MĂTREAȚĂ f. 1) Materie organică constând din părticele albicioase de epidermă, desprinse de pe pielea capului. 2) Specie de alge plutitoare de pe suprafața apelor stătătoare; mătasea-broaștei. 3) Plantă erbacee cu tulpină roșie, ramificată și cu flori roz. * ~a-bradului sau ~-de-arbori specie de licheni dăunători, care se dezvoltă pe ramurile coniferelor. /Orig. nec.

ABIES Mill., ABIES, fam. Pinaceae. Gen originar din regiunile reci și temperate, muntoase, ale emisferei nordice, cca 45 specii; arbori de talie mare cu tulpină dreaptă, scoarță netedă, coroană piramidală și pungi de rășină în scoarță. Frunze dispuse pectinat pe ambele părți ale lujerilor, alterne, uninerve, aciculare, cu baza lățită ca un disc, pe partea inferioară cu 2 dungi albicioase, longitudinale, de stomate, lăsînd o cicatrice netedă, proeminentă, după cădere. Florile, unisexuat-monoice, cele mascule axilare, cele femele singulare, terminal-ovate, dau naștere la conuri erecte, cilindrice sau ovoidale. Solzii conurilor se desfac de ax la maturitate și cad împreună cu semințele aripate, mari, triunghiulare (PI. 1, fig. 1, 2),

ACACIA Mill., ACACIA, fam. Leguminosae. Gen originar din ținuturile calde ale Australiei și Africii, cca 450 de specii, arbori și arbuști (2-30 m înălțime). Frunze delicate, asemănătoare celor de ferigă, dublu-penat-compuse sau cu filodii. Stipelele lipsesc sau sînt foarte mici, pergamentoase, uneori transformate în spini. Flori în capitule rotunde, spice sferice sau oblonge, de obicei hermafrodite, galbene-strălucitoare, uneori albe, odorante, înveliș floral dublu. Stamine numeroase, libere. Caliciul și petalele, de multe ori, slab dezvoltate, încît floarea pare a fi formată dintr-un buchet de stamine lungi. Fructul este o păstaie (pergamentoasă, pieloasă sau lemnificată) (Pl. 1, fig. 4).

ACER L., ACER, fam. Aceraceae. Gen originar din Europa, Asia, America de N și Africa de N, cca 120 specii, arbori, mai rar arbuști. Frunze opuse, rar compuse, pețiolate, palmat-lobate și nervate. Flori pe tipul 5 sau 4, stamine 8 (10); poligame, rar unisexuat-monoice sau dioice, în panicule, raceme sau corimbe. Fructele, lung-aripate, samare.

AESCULUS L. CASTAN, fam. Hippocastanaceae. Gen originar din Europa, America de N, Asia, cca 24 specii, arbori sau arbuști, înalți pînă la cca 30 m și coroană deasă. Lujeri cu muguri mari, opuși. Frunze opuse, pețiolate, palmate (5-9 foliole serate). Flori poligame pe tipul 5, în panicule erecte, terminale. Fruct, capsulă cărnoasă cu 1-3 semințe.

AGATHIS Salisb., AGATIS, fam. Araucariaceae. Gen originar din Arhipelagul Malaez, Noua Zeelandă, Australia, cca 22 de specii, arbori înalți, bogați în rășină, cu ramuri de culoare gri (după ce cad rămîn răni în scoarță). Frunze persistente, pieloase, nedentate, mari, ovate sau ovat-oblonge. Conuri rotunde.

AGONIS DC., AGONIS,. fam. Myrtaceae, Gen originar din Australia, cca 21 specii, arbori sau arbuști cu frunze alterne, numeroase. Flori mici (un ovar cu 3 diviziuni, 10-30 stamine), așezate în capitule foarte dense. înfloresc primăvara, devreme.

AILANTHUS Desf., AILANTUS, fam. Simaroubaceae. Gen originar din Asia și Australia, cca 16 specii, arbori. Flori (10 stamine, 5-6 petale mici) poligame, în paniculă mare. Fruct aripat, la mijloc cu o sămînță. Frunze caduce, mari, alterne, imparipenat-compuse, fiecare foliolă la bază cu cîțiva dinți și o glandă.

ALBIZIA Burazzini, ALBIȚIA, fam. Leguminosae. Gen originar din Asia, Africa și Australia, cca 49 specii, arbori sau arbuști, cu scoarță netedă. Flori regulate (pe tipul 5, hermafrodite, caliciul campanulat sau cilindric, dentat sau lobat, stamine numeroase,. exerte, libere), terminale sau, în axa frunzei, formînd capitule rotunde. sau spice. Păstaie lat-liniară, plată. Frunze mari, dublu-penate, caduce, mătăsoase.

ALEURITES Forst., ALEURITES, fam. Euphorbiaceae. Gen originar din regiunile tropicale și subtropicale ale Asiei, 5 specii, arbori purtători de un suc lăptos. Frunze lung-pețiolate, alterne, simple sau divizate în 3-5 lobi. Flori în spice rare.

ALLAMANDA L. ALAMANDA, fam. Apocynaceae. Gen originar din Brazilia, cca 11 specii, arbori sau arbuști cățărători, glabri sau pubescenți. Flori (caliciul cu 5 diviziuni lanceolate, corolă infundibuliformă cu 5 petale late, răsucite cînd sînt în boboc, ovar cu o singură lojă) terminale, galbene sau violete. Frunze în verticil, opuse sau alterne, în axa lor cu glande. Fruct, capsulă ovată, țepoasă.

ALNUS Gaertn. ANIN, fam. Betulaceae. Gen originar din regiunile emisferei nordice, cca 45 specii, arbori și arbuști rezistenți la ger. Mugurii sînt așezați pe o codiță lungă, flori unisexuat-monoice în amenți fasciculați (cei femeii scurți, cca. 0,5 cm, grupați în raceme, cei masculi lungi, cca 8 cm). Fructele, achene mici, turtite, aripate, negre ca niște mici conuri, lungi pînă la 3 cm (Pl. 5, fig. 26).

ANNONA L., ANONA, fam. Annonaceae. Gen originar mai ales din regiunile tropicale ale Ameiricii, cca 67 de specii, arbori apreciați acolo pentru fructele lor comestibile. Flori (caliciul din 3 părți, 6 petale, numeroase sta_mine și un pistil cu stil lunguieț) singulaire sau în buchet, mari, cărnoase.

ARAUCARIA Juss., ARAUCARIA, fam. Araucariaceae. Gen originar din Insulele Canare și Madere, America Latină și Australia, 12 specii, arbori înalți cu etaje de ramificații verticilate regulate, rigide. Conurile mascule solitare sau în raceme terminale, cele femele ovate sau rotunde. Conuri de obicei mari, solzi cu o sămînță concrescută. Frunze aciculare persistente, așezate în spirală, cenușii-albăstrui.

ARBUTUS L., ARBUTUS, fam. Ericaceae. Gen originar din America, cca 16 specii arbori sau arbuști. Flori (10 stamine. antere cu 2 apendici, ovar cu 5 loji, rar cu 4; 5 sepale mici rotunjite, unite, 5 petale unite, globuloase, curbate în afară) albe, roz sau crem, rotunde sau urceolate, în raceme terminale, pe ramuri deseori pendente. Fructe comestibile (bace), cărnoase, frumos colorate, cu multe semințe. Frunze persistente, alterne.

ARISTOTELIA L’Herit., ARISTOTELIA, fam. Elaeocarpaceae. Gen originar din Noua Zeelandă, Chile, Peru, Australia, cca 9 specii, arbori care cresc înalți pînă la 5 m. Flori (4-5 sepale, petale trilobate, stamine pubescente) albe. Fructul sîmburos are 2-4 loji.

ARTOCARPUS Forts., ARTOCARPUS, fam. Moraceae. Gen originar din India și China, cca 52 specii, arbori tropicali cu un suc lăptos, înalți de cca 12 m. Flori cu ovar cărnos, comestibil. Frunze mari, alterne, necrestate sau penate.

BANKSIA L., BANCSIA, fam. Proteaceae. Gen originar din Australia, cca 50 specii, arbori sau arbuști cu frunze persistente verzi, alterne sau în buchet. Flori (pe tip 4, ovar mic, la bază cu 4 glande de nectar, stil îndoit) grupate cîte două, în spice foarte dense, cu axa prelungită sau îndoită. Fruct, capsulă lemnificată, cu două loji și semințe rotunde, aripate, foarte căutate de păsări. (Pl. 10, fig. 60; pl. 11, fig. 61).

BOCCONIA L., BOCONIA, fam. Papaveraceae. Gen originar din America Centrală și de S, cca 9 specii, arbori de înălțime medie, tufe sau semitufe. Frunze sinuat-crestat sau ne segmentate, pe dos aproape albe, iar pe față verzi-albăstrui. Flori lipsite de corolă, în panicule piramidale, roz sau galbene-deschis; două sepale, stamine numeroase, două stigmate lungi, liniare. Fructul, capsulă eliptică, plată, pețiolată, cu o singură sămînțs.

BREYNIA Forst, BREINIA, fam. Euphorbiaceae. Gen. originar din Asia tropicală, Africa, cca 30 specii, arbori sau tufe cu frunze alterne, pețiolate. Flori fără petale, cele mascule cu caliciul scurt, aproape rotund, cu 3 stamine concrescute, ovarul cu 3 loji. Fruct, bacă roșie.

