BAN¹, bani, s. m. 1. Unitate monetară și monedă egală cu a suta parte dintr-un leu; p. restr. monedă măruntă, divizionară a leului. ◊ Expr. A nu face (sau a nu plăti) un ban (chior) sau doi bani= a nu valora nimic, a nu avea nici o valoare. 2. Echivalent general al valorii mărfurilor (fiind el însuși o marfă); monedă de metal sau hârtie recunoscută ca mijloc de schimb și de plată; argint (2). ◊ Expr. A trăi (pe lângă cineva) ca banul cel bun = a fi foarte prețuit (de cineva). A lua (ceva) de (sau drept) bani buni = a crede că un lucru este adevărat. ♦ (La pl.) Avere în numerar; parale. ◊ Expr. A fi doldora (sau plin) de bani = a fi foarte bogat. A avea bani (strânși) la ciorap sau a strânge bani la ciorap = a avea sau a face economii, a avea sau a strânge o sumă de bani; a fi zgârcit. Fecior (sau băiat) de bani gata = fiu de oameni avuți care face extravaganțe cu banii primiți sau moșteniți de la părinți. – Et. nec.

BASCULĂ, bascule, s. f. 1. Aparat care permite cântărirea corpurilor grele cu ajutorul unor greutăți (de o sută de ori) mai mici. 2. Scândură sau pârghie mobilă așezată în cumpănă pe un suport. 3. Partea metalică a armelor de vânătoare cu țevi mobile. – Din fr. bascule.

BICENTENAR, -Ă, bicentenari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care durează de două secole, care a împlinit două sute de ani. 2. S. n. Împlinire a două secole de la un eveniment (important); a doua suta aniversare a unui eveniment. – Din fr. bicentenaire.

CENTENAR, centenare, s. n. Împlinire a o sută de ani de la un eveniment însemnat; celebrarea acestui eveniment. ♦ (Adjectival) Care datează de o sută (sau de mai multe sute) de ani. – Din lat. centenarius, fr. centenaire.

CENTEZIMAL, -Ă, centezimali, -e, adj. Care reprezintă a suta parte dintr-un întreg. ◊ Grad centezimal = unghi egal cu a suta parte dintr-un unghi drept. Minut centezimal = a suta parte dintr-un grad centezimal. Secundă centezimală = a suta parte dintr-un minut. – Din fr. centésimal.

CENTI- Element de compunere care intră în denumirea submultiplilor unităților de măsură pentru a exprima a suta parte din întreg. – Din fr., it. centi-. Cf. lat. centum.

CENTIAR, centiari, s. m. Unitate subdivizionară de măsură pentru terenuri, egală cu a suta parte dintr-un ar. [Pr.: -ti-ar] – Din fr. centiare.

CENTIGRAD, -Ă, centigrade, adj., s. n. 1. Adj. Care este împărțit într-o sută de grade. ♦ Care rezultă dintr-o asemenea împărțire, care se raportează la o scară de o sută de grade. 2. S. n. Unitate subdivizionară egală cu a suta parte dintr-un grad. – Din fr. centigrade, it. centigrado.

CENTIGRAM, centigrame, s. n. Măsură subdivizionară de greutate, care reprezintă a suta parte dintr-un gram. – Din fr. centigramme.

CENTILĂ, centile, s. f. A suta parte dintr-o mulțime de date clasate într-o anumită ordine statistică. [Var.: centil s. n.] – Din fr. centile.

CENTILITRU, centilitri, s. m. Măsură subdivizionară de capacitate, care reprezintă a suta parte dintr-un litru. – Din fr. centilitre.

CENTIMĂ, centime, s. f. Valoare bănească care reprezintă a suta parte dintr-un franc, dintr-un leu vechi etc. ◊ Expr. (Fam.) Nici o centimă = nici un ban. – Din fr. centime.

CENTIMETRU, (1) centimetri, s. m., (2) centimetre, s. n. 1. S. m. Măsură subdivizionară de lungime, care reprezintă a suta parte dintr-un metru. 2. S. n. Panglică îngustă de mușama, de metal etc., lungă de un metru sau mai mult, cu diviziuni zecimale, care servește la măsurat în croitorie, în magazine textile etc. – Din fr. centimètre.

CENTUM adj. (Lingv.; în sintagma) Limbă centum = limbă indo-europeană care a păstrat în evoluția ei sunetele velare g și k nealterate înaintea vocalelor e și i. – Cf. lat. centum „o sută”.

CENTUMVIR, centumviri, s. m. Membru al unui colegiu de judecători format dintr-o sută de magistrați care judecau afacerile civile în vechea Romă. ♦ Magistrat dintr-un municipiu sau dintr-o colonie romană. – Din lat., fr. centumvir.

CENTURIE, centurii, s. f. 1. (În armata romană) Subdiviziune tactică cuprinzând o sută de ostași; (în vechea organizare a armatei române) subîmpărțire a cetei. 2. (În vechea Romă) Diviziune politică și administrativă formată dintr-o sută de cetățeni. – Din lat. centuria.

CHINTAL, chintale, s. n. Unitate de măsură pentru greutăți egală cu o sută de kilograme. – Din fr. quintal.

FILER¹, fileri, s. m. Monedă divizionară în Ungaria, valorând a suta parte dintr-un forint. – Din magh. filer.

HÂRTIE, hârtii, s. f. 1. Produs industrial special pentru scris, tipărit, desenat, împachetat etc., fabricat din substanțe organice vegetale și materiale de încleiere și de colorare, în formă de foi subțiri și întinse. ◊ Expr. A pune (sau a așterne) ceva pe hârtie = a scrie, a redacta ceva. 2. Foaie de hârtie (1) (scrisă sau tipărită). 3. Act, document, scrisoare etc. cu caracter oficial. 4. Ban de hârtie (1), bancnotă. Cinci hârtii de câte o sută. ◊ Hârtie de valoare = înscris care atestă participarea la formarea unui capital sau la acordarea unui împrumut și care dă proprietarului sau posesorului său dreptul de a primi dividende sau de a încasa dobândă. Hârtie-monedă = bani de hârtie. 5. (Sport) Categorie de greutate în box, la juniori, între 45 și 48 kg. – Din sl. chartija.

HECATOMBĂ, hecatombe, s. f. Jertfă religioasă (de o sută de animale) care se făcea la popoarele vechi. ♦ Denumirea sărbătorii în care se făceau asemenea jertfe. ♦ Fig. Masacru, măcel; grămadă de cadavre. [Var.: ecatombă s. f.] – Din fr. hécatombe.

HOTNOG, hotnogi, s. m. Vechi grad militar în Moldova, comandant peste o sută de ostași; sutaș; persoană care avea acest grad. – Din magh. hadnagy „sublocotenent”.

IUZLUC, iuzluci, s. m. Veche monedă turcească de argint, valorând o sută de parale. – Din tc. yüzlük.

ÎNSUTI, însutesc, vb. IV. Tranz. A spori, a mări de o sută de ori; p. ext. a face mult mai mare, mult mai numeros. – În + sută.

ÎNSUTIT, -Ă, însutiți, -te, adj. De o sută de ori mai mare sau mai numeros, centuplu; p. ext. mult mai mare, mult mai numeros. – V. însuti sau în + sută + suf. -it.

QUASAR, quasari, s. m. (Astron.) Obiect cosmic, cu strălucire de zeci sau sute de ori mai puternică decât a celor mai mari galaxii, care emite intens radiounde. [Pr.: cua-. – Abr.: QSR] – Din engl., fr. quasar.

UNULEA, UNA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; în numerale ordinale compuse, indicând unitatea care urmează după zeci, sute, mii etc.; de obicei adjectival) A treizeci și una pagină. – Unu + le + a.

xu smi [At: DN³ / E: fr xu] Monedă divizionară în Vietnam, valorând a suta parte dintr-un dong.

