, 1902 și 1979. Climă tropical-oceanică, cu două anotimpuri, cel ploios fiind mai-nov., perioadă în care sunt active și cicloanele tropicale care periodic provoacă pagube recoltelor și alte dificultăți ec. Pădurea tropicală ocupă c. 1/4 din terit., pentru prezervarea mediului natural fiind declarate mai multe rezervații naturale (forestiere și de avifaună). Având ca specific agricultura de plantație (mai ales bananieri) economia St. V. și G. și-a modificat serios structura în ultimele decenii. Alături de culturile comerciale: bananieri, cocotieri, citrice, cafea, cacao, mango, arahide, trestie de zahăr, mirodenii (nucșoară), se întâlnesc culturi pentru consumul intern precum batate, manioc, igname, porumb, legume. St. V. și G. sunt primul producător mondial de Maranta arundinacea din rizomii căreia se obține o varietate de amidon (arrowroot). Se cresc: ovine, porcine, caprine, bovine, iar pescuitul și-a pierdut din importanță. Ind. s-a diversificat, și este tot mai mult orientată către export. Ind. prelucrătoare produce: energie electrică, textile și confecții, mobilă, articole de sport, lapte, carne, zahăr, ulei de cocos și de arahide, bere ș.a. În diversificarea surselor de venit, un rol important îl joacă taxele rezultate din înregistrarea și prezența (adesea o simplă adresă poștală) a firmelor străine (off-shore) precum și cele încasate ca urmare a folosirii de către numeroase nave străine (din 54 de țări, inclusiv România) a pavilionului de complezență. Căi rutiere: 830 km (2002). Principalul port și aeroport este Kingstown. Turismul în parte prin intermediul vaselor de croazieră a devenit principala sursă de valută a țării, depășind de peste două ori veniturile obținute din exporturi. Principale zone și obiective: Capitala și împrejurimile, vulcanul La Soufrière, ins. Grenadine unde se află numeroase spații de cazare și agrement. Moneda: 1 Eastern Carribean Dollar = 100 Cents. Export: banane, făină, orez, taro, amidon de arrowroot, rachete de tenis; reexporturi. Pr.v parteneri: Marea Britanie, S.U.A., Trinidad și Tobago. – Istoric. Descoperit de Cristofor Columb în 1498 (în ziua de Sfântul Vicențiu, de unde și numele), St. V. și G. devine colonie engleză în 1783, iar în 1979 își proclamă independența de stat în cadrul Commonwealth-ului. Membru al O.N.U. (16 sept. 1980). Prim-min. Robert Milton Cato (1979-1984). Liderul Noului Partid Democrat, James F. Mitchell, prim-min. (din 30 iul. 1984) cedează puterea (oct. 2000) lui Arnhim Ulrich Eustace, noul lider al Noului Partid Democrat, înlocuit în funcția de prim-min. de Ralph Gonsalves, ca urmare a câștigării alegerilor legislative din 28 mart. 2001. Monarhie constituțională.

SAINT KITTS și NEVIS, Federația ~ (Federația of Saint Kitts and Nevis), stat în America Centrală Insulară (arh. Antilele Mici), în E M. Caraibilor; 269,4 km²; 38.900 loc. (2005). Limba oficială: engleza; uzuală: creola-engleza. Religia: creștină (anglicani 25,2%, metodiști 25,2%, penticostali 8,4%, romano-catolici 6,7% ș.a.) 91,3%, hindusă 1,5% etc. Capitala: Basseterre. Orașe pr.: Charlestown, Sandy Point Town. Terit. statului este format din două ins. mai mari (ce au dat și numele federației) – Saint Kitts/Saint Christopher (176 km²), Nevis (93,2 km²) – și mai multe insulițe coraligene adiacente. Ins. Saint Kitts are o formă alungită și este separată de ins. Nevis printr-un braț de mare (lat de 3 km) numit The Narrows. Relief muntos, de origine vulcanică, cu alt. max. (Liamuiga Mount, 1.156 m) în ins. Saint Kitts, care prezintă – în extremitatea sudică – un sector mai jos (Great Salt Pond). Climă tropical-oceanică, cu două anotimpuri (cel ploios mai-nov., perioadă în care sunt prezente cicloane tropicale – ex. Hugo, 1980). Pădurea tropicală, cu esențe prețioase ocupă c. 15% terit. S.K. și N. sunt un caz tipic pentru mini-statele caraibiene care – pornind de la o economie dominată timp de sec. de agricultura de plantații (mai ales de trestie de zahăr) – s-au transformat în ultimele decenii în destinații favorite de vacanță în adevărate paradisuri fiscale. Ind. prelucrătoare produce: energie electrică, componente electronice, încălțăminte, confecții, zahăr, ulei de cocos și de arahide, margarină, bere, băuturi nealcoolice ș.a. Agricultura are ca specific cultura trestiei de zahăr, însoțită de alte culturi cu producții aproape simbolice: palmieri de cocos, batate, igname, legume, pepeni verzi, arahide și bumbac. Se cresc: bovine, porcine, ovine, caprine. Căi rutiere: 320 km (1999). Aeroporturi: Basseterre, Newcastle. Turismul asigură peste 50% din PIB și dispune de o infrastructură modernă. Principalele zone și obiective turistice: în ins. Sk. Kitts – excelentele plaje, mai extinse în partea S-E (Half Moon Bay, Turtle Bay, Caloe Bay ș.a.), fortificația britanică Brimstone Hill supranumită „Gibraltarul Indiilor de Vest” realizată în sec. 18 – exemplu tipic de arhitectură militară europeană practicată în coloniile din Antile – inclusă din 1999 în Patrimoniul cultural universal, capitala Basseterre (Berkley Memorial, Independence Square ș.a.); în ins. Nevis – catedrala St. James (cea mai veche din Antilele Mici), biserica St. John (în care s-a celebrat căsătoria amiralului H. Nelson cu Frances Nisbet), „Nelson Museum”, izvoarele termale de la Bath. Moneda: 1 Eastern Carribean Dollar = 100 Cents. Export (2004): componente electronice, zahăr brut, subansamble pentru telecomunicații ș.a. Pr. parteneri: S.U.A., Canada, Portugalia, Marea Britanie. Import: utilaje ind., produse agro-alimentare, produse chimice, produse petroliere ș.a. Pr. parteneri: S.U.A., Italia, Trinidad și Tobago, Marea Britanie, Danemarca. – Istoric. Locuite de amerindieni caribi, ins. S.K. și N. sunt descoperite de Cristofor Columb în 1493. Pe ins. St. Christopher (St. Kitts), englezii fundează, în 1623, prima așezare durabilă în Indiile Occidentale; în sec. 17-18, ins. sunt viu disputate între Anglia și Franța, fiind recunoscute oficial colonie engleză prin Tratatul de la Versailles (1783). Urmații sclavilor negri din sec. 17-19 formează astăzi pop. majoritară a ins. În perioada 1871-1956, S.K. și N., împreună cu Anguilla, sunt unite ad-tiv în Ins. Leeward, între 1958 și 1962 fac parte din Federațiile Indiilor de Vest, iar după dizolvarea acesteia devin, în 1967, terit. autonom, membru al Asociației Indiilor de Vest și al Comunității Antilelor; Anguilla rupe, la 19 sept. 1980, legăturile ad-tive cu S.K. și N. La 19 sept. 1983, S.K. și N. își proclamă independența în cadrul Commonwealth-ului și sunt admise, la 23 sepr. 1984, ca al 158-lea stat membru al O.N.U. În iun. 1996, Vance Amory, premierul din Nevis, și-a exprimat opțiunea pentru proclamarea independenței acestei ins., până în prezent parte a statului S.K. și N. La 13 oct. 1997, Parlamentul din Nevis decide separarea politică de guvernul central de la Bassaterre, hotărâre nevalidată de referendumul organizat la 11 aug. 1998, întrucât nu s-a întrunit majoritatea de 2/3 din sufragii în favoarea secesiunii. În alegerile din 25 oct. 2004, Partidul Laburist, aflat la putere, obține 7 din cele 11 mandate ale Parlamentului; Denzil Douglas, premier din iul. 1995, obține un nou mandat în fruntea guvernului. Monarhie constituțională.