DILLENIA L., DILENIA, fam. Dilleniaceae. Gen originar din sudul Asiei, India, Malaiezia, Filipine, Australia, cca 18 specii, arbori, rar tufe, cu frunze mari și nervuri paralele, pieloase. Flori (de obicei 5 sepale imbricate, 5 petale galbene sau albe, deseori foarte mari, număr mare de stamine) albe.

DIOSPYROS L., ABANOS, fam. Ebenaceae. Gen originar din regiunile tropicale și subtropicale, cca 195 specii, arbori ornamentali și fructiferi, cu lemn foarte tare, deseori negru. Frunze alterne (cca 10 cm lungime, 5 cm lățime), foarte decorative, mari, eliptic-ovate, coriacee, verzi-închis pe partea superioară și lucioase și mai deschise pe partea inferioară. Flori albe-verzui, unisexuate sau hermafrodite, monoice sau dioice. Fructe mari, comestibile. Specii puțin rezistente la ger, rezistente la secetă.

DODONAEA L., DODONEA, fam. Sapindaceae. Gen originar din toate zonele tropicale (Australia, Africa, Madagascar), 50-60 specii, arbori sau tufe perene, pentru seră rece. Frunze lipicioase. Flori unisexuate, dioice sau hermafrodite, cca 7 sepale imbricate, petalele lipsesc, cca 8 stamine, ovar rotund, de obicei cu 3 loji și 2 semințe în fiecare lojă.

ELAEAGNUS L., RĂCHIȚICĂ, fam. Elaeagnaceae. Gen originar din America de N, Asia, sudul Europei, cca 38 specii, arbori și arbuști, cu spini pe lujeri și ramuri. Plantele în întregime, inclusiv frunzele (mai ales pe partea lor inferioară), sînt acoperite cu solzi mici, stelați, argintii. Frunze simple, alterne sau opuse, lanceolate, margini. întregi. Flori mirositoare, hermafrodite sau poligame, cu perigonul campanulat, 4 rar 5 foliole și 4 stamine lipite cu perigonul. Fructul, drupă cărnoasă, cenușie.

ELAEOCARPUS L., ELEOCARPUS, fam. Elaeocarpaceae. Gen originar din India, pînă în Australia și Japonia, cca 90 specii, arbori cu frunze alterne, crestate sau necrestate. Flori (5 sepale, 5 petale) dispuse în ciorchine, în axa frunzei. Fruct, bacă cu 1-5 semințe.

ERYTHRINA L., ERITRINA, fam. Leguminosae. Gen originar din regiunile tropicale și subtropicale, cca 52 specii, arbori sau arbuști. Frunze oblonge, verzi-strălucitor, dispuse: cîte trei, caduce. Tulpini și ramuri spinoase; înflorește primăvara-toamna. Flori roșii. (carenă lungă, stindard mare, lung, desfăcut) dispuse într-un racem terminal (Pl. 32, fig. 184).

EUCALYPTUS L’Herit., EUCALIPT, fam. Myrtaceae. Gen originar din Australia, Arhipelagul Malayez, 500 specii, arbori șt arbuști erecți, cu scoarța tulpinilor netedă, verde-cenușie, se exfoliază ușor. Frunze persistente, coriacee, acoperite cu. un strat ceros ce conține un ulei eteric foarte parfumat, verzi-cenușii, cele tinere mai albăstrui, subrotunde sau chiar cordiforme, fără pețiol și stau orizontal, cele mature sînt oblong-lanceolate și tind să atîrne. Flori hermafrodite, petale concrescute sub formă de căpăcel, care cade o dată cu înflorirea, stamine multe, pistil cu ovar cu 4 loji și un stil. Fruct, capsulă, se deschide în partea superioară, semințe mici, închise la culoare. în țara de origine atinge 150 m înălțime, iar în regiunile noastre, în condiții de seră, pînă la 3 m.

EUGENIA L., EUGENIA, fam. Myrtaceae. Gen originar din regiunile tropicale și subtropicale, cca 590 specii, arbori și arbuști. Flori numeroase, odorante, rozee, albe sau gălbui (pe tip 4 sau 5, sepale și petale. mai mici decît numeroasele stamine, galbene-viu), singulare sau dispuse în raceme mari, umbeliforme, în axa frunzei. Fruct, o bacă. Frunze aiungit-ovale, liniar-lanceolate, pieloase, opuse, rareori alterne, mirositoare, strălucitoare, verzi-închis.

EUODIA Forst., EUODIA, fam. Rutaceae. Gen originar din Asia tropicală și subtropicală, Australia, cca 125 specii, arbori mici sau arbuști înalți. Flori unisexuat-dioice, cu un rînd dublu de petale, mici, albe, așezate în panicule compuse. Frunze imparipenat-compuse, pețiolate, cu puncte, întregi, eliptic-lanceolate, cca 9 foliole. Fruct parfumat, semințe negre.

FAGUS D., FAG, fam. Fagaceae. Gen originar din regiunile mijlocii mai călduroase ale zonei temperate din Europa, parțial din Asia și America, 10-14 specii, arbori forestieri și ornamentali, cca 35 m înălțime, scoarță cenușie, netedă, coroană piramidală, tulpină dreaptă. Frunze verzi-închis, lucioase pe partea superioară și verzi-pal pe cea inferioară, caduce, deseori cu marginea întreagă, des eliptice. Flori unisexuat-monoice, cele femele 2 sau 3 pe pedunculi scurți, înconjurate de un involucru cu 4 valve, cele mascule așezate în amenți, lung-pedunculați, pendenți, globuloși, perigonul cu cca 7 lobi și numeroase stamine. Fruct (jir), achenă cu 3 muchii ascuțite.

FILICIUM Thwaites, FILICIUM, fam. Sapindaceae. Gen originar din Africa, Sri Lanka, India, Madagascar, 4 specii, arbori înalți cu glande de rășină. Frunze penate, foliole pieloase, nedentate, nepețiolate. Flori (pe tip 5, ovar rotund cu 2 loji, o sămînță în fiecare lojă) așezate în paniculă terminală. Plantă de 1 m înălțime.

FRAXINUS L., FRASIN, fam. Oleaceae. Gen originar din regiunile temperate ale emisferei nordice, 65-75 specii, arbori și numai cîțiva arbuști. Flori hermafrodite, poligame sau unisexuate (monoice sau dioice), 4 sepale, 4 petale (de multe ori lipsesc), 2 stamine, în panicule sau fascicule. Fruct, samară oblongă, aripată, membranoasă. Frunze opuse, imparipenat-compuse, uneori cu o singură, foliolă. înfrunzesc rareori înaintea înfloririi. Muguri așezați opus, pe ramuri brune sau negre.

FREMONTIA Torr., FREMONTIA, fam. Sterculiaceae. Gen originar din S.U.A. (California) și America Centrală, 3 specii, arbori mici, iar la noi ca arbuști de seră. Frunze caduce sau semipersistente. Flori campanulate cu 5 diviziuni, 5 stamine concrescute la bază într-un cilindru.

GLEDITSCHIA L., GLĂDIȚĂ, PLĂTICĂ, ROȘCOV SĂLBATIC, fam. Leguminosae. Gen originar din Africa, America, Asia, Europa, America de S, cca 11 specii, arbori cu spini lungi, ramificați. Frunze simplu și dublu-penate cu foliole mai mici. Flori verzi, poligame, în raceme sau panicule, cu 6-10 stamine libere. Fructul, o păstaie turtită.

GORDONIA Ellis, GORDONIA, fam. Teaceae. Gen originar din Asia și America de N, 25-35 specii, arbori sau tufe perene, cu lemn tare. Frunze lucioase, verzi-închis. Flori la subsuoara frunzei, albe sau roșii, mari, 5 sepale, 5 petale, deseori concrescute la bază, stamine concrescute în formă de inel. Unele specii au staminele așezate în 5 buchete, un stil mijlociu, stigmat cu 3-5 crestături. Fruct, capsulă cu 5 loji, sămînță aripată.

GREVILLEA R. Br., GREVILEA, fam. Proteaceae. Gem originar din Australia, cca 150 specii, arbori și arbuști cu frunze mari, bipenate, alterne, persistente. Flori așezate în racem prelungit, terminal sau lateral, tubul floral drept sau curbat, stil lung cu vîrf îngroșat ieșind din floare. Semințe plate, cca 2 în capsulă.

GREYIA Hook. et Harv., GREIEA, fam. Melianthaceae. Gen originar din Africa de S, 3 specii, arbori pitici cu frunze alterne, lung-pețiolate, aproape rotunde, la bază cordiforme, crestate. Flori hermafrodite, dispuse în ciorchine la subsuoara frunzei, 5 sepale lat-ovate, petale mai lungi, 10 stamine, ovar alungit cu 5 lobi și 5 loji, fruct, capsulă pieloasă cu 5 colțuri.

GRISELINIA Forst., GRISELINIA, fam. Cornaceae. Gen originar din Noua Zeelandă și Chile, cca 6 specii, arbori sau arbuști, uneori epifite sau liane. Frunze persistente, galbene-verzui, alterne, asimetrice, groase și pieloase, nedentate sau spinos-dentate, cu pețiolul, uneori, cu baza lățită. Flori mici, galbene-verzi sau purpur-negre, pe tip 5, dispuse în ciorchine sau paniculă, glabre sau pubescente. Fruct, bacă ovată cu 1-2 loji.