DE⁴ prep. I. (Introduce un atribut) 1. (Atributul exprimă natura obiectului determinat) Spirit de inițiativă. Vinde țesături de cele mai noi. ♦ (În titlurile de noblețe) Ducele de Burgundia. 2. (Atributul exprimă materia) a) (Materia propriu-zisă din care este confecționat un lucru) Făcut din... Căsuța lui de paiantă. b) (Determinând un substantiv cu înțeles colectiv, atributul arată elementele constitutive) Compus din... Roiuri de albine. 3. (Atributul arată conținutul) Care conține, cu. Un pahar de apă. 4. (Atributul exprimă un raport de filiație) Un pui de căprioară. 5. (Atributul arată apartenența) Crengi de copac. 6. (Atributul arată autorul) Un tablou de Țuculescu. 7. (Atributul determinând substantive de origine verbală sau cu sens verbal, arată:) a) (Subiectul acțiunii) Început de toamnă; b) (Obiectul acțiunii) Constructor de vagoane. 8. (Atributul exprimă relația) În ce privește. Prieten de joacă. 9. (Atributul arată locul) a) (locul existenței) Care se găsește (în, la), din partea... ◊ (În nume topice) Filipeștii de Pădure; b) (punctul de plecare în spațiu) Plecarea de acasă; c) (atributul exprimă concomitent și natura obiectului determinat) Aer de munte. 10. (Atributul arată timpul) Care trăiește sau se petrece în timpul..., care datează din... Plănuiau amândoi viața lor de mâine. ◊ Loc. adj. De zi cu zi = zilnic. 11. (Atributul arată proveniența) Cizme de împrumut. 12. (Atributul arată destinația obiectului determinat) Sală de dans. 13. (Atributul reprezintă termenul care în realitate este determinat de calificativul precedent) Primi o frumusețe de cupă. ◊ Loc. adj. Fel de fel de... = felurite. II. (Introduce un nume predicativ) 1. (Numele predicativ exprimă natura obiectului determinat) Cine e de vină? ◊ Expr. A fi de... = a avea... Suntem de aceeași vârstă. ♦ (Numele predicativ arată materia) Făcut din... Haina e de tergal. ♦ (Numele predicativ exprimă apartenența) Era de-ai noștri. 2. (Predicatul nominal, alcătuit din verbul „a fi” și un supin, exprimă necesitatea) E de preferat să vii. III. (Introduce un complement circumstanțial de loc) 1. (Complementul arată locul de plecare al acțiunii) Din locul... (sau dintr-un loc). Se ridică de jos. 2. (Complementul arată locul unde se petrece acțiunea) În, la. IV. (Introduce un complement circumstanțial de timp) 1. (Complementul arată momentul inițial al acțiunii) Începând cu... De mâine. 2. (Complementul arată timpul în care se petrece acțiunea) La, cu ocazia... De Anul Nou merg la mama. 3. (Leagă elemente de același fel care se succedă în timp) După, cu: a) (în construcții cu funcțiune de complement circumstanțial de timp) Zi de zi. An de an; b) (în construcții cu funcțiune de complement circumstanțial de mod) Fir de fir; c) (în construcții cu funcțiune de complement circumstanțial de loc) Casă de casă = (în toate casele, pretutindeni); d) (în construcții cu funcțiune de complement direct) Om de om (= pe toți oamenii); e) (în construcții cu funcțiune de subiect) Trece spre miazănoapte nor de nor. 4. (Complementul are sens iterativ) A văzut filmul de trei ori. V. (Introduce un complement circumstanțial de cauză) Din cauza... ♦ (Complementul este exprimat prin adjective) Din cauză că sunt (ești etc.) sau eram (am fost etc.)... Și plângeam de supărată. VI. (Introduce un complement circumstanțial de scop) Pentru. Roșii de salată. ♦ (Complementul este exprimat printr-un verb la supin) Ca să..., pentru a... VII. (Introduce un complement circumstanțial de mod) 1. (În loc. adv.) De fapt. De bună seamă. 2. (Complementul arată cantitatea, măsura) Ușă înaltă de trei metri. ♦ (Complementul arată mijlocul de schimbare, de cumpărare sau de vânzare) În schimbul a..., cu..., pentru... 3. (Complementul are și sens consecutiv; în loc. adj. și adv.) De moarte = îngrozitor, teribil. De minune = admirabil. De mama focului = cu mare intensitate, în gradul cel mai înalt. 4. (Complementul determină un adjectiv sau un adverb la gradul pozitiv) Aud cât se poate de bine. ♦ (Determinând un adverb la gradul comparativ, complementul exprimă gradul de comparație) Mai presus de toate îmi place muzica. VIII. (Introduce un complement circumstanțial de relație) În ce privește, cât despre, privitor la...: a) (complementul determină un adjectiv) Bun de gură; b) (complementul determină o construcție folosită ca termen de comparație) De iute, e iute ca focul; c) (complementul determină un verb) De foame aș răbda, dar mi-e somn. IX. (Introduce un complement de agent) Aceste adunări se convocau de sindicatul întreprinderii. X. (Introduce un complement indirect) 1. (După verbe) S-a apropiat de mine. 2. (După expresii verbale ca „e bine” și după interjecții ca „vai”) Pentru. ◊ Expr. A fi ceva (sau a nu fi nimic) de cineva (sau de capul cuiva) = a avea o oarecare valoare (sau a nu avea nici una). 3. (După verbe ca „a lua”, „a lăsa” etc.) Ca, drept. M-a luat de nebun. 4. (În legătură cu construcții distributive) Pentru. S-au împărțit câte trei cărți de om. 5. (După adjective ca „vrednic”, „demn”, „bucuros”, etc.) Bucuros de oaspeți. ♦ (Complementul este exprimat printr-un verb la infinitiv) Capabil de a învăța. XI. (În construcții cu funcțiune de complement direct) 1. (Complementul are sens partitiv) Ceva din, o parte din... Învățăm de toate. 2. (Complementul este exprimat printr-un subiect) În ce privește, cu. Am terminat de scris. ◊ Expr. A avea de (+ supin) = a trebui să..., a voi... 3. (Pop.; înaintea unui verb la infinitiv) A încetat de a plânge. 4. (În imprecații) Bat-o Dumnezeu de babă. XII. (În construcții cu funcțiune de subiect) 1. (Pop.; Construcția prepozițională are sens partitiv) Scrie cu argințel, Că de-acela-i puțintel. 2. (Subiectul este exprimat printr-un verb la supin) E ușor de văzut. XIII. 1. (Face legătura dintre numerale cardinale și substantivele determinate) a) (după majoritatea numeralelor cardinale de la 20 în sus) O mie de lei; b) (după numeralele cu valoare nehotărâtă, ca „zeci”, „sute” etc.) Mii de fluturi mici albaștri; c) (în structura numeralelor cardinale de la 20.000 în sus, înaintea pluralului „mii”) O sută de mii. 2. (face legătura dintre articolul adjectival „cel, cea” și numeralul ordinal, începând de la „al doilea”, „a doua”) Celui de-al treilea lan. XIV. Element de compunere, formând cuvinte care se scriu împreună, locuțiuni care se scriu în două sau mai multe cuvinte. 1. În adverbe sau locuțiuni adverbiale, ca: deasupra, dedesubt, de aceea, de cu seară etc. 2. În prepoziții sau locuțiuni prepoziționale, ca: despre, dintre, dinaintea, de dindărătul etc. 3. În conjuncții sau locuțiuni conjuncționale, ca: de cum, de când, de vreme ce, deoarece etc. 4. (Rar) Formează substantive, adjective și verbe, ca: decurge, dedulci, demâncare, deplin. – Lat. de.

PARA³, parale, s. f. 1. Monedă divizionară egală cu a suta parte dintr-un leu vechi; mică monedă turcească de argint care a circulat și în țările românești; (astăzi) ban de valoare mică. ◊ Expr. A nu avea (nici o) para (chioară) = a nu avea (nici) un ban. Până într-o para sau până la (o) para = până la ultimul ban; exact (din punct de vedere bănesc). Nu face nici o para (chioară sau nici două parale) sau nu face parale = nu are (nici o) valoare, nu e bun (de nimic). A face (pe cineva) de două parale = a certa (aspru) (pe cineva). A lua (pe cineva) la trei parale = a-i cere cuiva socoteală pentru ceea ce a făcut. ♦ P. gener. Monedă (metalică). 2. (Fam.; la pl.) Bani; p. ext. avere. ◊ Expr. Parale bune = bani mulți. (Fam.) A face parale = a fi valoros, de preț. A ști câte parale face cineva = a fi bine lămurit în privința caracterului, a meritelor sau a capacității cuiva. – Din tc. para.

PENI, peni, s. m. Monedă divizionară engleză, care valorează a douăsprezecea parte dintr-un șiling sau a suta parte dintr-o liră. – Din engl. penny.