SICHUAN [sîtziuan], prov. în SV Chinei, în bazinul superior al fl. Yangzi; 487 mii km²; 82,3 mil. loc. (2000). Centrul ad-tiv: Chengdu. Expl. de cărbuni, min. auroargentifere, min. de fier, cupru, stibiu și molibden, de sare și forestiere. Cereale, legume, fructe, citrice, bumbac, tutun, trestie de zahăr, batate; creșterea animalelor. Sericicultură.

SINALOA, stat în NV Mexicului, extins pe c. 560 km lungime de-a lungul țărmului G. California și al Oc. Pacific, la poalele V ale munților Sierra Madre Occidental; 58,3 mii km²; 2,5 mil. loc. (2000). Centrul ad-tiv: Culiacán. Expl. forestiere și de min. de fier și de plumb. Culturi de bumbac, trestie de zahăr, tutun, cereale, legume ș.a. Creșterea animalelor. Plantații de arbori de cauciuc, de cafea și de fructe tropicale.

LOMBOK, insulă indoneziană în arh. Sondele Mici, între ins. Bali (la V) și Sumbawa (la E); 4,7 mii km². Orașe pr.: Mataram, Bayan, Selong. Relief muntos, asociat cu podișuri și câmpii litorale. Alt. max.: 3.726 m (vulcanul Rindjani). Climat ecuatorial-musonic și păduri ecuatoriale. Orez, bumbac, porumb, trestie de zahăr, tutun. Pescuit.

LUZON, cea mai mare ins. a arh. Filipine; 108,2 mii km². Orașe pr.: Manila, Quezon City, Baguio, Lucena, Naga, Legaspi. Relief muntos vulcanic, cu o cordilieră în centru. Alt. max.: 2.928 m (vf. Pulog). Îngustă câmpie litorală. Climat subecuatorial cu precipitații bogate (2.000-3.000 mm/an) și cu vegetație caracteristică de păduri și savane. Expl. de min. de fier, cupru, crom, mangan, aur, cărbuni, petrol și gaze naturale. Trestie de zahăr, porumb, tutun, cocotieri, abaca.

MALANG, oraș în Indonezia, în ins. Java, situat la poalele de NV ale vulcanului Semeru, la 450 m alt., la 85 km S de Surabaja; 763,4 mii loc. (1996). Nod de comunicații. Aeroport. Ind. metalurgică, textilă, de prelucr. a lemnului și tutunului. Ceramică. Piață pentru cauciuc, tutun, trestie de zahăr, orez, porumb, cherestea. Universitate (1957). Grădină botanică. Stațiune climaterică.

MANȘŪRAH, Al ~, oraș în NNE R.A. Egipt, în delta Nilului, pe malul dr. al brațului Damietta; 371 mii loc. (1992). Nod feroviar. Ind. alim. și textilă. Piață agricolă (orez, bumbac, trestie de zahăr). Universitate (1972). Fundat, în 1221, de sultanul al-Malik al Kāmil.

MARACAY, oraș în partea de N a Venezuelei, centru ad-tiv al statului Aragua, situat pe râul cu același nume, la 4 km de țărmul lacului Valencia, la 445 m alt., pe șoseaua panamericană; 384,8 mii loc. (1992). Nod rutier. Aeroport. Ind. alim. (preparate din carne, zahăr), textilă, mat. de constr., a hârtiei, pielăriei și încălțămintei, chimică, de prelucr. a lemnului. Piață agricolă (cafea, cacao, trestie de zahăr, tutun). Fundat de călătorul spaniol Pérez de Almarza în sec. 17.

ESPÍRITO SANTO [ișpíritu sãtu], stat în E Braziliei, la Oc. Atlantic; 45,7 mii km²; 2,6 mil. loc. (1980). Relief muntos (alt. max. 1.879 m). Trestie de zahăr, cacso, copra, lemn.

FALCÓN, stat în NE Venezuelei; 24,8 mii km²; 599,2 mii loc. (1991). Centrul ad-tiv: Coro. Expl. de petrol, de gaze naturale și forestiere. Trestie de zahăr, cafea, cacao, cereale. Creșterea animalelor.

FAYYÜM, Al ~ 1. Oază în NE Deșertului Libiei, la V de Nil (Egipt); este o depresiune sub nivelul mării (- 44 m) străbătută de numeroase canale de irigații, alimentate de Nil; în NE se întinde lacul Birkat-Qarūn. Cereale, bumbac, citrice, măslini, smochini, trestie de zahăr. Crânguri de curmali și palmieri. Viticultură. Creșterea animalelor. Vestigii neolitice; construcții ale faraonilor din dinastia XII (sec. 19-18 î. Hr.), între care necropola lui Amenemhat III, cunoscută sub numele de „Labirint”. În necropola orașului roman (sec. 1-4 d. Hr.) au fost descoperite portrete funerare pictate pe lemn, sinteză a tradițiilor elenistice și a celor orientale, care au deschis drumul spre iconografia bizantină. 2. Oraș în Egipt, la V de Nil; 212,5 mii (1986). Ind. bumbacului, tutunului și pielăriei.

FIJI 1. Dominionul F. (Viti /Dominion of Fiji/ Matanitu ko Viti), stat în SV Oc. Pacific, la S de Ecuator, cuprinzând arhipelagul cu același nume, format din c. 300 insule (din care 100 sunt nelocuite), cele mai mari, Viti Levu și Vanua Levu, dețin împreună 87% din terit. țării; 18,3 mii km²; 762 mii loc. (1993). Limba oficială: engleza; limbi uzuale: hindi și fijana. Religia: creștină (metodiști și catolici 52,9%), hindusă (38,1%), islamică (7,8%). Cap.: Suva. Este împărțit în patru diviziuni și 15 prov. Relief cu munți vulcanici (alt. max. 1.323 m, în ins. Viti Levu) și câmpii litorale în insulele mai mari; insulele mici sunt atoli cu întinse plaje nisipoase și pâlcuri de cocotieri. Climat tropical-umed (1.800-3.000 mm/an); cicloni devastatori afectează uneori insulele. Păduri tropicale dense (64,9% din terit. țării). Expl. de min. auro-argentifere (2.810 kg aur, 1991). Se cultivă trestie de zahăr (3,4 mil. t, 1991), orez (33 mii t, 1991), manioc, igname; mici supr. cu bananieri, cocotieri (239 mii t nuci de cocos, 1991), ananas. Pescuit (35 mii t, 1990). Ind. alim. (zahăr 389 mii t, 1991, copra, uleiuri vegetale, lactate ș.a.), ind. lemnului (cherestea). C. f. (1991): 820 km. Căi rutiere (1990): 4.821 km. Flota comercială: 50 mii t. d. w. (1991). Moneda: 1 dollar fijian = 100 cents. Export (1990): zahăr, conserve de pește, copra ș.a. Import (1990): combustibili, produse alim., bunuri de larg consum ș.a. – Istoric. Descoperite, în 1643, de navigatorul olandez A.J. Tasman, ins. F. au devenit, în 1874, colonie britanică; în 1944 obțin statut de autonomie internă. În 1970 se proclamă stat independent. În viața politică a țării, ca urmare a tensiunilor dintre populația melaneziană și cea indiană, intervin militarii, care proclamă F. republică (oct. 1987) și retragerea din Commonwealth. Republică prezidențială. Activitatea legislativă este exercitată de președinte și de un parlament bicameral, compus din Senat și Camera Reprezentaților, iar cea executivă de președinte și de Consiliul Executiv, condus de liderul partidului majoritar în Camera Reprezentaților. 2. Mare în SV Oc. Pacific între Arh. Fiji, Noua Caledonie, Noua Zeelandă, Norfolk și Kermadec; 2,6 mil. km². Ad. medie: 3.250 m. Ad. max.: 6.638 m. Temp. apei: 18-28°C. Salinitate: 34,5-35,5‰.