GYMNOCLADUS Lam., GIMNOCLADUS, fam. Leguminosae. Gen originar din America de N și China, 2 specii, arbori înalți (pot depăși 20 m înălțime), cu crengi foarte groase, noduroase. Frunze (apar primăvara tîrziu, au culoarea roz, iar toamna aurie) dublu-penat-compuse, cca 8 cm lungime, ovate, glabre, pieloase, alterne, vîrf ascuțit, margine întreagă. Flori unisexuat-dioice, verzi-deschis, terminale, în raceme erecte, cele mascule mai scurte decît cele femele, partea superioară a caliciului cu 5 diviziuni, 5 petale lanceolate, 10 stamine libere mai scurte decît petalele. Fruct, păstaie (rămîne pe plantă în timpul iernii) maro-închis, groasă. Semințe negre.

HALESIA Ellis, HALESIA, fam. Styracaceae. Gen originar din America și China, 4 specii, arbori sau arbuști. Frunze mari, caduce, ovat-lanceolate, alterne, pețiolate, serate, pe partea inferioară puțin pubescente. Flori campanulate, în racem, la subsuoara frunzei, pe ramuri din anul precedent; corolă albă, cu 4 petale. Fruct în formă de drupă cu semințe.

HOVENIA Thunb., HOVENIA, fam. Ramnaceae. Gen originar din Asia, 5 specii, arbori mici sau arbuști, cu frunze simple, alterne, dentate, aproape glabre, scurt-pețiolate, ovate, cu marginea foarte mărunt serată sau întreagă; stipelele lipsesc. Flori hermafrodite, regulate, în umbelă, pe tipul 5. Fruct cu 3 loji. Axa inflorescenței se îngroașă în perioada fructelor.

JUGLANS L., NUC, fam. Juglandaceae. Gen originar din America de N, Asia Mică, China, Japonia, peste 15 specii, arbori ornamentali cu trunchi gros, măduva întreagă, coroană largă, de obicei rotundă. Flori unisexuat-monoice, apar înaintea frunzelor, cele mascule grupate în amenți simpli, laterali, iar cele femele terminale. Perigonul este format din 5-6 foliole. Fruct, drupă cu 2 valve. Frunze imparipenat-compuse, cu 23 foliole, eliptice, ovate pînă la lanceolate, cu margini întregi sau serate.

JUNIPERUS L., IENUPĂR, fam. Cupressaceae. Gen originar din emisfera nordică, cca 55 specii, arbori sau arbuști monoici sau dioici, persistenți, erecți sau tîrîtori, rășinoși, cu frunze solzoase sau aciculare, cîte 3 în verticil. Ramurile tinere rotunde sau în 4 muchii. Scoarță roșcată, rășinoasă, fibroasă. Flori unisexuate, mici, axilare sau terminale. Conurile pseudobace, cele femele mici, albastre, poartă una sau mai multe semințe nearipate.

KETELEERIA Carr., KETELERIA, fam. Pinaceae. Gen originar din China, 2 specii, arbori cu frunze persistente, la maturitate cu coroană bogată și ramuri îndepărtate. Flori monoice (cele mascule, pînă la 10 într-o umbelă). Conuri erecte, singulare, cilindrice sau oblong-ovate. Frunze-ace-liniare, rigide, spre vîrful ramurilor așezate în spirală, în rest neordonate.

KOELREUTERIA Laxm. COELREUTERIA, fam. Sapindaceae. Gen originar din Asia, 7 specii, arbori cu frunze caduce, alterne, penate. Flori (4 petale lanceolate, 8 stamine, 5 sepale) melifere, galbene, în paniculă mare, terminală. Fruct, capsulă cu 3 semințe.

CARPINUS L., CARPEN, fam. Betulaceae. Gen originar din Europa, Asia, America Centrală și de N, cca 30 specii, arbori și arbuști cu scoarță netedă, cenușiu-închisă, formează ritidom la bătrînețe. Muguri fuziformi. Frunze încrețite, ovat-eliptice, ascuțite, acut-dințate, verzi-închis, pe dos dispers-păroase, așezate distih, cu 7-24 perechi de nervuri. Flori (apar o dată cu frunzele) unisexuat-monoice, în amenți pendenți, cei masculi cu numeroase stamine fără perigon, la bază înveliți într-o bractee păroasă, cei femeli cu solzi membranoși, formați din 2 ovare, fiecare cu cîte un perigon denticulat îngust. Fructul, achenă turtită, muchiată.

CARYA Nutt., CARIA, fam. Juglandaceae. Gen originar din America de N-E și Asia de S-E, cca 25 specii, arbori asemănători speciilor de Juglans. Coroană de formă ovală sau rotundă, tulpină acoperită de o scoarță care formează ritidom adînc, ce uneori se exfoliază, măduvă întreruptă lamelar. Frunze alterne, imparipenat-compuse cu 5-17 foliole. Flori (apar o dată cu frunzele), cele mascule în amenți compuși, cca 10 stamine. Fructe drupe-mici dehiscente, cu 4 valve netede, rareori muchiate, cu miez comestibil la unele specii.

CASTANEA Mill., CASTAN, fam. Fagaceae. Gen originar din sudul Europei și Americii de N, Asia, nordul Africii (cca 12-18, specii), arbori iubitori de căldură. Coroană compactă, deasă, scoarță cenușie. Frunze mari, alterne, caduce, lat-lanceolate, ascuțit-dințate, glabre sau păroase pe partea inferioară. Flori unisexuat-monoice, sesile, însoțite de bractee; cele femele, cca 3, într-un involucru spinos la baza amanților masculi, fiecare floare fiind compusă din 6 sepale și un ovar cu 6 loji; cele mascule, formate dintr-un caliciu cu 6 diviziuni și cca 20 stamine, grupate în amenți lungi, cilindrici, întrerupți și erecți. Fructele, achene, sînt solitare sau 2-3 închise într-un involucru cu suprafața acoperită de numeroși spini lungi, înțepători și 1-2 semințe.

CATALPA Scop., CATALPA, fam. Bignoniaceae. Gen originar din America de N, Cuba, China, Tibet, 8-12 specii, arbori, 10-30 m înălțime, coroană piramidală, larg- rotundă sau largă, ritidom în plăci groase, plăci subțiri sau brăzdat. Frunze întregi sau lobate, simple, opuse și verticilate, mari, cordat-ovate, la bază cordiforme, digitat- nervate. înflorește vara. Flori hermafrodite, de culoare albicioasă sau gălbuie, dispuse în panicule dese și late, terminale, caliciul adînc-bilobat, corola albă, în partea internă cu pete brunii-roșii și cu două macule galbene, campanulată, cu tubul oblic, se împarte în două labiuri, unul superior mai scurt, bilobat, și unul inferior, trilobat, ceva mai mare, ovar bilocular. Fructul, capsulă, îngust-cilindrică, lungă, dehiscentă, cu semințe numeroase, plane, oblongi, aripate-în ambele părți și peri mătăsoși la extremități.

CECROPIA L., CECROPIA, fam. Moraceae. Gen originar din regiunile tropicale ale Americii, cca 45 specii, arbori cu trunchi gol în interior. Flori monoice (2 stamine, un stil scurt, stigmat fuziform) în spice dense. Frunzele alterne, lung-pețiolate, în formă de scut, cu 7-13 foliole. Fructele rămîn acoperite de caliciu.

CEDRUS Trew, CEDRUȘ, fam. Pinaceae. Gen originar din nordul Africii, cca 4-5 specii, arbori înalți de cca 45 m, distinși prin ramuri întinse, orizontale, rigide, verticilate, cu foarte multe ramificații compacte. Frunze persistente, verzi-închis, aproape cilindrice sau fasciculate, lungi de 2-6 cm, rigide, scurte, ascuțite. Arbori monoici, cu flori dispuse în amenți, cele femele 2, cele mascule pe ramuri scurte, solitare. Conurile erecte, ovoide sau oblongi, lungi de cca 11 cm, scurt-pedunculate, purpurii la început apoi brune-cenușii, netede și cu solzi puternic lipiți, cu scvamele fin-denticulate pe margine, cu cîte 2 semințe aripate.

CELTIS CELTIS, SÎMBOVINĂ, fam. Ulmaceae. Gen originar din Africa, Asia, Europa, cca 70 specii, arbori și arbuști. Coroană sferică, lemn foarte tare. Frunze ovat-oblonge, așezate distih, marginea serată sau întreagă, pubescente sau glabre. Flori verzi- gălbui (apar o dată cu înfrunzirea), pe tip 5 sau 6. Fructul este o drupă violetă-neagră, galbenă-portocalie sau brună-închis, cu peduncul mai lung sau de aceeași lungime cu pețiolul frunzei.

CEPHALANTHUS L., CEFALANTUS, fam. Rubiaceae. Gen originar din America, Africa și Asia, cca 5 specii, arbori sau arbuști. Flori mici, în capitule sferice, corolă cilindrică cu 5 diviziuni, 5 stamine, stil simplu. Frunze opuse sau cîte 3-4, lunguiețe sau lanceolate, scurt-pețiolate.

CERCIS L., CERCIS, fam. Leguminosae. Gen originar din sudul Europei, estul Asiei și America ele N, 5-7 specii, arbori și arbuști, 6-12 m înălțime. Frunze simple, întregi sau slab-bilobate, palmat-nervate, sub- rotund-reniforme, stipele solzoase sau erbacee. Flori roz, hermafrodite, cîteva în racem sesil (apar înainte sau o dată cu frunzele), caliciul câmp anulat, 10 stamine libere. Fruct, o păstaie dehiscentă (apare toamna), cca 12 cm lungime (Pl. 18, fig. 105).