FACE, fac, vb. III. A. Tranz. I. 1. A întocmi, a alcătui, a făuri, a realiza, a fabrica un obiect. Face un gard. ♦ A procura un obiect, dispunând confecționarea lui de către altcineva. Își face pantofi. 2. A construi, a clădi; a ridica, a așeza. Face o casă. Face fânul stoguri. 3. A găti, a prepara, a pregăti un aliment, o mâncare. 4. A compune, a scrie, a crea o operă literară; a executa, a realiza o operă artistică. 5. A stabili o lege, o convenție, o înțelegere. 6. A câștiga, a agonisi, a strânge bani, avere. 7. A pregăti ceva într-un anumit scop. Își face bagajele. ◊ Expr. A face focul = a ațâța, a aprinde focul. ♦ A aranja (părul, sprâncenele, buzele, unghiile etc.). II. 1. (Despre femei) A naște. ◊ Expr. (Pop. și fam.) De când l-a făcut mă-sa sau de când mă-sa l-a făcut = de când s-a născut, dintotdeauna. ♦ (Despre soți) A procrea. ♦ (Despre mamifere) A făta. ♦ (Despre păsări) A oua. 2. (Despre pomi) A produce, a da roade; (despre plante) a scoate, a da muguri, frunze, flori etc. 3. (Despre ființe și plante) A căpăta, a dobândi; a-i apărea. A făcut o bătătură. ♦ A se îmbolnăvi de... A făcut scarlatină. 4. (În expr.) A face ochi = a) (despre puii unor animale) a putea deschide ochii (la câteva zile după naștere); b) (fam., despre oameni) a se trezi, a se scula din somn. A face burtă (sau) pântece = a se îngrășa. A face genunchi = (despre pantaloni) a se deforma (de multă purtare) în dreptul genunchilor. III. 1. A întocmi, a potrivi lucrurile astfel ca să...; a da cuiva posibilitatea de a... Ce-a făcut, ce-a dres, că a reușit... 2. A determina, a convinge. Nu l-au putut face să se însoare. 3. A obliga, a sili, a constrânge, a pune pe cineva să... Nu mă face să plec. 4. A predispune la ceva; a îndemna. Timpul urât îl face trist. IV. 1. A determina sau a ajuta pe cineva sau ceva să-și schimbe starea inițială, să ajungă într-o anumită situație. L-a făcut om. ◊ Expr. A face (sau, refl., a se face) bine (sau sănătos) = a (se) însănătoși, a (se) vindeca. 2. A preface, a schimba, a transforma în... Faceți din piatră aur. ◊ Expr. A face din țânțar armăsar = a exagera mult. A face (cuiva) coastele pântece (sau spinarea cobză) = a bate (pe cineva) tare. A face noaptea (sau din noapte) zi = a nu dormi, a rămâne treaz toată noaptea. A face (sau, refl., a se face) praf = a (se) distruge, a (se) nimici. 3. A zice, a spune (despre cineva sau cuiva) că este..., a califica; a învinui, a acuza pe cineva de... L-a făcut măgar. ◊ Expr. A face (pe cineva) cum îi vine la gură = a ocărî sau a certa (pe cineva) rău, fără a-și alege cuvintele, a batjocori (pe cineva). A face (pe cineva) cu ou și cu oțet v. oțet. V. 1. A săvârși, a făptui, a comite. A făcut o eroare. ◊ Expr. Face ce face și... = încearcă prin toate mijloacele și izbutește să...; nu știu cum procedează că...; vorba e că... A nu avea ce face (sau ce să facă) = a) a nu avea o ocupație; b) a nu-i rămâne cuiva nimic de schimbat într-o situație, a nu avea posibilitatea să se împotrivească, să obiecteze, să ajute cu ceva; a nu avea încotro; c) se spune despre cineva (sau cuiva) care comite sau este pe punctul să comită o imprudență, o prostie, o gafă. A nu avea ce face cu... = a nu avea (nici o) nevoie de..., a nu-i trebui; a nu-i folosi, a nu-i servi la nimic. Ce (mai) faci? = cum îți merge? cum o (mai) duci? A face totul sau a face tot posibilul (sau în toate chipurile, posibilul și imposibilul) să (sau ca să) = a depune toate eforturile (pentru a realiza ceva). (Exprimând surpriza neplăcută și purtând accentul în frază) Ce face?! = cum?! cum se poate (una ca asta)? Ce (tot) faci (sau ce ai făcut de)...? = ce ți s-a întâmplat că...? care e cauza că...? Ce-i de făcut (cu cineva sau cu ceva)? = cum să se procedeze (cu cineva sau cu ceva)? N-am făcut nimic = a) nu am realizat nimic, nu m-am ales cu nimic; b) nu sunt vinovat, nu am comis ceea ce mi se impută. Văzând și făcând = procedând conform situației, împrejurărilor, fără un plan dinainte stabilit. A avea a (sau de-a) face cu cineva (sau cu ceva) = a) a avea ceva comun cu cineva (sau cu ceva), a exista anumite relații între...; b) a o păți, a suporta consecințele faptelor sale. Ce are a face? = ce legătură este (între un lucru și altul)? ce interesează? și ce-i cu asta? N-are a face! = nu interesează! n-are importanță! (Refl.) S-a făcut! = ne-am înțeles! s-a aranjat! Fii fără grijă! 2. A provoca, a da naștere la..., a cauza, a pricinui. A făcut o încurcătură ◊ Expr. Nu face nimic! = (formulă de politețe cu care se răspunde celui ce-și cere scuze pentru un neajuns sau o supărare pricinuită fără voie) nu are nici o importanță! A i-o face (bună sau lată sau cu vârf) sau a-i face (cuiva) una (și bună) = a-i pricinui cuiva un rău, un neajuns. A(-și) face inimă rea (sau sânge rău) = a (se) supăra, a (se) consuma. A-și face gânduri (sau griji) = a se îngrijora. ♦ A arăta, a manifesta, a acorda. I-a făcut toate onorurile. 3. A aduce la îndeplinire; a realiza, a îndeplini, a împlini. Și-a făcut datoria. ◊ Expr. A face (un) târg (sau târgul) = a cădea de acord, a încheia o tranzacție (comercială). ♦ A juca (un meci). 4. A exercita, a practica o meserie. Face avocatură. ♦ A studia, a urma un curs sau o formă de învățământ. Face medicina. 5. (Cu complementul „semn”) A atrage cuiva atenția printr-un gest; a da cuiva să înțeleagă ceva printr-un semn. (Cu elipsa complementului) Face din cap că a înțeles. ◊ Expr. A face (cuiva) cu degetul = a amenința (pe cineva) cu degetul arătător. A face (cuiva) cu ochiul = a) a face (cuiva) un semn simbolic (închizând și deschizând un ochi); b) a atrage, a îmbia. 6. A parcurge, a străbate un drum sau o distanță. A făcut 2 kilometri. 7. A petrece, a parcurge un interval de timp. Cu el și-a făcut veacul. B. Intranz. I. 1. A proceda; a acționa; a se comporta. Fă cum știi. ♦ Refl. (În construcții interogative) A se descurca într-un anumit fel. Ce se face acum? 2. A-i merge cuiva bine (sau rău), a o duce bine (sau rău). 3. (În superstiții, determinat prin „a bine”, „a rău”, „a ploaie” etc.) A prevesti, a cobi. Porcul face a ploaie. 4. (Pop.; în superstiții) A vrăji, a fermeca; a descânta. I-a făcut de boală. II. 1. A valora, a prețui; a costa. Cât fac pantofii? 2. (La pers. 3; cu valoare impersonală) A fi vrednic (de a...), a merita (să...). Scump, dar face! 3. (Fam.; în expr.) Nu face pentru... = a) nu e potrivit, nu corespunde pentru...; b) nu e de prestigiul cuiva, nu cadrează cu... III. 1. A se îndrepta, a merge, a porni (către sau spre...); a o coti (spre...). Am făcut la dreapta. ♦ Refl. (Fam.) A se abate, a se duce (sau a veni), a se apropia. Fă-te încoace! 2. A zice, a spune. Am să te cert, făcea el. C. Refl. I. 1. (despre zi, noapte, întuneric etc.) A se produce, a se ivi, a se lăsa. ◊ Expr. A i se face (cuiva) negru (sau roșu etc.) înaintea ochilor = a nu mai vedea, a i se face rău (din cauza supărării, a mâniei); a se supăra, a se mânia foarte tare. ♦ Impers. (Pop.) A i se părea cuiva că vede sau că aude ceva sau pe cineva (în vis sau în imaginație). Se făcea că vede un palat. 2. (despre drumuri, văi etc.) A se desfășura, a se deschide (înaintea ochilor). Se făcea o vale lungă. 3. (despre senzații sau sentimente; construit cu dativul pronumelui) A se naște, a se produce (în cineva) deodată, a fi cuprins de... I s-a făcut frică. ♦ A fi cuprins de o dorință nestăpânită pentru ceva, a simți dorul de... I s-a făcut de ducă. 4. (Pop.) A se întâmpla. Ce s-a făcut cu el? ◊ Expr. Ce s-a făcut (cineva)? = ce a devenit? cum s-a descurcat? Cum se face că... (sau de...)? = cum e posibil ca...? II. 1. A ajunge, a deveni. Copilul s-a făcut mare. ◊ Loc. vb. A se face galben = a se îngălbeni. A se face vânăt = a se învineți. A se face roșu = a se înroși, a se îmbujora. ◊ Expr. A se face stăpân pe ceva = a lua un lucru în stăpânire cu forța sau fără a-i aparține. A se face în două = (despre drumuri, rețele etc.) a se bifurca, a se despărți, a se ramifica. ♦ A ajunge la numărul de..., la un total de... Ceata se face de două sute de oșteni. ♦ A îmbrățișa cariera de..., a deveni. Se face muncitor metalurgist. ♦ Intranz. A îndeplini o treabă sau o funcție ocazională. ♦ (Determinat prin „la loc”, „din nou”, „iarăși” etc.) A redeveni. S-a făcut din nou om. 2. A se preface, a simula. Se face că pleacă. ♦ Intranz. A-și lua înfățișarea de..., a se arăta, a-și da aere de... Face pe nevinovata. – Lat. facere.

VEAC, veacuri, s. n. 1. Interval de timp de o sută de ani (socotit de obicei de la unitate până la completarea unei sute); secol. 2.Interval lung de timp; interval de timp socotit, în mod subiectiv, drept mare. ♦ Veacul de mijloc = evul mediu. Veac de aur = perioadă istorică de înflorire a vieții materiale și culturale. ♦ Loc. adj. și adv. Din veac sau de veacuri = (care există, s-a întâmplat etc.) de foarte multă vreme, din moși-strămoși. ◊ (Reg.) Mers al vremii, stare meteorologică. 3. (La pl.; în forma veci) Veșnicie, eternitate. ♦ Loc. adj. De veci = etern, veșnic. ♦ Loc. adv. În veci sau (în) veac de veac etc. = pururea, întotdeauna, mereu; (în construcții negative) niciodată, nicicând. Pe veci = pentru totdeauna. 4. (Pop. și fam.) Viață, existență, trai. ♦ Expr. A-și face (sau a-și duce, a-și trece, a-și petrece) veacul = a trăi (într-un anumit fel). [Pl. și (3, m) veci] – Din sl. věkŭ.

SECOL, secole, s. n. 1. Interval de timp de o sută de ani (socotit de la unitate până la completarea sutei inclusiv); răstimp de o sută de ani (socotit de la orice dată); veac. ♦ Fig. Veșnicie. ♦ (La pl.) Timpul considerat în desfășurarea lui; p. ext. generațiile contemporane acestor etape de desfășurare. 2. Epocă istorică dominată de un eveniment sau de o personalitate excepțională. Secolul lui Pericle. 3. (Înv.; în sintagma) Secolul de mijloc = evul mediu. [Pl. și: (înv., m.) secoli. – Var.: (înv.) secul s. m.] – Din lat. saeculum, it. secolo.

MINĂ³, mine, s. f. Veche monedă grecească de aur sau de argint, a cărei valoare era egală cu o sută de drahme. – Din fr. mine, lat. mina.

PFENIG, pfenigi, s. m. Unitate monetară divizionară germană, reprezentând a suta parte dintr-o marcă. – Din germ. Pfennig.

PRITAN, pritani, s. m. Delegat al unui trib în Sfatul celor cinci sute din Atena. – Din fr. prytane.