FLORIDA 1. Pen. în SE Americii de Nord, între G. Mexic și Oc. Atlantic; 115 mii km². Relief de câmpie joasă, mlăștinoasă. uneori colinară, cu numeroase fenomene carstice. Țărm lagunar, mărginit de recife coraligene. Climă subtropicală în N și tropicală umedă în S. Parcul național Everglades. 2. Stat în SE S.U.A.; 151,9 mii km²; 13,7 mil. loc. (1993). Centru ad-tiv: Tallahassee. Orașe pr.: Miami, Jacksonville. Expl. de fosforite. Citrice, ananas, trestie de zahăr, tutun, cereale (orez, porumb), bumbac. Legumicultură. Creșterea animalelor (bovine, porcine). Produse chim., mașini electrice, hârtie. Numeroase stațiuni balneare (Miami Beach, Fort Lauderdale, Daytona Beach etc.). Turism. Pescuit. Centrul spațial de la Cape Canaveral. 3. Str. între Pen. Florida, ins. Cuba și arh. Bahamas, care leagă G. Mexic cu Oc. Atlantic; Lungime: 570 km. Lățime minimă: 80 km. Ad.; între 567 și 2.084 m. 4. Curent marin cald, care se formează în G. Mexic; scaldă coastele pen. cu același nume și se continuă cu Golfstrom-ul. Viteza: 10 km/h. Temperatura apei: 24-28°C.

FUJIAN, prov. în E Chinei, în dreptul str. Taiwan; 123,1 mii km²; 30,8 mil. loc. (1992). Centrul ad-tiv: Fuzhou. Expl. de cărbuni, min. de fier, wolfram, aur, grafit, cupru și plumb. Trestie de zahăr, ceai, orez, tutun, arbori de camfor etc. Sericicultură.

GABON, Republica Gaboneză (République Gabonaise), stat în partea central-vestică a Africii, cu largă ieșire la Oc. Atlantic (950 km); 267,7 mii km²; 1,28 mil. loc. (1993). Limba oficială: franceza; uzuală: fang (bantu). Religia: creștină (catolici 65,2%, protestanți 18,8%), animistă (2,9%). Cap.: Libreville. Orașe pr.: Port-Gentil, Franceville, Lambaréné. Este împărțit în nouă regiuni administrative. Trei trepte de relief: câmpia litorală (în V), zona muntoasă (alt. max. în vf. Mont Iboundji: 1.575 m) în centru, podișurile drenate de fl. Ogooué (în E). Climă ecuatorială, vegetație luxuriantă, păduri cu esențe valoroase (okoumé, ozigo, acaju, abanos) ocupând 74,7% din terit. țării (lemn – 4,3 mil. m³, 1991). Expl. de petrol (13,8 mil. t, 1990), gaze naturale, min. de mangan (1,2 mil. t, 1989, locul 3 în lume), uraniu (870 t, 1989), aur; importante zăcăminte de min. de fier. Ind. de prelucr. a lemnului (cherestea, placaje, furnire), a produselor agricole (zahăr, ulei de palmier ș.a.). Agricultura se practică pe 1,7% din terit. țării: manioc, batate, yams, porumb, trestie de zahăr (210 mii t, 1991), banane (9 mii t, 1991), arahide, cacao, cafea. Pescuit: 17,6 mii t pește (1990). C. f. (1991): 668 km. Căi rutiere (1991): 7,3 mii km. Moneda: 1 franc C. f. a. = 100 centimes. Export (1989): petrol brut, lemn brut și prelucrat, min. de mangan, uraniu ș.a. Import (1989): utilaje ind. și mijloace de transport, produse agro.-alim., bunuri de larg consum ș.a. – Istoric. În sec. 15, litoralul G. este explorat de navigatorii portughezi; în 1839, francezii fondează prima așezare pe malul stâng al estuarului G. Ocupat de trupele franceze la sfârșitul sec. 19, G. este inclus în 1886 în colonia Congo Francez, iar din 1910, în componența Africii Ecuatoriale Franceze. În 1958, G. a devenit republică autonomă, în cadrul Comunității Franceze. În 1960 s-a proclamat rep. independentă. În 1993 au loc primele alegeri libere multipartite, câștigate de Omar Bongo (la putere din 1967). Republică prezidențială. Activitatea legislativă este exercitată de președinte și de un parlament unicameral (Adunarea Națională), iar cea executivă de președinte și de Consiliul de Miniștri.

GALÁPAGOS (COLÓN), arh. vulcanic în Oc. Pacific situat la Ecuator, la 950 km de țărmurile Ecuadorului, constituind, din 1832, un terit. insular al acestuia; 8 mii km²; 9,8 mii loc. (1990). Alcătuit din 61 de insule și insulițe. Ins. pr.: Isabela, Ferdinandina, Santa Cruz. Centrul ad-tiv: Puerto Baquerizo Moreno. Relief de vulcani stinși și activi. Climă secetoasă. Vegetație xerofită. Floră (peste 200 de specii) și faună cu multe endemisme (broaște țestoase uriașe, iguane, păsări), studiate în 1835 de Ch. Darwin, care l-au ajutat în conturarea teoriei sale evoluționiste. Plantații de trestie de zahăr, bananieri, ananas. Guano. Pescuit. Parc național (din 1936; 691,2 ha), patrimoniu al umanității (1979), rezervație naturală a biosferei. Stațiunea de cercetări științifice „Charles Darwin” (1964). Turism.

GOIAS, stat în centrul Braziliei; 340,2 mii km²; 4 mil. loc. (1991). Centrul ad-tiv: Goiânia. Expl. de min. de fier, nichel, titan, aur și forestiere. Tutun, bumbac, porumb, cacao, cafea și trestie de zahăr. Creșterea bovinelor.

GOVERNADOR VALADARES, oraș în E Braziliei (Minas Gerais), la NE de Belo Horizonte; 230,4 mii loc. (1991, cu suburbiile). Nod de comunicații. Expl. de mică și beril. Ind. lemnului și alim. Centru comercial (cafea, trestie de zahăr, orez). Întemeiat în 1808. Vechiul nume: Figueira.

GRAMINÉE (< fr. {i}; {s} lat. gramineus „ de iarbă”) s. f. pl. Familie de plante monocotiledonate, erbacee, rareori lemnoase (bambusul), cu rădăcina fasciculată, cu tulpina formată din noduri și internoduri, de obicei lipsită de așezate câte una sau mai multe în spiculețe, acestea fiind grupate în spice, raceme, panicule etc., și cu frunze cariopse, bogate în albumen făinos. Cuprinde plante cultivate, cu mare importanță economică (ex. grâul, porumbul, secara, ovăzul, orzul, trestia de zahăr ș.a.) și plante spontane, care intră în compoziția pajiștilor, dar și în buruieni.

GRAN CANARIA, ins. în Oc. Atlantic, în arh. Canare (Spania); 1,5 mii km²; 464,6 mii loc. (1989). Oraș pr.: Las Palmas. Țărmuri înalte, stâncoase. Relief muntos cristalin (1.950 m). Culturi irigate, trestie de zahăr, legume, banane, tutun. Viticultură și pomicultură. Pescuit. Turism.

GRENADA, Statul ~ (State of Grenada), stat în America Centrală insulară ce include insula omonimă (305 km²), ins. Carriacou, St. Andrew ș.a., toate în S Arh. Antilele Mici; 344 km²; 91 mii loc. (1993). Limba oficială: engleza. Religia: creștină (catolici 64%, anglicani 21%, protestanți 13%). Cap.: Saint George’s. Este împărțit în opt Consilii locale. Relief muntos (alt. max. 840 m). Climă tropical-umedă (precipitații între 1.500 și 5.000 mm/an), cu frecvente cicloane, adesea devastatoare. Resurse agricole: banane, mirodenii (nucșoară), nuci de cocos, trestie de zahăr, cacao, bumbac. Pescuit: 2.000 t (1991). Turism (289 mii turiști, 1991). Nu are c. f. Moneda: 1 dollar East Caribbean = 100 cents. Export (1991): mirodenii, cacao, banane, textile ș.a. Import (1991): produse agro-alim., utilaje ind., bunuri de larg consum, mijloace de transport ș.a. – Istoric. Descoperită în 1498 de Cristofor Columb (care a botezat-o Conceptión), G. a fost colonizată la mijlocul sec. 17 de francezi. În 1783 a devenit colonie britanică, iar în 1967, stat asociat cu Marea Britanie. În febr. 1974, G. devine stat independent, membru în Commonwealth. În urma unei lovituri de stat (mart. 1979), puterea a fost preluată de M. Bishop, care conduce un guvern cu orientare de stânga. În oct. 1983, după înlăturarea și apoi asasinarea lui M. Bishop, puterea a trecut în mâinile unui Consiliu Militar Revoluționar, înlocuit după câteva zile, în urma intervenției unor trupe străine (inclusiv ale S.U.A.), de un guvern provizoriu, până la alegerile generale din 1984. Șeful statului este, de iure, regina Marii Britanii, reprezentată de un guvernator general. De facto, statul este condus, din 1984, de un parlament bicameral, cuprinzând Senatul, desemnat de guvernatorul general, și Camera Reprezentanților.