CHAMAECYPARIS Spach, CAMECIPARIS, CHIPAROS, fam. Cupressaceae. Gen originar din America de N, China și Japonia, cca 6 specii, arbori și arbuști, cu ferme piramidale sau conice. Frunze mici, solzi – forme, acute, opuse, pe dos cu pete blamării. Conuri globuloase, mici, mascule și femele pe aceeași plantă, cu un număr mic de semințe, cca 5 sub fiecare solz, aripate și comprimate. Solzii conurilor rotunjiți, lemnoși, radiari, valvați, poligonali, cu un vîrf scurt și subțire, puțin înțepător. Conurile mascule galbene sau roșii.

CHRYSOPHYLLUM L., CRISOFILUM fam. Sapotaceae. Gen originar din regiunile- tropicale, mai des ale Americii, 50-60 specii, arbori cu suc lăptos. Frunze alterne, mătăsos-păroase. Flori mici, albe sau galbene, pe tip 5, 6 sau 7 (corolă campanulată, stamine în număr egal cu diviziunile corolei, concrescute la baza florii sau la mijlocul ei, ovar pînă la 10 loji) în axa frunzei.

CLERODENDRUM Burm., CLERODENDRUM, fam. Verbenaceae. Gen originar din Asia, cca 300 specii, arbori cu tulpini erecte (cca 4 m înălțime), cu ramuri păroase. Frunze verzi, ovate, păroase. Înflorește vara. Flori albe, roșietice, plăcut mirositoare (corolă roșie cu 5 diviziuni, 4 stamine, stil filiform, ovar cu 4 loji, caliciu alb, penta-lobat, persistent) în corimbe terminale. Fruct, o drupă.

CLEYERA Thunb., CLEIERA, fam. Theaceae. Gen originar din Asia orientală, cca 50 specii, arbori și tufe cu flori hermafrodite (5 sepale neregulate, 5 petale unite la bază, cca 25 stamine, antere cu peri asprii) singulare sau în buchete, în axa frunzei. Frunze alterne, nedentate sau dentate.

COLA Schott, COLA, fam Sterculiaceae. Gen originar din Africa tropicală și Africa de S, peste 100 specii arbori. Flori (fără petale, caliciul cu cca 6 lacinii, cca 10 cârpele, aproape libere) în buchete sau paniculă, pe ramuri laterale, fruct compus din cca 4 segmente pieloase sau lemnificate. Frunze lobate, nedentate, uneori compuse, rareori palmat-sectate, glabre, cu solzi sau pubescente.

CORDIA L., CORDIA, fam. Boraginaceae. Gen originar din regiunile tropicale și subtropicale, cca 260 specii, arbori sau arbuști. Flori așezate în capitule dense (corolă albă; sau portocalie, cilindrică, infundibuliformă sau în formă de disc, cu 4 sau mai multe diviziuni, stamine în același număr cu diviziunile, caliciul cilindric sau în formă de clopot, cu 3-6 dinți sau lobi) adunate în spice sau umbele. Fruct, de obicei, cu 4 lobi și 4 semințe. Frunze, de obicei, alterne, pețiolate, dentate sau nedentate.

CORNUS L., CORN, fam. Cornaceae. Gen originar din zona temperată a emisferei nordice, cca 40 specii, arbori și arbuști de talie mică, cu ramuri roșii sau galbene. Frunze opuse, cu margine întreagă, nervuri laterale, arcuite. Flori hermafrodite, albe sau galbene, mici, adesea la bază cu involucru (pe tip 4-5, ovar cu 2 loji, caliciul cu dinți mici), dispuse în cime. Fruct, drupă (Pl. 24, fig. 142).

CORYNOCARPUS Forst., CORINOCARPUS, fam. Corynocarpaceae. Gen originar din Noua Zeelandă, cca 5 specii, arbori (cca 30 m înălțime în patrie), ramuri rotunde, scoarță gri-maro. Flori mici, în paniculă ramificată. Fruct lunguieț sau rotund. Frunze alterne, lunguiețe sau obovate, nedentate, scurt-pețiolate.

CORYPHA L., CORIFA, fam. Palmae. Gen originar din Asia tropicală și Arhipelagul Malaiez, 6-8 specii, arbori de seră cu trunchiuri înalte, inelate sau cu șănțulețe groase. Flori mici cu caliciul trifid, corolă tripartită, hermafrodite, grupate în spadice înconjurat la bază de o spată. Fruct, drupă. Frunze terminale, mari, curbate, crestate pînă în centru în fîșii liniar-lanceolate, pețioli puternici, spinoși.

CRATAEGUS L., GHERGHIN, PĂDUCEL, fam. Rosaceae. Gen originar din emisfera nordică, cca 95 specii, arbori și arbuști înalți cu ramuri spinoase, deseori și trunchiurile. Frunze simple, serate, întregi sau lobate, Complet-penat-nervate, la bază cu stipele. înflorește în mai. Flori hermafrodite, albe, roz sau roșii (pe tip 5, stamine roșietice) în. fascicule sau corimbe, rar solitare. Fructul, drupă falsă, corai sau roz, cu 1-5 sîmburi. Nu este pretențios față de sol, rezistă la secetă și pretenții medii față de lumină.

CRINODENDRON Mol., CRINODENDRON, fam. Elaeocarpaceae. Gen originar din America de S, 3 specii, arbori cu frunze alterne sau opuse, dentate, scurt-pețiolate. Flori (5 petale triunghiulare, cca 20 stamine) albe sau roșii, în formă de cupă, singulare sau în perechi în axa frunzei, pendente, pe pedunculi lungi. Fruct, capsulă pieloasă.

CUNONIA L., CUNONIA, fam. Cunoniaceae. Gen originar din Africa de S și Noua. Caledonie, cca 12 specii, arbori sau arbuști. Flori albe (5 petale, 10 stamine, antere mici, bilobate) în ciorchine compus în formă de spic, în axa frunzei, Frunze groase, pieloase, penate sau compuse din 3 frunzulițe, cele auxiliare mari, lunguiețe, caduce.

CYCAS L., CICAS, fam. Cycadaceae. Gen originar din regiunile tropicale ale Asiei, Africa, Australia, cca 8 specii, arbori, arbuști cu tulpină dreaptă, groasă, simplă, brăzdată de urmele frunzelor căzute. Frunze (în formă de pană) penat-compuse, dispuse în verticil, în vîrful trunchiului. Flori dioice, cele mascule așezate în spic conic, cele femele sub formă de con, dispuse în vîrful tulpinii. Fruct, drupă.

LABURNUM Griseb., SALCÎM GALBEN, fam. Leguminosae. Gen originar din sudul Europei, 3 specii, arbori sau arbuști fin-alipit-păroși. Flori galbene dispuse în raceme lungi, pendente. Frunze trifoliate, prevăzute cu stipele, foliolele lungi pînă la 1 cm. Fruct, păstaie

LAGERSTROEMIA L., LAGERSTROEMIA, fam. Lythraceae. Gen originar din sudul Asiei, Australia și Insulele din Golful Guineii;: cca 32 specii, arbori și arbuști. Flori (6-9 sepale, 6 petale ondulate, 15-200 stamine, ovar cu 3-6 loji) roz-purpur sau albe, în pamcula terminală sau în, axa frunzei. Frunze caduce sau persistente, opuse sau alterne, spre vîrf. Stipele foarte mici, cuneiforme, caduce.

LAURUS L., DAFIN, fam. Lauraceae. Gen originar din sudul Europei, 2 specii,. arbori și arbuști cu frunze persistente, pieloase, mirositoare. Flori dioice în raceme scurte, în axa frunzelor (perigon compus din 4 foliole, 12 stamine, cele femele cu 4 staminoizi).

LEUCADENDRON Berg. emend. R. Br., LEUCADENDRON, fam. Proteaceae. Gen originar din Africa de S, 70 specii, arbori sau arbuști. Flori singulare cu bractee mari (cele mascule înguste, cele femele cu lacinii rulate în exterior) în capitule.

LIQUIDAMBAR L,., LICVIDAMBAR, fam. Hamamelidaceae. Gen originar din China, Asia Mică, America de N, 4 specii, arbori monoici cu suc balsamic, pînă la 20 m înălțime sau arbuști. Flori (cele mascule deseori cu 4-5 stamine, fără caliciu și corolă, cele femele cu ovar bilocular și stile persistente, caliciu deseori cu 4-5 sepale, fără corolă) mici, unisexuate, galbene, spice terminale sau capitule învăluite în 4 bractee. Frunze alterne, pețiolate, palmat-sectat-lobate, dentate, glanduloase, toamna se colorează în roșu. Fruct, capsulă cu 2 valve cu semințe numeroase.

LIRIODENDRON L., LIRIODENDRON, fam. Magnoliaceae. Gen originar din America de N și China, 2 specii, arbori pînă la 50 m înălțime. Florile (6 petale galbene, 3 sepale verzi, divergente, cârpele și stamine numeroase) terminale, hermafrodite, gal- bene-verzui, la bază liniate orange. Frunze lobat-lirate, FTucte achene aripate, reunite într-un con de pînă la 8 cm lungime.

MAGNOLIA L., MAGNOLIE, fam. Magnoliaceae. Gen originar din Asia, America de N și Centrală, cca 77 specii, arbori sau arbuști. Flori (cca 12 foliole, mare număr de stamine și stile) mari, solitare, hermafrodite, albe, roz, purpur, albăstrui sau verzi-gălbui, terminale. Fruct compus, în formă de con. Frunze simple cu marginea întreagă sau rar-lobată, acute, scurt-pețiolate, alterne, caduce sau persistente.