PROCENT, procente, s. n. 1. A suta parte dintr-o cantitate dată; proporție în raport cu o sută; sutime, procentaj. 2. Dobândă calculată la o sută de unități monetare pe interval de un an; p. gener. dobândă. [Var.: (înv.) proțent s. n.] – Din germ. Prozent.

DESETINĂ, desetine, s. f. 1. (În sec. XV-XVIII, în Moldova) Impozit de zece la sută din produse, mai ales din recolta de la stupii de albine; zeciuială, dijmă. 2. Măsură agrară rusească, folosită odinioară și la noi, egală cu 1,09 ha. [Acc. și: desetină. – Var.: (2) deseatină s. f.] – Din bg., scr. desetina.

EXACT, -Ă, exacți, -te, adj., adv. I. Adj. 1. Care este conform cu realitatea, care este în deplină concordanță cu adevărul. ◊ Științe exacte = științe în care formulările se pot prezenta în formă matematică. ♦ Care reproduce întocmai un model, care redă întocmai originalul. 2. Punctual. II. Adv. 1. În concordanță cu realitatea. Spune exact ce s-a întâmplat. ♦ Tocmai, chiar. Avem exact nouă sute. 2. În conformitate cu un program, fără abatere, cu punctualitate. [Pr.: eg-zact] – Din fr. exact, lat. exactus.

MIE, mii, num. card., s. f. I. Num. card. Numărul care în numărătoare are locul între 999 și 1001. 1. (Cu valoare adjectivală) O mie de ani. ◊ (La pl.; adesea prin exagerare, indică un număr foarte mare, nedeterminat) Mii de glasuri. 2. (Cu valoare substantivală) Unde merge mia, meargă și suta. ◊ Loc. adv. Cu miile (sau cu mia) = în număr foarte mare, cu duiumul. ◊ Expr. Mii și sute sau mii și mii = extrem de mulți. A avea o mie și o sută pe cap = a avea foarte multă treabă sau griji, nevoi etc. 3. (Intră în componența numeralelor adverbiale) De o mie de ori pe zi. II. S. f. Numărul abstract egal cu o mie (I). ♦ Bancnotă a cărei valoare este de o mie (I 1) de lei; miar. – Lat. milia (pl. lui mille).

MIILEA, MIA, num. ord. (Cu valoare adjectivală sau substantivală; precedat de art. „al”, „a”) Care se află între al nouă sute nouăzeci și nouălea și al o mie unulea. [Pr.: mi-i-. – Var.: mielea num. ord.] – Mie + le + a.

SUTĂ, sute, num. card., s. f. 1. Num. card. (Adesea cu valoare substantivală sau adjectivală) Numărul care în numărătoare are locul între nouăzeci și nouă și o sută unu și care se indică prin cifrele 100 și C. ◊ Loc. adj. La sută = (despre dobânzi, procente) corespunzător, proporțional unei sume de o sută de lei sau unei cantități de o sută de unități. ◊ Loc. adv. Sută la (sau în) sută = complet, în întregime, deplin; p. ext. sigur, fără îndoială. ◊ Expr. Sute și mii sau mii și sute sau o sută și-o mie sau sute (și sute) de... = număr mare, nedeterminat. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Rândul o sută 2. S. f. Cifră care marchează numărul dintre nouăzeci și nouă și o sută unu. ♦ Bancnotă de o sută de lei. ◊ Expr. Unde s-a dus mia, ducă-se și suta = unde s-a făcut o cheltuială mare, poate să se facă și una mai mică. – Et. nec.

CREIȚAR, creițari, s. m. Monedă mică de argint, mai târziu de aramă, care a circulat în sudul Germaniei, în Austro-Ungaria, în Transilvania și în Bucovina până la sfârșitul sec. XIX, valorând a suta parte dintr-un fiorin; p. gener. ban, gologan (de valoare neînsemnată). [Var.: crăițar, crițar s. m.] – Din magh. krajczár.

DINTRE prep. 1. (Introduce un atribut care arată locul ocupat de cineva sau de ceva între două sau mai multe obiecte) Care se află între..., în mijlocul... Spațiul dintre pat și masă. ♦ (Introduce un complement care arată punctul de plecare) Din mijlocul... Iese luna dintre nori. 2. (Introduce un atribut care arată detașarea unui obiect din mijlocul mai multora de același fel) Printre, între, din. Dintre sute de elevi. 3. (Introduce un atribut exprimând o corelație sau o alternanță) Între. Raportul dintre parte și întreg. 4. (Introduce un atribut care indică răstimpul dintre două momente cunoscute) Situat între... Momentul dintre noapte și zi. 5. (Introduce un atribut care exprimă un raport de reciprocitate) Care există între... S-au întărit legăturile dintre ei. – De⁴ + între.

SEMIARTIZANAT, semiartizanate, s. n. Sistem de muncă industrială bazat în proporție de cincizeci la sută pe meseriași. [Pr. -mi-ar-] – Semi- + artizanat.

SEN, seni, s. m. Monedă divizionară japoneză, valorând a suta parte dintr-un yen. – Din fr. sen.

SOTNIE, sotnii, s. f. Veche unitate de cavalerie căzăcească compusă din o sută de oameni. – Din rus. sotnea.

SUTAR, sutare, s. n. (Fam.) Bancnotă de o sută de lei. [Pl. și: (m.) sutari] – Sută + suf. -ar.

SUTAȘ, sutași, s. m. 1. (În antichitate, mai ales la romani) Comandant peste o sută de ostași; centurion. 2. (În sec. XVII, în Țara Românească) Membru al unei bresle fiscale care plătea, singur sau împreună cu alții, o dare anuală de o sută de galbeni. – Sută + suf. -aș.

SUTĂLEA, SUTA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; adesea adjectival) Care se află între al nouăzeci și nouălea și al o sută unulea. – Sută + le + a.

SUTIME, sutimi, s. f. A suta parte dintr-un întreg (împărțit în părți egale). – Sută + suf. -ime.

SUTIȘOARĂ, sutișoare, s. f. Diminutiv al lui sută. – Sută + suf. -ișoară.

IUZBAȘĂ s. (IST., MIL.) hotnog, sotnic, sutaș. (~ comanda în Moldova o sută de ostași.)

SECOL s. veac, (înv.) sută. (În cursul ~ului al XVI-lea.)

SOTNIC s. (IST., MIL.) hotnog, iuzbașă, sutaș. (~ul comanda în Moldova o sută de ostași.)

SUTAR s. v. sută.

SUTAȘ s. (IST., MIL.) 1. v. centurion. 2. hotnog, iuzbașă, sotnic. (~ul comanda în Moldova o sută de ostași.)

SUTĂ s. (fam.) sutar. (Împrumută-mă cu o ~.)

SUTĂ s. v. secol, veac.

două sute num.

două sutelea (precedat de al) num. m., f. a două suta

nouă sute num.

opt sute num.

patru sute num. (sil. -tru)

sută s. f., pl. sute

sutălea (precedat de al +num., referitor la sută) num. m., f. a suta/a o suta

sutelea (precedat de al + num., referitor la sute) num. m. (al două sutelea), f. a...suta (a două suta)

șapte sute num.

șase sute num.

trei sute num.

unulea (precedat de al + num.) num. m. (al o sută ~), f. una (a o sută ~ )

BAN¹ ~i m. 1) Marfă îndeplinind funcția socială de echivalent general al tuturor mărfurilor în procesul de schimb. 2) Monedă sau bancnotă, îndeplinind funcția socială de mijloc de schimb și de plată (a mărfurilor). * A plăti în ~i gheață (sau lichizi) bani în numerar (plătiți pe loc). ~i de buzunar bani destinați cheltuielilor mărunte. 3) la pl. Avere în formă de monede sau bancnote; parale. * A fi doldora de ~i a fi foarte bogat; a avea mulți bani. A arunca ~i pe fereastră a cheltui fără nici o socoteală. A pune ~i la ciorap a) a strânge bani; b) a fi foarte zgârcit. A face ~i buni a) a câștiga bine; b) a avea valoare; a fi de preț. 4) Subunitate monetară egală cu a suta parte dintr-un leu. /Orig. nec.

BICENTENAR¹ ~ă (~i, ~e) 1) Care a împlinit două sute de ani; bisecular. 2) Care durează de două sute de ani. /<fr. bicentenaire

BICENTENAR² ~e n. Marcare a două sute de ani (de la un eveniment). /<fr. bicentenaire

BISECULAR ~ă (~i, ~e) Care a împlinit două sute de ani; bicentenar. /<fr. biséculaire

CENT ~ți m. (în S.U.A., Canada, Olanda, etc.) Monedă divizionară egală cu a suta parte dintr-un dolar, dintr-un florin, dintr-o coroană etc. /<engl., fr. cent

CENTENAR¹ ~e n. 1) Aniversare de o sută de ani. 2) Solemnitate consacrată unei asemenea aniversări. /<lat. centenarius

CENTENAR² ~ă (~i, ~e) Care are o sută de ani; de o sută de ani; secular. Arbore ~. /<lat. centenarius, fr. centenaire

CENTEZIMAL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de divizarea unui întreg în o sută de părți egale. Scară ~ă. 2) Care constituie a suta parte dintr-un întreg. Grad ~. ◊ Secunda ~ă a suta parte dintr-un minut. /<fr. centésimal

CENTIAR ~i m. 1) Unitate de măsură a suprafeței (egală cu a suta parte dintr-un ar sau cu un metru pătrat). 2) Suprafață de pământ de această mărime. [Sil. -ti-ar] /<fr. centiare

CENTIGRAD¹ ~e n. Unitate de măsură a temperaturii (egală cu a suta parte dintr-un grad). /<fr. centigrade