GUADELUPA (GUADELOUPE [guadelúp]), grup de insule în Arh. Antilelor Mici (M. Caraibilor); 1,7 mii km²; 400 mii loc. (1992). Ins. pr.: Grande-Terre, Basse-Terre și Marie-Galante. Centrul ad-tiv: Basse-Terre. Oraș pr.: Pointe-à-Pitre. Relief vulcanic și calcaros. Alt. max.: 1.467 m (vulcanul Grande Soufrière). Climă tropicală umedă. Trestie de zahăr (10.000 ha din supr. cultivată, 1990), arbori de cafea și cacao, citrice. vanilie, ananas, manioc, batate. Creșterea animalelor. Fabrici de zahăr (30 mii t, 1990) și rom. Descoperită de Columb în 1493, G. a fost colonizată de francezi (1635); ocupată în mai multe rânduri de Anglia, a revenit Franței în 1816. Din 1946, devine departament de peste mări al Franței.

GUAM, ins. vulcanică în V Oc. Pacific, în arh. Mariane, la 5.000 km V de Hawaii; 541 km²; 143 mii loc. (1993). Centrul ad-tiv: Agaña. Cocotieri, bananieri, batate, manioc, trestie de zahăr. Creșterea porcinelor și bovinelor. Pescuit. Aici s-a înregistrat cea mai joasă presiune atmosferică de pe glob (657,9 mm, în 1958). Nod de linii aeriene, de navigație, de cabluri transpacifice; baze maritime și aeriene ale ale S.U.A. Descoperită în 1521 de Magellan. Ocupată de spanioli în 1668, a fost cedată S.U.A. în urma Războiului hispano-american din 1898. În timpul celui de-al doilea război mondial, G. a fost ocupată de japonezi (1941-1944). Din 1950, teritoriu „neîncorporat” al S.U.A., administrat de Departamentul de Interne. Activitatea legislativă este exercitată de guvernator și de Consiliul Legislativ, iar cea executivă, de consiliul Executiv, condus de guvernator.

GUANAJUATO [guanahuáto] 1. Stat în Mexic; 30,5 mii km²; 4 mil. loc. (1990). Expl. miniere (argint, aur, plumb, zinc, cupru, mercur) și forestiere. Cereale și trestie de zahăr. Creșterea animalelor. 2. Oraș în centrul Mexicului, la 2.050 m alt., la NV de Ciudad de México, centru ad-tiv al statului cu același nume; 73,1 mii loc. (1990). Expl. de min. auro-argentifere. Prelucr. primară a min. Universitate (1732).

GUANGDONG, prov. în SE Chinei; 197,1 mii km²; 64,4 mil. loc. (1992). Centrul ad-tiv: Guangzhou. Expl. forestiere (c. 40% din supr. prov. este ocupată de păduri); expl. de cărbune, min. de fier, mangan, șisturi bituminoase, wolfram. Ind. zahărului (c. 50% din prod. țării). Orez (două-trei recolte pe an), trestie de zahăr, porumb, batate etc. Sericicultură. Pescuit.

GUANGXI ZHUANG [guaŋsi-tguaŋ], reg. autonomă în SE Chinei; 220,4 mii km²; 42,2 mil. loc. (1990). Centrul ad-tiv: Nanning. Expl. de cărbune. Orez (două recolte anuale), bumbac, arahide, tutun, trestie de zahăr și hevea. Creșterea animalelor.

GUERRERO [gherréro], stat în S Mexicului; 64,3 mii km²; 2,6 mil. loc. (1990). Centrul ad-tiv: Chilpancingo. Expl. forestiere. Porumb, cafea, trestie de zahăr și citrice. Creșterea bovinelor.

GUIZHOU, prov. în S Chinei; 174 mii km²; 33,1 mil. loc. (1992). Centru ad-tiv: Guizhou. Expl. forestiere și de min. de mercur, fier, bauxită, cărbune. Sfeclă și trestie de zahăr. Citrice.

GUYANA FRANCEZĂ, posesiune franceză (departament de peste mări al Franței) pe țărmul de NE al Americii de Sud; 91 mii km²; 114,8 mii loc. (1990). Limba oficială: franceza. Centrul ad-tiv: Cayenne. Oraș pr.: Kourou. Relief de podiș, care trece spre o câmpie litorală. Climă caldă și umedă. Trestie de zahăr, cafea, cacao și banane; culturi de manioc, porumb, tutun, orez. 81% din terit. este acoperit cu păduri. Expl. forestiere (esențe tari). Zăcăminte de aur (870 kg, 1990) și de bauxită. Distilerii de rom. Moneda: 1 franc francez = 100 centimes. Export: lemn, aur, rom, caca, banane. Import: produse ind. și alim. La Kourou (pe țărmul Oc. Atlantic) s-a înființat, în 1966, centrul de lansare a sateliților europeni cu ajutorul rachetelor „Ariane”, aparținând Agenției Spațiale Europene. – Istoric. Descoperită în 1499, a fost cucerită inițial de olandezi (1654), iar apoi, alternativ, s-a aflat sub stăpânire franceză, olandeză, engleză; din 1817, definitiv, sub cea franceză. Insalubră și neospitalieră, G. F. a devenit loc de deportare (1794-1938). Potrivit Constituției franceze din 1946, G. F. a fost declarată departament de peste mări, parte integrantă a Franței. Activitatea legislativă este exercitată de Adunarea Națională și Senatul Franței, precum și de un parlament propriu (Consiliul Regional), iar cea executivă de prefect și de Consiliul General.

DOMINICA, Uniunea ~ Commonwealth of ~), stat în America Centrală insulară, constituit din insula vulcanică omonimă, în partea centrală a arh. Antilele Mici (M. Caraibilor); 740 km²; 73,9 mii loc. (1993). Limba oficială: engleza. Religia: creștină (catolici 67,4%, anglicani, metodiști). Cap.: Roseau. Este împărțită în 10 regiuni (parishes). Orașe pr.: Portsmouth, Marigot. Relief muntos (alt. max.: 1.433 m în vf. Morne Diablotin). Climă tropical-oceanică; temperaturi ridicate (26-28°C), precipitații bogate (2.500-5.000 mm/an); frecvente cicloane tropicale, uneori devastatoare. Vegetație luxuriantă. Plantații de bananieri (67 mii t banane, 1991), coctieri, citrice, trestie de zahăr, mango, cacao ș.a. Creșterea animalelor: porcine, caprine. Prelucr. produselor agricole (uleiuri vegetale, rom, copra, sucuri ș.a.). Turism: 55 mii turiști (1991). Moneda: 1 East carribean dolar = 100 cents. Nu are căi ferate. Căi rutiere (1988): 756. Export (1990): banane, ulei de cocos, citrice ș.a. Import (1990): echipament ind. și mijloace de transport, produse alim. și agricole, combustibili, bunuri de larg consum ș.a. – Istoric. Descoperită de Cristofor Columb în 1493, disputată între francezi și englezi, devine colonie britanică în 1763. În 1956 obține autonomie internă; în 1958-1962 a fost membră a Federației Indiilor de Vest; în 1967 primește statutul de stat asociat cu Marea Britanie. La 3 nov. 1978 își proclamă independența ca republică membră în Commonwealth. Activitatea legislativă este exercită de președinte și un parlament unicameral (Camera Adunării), iar cea executivă de președinte și de un cabinet condus de liderul partidului majoritar în Camera Adunării.