MALPIGHIA L., MALPIGHIA, fam. Malpighiaceae. Gen originar din regiunile tropicale ale Americii, cca 42 de specii, arbori sau arbuști. Flori (5 petale, 5 sepale glanduloase, 10 stamine, 3 stile) roșii sau albe, în axa frunzei, rar terminale. Frunze opuse, dentat-spinoase sau nedentate.

MANGIFERA L., MANGO, fam. Anacardiaceae. Gen originar din regiunile tropicale ale Asiei, 28-32 specii, arbori înalți, în patrie pînă la 30 m.

METROSIDEROS Banks, METROSIDEROS, fam. Myrtaceae. Gen originar din Noua Zeelandă, Hawai, 30-35 specii, arbori sau arbuști erecți sau cățărători. Flori (5 sepale late cu vîrf bont, 5 petale, număr mare de stamine, ovar cu 3 loji) albe, roz sau roșii, în umbelă terminală, rar în paniculă sau axa frunzei. Frunze opuse, pieloase. Fruct, capsulă.

MICONIA Ruiz et Pav., MICONIA, fam. Melastomataceae. Gen originar din regiunile tropicale ale Americii, pînă la 610 specii, arbori sau arbuști. Flori (pe tip 4-8, obișnuit 5, sepale scurte) mici, albe, roșii sau gălbui, în inflorescențe variabile. Frunze opuse, pețiolate. Fruct, bacă globuloasă.

MORUS L., MORUS, DUD, fam. Moraceae. Gen originar din regiunile continentale și subtropicale, cca 16 specii, arbori și arbuști cu Crunze caduce (conținînd un suc lăptos), întregi, serate, dințate sau lobate. Flori (mascule, 4 diviziuni ovoide, 4 stamine; femele, 1 ovar, 2 stile filiforme; stigmate cu papile, înconjurate de cele 4 foliole ale periantului) unisexuate, dispuse în amenți pendenți, pedunculați, în axa frunzei. Fruct compus.

MYRISTICA L., MIRISTICA, fam. Myristicaceae, gen originar din Australia și India, cu cca 98 specii, arbori cu frunze persistente. Flori dioice (3 sepale concrescute; cele mascule cca 18 stamine concrescute), mici, în buchete sau umbelă, în axa frunzei. Frunze întregi, alterne, pe partea inferioară verzi-albăstrui.

OCHNA Schreber,. OHNA, fam. Ochnacaae. Gen originar din regiunile tropicale ale Africii cca 88 specii arbori sau arbuști. Flori (5-12 petale mai lungi decît sepalele, număr mare de stamine, ovar cu 3-15 loji) galbene. Frunze dentate sau întregi, pieloase, lucioase.

OLEA L., MĂSLIN, fam. Oleaceae. Gen originar din regiuni mediteraneene, regiuni tropicale ale Asiei și Africii, cca 40 specii, arbori sau arbuști, glabri sau cu solzi gri sau roșietici. Flori (caliciul cu 4 crestături sau 4 dinți, 2 stamine, stil scurt, mici, hermafrodite, în raceme scurte, foarte parfumate. Frunze persistente, opuse, întregi, rar dentate. Fruct, drupă rotundă, ovat-oblong, obișnuit cu o singură sămînță.

OSTRYA Scop., OSTRIA, fam. Corylaceae. Gen originar din Europa, America și Asia, 7 specii, arbori pînă la cca 18 m înălțime, frunze dublu-dentate, pubescente, caduce.

PANDANUS L. f., PANDANUS, fam. Pandanaceae. Gen originar din Africa tropicală, Arhipelagul Malaiez, Jawa, India, Sumatra, Singapur, cca 260 specii, arbori sau arbuști erecți. Tulpină simplă sau cu ramuri îndepărtate, cu rădăcini aeriene înalte, groase, cilindrice, dînd plantei un aspect curios. Frunze persistente, liniare, 60-70 cm lungime, cu dungi albe, zimți ascuțiți, marginea și nervura mediană zimțate, așezate în spirală în jurul tulpinii.

PICEA A. Dietr., MOLID, fam. Pinaceae. Gen originar din regiunile reci și temperate ale emisferei nordice, peste 50 specii, arbori cu coroană piramidală, drepți, cu ramuri dispuse în verticil. Scoarță mai întîi netedă, apoi se crapă mărunt formînd solzi de diferite forme și mărimi. Frunze persistente, în formă de ace în 4 muchii sau plane la unele specii, alterne, sesile, dispuse pe lujeri în spirală, pe niște ridicături maro-închis. Flori monoice: cele femele au formă de con sau elipsoid și sînt constituite dintr-un număr mare de cârpele solzoase cu 2 ovule (apoi semințe) la bază, iar cele mascule, amentiforme, cu un număr mare de stamine, cu cîte 2 saci polinici. Conurile pendente sau reflexe au solzi subțiri, pieloși și bractee neevidente.

PISTACIA L., PISTACIA, fam. Anacardiaceae. Gen originar din regiunile mediteraneene, America, Asia, Mexic, cca 18 specii, arbori și arbuști cu frunze de obicei compuse. Flori în panicule, unisexuate, pe tip 5, între sepale și petale există un disc nectarifer. Flori mascule cu 5 stamine scurte și antere mari. ovate, cele femele cu ovar globulos, stil scurt cu crestături. Fruct, drupă uscată, dehiscentă. în frunze, liber și scoarță există canale cu latex.

PLUMERIA L., PLUMERIA, fam. Apocynaceae. Gen originar din America Centrală și America de S, 7 specii, arbori și arbuști cu ramuri groase, cărnoase. Frunze alterne, lung-pețiolate, flori mari, albe, gălbui sau roz-purpur (corolă întinsă, tub floral subțire, stamine intercalate spre baza. tubului floral, 2 ovare, număr mare de ovule), dispuse în cimă helicoidălă terminală, bifurcată, bobocii acoperiți cu bractee mari, caduce. Fruct, 2 capsule pieloase, semințe cu aripi.

PODOCARPUS L’Herit., PODOCARPUS, fam. Podocarpaceae. Gen originar din America de S, Asia, Africa și Australia, cca 64 specii, arbori fructiferi și ornamentali, cu ramurile așezate deseori neregulat sau în verticil. Frunze persistente cu aspect variabil, ace liniare sau îngust-lanceolate, scurte sau lungi, drepte sau falcate, deseori cu dungi albe pe partea inferioară. Flori monoice sau dioice, cele mascule solitare, 2- 5 în buchet sau în spic rar. Mîțișori femeii cu 1-2 flori, cu cîțiva slozi cărnoși concrescuți, cu peduncul, așezați în spirală. Fructe, drupe.

PUNICA L., RODIE, fam. Punicaceae. Gen originar din Tunisia, Iran, Afganistan, 2 specii, arbori mici, sau arbuști ghimpoși, ramificați. Frunze invers-ovate, alungit-lanceolate sau alungit-eliptice, caliciul coriaceu, cărnos, roșu, cu 5-7 sepale, corola cu 5-7 petale libere, caduce, stamine numeroase) roșii-aprins, solitare sau 2-3 dispuse la vîrful ramurilor laterale. Fructul, bacă globuloasă, coaja groasă, pieloasă, purtînd în vîrf caliciul persistent, colorat.

PYRUS L., PĂR, fam. Rosaceae. Gen originar din Europa, nordul Africii și Iran, cca 18 specii, arbori, uneori arbuști, rar spinoși. Frunze simple, caduce, deseori cu stipele, dentate sau întregi, pețiolate, apar o dată cu florile. Florile albe (pe tip 5, cca 25 stamine, antere roșii, pînă la 5 stile libere) dispuse în raceme umbeliforme: Fructe cărnoase, semințe negricioase.

QUERCUS L., STEJAR, fam. Fagaceae. Gen originar din regiunile temperate și subtropicale ale emisferei nordice, 200-210 specii, arbori cu scoarță, la majoritatea speciilor, brun-închis, ritidom cu diferite desene și grosimi (unele au plută) și, uneori, scoarță netedă. Pe lujer mugurii sînt dispuși altern. Frunze lobate, caduce, marcescente sau persistente. Flori unisexuat-monoice, cele femele solitare, 2 sau chiar mai multe, cele mascule în amenți pendenți. În fiecare cupă se află o singură floare. Cupa întreagă, cu solzi liberi sau concrescuți, imbricată, înconjoară baza fructului (ghinda).

RHODODENDRON L., TRANDAFIR DE MUNTE, BUJOR DE MUNTE, RODODENDRON, AZALEE, fam. Ericaceae. Gen originar din estul Asiei, cca 1 000 specii, arbori la subarbuști cu frunze alungit-lanceolat-eliptice, eliptic-lanceolate, ovat-eliptice, persistente sau caduce, de obicei cu marginea întreagă, alterne, coriacee. Flori mari, divers colorate, hermafrodite (pe tip 5, 5 sepale, corolă în formă de trompetă, campanulată, cu 5 lobi, numeroase stamine lungi, stil exert cu stigmat îngust). Fructe, capsule cu numeroase semințe mici.

RHUS L., OȚETAR, fam. Anacardiaceae. Gen originar din toate regiunile tropicale și subtropicale, cca 148 specii, arbori și arbuști, uneori și liane, lujeri groși, de obicei pubescenți. Frunze persistente sau caduce, alterne, compuse, imparipenate. Flori mici, dioice, grupate în paniculă terminală sau la subsuoara frunzei. Fructe, drupe pubescente sau glabre. Mai mult sau mai puțin rezistente la ger, pretențioase față de sol, cer un sol bogat, foarte rezistent la secetă.