CENTIGRAD² ~dă (~zi, ~de) 1) Care este divizat într-o sută de grade. 2) Care ține de o scară împărțită într-o sută de grade; propriu unei scări de o sută de grade. /<fr. centigrade

CENTIGRAM ~e n. Unitate de măsură a greutății (egală cu a suta parte dintr-un gram). /<fr. centigramme

CENTILITRU ~i m. Unitate de măsură a capacității (egală cu a suta parte dintr-un litru). /<fr. centilitre

CENTIMĂ ~e f. 1) Monedă franceză divizionară egală cu a suta parte dintr-un franc. 2) înv. Monedă măruntă egală cu a suta parte dintr-un leu. ◊ A nu avea nici o ~ a nu avea nici un ban. /<fr. centime

CENTIMETRU² ~i m. Unitate de măsură a lungimii (egală cu a suta parte dintr-un metru). ◊ ~ pătrat (cm2) unitate subdivizionară de măsură a suprafeței, egală cu aria unui pătrat ale cărui laturi au lungimea de un centimetru. ~ cub (cm3) unitate subdivizionară de măsura a volumului, egală cu volumul unui cub ale cărui laturi au lungimea de un centimetru. /<fr. centimetre

CENTURIE ~i f. (în antichitatea romană) 1) Subunitate militară cuprinzând o sută de soldați. 2) Subdiviziune politico-administrativă cuprinzând o sută de cetățeni. [Art. centuria; G.-D. centuriei; Sil. -ri-e] /<lat. centuria

CHINTAL ~e n. Unitate de măsură a greutății (egală cu o sută de kilograme) folosită pentru cântărirea, mai ales, a cerealelor. /<fr. quintal

COPEICĂ ~ci f. Monedă rusească egală cu a suta parte dintr-o rublă. [Sil. -pei-] /<rus. kopejka

A ÎNSUTI ~esc tranz. A face să se însutească. /în + sută

A SE ÎNSUTI pers. 3 se ~ește intranz. A se mări de o sută (sau de mai multe sute) de ori. /în + sută

LA prep. 1) (exprimă un raport spațial indicând direcția) A pleca la oraș. 2) (exprimă un raport temporal, concretizând o perioadă, un interval de timp) Plecarea la ora patru. Vom vedea la primăvară. 3) (exprimă un raport modal) A merge la pas. Te întorci la fugă. 4) (exprimă un raport instrumental) A cânta la pian. 5) (exprimă destinația) Le-am comunicat la ai mei. 6) (exprimă o aproximație) Cam; aproape. S-au adunat la două sute de oameni. 7) (se folosește în componența prepozițiilor compuse) Se întoarce de la serviciu. Vine pe la două și ceva. /<lat. illac

LEU² lei m. Unitate a sistemului monetar în România și Republica Moldova, egală cu o sută de bani. [Monosilabic] /Din leu I

MIE¹ mii num. card. 1) Nouă sute plus o sută. 2) (cu valoare de num. ord.) Al miilea; a mia. /<lat. milia

AL MIILEA a mia num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul o mie în ordinea numărării; care vine după al nouă sute nouăzeci și nouălea. /mie + lea

MINĂ³ ~e f. (în antichitatea greacă) Greutate sau monedă egală cu o sută de drahme. /<fr. mine, lat. mina

NEBULOASĂ ~e f. 1): ~e galactice obiecte cosmice de formă neregulată, luminoase sau obscure, formate din nori gigantici de pulbere și gaze rarefiate, care se observă în Galaxia noastră și în interiorul altor galaxii. 2): ~e extragalactice roiuri stelare din Universul extragalactic, având forme eliptice sau spiralate, strălucire slabă sau slab vizibilă (din cauza depărtării) și numărând sute de miliarde de stele fiecare; galaxii. /<fr. nébuleux

OPTZECI² m. 1) Număr constând din optzeci de unități. Scade ~ din o sută. 2) Cifra 80 sau LXXX. 3) Obiect marcat cu această cifră. /opt + zeci

PARA ~le f. 1) înv. Monedă măruntă egală cu a suta parte dintr-un leu. 2) înv. Monedă turcească de argint care a circulat și în Țara Moldovei. 3) Monedă divizionară iugoslavă egală cu a suta parte dintr-un dinar. 4) Ban de valoare neînsemnată. ◊ Nu face nici o ~ (chioară) sau nu face nici două ~le (sau nici doi bani) nu are nici o valoare; nu costă nimic. A nu avea nici o ~ (sau lețcaie) chioară a nu avea nici un ban. A face pe cineva de două ~le a batjocori tare pe cineva; a face de nimic. 5) la pl. Bani în număr nedeterminat. ◊ Până într-o ~ până la ultimul ban. A lua pe cineva la trei ~le a-i cere cuiva socoteală; a lua din scurt pe cineva. Face ~le e de preț; nu e lipsit de valoare. [Art. paraua; G.-D. paralei] /<turc. para

PELAGIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de fundul mării; propriu fundului mării. ◊ Zonă ~că zonă în largul mărilor și oceanelor considerată de la adâncimea de două sute de metri până la fund. Organisme ~ce plante și animale care viețuiesc în zona pelagică. /<fr. pélagique

PENI ~ m. Monedă divizionară engleză, egală cu a suta parte dintr-o liră sterlină. /<engl. penny

PFENIG ~gi m. Monedă divizionară germană egală cu a suta parte dintr-o marcă. /<germ. Pfennig

PROCENT ~e n. 1) A suta parte dintr-un întreg, considerat drept unitate și reprezentat grafic prin simbolul %. 2) Dobândă calculată la fiecare o sută de lei (sau alte unități bănești) pe o perioadă de un an. /<germ. Prozent

SECOL ~e n. 1) Perioadă de timp egală cu o sută de ani; veac. 2) fig. Perioadă foarte lungă de timp; veșnicie. 3) Perioadă de timp considerată ca fiind o unitate istorică cu anumite caracteristici specifice. /<lat. saecculum, it. secolo

SOTNIE ~ i f. Unitate de cavalerie căzăcească compusă din o sută de oameni. /<rus. sotnea

SUPERNOVĂ ~e f. Stea variabilă explozivă care este de sute de ori mai strălucitoare decât o novă. /<fr. supernova

SUTAR ~i n. Bancnotă de o sută de lei. /sută + suf. ~ar^[1]

SUTĂ¹ ~e num. card. 1) Nouăzeci plus zece. O ~ de pagini. 2) cu valoare de num. ord. Al sutălea; a suta. /<sl. suto

SUTĂ² ~e f. 1) Număr constând din o sută de unități. ◊ La ~ raportat la o sumă de o sută de unități. ~ la ~ a) în întregime; complet; b) exact; sigur; fără îndoială; cu siguranță. ~e și mii o cantitate foarte mare. 2) Cifra 100 sau C. 3) Obiect marcat cu această cifră. /<sl. suto

AL SUTĂLEA a ~a num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul o sută în ordinea numărării; care vine după al nouăzeci și nouălea. ~ gol. ◊ A ~a parte care constituie o parte dintr-o sută de părți egale; o sutime. /sută + le + a

SUTIME ~i f. Fiecare dintre părțile egale ale unui întreg, împărțit într-o sută; a suta parte din ceva. /sută + suf. ~ime

A TRECE trec 1. intranz. 1) (despre ființe sau despre obiecte în mișcare) A se deplasa (dintr-un loc în altul) în raport cu un punct aflat pe linia sau în afara mișcării; a merge fără a se opri. 2) (despre vehicule cu rută fixă, drumuri sau ape curgătoare) A avea traseul sau cursul pe undeva. 3) (despre persoane) A se opri (pentru o vizită scurtă), renunțând la traseul inițial; a se abate. Mai treci pe la noi. 4) A depăși, continuând a se mișca mai departe. ~ de stație. ◊ A-i ~ (sau a i-o lua) cuiva înainte a) a ocupa locul cuvenit alt cuiva; b) a întrece pe cineva în ierarhia rangurilor. 5) A merge de-a dreptul (pe undeva sau prin ceva). ~ prin pădure. ◊ ~ peste cineva a ignora (pe cineva); a desconsidera. 6) A-și schimba locul; a se muta; a se transfera. ~ dintr-o cameră în alta. ◊ ~ de partea cuiva (sau a ceva) a adera la cineva sau la ceva. 7) (urmat de o complinire cu prepoziția la ) A începe a se ocupa de altceva, lăsând ocupația de mai înainte. ~ la dezbateri. ◊ ~ la fapte a acționa. 8) A evolua prin transformare treptată. ~ din stare lichidă în stare gazoasă. 9) fig. A îndura, suportând cu greu. ~ prin greutăți. ◊ ~ prin foc și (prin) apă (sau pară) a răzbate prin multe chinuri și nevoi. 10) A pătrunde, ajungând de partea cealaltă. ~ prin foc. 11) (despre unități sau perioade de timp) A se consuma treptat; a curge; a se scurge. ◊ Pe zi ce trece tot mai mult. 12) (despre fenomene, evenimente, stări) A înceta să se manifeste; a se diminua (dispărând). Durerea trece. ◊ ~ cu buretele (peste ceva) a da (voit) uitării. 13) A constitui mai mult ca mărime, cantitate, valoare. Prețul trece de două sute. 14) A se prezenta în aparență (sau în realitate). El trece drept artist. 2. tranz. I. 1) (obiecte situate transversal față de linia mișcării) A depăși, deplasându-se de-a curmezișul în cealaltă parte; a traversa. ~ drumul. ◊ ~ pe cineva prin toate apele a ponegri (pe cineva); a defăima; a denigra. ~ clasa a fi promovat în altă clasă. ~ Rubiconul a lua o hotărâre temerară și irevocabilă. 2) (persoane) A lăsa (intenționat) la o parte, ocolind. ◊ ~ cu vederea a nu lua în seamă. ~ sub tăcere (ceva) a nu pomeni intenționat (de ceva). 3) (ființe sau lucruri) A duce în cealaltă parte (a unui drum, a unei ape etc.); a transporta. 4) A face să ajungă, ocolind ceva. ~ hățurile pe după copac. 5) A purta printr-o mișcare ușoară (pe o suprafață). ~ limba peste buze. 6) pop. (nume de persoane, bunuri materiale, cifre etc.) A însemna în scris; a înscrie; a nota; a înregistra; a consemna. ◊ ~ în revistă a) a inspecta; b) a examina rând pe rând. 7) A depăși cantitativ. II (în îmbinări). A-l ~ pe cineva cu rece și cu cald a fi cuprins de o emoție puternică. A-l ~ (pe cineva) fiorii a fi cuprins de frică. /<lat. traicere