*melásă f., pl. e (fr. mélasse, d. sp. melaza, d. miel, mĭere). Substanță sirupoasă care rămîne după rafinarea zahăruluĭ: din melasele de trestie de zahăr se face rom.

LIMEIRA, oraș în SE Braziliei (São Paulo), la 129 km NV de São Paulo; 207,4 mii loc. (1991). Ind. alim. Centrul unei regiuni de cultură a arborilor de cafea și portocalilor, a bumbacului, trestiei de zahăr ș.a. A primit statu de oraș în 1863.

MARIANE 1. Insulele ~, arhipelag în V Oc. Pacific, în NV Microneziei, la 2.400 km E de Filipine, extins sub forma unui arc de cerc lung de 900 km; 1.018 km¹. Este format din 15 insule vulcanice mari și numeroase insulițe coraligene, dintre care cele mai importante sunt: Guam (541 km²), Saipan (181 km²), Sarigan, Anatahan, Pagan, Guguan, Arihan, Aguijan, Tinian și Rota. Centrul ad-tiv: Susupu (ins. Saipan). Climă tropical-oceanică. Păduri tropicale umede și savane. Cocotieri, bumbac, citrice, banane, trestie de zahăr. Pescuit. Zăcăminte de sulf, de fier și mangan. Descoperit de Magellan în 1521 și numit de acesta Islas de los Ladrones, denumire schimbată în 1668 – Las Mariana – în onoarea reginei Spaniei, Mariana de Austria, văduva lui Filip IV. Vândute de Spania germanilor (1899), au trecut sub mandat japonez. Teritoriu aflat sub tutela O.N.U. (1947-1975), administrat de S.U.A. (1947-1986), cu excepția ins. Guam (posesiune a S.U.A. din 1898); din 1976, devine stat liber asociat cu S.U.A. În timpul celui de-al doilea război mondial, în apele teritoriale ale M. s-a desfășurat (iun.-iul. 1944) o puternică bătălie navală între flota americană și cea japoneză, încheiată cu victoria celei dintâi. 2. Fosă oceanică în V Oc. Pacific, cu o lungime de 2.550 km; ad. max.: 11.033 m (descoperită în 1951 de nava americană „Challanger” și măsurată ca având această adâncime de către vasul sovietic „Viteaz”, în anul 1957). În 1960, J.L. Picard și D. Walsh, la bordul batiscafului „Trieste”, au atins adâncimea de 11.520 m.

MARTINICA (MARTINIQUE), insulă în arh. Antilelor Mici, în partea de N a lanțului Insulele Vântului; 1,1 mii km². Centrul ad-tiv: Fort-de-France. Relief vulcanic, cu alt. max. de 1.397 m (vf. Motagne Pelée). Climă tropicală umedă. Pădurile ocupă 24% din supr. insulei. Trestie de zahăr (1/5 din supr. cultivată), bananieri, arbori de cafea, cacao, ananas. Creșterea bovinelor. Pescuit. Ind. zahărului și a romului. Descoperită în 1502 de Cristofor Columb, M. a devenit, în 1635, posesiune franceză. În urma unor puternice răscoale ale sclavilor negri (1822, 1824), în M. a fost desființată sclavia (1848). În 1946, M. a fost declarată „departament de peste mări” al Franței. În 1982, în cadrul procesului de reorganizare, a fost creat un Consiliu regional cu misiunea de a administra departamentul.

MASBATE, insulă în partea centrală a arh. Filipine, la SSE de ins. Luzon și la NE de ins. Panay; 3,3 mii km²; lungime: 140 km; lățime: 15-72 km. Orașe pr.: Masbate, Mandaon, Gumahang. Relief deluros. cu alt. max. de 697 m. Climă tropicală musonică. Expl. forestiere, de aur, mangan, cărbune. Orez, porumb, tutun, trestie de zahăr, palmieri.

MASCARENE, arhipelag vulcanic în Oc. Indian, la 650-800 km E de ins. Madagascar, format din ins. Réunion, Mauritius, Rodrigues, Agalega, Cargados, Carajos ș.a.; 4,6 mii km². Orașe pr.: Port Louis (Mauritius), Saint-Denis (Réunion). Climă tropicală umedă. Trestie de zahăr, plantații de ceai, cafea, vanilie, cocotieri.

MATO GROSSO 1. Vast podiș în V Braziliei, cuprins între cursurile superioare ale fl. Paraná și Paraguay, alcătuit din formații vechi cristaline, puternic metamorfozate. Alt. medie: 500-700 m. Păduri tropicale în N; vegetație de campos în S. Regiune inaccesibilă (multe mlaștini), puțin cunoscută. 2. Stat în V Braziliei, în podișul cu același nume; 901,4 mii km²; 2,3 mil. loc. (1995). Centrul ad-tiv: Cuiabá. Expl. forestiere. Mari rezerve de min. de mangan și fier, de diamante și șisturi bituminoase. Orez, tutun, trestie de zahăr, porumb și manioc.

MATO GROSSO DO SUL, stat în SV Braziliei; 357,5 mii km²; 1,9 mil. loc. (1995). Centrul ad-tiv: Campo Grande. Expl. de min. de fier și mangan. Creșterea bovinelor. Culturi de cafea, trestie de zahăr, bumbac.

MAUI, ins. în arj. Hawaii; 1,9 mii km². Orașe pr.: Wailuku, Kahului. Relief muntos vulcanic, cu alt. max. de 3.055 m (masivul Haleakala). În SE se găsește parcul național Haleakala. Trestie de zahăr.

MAYOTTE [majót] (MAHORAIS sau MAHORÉ), insulă vulcanică în arh. Comore (Oc. Indian); 374 km². Centrul ad-tiv: Dzaoudzi. Alt. max.: 660 m. Trestie de zahăr, sisal, arahide, arbori de vanilie, cocotieri. Pescuit. Descoperită de portughezul Diego Ribeiro (1527). Administrată de Franța (1843-1975). La 8 febr. 1976, Franța a organizat un referendum în ins. M. (parte integrantă a Rep. Comore), majoritatea locuitorilor ei pronunțându-se pentru menținerea statutului de „colectivitate teritorială” (referendumul a fost condamnat de O.N.U.). În 1979, Parlamentul francez a aprobat statutul de „teritoriu de peste mări” al Franței.

MERIDA 1. Cordillera de ~, culme muntoasă în Anzi (în NV Venezuelei), cu direcție SV-NE, alcătuită din granite, gnaisuri și șisturi cristaline. Lungime: c. 400 km; alt. max.: 5.007 m (Pico Bolivar). Pante acoperite cu păduri ecuatoriale, apoi cu stepe înalte, iar la peste 4.600 m, cu zăpezi veșnice. În partea de SV se află Teleferico Mérida, cel mai lung teleferic de persoane din lume (12,8 km), care leagă orașul M. (4), situat la cea mai mare altitudine din lume. 2. Oraș în Spania (Extremadura), pe Guadiana, la 53 km ENE de Badajos; 47,9 mii loc. (1991). Nod feroviar. Ind. metalurgică, a cimentului, a bumbacului, pielăriei și alim. Dopuri de plută. Piață agricolă. Ruine romane (amfiteatru, apeduct, arcul lui Traian, teatru). Centru turistic. Colonie romană (25 î. Hr.) sub numele de Emerita Augusta. 3. Oraș în SE Mexicului, centru ad-tiv al statului Yucatán; 349,8 mii loc. (1995). Nod de comunicații. Aeroport. Ind. cimentului, tutunului, de prelucr. a pieilor, textilă, alim.; constr. mecanice. Centru comercial (zahăr, cânepă, sisal). Universitate (1624). Catedrală (sec. 16). Muzeu. Turism. Fundat în 1542. 4. Oraș în NV Venezuelei, centru ad-tiv al statului cu același nume, la 1.641 m alt.; 188,1 mil. loc. (1992). Nod de comunicații. Aeroport. Ind. textilă, de prelucr. a lemnului, alim. (conserve, ulei, cafea). Piață agricolă. Universitate (1785). Fundat în 1558. Distrus în mare parte de cutremurele din 1812 și 1894. 5. Stat în NV Venezuelei; 11,3 mii km²; 686,7 mii loc. (1995). Centru ad-tiv: Merida. Expl. forestiere. Trestie de zahăr, cereale, cacao și bumbac. Creșterea animalelor.

