GRAMINÉE (< fr. {i}; {s} lat. gramineus „ de iarbă”) s. f. pl. Familie de plante monocotiledonate, erbacee, rareori lemnoase (bambusul), cu rădăcina fasciculată, cu tulpina formată din noduri și internoduri, de obicei așezate câte una sau mai multe în spiculețe, acestea fiind grupate în spice, raceme, panicule etc., și cu frunze cariopse, bogate în albumen făinos. Cuprinde plante cultivate, cu mare importanță economică (ex. grâul, porumbul, secara, ovăzul, orzul, trestia de zahăr ș.a.) și plante spontane, care intră în compoziția pajiștilor, dar și în buruieni.