A ȚINE țin 1. tranz. I. 1) (obiecte sau ființe) A apuca (cu mâna, cu dinții etc.), nelăsând să cadă sau să scape. ~ în mână un buchet de flori. 2) (obiecte sau ființe care pot cădea) A face să nu cadă, servind drept suport. ◊ A (nu)-l ~ picioarele (pe cineva) a nu mai putea sta pe picioare; a fi foarte obosit. A (nu)-l ~ pământul (pe cineva) a (nu) trăi pe pământ. Nu-l mai ~ locul (pe cineva) se spune despre cineva, care nu-și găsește astâmpăr (de bucurie sau de nerăbdare). 3) (ființe) A face să rămână (într-un anumit loc sau într-o anumită situație). ◊ ~ sub cheie a face să stea încuiat. ~ sub strajă a ține arestat. ~ la distanță (pe cineva) a nu permite cuiva să devină familiar. ~ în gazdă a avea pe cineva în locuință ca chiriaș. 4) (obiecte) A păstra pentru a avea la îndemână. ◊ ~ la pastramă a face să îndure foame. 5) A pune în imposibilitatea de a se mișca. ~ locului. 6) (obiecte, bilete etc.) A lăsa în rezervă. ~ un loc la parter. 7) pop. v. A REȚINE. 8) (persoane) v. A ÎNTREȚINE. ◊ ~ (toată) casa a suporta cheltuielile necesare pentru întreținerea gospodăriei și a familiei. 9) pop. (despre bărbați) A avea ca soție. 10) pop. (mărfuri) A avea în vânzare. 11) (urmat de o propoziție complementară cu conjunctivul) A dori în mod deosebit. Țin să vă comunic. II (în îmbinări) 1) (sugerează ideea de comunicare a unei poziții a corpului sau a părților lui) ~ mâna ridicată. ◊ ~ nasul sus a fi înfumurat, îngâmfat. ~ capul (sau fruntea) sus a se purta cu demnitate. 2) (sugerează ideea de trăire a unor stări temporare) Frica l-a ținut un moment. 3) (sugerează ideea de înfrânare a unor porniri interne) ~ bucuria ascunsă. ◊ A-și ~ gura a nu spune nimic; a tăcea. A-și ~ răsuflarea a nu respira. 4) (sugerează ideea de perpetuare a unei stări de lucruri) ~ cărțile în ordine. ◊ ~ minte a nu uita. 5) (sugerează ideea de neabatere de la ceva) ~ calea spre oraș. ◊ A (o) ~ numai (sau tot) o fugă a alerga fără întrerupere. ~ legea a respecta legea. 6) (sugerează ideea de administrare) ~ un hotel. ◊ ~ registrele a face operații necesare în registre. ~ socotelile a înregistra toate cheltuielile și veniturile. 7) (sugerează ideea de posesiune) ~ un cal. 8) (sugerează ideea de stăpânire temporară) ~ o cetate. 9) (sugerează ideea de folosire a serviciilor cuiva) ~ o guvernantă. 10) (sugerează ideea de consumare a unor valori materiale sau morale) Rochia o ~ o sută de lei. III. (în îmbinări substantivale ce redau sensul verbului de același radical cu substantivul din îmbinare sau cu echivalentul lui semantic): ~ o conversație a conversa. ~ o cuvântare (sau un discurs) a cuvânta. ~ un pariu a paria. ~ partea cuiva a părtini. ~ sărbătoare a sărbători. ~ post a posti. 2. intranz. 1) A fi suficient de rezistent. Casa de piatră ține mult. 2) A fi în dependență (de ceva). Ține de alt compartiment. 3) A fi atașat sufletește. Ține la frați și surori. 4) A avea o anumită durată; a dura; a continua; a se prelungi. Viscolul ține de două nopți. ◊ A-i ~ cuiva de urât a distra pe cineva (ca să-i treacă mai ușor timpul). 5) A ocupa un anumit spațiu; a se întinde. Cât ține câmpia. /<lat. tenere

UNULEA una num. ord. (numai în componența unui numeral compus din zeci, sute ș.a.m.d. și unitate) Care ocupă locul indicat de numărul unu în ordinea numărării. Al treizeci și ~. A treizeci și una. /unu + le + a

VEAC ~uri n. 1) Perioadă de timp de o sută de ani; secol. ~ul douăzeci. [Monosilabic] /<sl. vĕku

AGOROT s.m. Monedă divizionară în Israel, valorînd a suta parte dintr-o liră. [Cf. fr. agorot].

ARGUS s.m. 1. Personaj legendar despre care se spune că ar fi avut o sută de ochi. 2. (Fig.) Om cu privire ageră, pătrunzătoare, iscoditoare; păzitor vigilent. 3. Gen de păsări palmipede din ordinul galinaceelor, cu penele împestrițate de numeroase pete rotunde, care trăiesc în arhipelagul Malaysiei. [< fr. argus, cf. Argus – fiul lui Zeus și al Niobei].

AT s.m. Monedă divizionară în Laos, valorînd a suta parte dintr-un kip. [Pl. ați. / cf. fr. at].

CENTI- Element prim de compunere savantă care înseamnă „a suta parte”, folosit mai ales în terminologia tehnică. [Și -cent. / < fr., it. centi-, cf. lat. centum – sută].

CENTAVO s.m. Monedă divizionară în unele țări din America Latină (Brazilia, Nicaragua, Ecuador, Peru, Guatemala etc.) și Portugalia. [Pl. -os. / < sp. centavo = a suta parte].

CENTESIMO¹ s.m. Monedă divizionară reprezentînd a suta parte dintr-o liră italiană. [Pl. -mi. / < it. centesimo].

CENTESIMO² s.m. Monedă divizionară din Chile, Panama, Uruguay etc., valorînd a suta parte din unitatea monetară respectivă. [Pl. -os. / < sp. centésimo = a suta parte].

CENTEZIMĂ s.f. (Fin.) Dobîndă de unu la sută pe lună. [< fr. centésime].

CENTIMO s.m. Monedă divizionară în Spania, Costa Rica, Venezuela etc. valorînd a suta parte din unitatea monetară. [Pl. -os. / < sp. céntimo = a suta parte].

CVADRICENTENAR s.n. Împlinire a patru sute de ani de la un eveniment însemnat; aniversarea evenimentului cu acest prilej. // adj. Care durează de patru sute de ani. [Var. cuadricentenar s.n. / < cvadri- + centenar].

DINAR s.m. 1. V. denar. 2. Unitate monetară în [fosta] Iugoslavie, Algeria, Iordania etc. ♦ Monedă divizionară în Iran, valorînd a suta parte dintr-un rial. [< ngr. dinarion, fr. dinar].

HECTO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „o sută”, „de o sută de ori”. [Var. hecaton-, -hect-. / < fr. hect(o)-, cf. gr. hekaton – o sută].

HECATONCHIR s.m. (Mit.) Gigant despre care se spune că ar fi avut cincizeci de capete și o sută de mîini. [< fr. hécatonchires, cf. gr. hekatoncheir < hekaton – o sută, cheir – mînă].

HECATONSTIL s.n. Portic cu o sută de coloane. [< fr. hécatonstyle, cf. gr. hekaton – o sută, stylos – coloană].

PUL² s. m. Monedă divizionară în Afganistan, a suta parte dintr-un afgani. (cf. fr., engl. pul < pers. pul) [et. și MW]

SATANG s. m. Monedă divizionară în Thailanda, a suta parte dintr-un baht. (cf. fr. satang < thail. satāń)

FIL¹ s. m. Monedă divizionară, a mia parte dintr-un dolar în Bahrain, Emiratele Arabe Unite, Irak, Iordania și Kuweit, respectiv a suta parte dintr-un riyal în Yemen. (cf. engl., fr. fil < arab. fals, fils < lat. follis = foale, poșetă (de piele), ban) [și MW]

PIASTRU s. m. ~ ♦ Monedă divizionară în Libia (în trecut, a suta parte dintr-o liră), Sudan (a suta parte dintr-o liră, respectiv a mia parte dintr-un dinar), Egipt, Liban și Siria (a suta parte dintr-o liră). (cf. fr. piastre, it. piastra = placă subțire de metal < lat. emplastra, emplastrum = pansament) [și AHDEL, MW]

SEN² s. m. Monedă divizionară în Cambodgia, Indonezia, Malaiezia și Brunei, a suta parte dintr-un riel, respectiv rupiah, ringgit (dolar) și dolar. (cf. engl., fr. sen < indonez. sen, senti < engl. cent) [și AHDEL]

SEN¹ s. m. Monedă divizionară în Japonia, a suta parte dintr-un yen. (cf. engl., fr. sen < jap. sen < chinez. mandar. qian = ban, monedă) [și AHDEL]

XU s. m. Monedă divizionară în Vietnam, a suta parte dintr-un dong. ♦ Monedă divizionară din fostul Vietnam de Sud, echivalentă cu un cent. (din vietnam. xu < fr. sou = veche monedă fr. egală cu 12 denari sau monedă fr. de 5 centime < v. fr. sol < lat. târzie solidus = solid¹; cf. engl., fr. xu) [și MW]

LEPTA s. f. Monedă divizionară în Grecia, a suta parte dintr-o drahmă, v. lepton. (cf. lepton; cf. engl., fr. lepta) [și AHDEL]^[1]

HALER s. m. Monedă divizionară în Cehia și Slovacia, a suta parte dintr-o coroană. (din ceh. haléř, slovac. halier < v. ceh. haléř < germ. de sus medie hallœr, haller = fostă monedă divizionară din spațiul germanic (> germ. Heller) < Schwäbisch Hall (n.pr. = localitate lângă Stuttgart, unde erau bătute monezile, începând cu anul 1208)) [et. AHDEL, WDW]

LEPTON s.m. 1. (În Grecia antică) Unitate monetară foarte mică. 2. Monedă divizionară în Grecia, egală cu a suta parte dintr-o drahmă. 3. (Fiz.) Denumire generică pentru particulele elementare (electron, pozitron, neutrino, mezon etc.) [< germ. Lepton, fr. lepton].