MICHOÁCAN [mitʃoákan], stat în SV Mexicului; 59,9 mii km²; 3,9 mil. loc. (1995). Centrul ad-tiv: Morelia. Expl. forestiere și de min. de fier. Trestie de zahăr. Citrice. Creșterea animalelor.

MINDORO, insulă în arh. Filipine, la SV de ins. Luzon; 9,7 mii km². Oraș pr.: Calapan. Relief muntos cu alt. max. de 2.585 m (Mt. Halcón). Expl. forestiere; i de aur, platină și cupru. Orez, porumb. banane, cacao, trestie de zahăr.

MONTES CLAROS, oraș în partea de E a Braziliei (Minas Gerais), la 362 km N de Belo Horizonte; 223,1 mii loc. (1991). Aeroport. Ind. textilă. Centrul unei zone agricole (creșterea animalelor, culturi de manioc, bumbac, trestie de zahăr ș.a.).

MONSERRAT [montseræt], insulă britanică în M. Caraibilor, în Insulele de sub Vânt din Antilele Mici; 104 km². Centrul ad-tiv: Plymouth. Trestie de zahăr, banane, cafea, cacao, bumbac. Descoperită de Cristofor Columb (1493) și colonizată de englezi (1632). Devastată de un puternic uragan (1989).

MORELOS, stat în partea de S a Mexicului; 4,9 mii km²; 1,4 mil. loc. (1995). Centrul ad-tiv: Cuernavaca. Expl. forestiere, Citrice, orez, trestie de zahăr. Creșterea animalelor. Turism.

NEGROS, insulă în arh. Filipine, la NV de ins. Mindanao; 12,7 mii km²; lungime: 216 km. Orașe pr.: Bacolod, San Carlos, Cadiz, Sagay. Agricultură în zona litorală (trestie de zahăr, orez, tutun, porumb).

NICOBAR, Insulele ~, arhipelag indian în partea de S a G. Bengal și în SV. M. Andaman, format din 19 insule; 1,6 mii km². Ins. pr.: Great Nicobar, Little Nicobar, Camorta, Car Nicobar, Katchall. Relief vulcanic (642 m alt.). Climă tropicală umedă. Orez, cocotieri, trestie de zahăr. Pescuit. Împreună cu arh. Andaman formează un teritoriu unional al Indiei.

NOILE HEBRIDE (NEW HEBRIDES [nju; hébridi:z] sau NOUVELLES HEBRIDES [núvel ebríd]), arhipelag vulcanic în Oc, Pacific (Melanezia), între Noua Caledonie și Fiji, parte componentă a statului Vanuatu; 14,8 mii km². Ins. pr.: Espiritu Santo, Makelula, Efate, Erromango, Ambrim. Oraș pr.: Port Villa. Relief muntos (1.888 m alt.) cu vulcani activi. Climă tropicală umedă. Cafea, cacao, bumbac, trestie de zahăr, nuci de cocos. Descoperite în 1606 de navigatorul portughez Petro Fernandes de Queirós, N.H. devin în 1906 condominium anglo-francez; în 1977 dobândesc autonomie internă și își proclamă (iul. 1980) independența de stat sub numele de Vanuatu.

NOUA CALEDONIE (NOUVELLE-CALÉDONIE [nuvél kaledoní]), arhipelag în SV Oc. Pacific (Melanezia), situat la c. 1.500 km NE de țărmul Australiei; 19,1 mii km². Format din insula cu același nume (16,7 mii km²), cu relief muntos (alt. max.: 1.628 m, vf. Mont Panié) și alte insule mici (Bélep, Île des Pins, Walpole, Lifou, Maré, Ouvéa – ultimele trei făcând parte din arh. Loyauté). Centrul ad-tiv: Noumeá. Climă subecuatorială. Populat de melanezieni, polinezieni, indonezieni, europeni ș.a. Expl. de nichel (25% din rezervele mondiale, locul 4 în lume), crom, fier, mangan și cobalt. Culturi de bumbac, trestie de zahăr, orez, cafea. Creșterea animalelor. Pescuit. Întreprinderi alimentare, de ciment, metalurgie neferoasă. Descoperită, în 1774, de James Cook, devine posesiune franceză în 1853. Colonie penitenciară (1864-1896), unde au fost trimiși, ca deportați politici, militanți ai Comunei din Paris. Din 1958, „teritoriu de peste mări” al Franței. În urma unui referendum național (1998), întărit printr-un acord între populația melaneziană și cea de origine europeană, s-a stabilit o perioadă de tranziție de 20 de ani, care va fi urmată de un vot pentru independență.

NUKU HIVA [nu:kuhíva], insulă vulcanică în arh. Marchize (Polinezia franceză); 482 km². Oral pr.: Taiohae. Relief muntos vulcanic (1.185 m alt. max.). Păduri tropicale. Arbori de pâine, ananas, trestie de zahăr, bumbac.

ORISSA, stat în E Indiei, cu ieșire la G. Bengal; 255,7 mii km²; 36,7 mil. loc. (2001). Centrul ad-tiv: Bhubaneswar. Expl. de cărbuni și min. de fier, mangan și cromite. Orez, trestie de zahăr, tutun. Creșterea animalelor. Pescuit.

ORMOC, oraș în centrul Arh. Filipine, pe coasta de V a ins. Leyte, port la golful omonim a M. Camotes; 154,3 mii loc. (2000). Aeroport. Centru comercial și piață agricolă (trestie de zahăr, porumb, orez, copra). În apropiere parcul național Tongonan Hot Spring. În timpul celui de-al doilea război mondial, din 1941, a fost cea mai mare bază navală japoneză din ins, Leyte, care s-a predat forțelor americane (10 dec. 1944).

PALMIRA, oraș în V Columbiei, situat la poalele estice ale Cordillerei Occidental, pe valea superioară a râului Cauca, la 1.085 m alt., la 25 km NE de Cali; 271.6 mii loc. (1999). Ind. alim. și de prelucr. a pieilor (tăbăcărie). Centru agricol și comercial (cafea, cacao, tutun, trestie de zahăr). Fondat în 1688.

PANAY, insulă în partea central-vestică a arh. Filipine, la NV de ins. Negros; 12,3 mii km². Oraș pr.: Iloilo. Relief muntos, cu alt. max. de 2.050 m (vf. Nangtud). Păduri tropicale, savane. Expl. de aur, cărbune, mangan, crom, cupru. Orez, porumb, trestie de zahăr. Pescuit.

PARÁ 1. Stat în N Braziliei; 1,25 mil. km²; 6,4 mil. loc. (2002). Centrul ad-tiv: Belém. Mare producător de cauciuc natural. Cacao, piper, manioc, tutun, bumbac, orez, nuci de Pará, trestie de zahăr. Creșterea animalelor. 2. V. Belém. 3. Braț sud-estic al Amazonului în care se varsă Tocantins; 320 km lungime, 64 km lățime la vărsarea în Oc. Atlantic. Navigabil.

PERAK, stat în Malaysia, în NV pen. Malacca; 21 mii km²; 2,1 mil. loc. (2000). Centru ad-tiv: Ipoh. Expl. de cositor, minereu de fier, wolfram, ilmenit, columbit, și expl. forestiere. Trestie de zahăr tutun, orez, cocotieri și cauciuc. Pescuit.

PRINCIPE [prῖsípə], insulă în Oc. Atlantic (G. Guineii), în apropierea Ecuatorului, aparținând statului São Tomé și Principe; 128 km²; 50 km lungime; 30 km lungime. Oraș pr.: São Antonio. Țărmuri fragmentate. Relief muntos vulcanic (alt. max.: 948 m). Climă ecuatorială. Păduri tropicale. Plantații de cocotieri, trestie de zahăr, arbori de cafea și cacao. Descoperită (1471) de navigatorul portughez Pedro de Escobar. Domeniu al Coroanei portugheze (1558). Din 1975, împreună cu São Tomé și Principe, formează un stat independent.