SOPHORA L., SOFORA, fam. Leguminosae. Gen originar din America de N și Asia, cca 22 specii, arbori, arbuști, mai rar subarbuști. Tulpini erecte. Frunze caduce sau persistente, alterne, imparipenat-compuse, cu foliole mici și numeroase. Flori dispuse în panicule erecte, terminale sau ciorchini (caliciul cu 5 foliole scurte, mai mult sau mai puțin concrescute, corolă cu 5 petale, 2 aripioare, 2 formează carena și un vexil, 10 stamine, 9 concrescute la bază și una liberă, scurte, mai scurte decît petalele), dispuse în panicule erecte, terminale sau ciorchini. Fruct, păstaie cărnoasă, cilindrică, gîtuită între semințe.

STRANVAESIA Lindl., STRANVESIA, fam. Rosaceae. Gen originar din China și Himalaia, cca 5 specii, arbori sau arbuști cu frunze persistente, aproape sesile, oblonge. Flori albe pe tip 5 (stamine numeroase, dispuse toate pe marginea superioară a receptacolului, ovar inferior 1-5 ori multicarpelar), dispuse în racem umbeliform.

STYRAX L., STIRAX, fam. Styraceae. Gen originar din regiunile calde ale Americii, Asiei și Europei de S-V, cca 95 specii, arbori sau arbuști, ramuri cilindrice, pubescente. Frunze persistente sau caduce, alterne, scurt-pețiolate, nedentate sau serate, pubescente, oblong-acuminate. Flori albe (corolă cu 5, uneori cu 8, petale concrescute la bază, caliciul campanulat cu 5 lobi puțin proeminenți sau inexistenți) în raceme compuse, pe ramuri scurte, laterale, terminale, rar în axa frunzei și solitare. Fruct indehiscent, mare, globulos cu un înveliș coriaceu.

SYMPLOCOS Jacq., SIMPLOCOS, fam. Symplocaeeae. Gen originar din regiunile tropicale sau subtropicale, cca 280 specii, arbori sau arbuști. Frunze persistente sau caduce, obișnuit glabre, nedivizate, nedentate sau dentate. Flori (5 sepale așezate într-un singur rînd sau 6-10 așezate în 2 rînduri, aproape libere sau concrescute într-un cilindru, stamine numeroase în mai multe cercuri, ovar pînă la 5 loji) în spic sau ciorchine, în axa frunzei. Fruct, bacă cu o sămînță.

TAXODIUM Rich., CHIPAROS, fam. Taxodiaceae. Gen originar din sud-estul Americii și Mexic, 3 specii, arbori monoici. Lujerii, unii terminali, mai întîi verzi, apoi maro-închis, persistenți, cu frunze solzoase spiralate, persistente și alții scurți, cu frunze glauce, toamna ruginii, moi, liniare, late de 1 mm, la bază îngustate, dispuse în 2 serii opuse, cad toamna împreună cu lujerii. Flori mascule, solitare, sferice (cu 6-8 stamine), dispuse în panicule lungi, pendente, cele femele solitare sau cîteva, grupate. Conuri mici, ușor-purpurii, sferice, cu solzii în formă de scut, lemnoși, cu semințe în 3 muchii, cîte 2 pe solz.

TAXUS L., TISĂ, fam. Taxaceae. Gen originar din regiunile temperate ale emisferei nordice, 8 specii, arbori sau arbuști, tulpină dreaptă, ascendentă sau culcată, ramuri erect-îndepărtate, mai rar orizontale. Frunze fără rășină, liniare, aciculare, plane, moi, persistente, de obicei așezate în 2 rînduri, îngustate la bază, pe partea superioară verzi-închis, pe cea inferioară verzi-deschis sau glauce. Flori dioice, cele mascule cu cca 10 stamine, antere cu 6-8 saci polinici, iar cele femele solitare, cu 3 perechi de solzi, lați, imbricați, formînd un înveliș lemnos, pe un lujer scurt, sesile. Sămînță acoperită incomplet de un arii.

THEOBROMA L., ARBORELE DE CACAO, fam. Sterculiaceae. Gen originar din America tropicală, cca 23 specii, arbori și arbuști. Frunze întregi, simple, pieloase, scurt-pețiolate, cu nervuri proeminente. Flori mici (caliciul cu 2-5 sepale lanceolate, corolă cu 5 petale libere, 10 stamine unite într-un tub în formă de petală, dintre care 5 fertile și 5 sterile, 2-3 antere sesile cu 2 loji. ovarul cu 5 loji, fiecare cu un număr mare de semințe) dispuse în raceme sau fascicule axilare, pe tulpină sau pe ramurile mature. Fruct cărnos, ovoid, un fel de bacă.

THUJA L., TUIA, ARBORELE VIEȚII, fam. Cupressaceae. Gen orginar din America de N și Asia, 6 specii, arbori sau arbuști rășinoși, monoici, erecți. Frunze, persistente, mici, opuse, solzoase, dispuse imbricat pe 4 rînduri, cu aromă puternică, alipite de lujerii comprimați. Ramurile sînt, pe partea inferioară, verzi, uneori verzi-albăstrui și pot avea dungi albe. Flori unisexuate, mici, terminale sau axilare; cele mascule mici, globuloase, cu filamente scurte, antere cu 6 saci polinici; cele femele dau naștere la conuri alungite, cu solzi opuși, imbricați, 8 rar 12, dintre care 2-6 sînt fertili și 2 (uneori 4) exteriori plus 2 interiori sînt sterili. Fiecare solz cu 1-3 (foarte rar 5) semințe mici, plate.

TIBOUCHINA Aubl., TIBUCHINA, fam. Melastomataceae. Gen originar din America tropicală, mai ales din Brazilia, cca 200 specii, arbori și arbuști mari în țara de origine și de cîțiva m înălțime în țările cu ierni aspre, unde se cultivă în seră. Frunze destul de mari, ovate, cu 3-7 nervuri. Flori mari, pe tip 5, cu diametrul.de cca 10 cm, purpurii, roz sau violete-albastre-satinat, cu sezon lung de înflorire, (tub floral lunguieț, cilindric sau scurt-campanulat, cu solzi sau pubescent, petale obovate, nedentate sau în vîrf emarginate, stamine glabre, pubescente, glanduloase, antere cilindrice cu vîrf lung, arcuit), solitare sau în inflorescență terminală. Fruct, capsulă.

TORREYA Arn., TOREIA, fam. Taxaceae Gen originar din America de N, China, Japonia. 4 specii, arbori. Frunze pectinate, lipsite de flexibilitate, ascuțite. Flori unisexuat-dioice, 2 femelei axilare. Fruct, o sămînță complet acoperită de un înveliș cărnos.

TRISTANIA R. Br., TRISTANIA, fam. Myrtaceae. Gen originar din Australia, cca 25 specii, arbori sau arbuști. Frunze persistente, de obicei alterne. Înflorire bogată, flori galbene sau albe, ce apar din vară pînă în toamnă (tub floral campanulat, caliciul persistent, stamine concrescute), dispuse în corimb, în axa frunzei. Fruct, capsulă cu 3 loji și numeroase semințe.

TSUGA Carr., TSUGA, fam. Pinaceae. Gen originar din America de N și Asia, cca 14 specii, arbori și arbuști cu frunze persistente, ramuri orizontale, lujerul terminal curbat la cele mai multe specii. Frunze liniare, scurte, pe 2 rînduri, pînă la 2 cm lungime, cu baza îngustată în pețiolii scurți, alipiți de ramuri. Conuri pînă la 2,5 cm lungime, la capătul unor lăstari penduli.

ULMUS L., ULM, fam. Ulmaceae. Gen originar din Africa, Asia, America, Europa, cca 18 specii, arbori și arbuști ornamentali, coroană densă, ritidom brăzdat. Frunze, de obicei, cu baza inegală, dințate, nervate, simplu-serate. Flori mici, reunite în mănunchiuri, hermafrodite, cu antere roșii, apar înaintea frunzelor, în lungul ramurilor din anul precedent. Perigon cu 5 lobi, 2 cârpele și 2 stigmate. Fruct, samară lat-aripată.

URERA Gaud., URERA, fam. Urticaceae. Gen originar din Africa și regiunile tropicale ale Americii, cca 38 specii, arbori sau arbuști, pînă la 5 m înălțme. Perigonul florilor mascule cu 4-5 foliole și 4-5 stamine, cel femei cărnos, acoperă fructul sau este mai scurt. Frunze alterne cu nervuri penate.

ABIETACEE s. f. pl. Familie de conifere cuprinzând arbori din specia bradului; abietinee, pinacee. [Pr.: -bi-e-] – Din fr. abiétacées.

AEROTAXAȚIE, aerotaxații, s. f. Metodă pentru determinarea speciilor de arbori, a înălțimii, a diametrului coroanei etc. prin observare directă sau prin intermediul fotogramelor. [Pr.: a-e-] – Aero- + taxație.

ARIN, arini, s. m. Nume dat mai multor specii de arbori cu frunze ovale, dințate, și cu flori verzui-roșiatice, grupate în amenți (Alnus). [Var.: anin s. m.] – Probabil lat. * alninus (< alnus).

CALEMBEC s. m. (Turcism înv.) Specie de arbore exotic, cu lemn negru, plăcut mirositor. – Din tc. kalembek.

CETINĂ, cetini, s. f. 1. Ramură, creangă de brad; p. ext. brad. ♦ Nume dat speciilor de arbori și de tufe din clasa coniferelor. 2. Compus: cetină-de-negi = mic arbust rășinos ornamental din familia pinaceelor, totdeauna verde, cu tulpini culcate, foarte ramificate, cu frunze solzoase și cu flori dioice sau monoice (Juniperus sabina). [Pl. și: cetine] – Din bg., scr. četina.