MONGO s.m. Monedă divizionară în Mongolia, valorînd a suta parte dintr-un tugrik. [Pl. -os. / < germ. Mongo < cuv. mongol].

ÖRE s.f. Monedă divizionară în Danemarca, Norvegia și Suedia, valorînd a suta parte dintr-o coroană. [< fr. öre < cuv. scandinav].

PAISĂ s.f. Monedă divizionară în India, Pakistan etc., valorînd a suta parte dintr-o rupie. [< fr. paise < cuv. hindustan].

PENNY s.m. Monedă divizionară engleză valorînd pînă în 1971 a douăsprezecea parte dintr-un șiling; astăzi a suta parte dintr-o liră. [Scris și peni, pl. pence. / < engl. penny].

PENNIA s.f. Monedă divizionară finlandeză, valorînd a suta parte dintr-o marcă. [< germ. Penni < cuv. finlandez].

PROEDRU s.m. Nume dat fiecăruia dintre cei nouă cetățeni din Atena aleși prin tragere la sorți ca să prezideze adunările consiliului celor cinci sute și adunările populare. [Pron. pro-e-. / < gr. proedros, cf. pro – înainte, hedra – scaun].

PROTUBERANȚĂ s.f. Ieșitură în afară a unui obiect, a unui organ etc.; proeminență. ◊ (Anat.) Protuberanță inelară = segment al encefalului, situat între bulb, pedunculii cerebrali și cerebel. ♦ (la pl.) Proeminențe de culoare roșie pe suprafața Soarelui, formate din mase uriașe de gaze incandescente care ating înălțimi de sute de mii de kilometri. [< fr. protubérance, cf. lat. protuberantia].

PYA s.m. Monedă divizionară în Birmania, valorînd a suta parte dintr-un kyat. [Pl. -as. / < fr. pya < cuv. birman].

RALIU s.n. Întrecere automobilistică de regularitate și rezistență, organizată pe parcursul a sute sau mii de kilometri pe drumuri cu diferite dificultăți, deschise traficului rutier obișnuit. [< engl., fr. rallye].

SUTAMIIST s.m. Conducător de autovehicule care a parcurs o sută de mii de kilometri fără ca mașina pe care a condus-o să necesite reparații mari. [Pron. -mi-ist. / < suta + mie + -ist].

TRICENTENAR, -Ă adj. Care durează de trei sute de ani. // s.n. Al treilea centenar. [< fr. tricentenaire].

XU s.m. Monedă divizionară în Vietnam, valorînd a suta parte dintr-un dong. [< fr. xu < cuv. vietnamez].

BULE s. n. (ant.) Sfatul celor patru sute al unei cetăți grecești, care discuta probleme privitoare la buna funcționare a statului și pregătea ședințele adunării poporului. (< fr., gr. boulé)

BATISFERĂ s.f. Nacelă sferică care permite omului să coboare la cîteva sute de metri adîncime pentru cercetări submarine. [< fr. bathysphère, cf. gr. bathys – adînc, sphaira – sferă].

BICENTENAR, -Ă adj. Care durează de două sute de ani, care a împlinit două sute de ani. // s.n. Împlinire a două sute de ani de la un eveniment (important); a doua sută aniversare a unui eveniment. [Cf. fr. bi-centenaire].

BISECULAR, -Ă adj. Care are o vechime sau o durată de două sute de ani. [Cf. fr. biséculaire, it. bisecolare].

CENTENAR s.n. Împlinirea a o sută de ani de la un eveniment însemnat; aniversare de o sută de ani. // adj., s.m. și f. (Cel) care are o sută de ani. [< lat. centenarius, cf. fr. centenaire].

CENTEZIMAL, -Ă adj. Care reprezintă a suta parte dintr-un întreg.. [< fr. centésimal, cf. lat. centesimus – al o sutălea].

CENTIAR s.m. Măsură subdivizionară pentru terenuri, care reprezintă a suta parte dintr-un ar; metru pătrat. [Pron. -ti-ar. / < fr. centiare].

CENTIGRAD, -Ă adj. Împărțit în o sută de grade. // adj., s.n. (Subdiviziune) care reprezintă a suta parte dintr-un grad. [Cf. fr. centigrade, it. centigrado].

CENTIGRAM s.n. Măsură subdivizionară de greutate, reprezentînd a suta parte dintr-un gram. [Cf. fr. centigramme, it. centigramma].

CENTIL s.n. A suta parte dintr-o mulțime de date clasate într-o anumită ordine statistică. [< fr. centile].

CENTILITRU s.m. Măsură subdivizionară de capacitate, reprezentînd a suta parte dintr-un litru. [Cf. fr. centilitre, it. centilitro].

CENTIMĂ s.f. (Rar) Valoare bănească reprezentînd a suta parte dintr-o unitate monetară (franc, leu vechi etc.). [< fr. centime].

CENTIMETRU s.m. Măsură subdivizionară de lungime, reprezentînd a suta parte dintr-un metru. // s.n. Panglică cu diviziuni zecimale, folosită la măsurat de croitori, de vînzători, în magazine etc. [Pl. -ri, (s.n.) -re. / cf. fr. centimètre, it. centimetro].

CENTUMVIR s.m. Membru al unui colegiu de judecători, format dintr-o sută de magistrați, care judecau afacerile civile în vechea Romă. ♦ Decurion, magistrat dintr-un municipiu sau dintr-o colonie. [< lat. centumvir, cf. fr. centumvir].

CENTURIE s.f. 1. Unitate a armatei romane formată din o sută de soldați. 2. Unitate politică și administrativă în vechea Romă, formată din o sută de cetățeni. [Gen. -iei. / < lat. centuria, cf. fr. centurie].

HECATOMBĂ s.f. 1. (Ant.) Sacrificiu religios de o sută de animale. ♦ Numele sărbătorii cînd se făceau asemenea sacrificii. 2. Măcel, masacru; grămadă de cadavre. [Var. ecatombă s.f. / < fr. hécatombe, cf. gr. hekaton – o sută, bous – bou].

GRAD s.n. I. 1. Unitate de măsură a anumitor mărimi variabile (temperatură, presiune etc.). 2. Unitate de măsură a unghiurilor, reprezentînd a 360-a parte dintr-un cerc. ◊ Grad centezimal = grad care reprezintă a suta parte dintr-un unghi drept. 3. (Mat.) Exponentul cel mai mare al necunoscutei unei ecuații sau maximul sumei exponenților necunoscutelor. II. Treaptă, nivel; fiecare dintre treptele unei ierarhii. ♦ Loc ocupat de cineva în ierarhia instituției căreia îi aparține. ◊ Grad de comparație = formă pe care o ia adjectivul sau adverbul pentru a arăta măsura în care un obiect prezintă o însușire în raport cu alt obiect sau cu el însuși (în alte împrejurări). [Pl. -de, -duri. / < lat. gradus, cf. fr. grade, it. grado, germ. Grad].

bancă (bănci), s. f. – 1. Scaun lung. – 2. Întreprindere financiară care efectuează operații de plată și credit. – 3. (La unele jocuri de cărți) Sumă din care bancherul plătește cîștigurile celorlalți jucători. – 4. (Înv.) Bilet de bancă. – 5. (Înv.) În arg., hîrtie de o sută de lei. – Var. banc, s. n. (bancă la jocuri de cărți; glumă, brașoavă). – Mr. bancu, bancă, megl. bancă. It. banca, fr. banque (sec. XVIII). Var. banc, reproduce fidel fonetismul fr. Cuvîntul mr., din it. (Ruffini 328). Toți der. sînt împrumuturi directe: bancar, adj., din it. bancario; banco, s. m. (bancă la jocuri de cărți), din it.; bancher, s. m., din it. banchiero, fr. banquier; banchetă, s. f., din fr. banquette; banchiză, s. f., din fr. banquise; bancnotă, s. f., din germ. Banknote, cf. mag. banknotta (Borcea 177); bancrută, s. f., din fr. banqueroute, care la rîndul său provine din it. banca rotta; băncuță, s. f. (monedă de 50 bani; odinioară, în Trans., monedă de 20 creițari), din germ. Bankozettel, transformat prin etimologie populară într-un diminutiv de la bancă (Hasdeu 3193; Borcea 177).

MINĂ³ s.f. (La vechii greci) Monedă valorînd o sută de drahme. [< fr. mine, lat. mina].