PUEBLA 1. (Numele complet: Puebla de Zaragoza), oraș în SSE Mexicului, centru ad-tiv al statului Puebla, situat la poalele vulcanului Popocatépetl, la 2.162 m alt.; la 120 km SE de Ciudad de Mexico; 1,2 mil. loc. (2000). Nod feroviar. Ind. siderurgică, a constr. de mașini (montaj de automobile Volkswagen, din 1970), cimentului, chimică, textilă (bumbac), sticlăriei, ceramicii (țiglă), de prelucr. a pieilor, hârtiei, alim. (zahăr). Centru de olărit. Piață Agricolă (cereale, cafea, tutun, trestie de zahăr, animale). Două universități (sec. 16, 1937). Teatru (1790). Catedrală (1550); biserica Santo Domingo (1596-1659); Casa de Alfeñique (sec. 17), azi muzeu. Centru turistic. Centrul istoric al orașului face parte (din 1987) din patrimoniul cultural universal. Mari pagube materiale provocate de cutremurul din 1973. Fundat de conchistadorii spanioli în 1531 cu numele La Puebla de los Angeles. 2. Stat în SE Mexicului; 33,9 mii km²; 5,07 mil. loc. (2000). Centrul ad-tiv: Puebla (de Zaragoza). Expl. forestiere și de min. argentifere. Cereale, cafea; culturi tropicale. Creșterea oilor.

PUERTO RICO (până în 1932 PORTO RICO) 1. Insulă în M. Caraibilor (arh. Antilele Mari); 8,9 mii km² împreună cu insulele adiacente (Mona, Culebra, Vieques ș.a.); 179 km de la E la V; 63 km dela N la S; 3,8 mil. loc. (2000) majoritatea descendenți ai spaniolilor și ai africanilor. Limba oficială: engleza; limba uzuală: spaniola. Centrul ad-tiv: San Juan. Orașe pr.: Bayamón, Ponce, Carolina. Insula are un relief muntos (1.338 m în vf. Cerro Punta), cu înguste câmpii litorale la țărmuri. Climă tropicală maritimă cu frecvente taifunuri. Expl. de min. de mangan, fier și aur. Se cultivă 15,6% din supr. cu trestie de zahăr, tutun, arbori de cafea, citrice, ananas. Se cresc bovine, porcine și cabaline. Ind. produce: energie electrică (15,73 md. KWh, 1991), aparate electrice, derivate petroliere, ciment (1,3 mil. t, 1991), rom, zahăr, țigarete, bere, țesături, încălț. Uzine siderurgice, șantiere navale, rafinării de petrol (cu o capacitate de rafinare de 7,8 mil. t/an) și o centrală atomoelectrică. C. f.: 755 km. Turism dezvoltat (3,1 mil. vizitatori străini, 1999). Moneda: 1 dollar S.U.A. = 100 cents. Export: zahăr, tutun, rom, conserve de fructe etc. Import: produse ind., mașini și automobile, petrol. – Istoric. Explorată în 1508 de Juan Ponce de Léon, terit. ins. P.R. a fost cucerit în sec. 16 de spanioli, care au găsit aici pe indienii arawac. În timpul Războiului Hispano-American (1898), insula a fost ocupată de trupele nord-americane; în 1917 P.R. a devenit „stat liber asociat” cu S.U.A., statut juridic ratificat în 1967 prin referendum (locuitorii P.R. sunt cetățeni ai S.U.A.). În anii din urmă se dezvoltă o mișcare pentru independență. Activitatea legislativă este exercitată de un parlament bicameral (Senat și Camera Reprezentanților), iar cea executivă de guvernator și de un cabinet numit și condus de guvernator. 2. Fosă abisală în V Oc. Atlantic, la NE de ins. Haiti și Puerto Rico, atingând 8.742 m adâncime (cea mai mare adâncime măsurată a Oc. Atlantic).

PUNE [pú:nə], oraș în V Indiei (Māhārashtra), situat în SV pod. Deccan, la poalele m-ților Gații de Vest, la 129 km SE de Bombay; 2,5 mil. loc. (2001). Nod feroviar și rutier. Aeroport. Ind. constr. de mașini, electrotehnică, textilă (lână, bumbac), chimico-farmaceutică, de prelucr. a cauciucului, a hârtiei și alim. Imp. centru militar. Centru comercial pentru orez, bumbac, trestie de zahăr ș.a. Universitate (1948). Temple hinduse. Vechea denumire: Poona. Supranumit „Regina Deccanului” este capitala culturală a maraților, devenit principalul centru cultural al maraților iar apoi capitala regelui autoproclamat Sivājῑ Bhonsle (1674-1680). Cucerit de britanici (1817).

PUNJAB (PANJAB) [pandʒáb] (din persană, panj „cinci” + ab „apă”) 1. Regiune naturală în N Câmpiei Indo-Gangetice (India și Pakistan), cuprinsă între m-ții Himalaya (la N), M-ții Suleiman (la V) și râul Yamuna (Junina) la S, străbătută de cinci râuri (Jhelum, Chenab, Ravi, Beas, Sutlej) care, unindu-se, formează râul Panjnad, afl. al Indusului; 256,6 mii km²; alt. sub 200 m. Climă tropicală aridă cu precipitații care scad de la E spre V. În N climă montană. Vegetație de savană și de semideșert. 2. (Punjabi Suba) Stat în NV Indiei; 50,4 mii km²; 24,2 mil. loc. (2001). Centrul ad-tiv: Chandῑgarh. Parte de N cu relief muntos (Himalaya). În sec. 18, akhii au întemeiat un puternic regat P., care a trecut, în 1849, în stăpânire britanică; în 1947, o mică parte din P. a fost înglobată la India, iar restul la Pakistan. Expl. forestiere. Cereale, bumbac, trestie de zahăr. Creșterea animalelor. Irigații. 3. Provincie în E Pakistanului; 205,3 mii km²; 73,6 mil. loc. (1998). Centrul ad-tiv: Lahore. Alte orașe: Faisalabad, Rawalpindi.

HAWAII 1. Arhipelag vulcanic și coraligen în partea central-nordică a Oc. Pacific, între 19° și 28° lat. N și 155° și 178° long. V, la 3.363 km VSV de țărmul de V al S.U.A.; format din șapte insule mari și 129 mai mici; 16,8 mii km²; 1,2 mil. loc. (1996). Nod de comunicații în N Oc. Pacific. Din 1959, la 50-lea stat al S.U.A. Centrul ad-tiv: Honolulu. Ins. pr.: Hawaii, Maui, Oahu, Kauai, Molokai, Lanai, Niihau etc. Relief muntos vulcanic: Mauna Kea (4.205 m), Mauna Loa (4.169 m), Kilauea (1.247 m). Climă subtropicală oceanică, cu precipitații bogate (până la 12.600 mm/an). Floră și faună endemice. Trestie de zahăr, ananas (cel mai mare exportator mondial), bananieri, arbori de cafea, tutun, sisal, orez. Artizanat. Renumite stațiuni turistice. Populat în sec. 5 de polinezieni, care au dezvoltat o cultură originală. Descoperit de spanioli în sec. 16, a fost redescoperit (1778) de căpitanul Cook, care a debarcat în arhipelag, denumindu-l insulele Sandwich, în onoarea primului lord al Amiralității. Începând cu 1820, au sosit misionari englezi, francezi, americani. Conflictele militare cu localnicii s-au intensificat, deși Marea Britanie, Franța și Statele Unite s-au angajat (1842-1843) să respecte independența declarată a arhipelagului. În 1849, americanii au obținut acces liber în porturile din H., apoi au încheiat un tratat de reciprocitate comercială (1875). În 1888, Pearl Harbour a fost cedat S.U.A. În 1795, regele Kamehameha a unificat stăpânirile din arhipelag, punând bazele unei dinastii ce a cârmuit până în 1893, când a fost abolită monarhia și s-a proclamat republică (1894). În 1898, arh. H. a fost anexat S.U.A. Centru al unei intense activități militare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, după atacul japonez de la Pearl Harbour (7 dec. 1941). 2. Cea mai mare ins. a arh. H., situată în SE acestuia; 10,4 mii km². Oraș. pr.: Hilo. Relief vulcanic. Parcuri naționale (Akaka Falls, Pu’uhonua o Honaunau, Parcul național vulcanic H.).