MAHON s. m. Nume dat mai multor specii de arbori din regiunea tropicală a Americii, cu lemnul de culoare brună-roșiatică, foarte rezistent, întrebuințat la confecționarea mobilelor de lux. p. restr. lemnul acestor arbori; acaju. – Din tc. mahun, mahon.

PLOP, plopi, s. m. Nume dat mai multor specii de arbori înalți, cu ramuri subțiri (îndreptate în sus) (Populus). Cînd va face plopul mere și răchita micșunele (= niciodată). ◊ Expr. Mătușă (sau unchi, văr etc.) de plop = rudă îndepărtată. ◊ Compuse: plop-alb = specie de plop cu scoarța netedă, albă-cenușie și cu frunzele argintii pe partea inferioară (Populus alba); plop-negru = specie de plop cu scoarța crăpată, de culoare închisă, al cărui lemn moale se întrebuințează în industrie și a cărui scoarță se folosește la tăbăcitul pieilor (Populus nigra); plop-tremurător (sau -de-munte) = specie de plop ale cărui frunze tremură la cea mai mică adiere a vîntului (Populus tremula). – Lat. *ploppus (= pop(u)lus).

PALMIER, palmieri, s. m. (La pl.) Nume dat mai multor specii de arbori tropicali și subtropicali cu trunchiul drept, neramificat, având în vârf o coroană bogată de frunze penate sau palmate (1); (și la sg.) arbore care face parte dintr-una din aceste specii; palm. [Pr.: -mi-er] – Din fr. palmier.

TEI, tei, s.m. Denumire dată unor specii de arbori cu frunze mari, cu flori albe sau gălbui cu miros puternic, întrebuințate în medicină; fibră din scoarța acestor arbori din care se împletesc sfori, frânghii sau rogojini.

ȘLEAU³, șleauri, s. n. Pădure cu arbori de specii diferite. – Cf. germ. Schlehe.

SALCIE¹, sălcii, s. f. Numele mai multor specii de arbori și de arbuști cu ramuri lungi, subțiri și mlădioase, cu frunze lanceolate și cu flori galbene-verzui dispuse în mâțișori, care cresc la marginea apelor (Salix); arbore aparținând uneia dintre aceste specii. ◊ Salcie pletoasă (sau plângătoare) = varietate de salcie¹ cu ramuri foarte lungi, flexibile și plecate în jos (Salix babylonica). [Pl. și: salcii. – Var.: salce s. f.] – Lat. salix, -icis.

SANTAL, santali, s. m. Nume dat mai multor specii de arbori tropicali, având, după varietăți, lemnul alb, dens și mirositor sau brun-roșiatic și fără miros, cu frunze mari și cu flori grupate în ciorchini (Santalum); arbore aparținând uneia dintre aceste specii. ♦ Ulei de santal = esență extrasă prin distilare din lemnul și din rădăcina varietății albe de santal, folosită în medicină și în parfumerie. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus, folosit în tâmplăria de lux sau la extragerea unui ulei. [Var.: sandal s. m. ] – Din fr. santal.

SCORȚIȘOR, scorțișori, s. m. Numele mai multor specii de arbori exotici a căror scoarță este folosită drept condiment sau în medicină. – Din scorțișoară (derivat regresiv).

CAFEU m. 1) Specie de arbori tropicali ale căror fructe conțin boabe de cafea. 2) Arbore din această specie. [Sil. ca-feu] /<it. caffé

PALMIER ~i m. 1) la pl. Specie de arbori exotici subtropicali cu tulpina înaltă și dreaptă, neramificată, având în vârf o coroană de frunze palmate sau penate (reprezentanți: cocotierul, curmalul, rafia etc.). 2) Arbore din această specie. [Sil. -mi-er] /<fr. palmier

RĂSURĂ¹ ~i f. 1) Specie de arbori spinoși, cu flori roz sau albe și cu fructe mici, roșii; trandafir sălbatic; măceș. 2) Arbore din această specie. 3) Larvă de efemeră. 4) la pl. Dureri pe care le simte lehuza după naștere. /Orig. nec.

SCORȚIȘOR ~i m. Specie de arbori exotici, cu scoarță aromatică, care este folosită drept condiment. /Din scorțișoară

ABIETACEE s.f.pl. Familie de conifere, cuprinzînd arbori din specia bradului; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. abiétacées, cf. lat. abies – brad].

calembac, s.m. fără pl. (înv.) specie de arbore exotic, cu lemn negru, plăcut mirositor, din care se făceau mătănii.

cira s.f. (înv.) specie de arbore rășinos.

anin (anini), s. m. – Specie de arbore. – Var. anine, arin(e). – Mr. arin, megl. rin. Lat. *alninus, de la alnus (Hasdeu 1205; Densusianu, Hlr. 119; Candrea, Conv. lit., XXXIX, 1120; Pușcariu 90; REW 375a; DAR; Rosetti, Rhotacisme, 20). Pentru cuvîntul lat., cf. Meillet, s. v. alnus. Alternanța arin – anin pare să arate că trebuie plecat de la o formă disimilată *alinus › arin, care ulterior s-ar fi asimilat arin › anin. Ambele forme rom. se bucură de mare circulație, anin mai ales în Munt. și Banat. Schimbarea de accent trebuie să fie proprie lat. Meyer-Lübke, ZRPh., VIII, 147, Hasdeu și Densusianu consideră forma anin anterioară lui arin. Der. anină, s. f. (fruct de arin); aninaș, s. m. (liliac sălbatic); aninet, aniniș, s. n. (pădurice de arini); ariniște, (var. aniniște), s. f. (ariniș).

ESENȚĂ s.f. 1. Ceea ce este principalul din obiecte și din fenomene, totalitatea celor mai profunde și stabile însușiri și relații ale obiectelor și proceselor, ceea ce face ca un lucru, o ființă să fie ceea ce este, constituind natura lui. 2. Lichid volatil care se extrage din plante sau din anumite substanțe. ♦ Substanță concentrată care, diluată, dă un produs alimentar. 3. Specie de arbori care alcătuiesc arboretul principal dintr-o pădure. ♦ Varietate de lemn. [< lat. essentia < esse a fi, cf. it. essenza, fr. essence].

calembec s. m. – Specie de arbore exotic. Tc. kalambak (Șeineanu, III, 26; Meyer 169; Lokotsch 1155); cf. it. calambucco. Sec. XVI, înv.

sosna s.f. (reg.) 1. cătină-roșie. 2. numele a două specii de arbori: arborele-vieții (tuia-oriental și occidental). 3. moțul-curcanului.

sturichiș, sturichișuri, s.n. (reg.) pădure tânără și deasă, alcătuită, din mai multe specii de arbori; tufiș, tufăriș.

cedru (cedri), s. m. – Specie de arbore (Cedrus Libani). Var. (înv.) chedru. Lat. cedrus (sec. XIX). Var., direct din gr. ϰέδρος, sau prin intermediul sl. kedrŭ (Murnu 12), sec. XVI.

șleau⁴, șleauri, s.n. (reg.) 1. (în sintagmă) pădure de șleau = pădure cu arbori de specii diferite (în care predomină stejarul). 2. (cu sens colectiv; în sintagmă) lemn de șleau = lemn de foc provenit dintr-o pădure de șleau (v.).

ARBORET I. s. n. teren plantat cu numeroase specii de arbori și arbuști și destinat studiului condițiilor lor de dezvoltare. II. s. m. partea superioară a unui catarg. (< lat., fr. arboretum)

ESENȚĂ s. f. 1. totalitatea celor mai profunde și stabile însușiri și relații ale obiectelor și proceselor realității, care constituie natura lor internă, ascunsă. ♦ în ~ = în ceea ce este fundamental; în ultimă analiză. 2. lichid volatil extras din plante sau din anumite substanțe. ◊ substanță concentrată care, diluată, dă un produs alimentar. 3. specie de arbori care alcătuiesc arboretul principal dintr-o pădure. ◊ varietate de lemn. (< fr. essence, lat. essentia)

URTICALE s. f. pl. ordin de plante dicotiledonate: specii de arbori și erbacee apetale, grupate în numeroase familii: urticacee, ulmacee, moracee, canabinacee etc. (< fr. urticales)

ARÍN (lat. *alninus) s. m. Nume dat speciilor de arbori sau arbuști din genul Alnus, familia betulaceelor, cu flori în amenți; anin. ♦ A. alb = arbore înalt pînă la 20 m, cu frunze ovate, dințate, pe dos cenușiu-păroase (Alnus incana) A. negru = arbore înalt pînă la 28 m, cu frunze aproape rotunde, lipicioase (Alnus glutinosa) A. de munte = arbust înalt pînă la 4 m, cu frunze mici, ovate sau eliptice, dințate (Alnus viridis).

ARBORE, arbori, s. m. 1. Plantă lemnoasă cu trunchi solid și ramuri cu frunze care formează o coroană; copac; p. ext. pom. ◊ Compuse: arbore-de-pîine = specie de arbore al cărui fruct se mănîncă copt în cuptor, ca pîinea (Artocarpus incisa); arborele-vieții = a) arbore decorativ cu tulpina piramidală și cu frunze verzi, solzoase (Thuja occidentalis); b) fig. figură reprezentînd evoluția omului de-a lungul vieții sale. ♦ Arbore genealogic = figură care (sub forma unui arbore cu ramuri pornite dintr-un trunchi comun) reprezintă filiația membrilor unei familii și indică gradele de înrudire dintre ei. 2. Organ de mașină care primește și transmite o mișcare prin rotația în jurul axei sale. 3. Catarg. [Var.: arbor, (înv.) arbure s. m.] – Lat. arbor, -is.