MINUT s.n. 1. Diviziune a timpului care reprezintă a șaizecea parte dintr-o oră. ♦ Interval de timp nedeterminat, dar în general foarte scurt; clipă, moment. ♦ (Concr.) Mîncare pregătită pe loc, la comanda consumatorului. 2. (Mat.) Subunitate de măsură pentru unghiuri, care reprezintă a șaizecea parte dintr-un grad sexagesimal sau a suta parte dintr-un grad centezimal. [Cf. fr. minute, it. minuto < lat. minutus – mic, mărunt].

răcar, răcari, s.m. (înv.) 1. bărbat care prinde sau vinde raci. 2. scutelnic care aducea stăpânilor o sută de raci pe săptămână.

bucată (-ăți), s. f. – 1. Parte tăiată, desprinsă dintr-un întreg; dărab. – 2. Mîncare, fel de mîncare. – 3. Alimente, hrană. – 4. (Pl.) Cereale, recoltă, grîu. – 5. (Înv., Mold.) Avere, avut, bogăție. – 6. (Arg.) Bilet de o sută de lei. – 7. (Arg.) Hoție, operație organizată de mai mulți din bandă. – 8. (Arg.) Mișcare greșită. – Mr. bucată. Lat. bŭccata (Pușcariu 227; REW 1358; Candrea-Dens., 191; DAR); cf. it. boccata, fr. bouchée, prov., sp., port. bocado, toți cu accepția etimologică de „bucată care se pune dintr-o dată”; cf. și it. boccone, de unde sb. bokun „bucată”. Asupra semantismului, cf. DAR. Lahovary 318 crede că sensul de „cereale” este anterior epocii indo-europene. – Pl. este bucate pentru sensurile 2-5. Cf. și bucă, îmbuca. Der. bucătar, s. m. (bărbat care are meseria de a găti mîncare); bucătăreasă, bucătăriță, s. f. (femeie care are meseria de a găti mîncare); bucătărie, s. f. (cameră în care se gătește mîncarea); bucăți, îmbucăți, vb. (a face bucăți); îmbucături, vb. (a face bucăți de luat în gură pentru a hrăni un copil). Din rom. a trecut în rut. bukata, bokata, pol. bukat, rus. bukatka (Miklosich, Fremdw., 80; Candrea, Elemente, 403; Berneker 90), mag. bukáta.

PIASTRU s.m. Monedă de argint de diferite valori, întrebuințată odinioară în unele țări (Turcia, Țările Romîne, Ungaria). ♦ Monedă divizionară în diverse țări din Orientul Apropiat (Siria, Sudan etc.), valorînd a suta parte dintr-o liră. [Pron. pi-as-, pl. -ștri. / < it. piastra, cf. fr. piastre].

PFENIG s.m. Monedă divizionară germană, valorînd a suta parte dintr-o marcă. [< germ. Pfennig].

sutic, sutici, s.m. (pop. și fam.) 1. sutișoară, sutică. 2. bancnotă cu valoare de o sută de lei; sutar.

cent (cenți), s. m. – Centimă. Lat. cens, engl. cent; se spune numai despre anumite subdiviziuni monetare străine. – Der. centă, s. f. (Arg., bilet de o sută de lei); centenar, adj., din lat. centenarius (sec. XIX); centimă, s. f. (valoare bănească ce reprezintă a suta parte dintr-o unitate). – Compară centiar, s. n.; centigrad, s. n.; centigram, s. n.; centilitru, s. m.; centimetru, s. m., etc.

PROCENT s.n. 1. Parte raportată la o sută de părți dintr-un întreg; sutime. 2. Dobîndă calculată la o sută de lei pe interval de un an; (p. ext.) orice dobîndă. [Var. proțent s.n. / < germ. Prozent, cf. lat. procentum < pro – pentru, centum – o sută].

PUL s.m. Monedă divizionară în Afganistan, valorînd a suta parte dintr-un afgan. [< fr. pul < cuv. iranian].

vâjdoc, vâjdoace, s.n. (reg.) o parte din turmă (o sută, două de oi); cârd mare.

SATANG s.m. Monedă divizionară în Tailanda, valorînd a suta parte dintr-un baht. [< fr. satang < cuv. taichinez].

SECOL s.n. 1. Interval de timp de o sută de ani; veac. ♦ (Fig.) Perioadă de timp care pare a fi foarte lungă; veșnicie. 2. Epocă istorică dominată de un eveniment de seamă, de o personalitate excepțională. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < lat. saeculum, cf. it. secolo].

SEMIARTIZANAT s.n. Sistem de muncă industrială bazat în proporție de 50 la sută pe meseriași. [Pron. -mi-ar-. / et. incertă].

SEN s.m. Monedă divizionară în Japonia și Kampuchia, valorînd a suta parte dintr-un yen, respectiv dintr-un riel. [< fr. sen < cuv. japonez].

ciut (ciută), adj. – 1. Cu coarnele tăiate, fără coarne sau fără un corn. – 2. Cu urechile tăiate, fără urechi sau fără o ureche. – 3. (Animal) care are coarnele sau urechile foarte mici. – 4. (Trans.) Greoi, neîndemînatic. – Var. șut, ciut, megl. ciut. Creație expresivă, ca ciot „ciuntitură” și bot „rît; cioc” (cu der. bont „tocit” ca ciunt). Cf. it. ciotto „șchiop”, a cărui origine este necunoscută după Prati 287. Este cuvînt comun aproape tututor limbilor balcanice (alb. šut, šüt, bg., sb. šut, mag. csuta, suta, ceh. šutá, pol. szuty, rut. šuta, toate cu sensul de „fără coarne”), fie că este vorba de formații expresive independente, fie de împrumuturi din rom. Totuși opiniile asupra originilor cuvîntului rom. sînt împărțite. Cea mai curentă este cea care îl derivă din alb. (Meyer 420; Philippide, II, 707; Capidan, Dacor., I, 512 și II, 550; DAR); pentru a rezolva dificultatea ridicată de fonetism, s-a apelat la (Capidan) la explicația care pornește de la forma alb. articulată të šut. Această ipoteză nu este imposibilă, însă nu este folositoare, în lumina tuturor rădăcinilor expresive rom., care indică, prin aceleași mijloace, aceeași noțiune. După Cihac, II, 59, ar trebui pornit de la bg. După Pascu, I, 194, de la un lat. *tiutus, din gr. τυτθός și după Giulgea, RF, 49, din lat. exutus „scos, luat”, ipoteze forțate și neinteresante. Cf. Rosetti, II, 114. Aceeași rădăcină prezintă și o var. cu infix nazal, ciunt, adj. (mutilat; ciung; se spune despre oamenii, animalele sau obiectele cărora le lipsește un membru sau o parte), pentru a cărui formație cf. paralelismul lui bot și bont, ciont și probabil cioc și ciung; cf. și it. cioncare (calabr. ciuncari) „a mutila”. Der. ciunti (var. ciunta), vb. (a tăia, a reteza, a amputa, a tăia crengi); ciuntitură, s. f. (acțiunea de a reteza; membru sau parte retezată); ciută, s. f. (căprioară; animal sălbatic, fiară), pe care Capida, Dacor., I, 512 și II, 550 și DAR îl derivă direct din alb. të šute „ciută”; ciutărie, s. f. (parc rezervat pentru creșterea cerbilor); ciutac (var. ciutan, ciutaș), s. m. (nume de bou); ciutit, adj. (fără coarne).

coreț (corețe), s. n. – (Mold.) Măsură de capacitate pentru produse solide, echivalînd aproximativ cu o sută de litri. Rut. korec (DAR).

albeț, albeți s. m. monedă de o sută de lei

falchidion s. n. – (Înv.) Parte procentuală asigurată de lege moștenitorilor direcți: după codul din 1814, constituia 33 (la sută) din moștenire, dacă numărul copiilor era mai mic de patru, și 50 (la sută), dacă era mai mare. Ngr. φαλϰίδιον (sec. XVII), din lat. lex Falcidia.

AGOROT s. m. monedă divizionară a Israelului, a suta parte dintr-un shekel. (< fr. agorot)

ARGUS s. m. 1. (mit.) personaj legendar cu o sută de ochi. 2. (fig.) om cu privire ageră, pătrunzătoare; păzitor vigilent. 3. gen de păsări palmipede din ordinul galinaceelor, cu penele împestrițate de numeroase pete rotunde, din arhipelagul Malaysiei. (< fr. argus)

AT¹ s. m. monedă divizionară în Laos, valorând a suta parte dintr-un kip. (< fr. at)

AURAR /EYRIR/ s. m. monedă divizionară din Islanda, a suta parte dintr-o coroană. (< fr. aurar)

BICENTENAR, -Ă I. adj. care durează de două sute de ani. II. s. n. al doilea centenar. (< fr. bicentenaire)

CENTAVO s. m. monedă divizionară în unele țări din America Latină și Portugalia, a suta parte din unitatea monetară. (< sp. centavo)

CENTENAR I. s. n. împlinirea a o sută de ani de la un eveniment însemnat; aniversare a acestui eveniment. II. adj., s. m. f. (om) de o sută de ani. (< lat. centenarius, fr. centenaire)

CENTESIMO s. m. monedă divizionară din Panama, Uruguay, Italia etc., a suta parte din unitatea monetară. (< sp., it. centesimo)

CENTEZIMAL, -Ă adj. care reprezintă a suta parte dintr-un întreg. ♦ grad ~ = grad, a suta parte dintr-un unghi drept. (< fr. centésimal)

CENTEZIMĂ s. f. dobândă de unu la sută. (< fr. centésime)

CENTI-, -CENT elem. „o sută, a suta parte”. (< fr. centi-, cf. lat. centum, sută)

CENTIAR s. m. măsură subdivizionară pentru terenuri, a suta parte dintr-un ar. (< fr. centiare)