HISPANIOLA (ESPAÑOLA), insulă în arh. Antilele Mari, despărțită de Cuba prin str. Windward și de ins. Puerto Rico prin str. Mona; 76,2 mii lm²; 13 mil. loc. (1990). În partea de E a ins H. (c. 2/3) se află Rep. Dominicană, iar în cea de V (c. 1/3), Rep. Haiti. Orașe pr.: Santo Domingo, Port-au-Prince, Santiago, Cap-Haïtien. Relieful cuprinde patru culmi muntoase orientate NV-SE, care închid depr. alungite. Alt. max.: 3.175 m (Pico Duarte). Climă tropicală. Expl. de bauxită, platină, cupru, mercur. Plantații de cafea, cacao, trestie de zahăr și culturi de tutun, bumbac, orez, manioc, batate. – Istoric. Descoperită de Cristofor Columb (1492), H. a constituit centrul stăpânirii spaniole în Indiile de Vest. Ocuparea de către francezi, în sec. 17, a părții occidentale a insulei a fost recunoscută prin Tratatul de la Ryswick (1697). În urma Tratatului franco-spaniol de la Basel (1795), Franța a primit partea spaniolă din H. Vechea denumire: Haiti.

* saharóză f., pl. e (lat. sáccharum, zahăr). Chim. Orĭ-ce substanță analoagă zahăruluĭ și maĭ ales un corp compus solid dulce care se se scoate din trestia de zahăr și din sfeclă. Se topește la 160° și foarte solubilă în apă. Încălzită la 200° se preface în caramel, cu care se vopsesc licorurile.

HOLGUIN [olgín], oral ăn E Cubei; 242,1 loc. (1994). Aeroport. Piață agricolă (trestie de zahăr, tutun și cafea). Fabrici de zahăr, distilerii de rom, manufacturi de tutun. Fundat în 1523.

HONDURAS 1. Republica ~ (República de Honduras), stat în America Centrală istmică, cu largă ieșire la Oc. Atlantic (M. Caraibilor) și Pacific; 112,1 mii km²; 5,6 mil. loc. (1995). Limba oficială: spaniola; uzuale: dialectele amerindiene. Religia: creștină (catolici 90%, protestanți etc.). Cap.: Tegucigalpa. Orașe pr.: San Pedro Sula, El Progreso, Choluteca, Danlí, La Ceiba. Este împărțit în 18 departamente. Una dintre cele mai muntoase țări din lume (peste 80% din supr.; alt. max. în vf. Cerro Las Minas, 2.849 m), dar unica din America Centrală fără vulcani activi. Depresiunea centrală străbătută de valea râului Ulua și înguste câmpii litorale. Climă tropical umedă cu precipitații bogate pe coasta caraibiană (peste 2.000 mm anual), modificată de alt. Rețeaua hidrografică bogată, cu râuri scurte și lacuri. Păduri tropicale (35% din terit.) cu esențe prețioase (cedru, mahon) și savană. Resurse min. variate, dar insuficient valorificate (min. auro-argentifere, zinc, plumb, sare, petrol). Economie bazată pe agricultură (60% din populația activă, c. 25% din PNB și 2/3 din exporturi). Terenurile arabile reprezintă 15,8% din terit. țării. Se cultivă porumb (1/3 din supr. cultivată), manioc, sorg, orez, batate, fasole, legume, tutun, trestie de zahăr (2,9 mil. t, 1993); plantații de citrice, mango, Persea americana (fructul avocado), ananas, bananieri (931 mii t, 1993), arbori de cafea, cacao, palmieri de cocos. Creșterea bovinelor pentru carne (2,3 mil. capete, 1993) și a porcinelor (0,6 mil. capete). Industria (15% din populația activă și 17% din PNB) produce bunuri de consum (produse textile și alim., încălț., țigarete, zahăr, bere, lactate), cherestea, ciment, produse petroliere. C. f.: 1,27 mii km. Căi rutiere: 18.629 km (inclusiv autostrada panamericană). Turism dezvoltat: capitala, apoi vestigiile maya de la Copán (al doilea mare oraș al mayașilor), orașul San Pedro Sula, minele maya de la Travesia, lacul Yojoa – sporturi nautice, plajele de la Islas de la Bahía (G. Honduras) și Trujilo (M. Caraibilor). Moneda: 1 lempira = 100 centavos. Export: cafea (40%), banane, lemn, carne, minereuri. Import: mașini și echipament de transport, combustibili, produse manufacturate de bază și chimice etc. În nov. 1998, H. a fost afectat de uraganul Mitch, care a provocat numeroase victime omenești și grave pagube materiale. – Istoric. H. a fost locuit în epoca precolumbiană de triburi amerindiene (lencas, paya, pipila), nordul și vestul terit. aparținând strălucitei civilizații maya. Descoperită în 1502 de Cristofor Columb, care i-a dat actuala denumire, H. a fost cucerit (din 1524), ca urmare a expedițiilor conduse de conchistadorii Cristobal de Olid, Hernán Cortez și Pedro de Alvarado. În 1537 are loc revolta indienilor conduși de Lempira; asasinat în 1538, el va deveni erou național, numele său fiind dat monedei honduriene. În 1539 este inclus în Căpitănia Generală Guatemala. Populația H. va crește numeric după descoperirea zăcămintelor de aur și argint de la Comayagua (1578). În 1579 a fost fundat orașul Tegucigalpa, viitoarea capitală a țării. În sec. 17-18, pe terit. H., cu ajutorul indienilor mosquito, au pătruns englezii. La 15 sept. 1821, s-a declarat independent, dar, între 1822 și 1823, a fost anexat Imperiului Mexican, iar, între 1823 și 1838, a făcut parte din Federația Provinciilor Unite ale Americii Centrale (alături de El Salvador, Guatemala, Nicaragua, Costa Rica) care se destramă în 1838, cele cinci state devenind independente. Ca și majoritatea statelor Americii Centrale, H. a cunoscut, până la mijlocul sec. 20, o pronunțată instabilitate politică, soldată cu numeroase lovituri de stat, dictaturi, revolte sociale și armate. Exemplu tipic de „republică bananieră”, controlată de o oligarhie ale cărei interese sunt legate de marile companii nord-americane „United Fruit” și „Standard Fruit”. Instabilitatea politică internă a determinat intervenția S.U.A., care a ocupat H. (1911-1933), fără a reuși să instaureze un regim democratic. Numeroase litigii privind frontierele opun H. țărilor învecinate Nicaragua și El Salvador (războiul declanșat cu acesta în 1969, în urma unei partide de fotbal a fost aplanat sub patronajul Organizației Statelor Americane – O.S.A. – Prin Tratatul de pace încheiat în 1980). Fragilitatea democrației este accentuată de imixtiunea armatei în treburile politice (260 revolte armate în 160 de ani de la proclamarea independenței). Datorită poziției strategice, H. a fost folosit de S.U.A. în încercarea de a pune capăt războaielor din Nicaragua și El Salvador. Ultimii ani sunt dominați de eforturile guvernamentale de a introduce în țară un regim democratic. Republică prezidențială potrivit Constituției din 1982, puterea legislativă este exercitată de un Parlament unicameral, Adunarea Națională, iar cea executivă, de președinte, ales pe patru ani.

HUÁNUCO, oraș în Perú, pe stg. râului Huallaga, la 1.912 m alt., la c. 275 km NE de Lima; 86,3 mii loc. (1990). Aeroport. Centrul unei reg. agricole (trestie de zahăr, bumbac, cafea, cacao, fructe). Ind. zahărului. Universitate. Fundat în 1539 de spanioli, pe locul unei vechi așezări incașe.