ARIN, arini, s. m. Nume dat mai multor specii de arbori cu frunze rotunde și cu flori verzui-roșietice, care cresc pe malurile rîurilor de munte și prin pădurile umede de la șes (Alnus). [Var.: anin s. m.] – Lat. alinus (= alnus).

frunză. În practica muzicii populare, f. a devenit un „instrument” cu ajutorul căruia executanții pot reda melodii. Specialiștii au încadrat-o în categoria pseudo-instrumentelor (v. instrumente). Se pot produce sunete cu f. mai multor specii de arbori.

CEDRU (< fr., lat.) s. m. Numele mai multor specii de arbori din familia pinaceelor, răspîndiți în Maroc (Cedrus atlantica), Cipru (Cedrus brevifolia), Asia Mică (Cedrus libani) și Asia Centrală (Cedrus deodara). Are ramuri orizontale, în planuri suprapuse. Atinge 40 m înălțime și trăiește c. 1.000 de ani. ♦ Lemnul acestui arbore, brun-gălbui, rezistent, uleios, cu miros puternic, este folosit în construcții navale, la fabricarea mobilelor, în sculptură.

CALEMBEC s. m. (Turcism înv.) Specie de arbore exotic, cu lemn negru, plăcut mirositor. – Tc. kalembek.

CETINĂ, cetini, s. f. 1. Ramură, creangă de brad; p. ext. brad. ♦ Nume dat speciilor de arbori și de tufe din clasa coniferelor. 2. Compus: cetină-de-negi = mic arbust rășinos ornamental (Juniperus Sabina). [Pl. și: cetine] – Bg., sb. četina.

AEROTAXAȚIE s. f. Metodă pentru determinarea speciilor de arbori, a înălțimii, a diametrului coroanei etc. prin observare directă sau prin intermediul fotogramelor aeriene. – Aero- + taxație.

computer s. n., s. m. Aparat electronic dotat cu memorie și cu mijloace multiple de tratare a informațiilor ◊ „Aceste aspecte ale muncii care nu țin de creație pot fi încredințate computerelor.” I.B. 5 XI 70 p. 2. ◊ „Suntem informați că a sosit și petrolierul «Dacia». Motiv să continuăm prezentarea altor caracteristici ale acestor giganți românești care circulă pe mările lumii: au o capacitate de 87000 tdw; sunt înzestrați cu computeri care rezolvă, în numai 15 secunde, complicate procedee de navigație sau de încărcare-descărcare.” Sc. 5 XI 74 p. 2. ◊ „Computerul stabilește instantaneu speciile de arbori și rezervele de lemn din parcele.” Sc. 20 III 75 p. 6. ◊ „La ora indicată în program, computerul-«operator» pune în funcțiune aparatul de proiecție.” Sc. 17 X 76 p. 6. ◊ „Canada manifestă interes pentru o nouă realizare a specialiștilor canadieni: un computer-robot care măsoară puterea și rezistența mușchilor.” R.l. 4 VII 85 p. 6; v. și Sc. 24 IV 74 p. 8, 14 II 75 p. 4, 15 II 75 p. 6; v. și cameră de scintilație, microprelucrător, ordinator [pl. computere și computeri; pron. compiutăr] (din engl. computer; DHLF 1950, DMN 1966; Th. Hristea în LR 3/72 p. 19495 – atestări din 1968; O. p. 40; DEX, DN3)

RECAȘ, com. în jud. Timiș, situat în E C. Timișului, pe canalul Bega; 8.221 loc. (2005). Stație (în sat. R.) și haltă de c. f. (în satul Izvin). Expl. de argilă. Mat. de constr.; pielărie și încălțăminte. Creșterea bovinelor și a cailor de rasă Nonius (în satul Izvin). Centru viticol și de vinificație. În satul Bazoș, atestat documentar în 1783, se află un parc dendrologic (59 ha), amenajat în anii 1909-1914 de către F. von Engelhardt (directorul grădinilor publice din Düsseldorf), inclus pe lista ariilor protejate, care cuprinde peste 500 de specii de arbori din diferite zone ale lumii printre care ienupărul de Virginia (Jupenirus virginiana), gutuiul japonez (chaenomeles japonica), arțarul nord-american (Acer saccharinum), arborele-lalea (Lyrodendron tulipifera) ș.a.

SÁLCIE (lat. salicem) s. f. Nume dat mai multor specii de arbori și de arbuști din genul Salix, familia salicaceelor, cu frunze de obicei lanceolate și cu flori grupate în amenți cilindrici (Salix alba, Salix triandra, Salix pentandra etc.). Se cunosc c. 350 de specii, răspândite în reg. temperate și subpolare (tundră) din Europa, Asia și America de Nord. S. comună (Salix alba) crește de obicei în lunci, în locuri umede, adesea periodic inundate. Lemnul, ușor și moale, este utilizat mai mult pentru foc și fabricarea chibriturilor. Crengile folosite pentru diverse împletituri. Scoarța conține salicilină. ◊ S. plângătoare (sau pletoasă) = specie de s. cu ramuri foarte lungi, flexibile, care stau aplecate în jos (Salix babylonica). Originară din Asia, frecvent cultivată în parcuri, pe malul lacurilor de agrement etc. ◊ S. căprească = specie de Salix atingând până la 5 m înălțime, cu frunze eliptice sau oval-eliptice, de 5-12 cm lungime, albicioase pe spate (Salix caprea). Crește în regiuni de munte, îndeosebi pe la marginea pădurii; specie pionieră care se dezvoltă abundent acolo unde pădurea a fost incendiată, tăiată sau rărită. Invadantă în plantațiile tinere. ◊ S. pitică = nume dat mai multor specii de arbuști pitici din genul salix (S. herbacea, S. retusa, S. reticulata), cu tulpina foarte scurtă, de obicei îngropată în sol sau târâtoare, care cresc în munții înalți, îndeosebi în etajul alpin, pe soluri scheletice sau grohotișuri, în locuri vântuite sau în care zăpada stagnează un timp îndelungat.

SAMÁRĂ (< fr.; {s} lat. samara „fructul ulmului”) s. f. Fruct uscat, indehiscent, turtit, cu o singură sămânță și cu pericarpul dur, prelungit sub forma unei aripioare (ex. fructele de ulm). La unele specii de arbori (ex. arțar, jugastru) fructificațiile sunt alcătuite din două samare alipite (disamară).

RITIDÓM (< fr. {s}; gr. rhytidoma, „încrețitură, rid”) s. n. Strat extern al scoarței arborilor bătrâni, alcătuit din țesuturi moarte (suber, parenchim, liber etc.) care cu timpul crapă și se exfoliază. Modul de exfoliere este caracteristic pentru diverse specii de arbori: ex. la cireș se formează inele orizontale, pa platan plăci solzoase la stejar crăpături în lungul trunchiului.

MAHÓN (< tc.) s. m. 1. Denumire dată mai multor specii de arbori tropicali din familia maliacee, cu înălțimi de c. 15 m (m. de Antile, Swietania mahogani; m. african, Khaja senegalensis) cu lemnul de culoare brun-roșcată, lucios, foarte rezistent. Este folosit la confecționarea mobilelor fine, a ambarcațiilor, a elicelor de avioane etc. Sin. acaju. 2. Lemn de mahon (1).

MAGNÓLIE (< germ.; fr. {i}; {s} n. pr. Magnol, medic și botanist francez 1638-1715) s. f. Denumire dată unor specii de arbori exotici din genul Magnolia. Majoritatea sunt originare din Extremul Orient și S Americii de Sud și sunt cultivate ca plante decorative, datorită florilor mari și frumos colorate. Rezistente la ger și înghețuri, dar și la secetă și temperaturi ridicate. În România au fost introduse în parcuri și grădini. Lemnul este folosit pentru lambriuri și în tâmplăria artistică.

RUWENZORI [rúənzori], lanț muntos în ESE Africii, extins pe c. 130 km lungime de la N la S, respectiv între lacul Edward și lacul Albert, și pe c. 65 km lățime max., la granița dintre R.D. Congo și Uganda, la N de Ecuator. Este un gigantic horst, mărginit de falii, alcătuit din roci cristaline intrusive, care culminează în vf. Margherita din masivul Stanley (Ngaliema); 5.109 m alt. (după alte surse 5.119 m), al patrulea vârf din Africa după Kibo (5.895 m), Kenya (5.199 m) și Kilimanjaro (5.150 m). Prezintă culmi largi (separate de trecători și văi adânci) și mici lacuri. Acoperit cu păduri tropicale, umede, până la c. 2.600 m alt., apoi cu vegetație de altitudine specifică Africii de E, cu numeroase endemite până la c. 3.300-4.500 m alt., după care urmează domeniul zăpezilor persistente, la peste 4.500 m alt., pe versanții de E și la peste 4.800 m alt., pe cei de V. Zăcăminte de cobalt și cupru. Precipitații bogate (c. 2.300 m/an în medie). În cadrul acestui lanț muntos se află Parcul Național Ruwenzori Mountains (1952), extins pe 1.979 km² în SV Ugandei, în care se găsesc păduri tropicale cu diverse specii de arbori, cratere vulcanice și o faună bogată (cimpanzei, leoparzi, lei, elefanți, hipopotami, bivoli, antilope ș.a.). A fost inclus (1994) în lista Patrimoniului natural universal. Lanțul muntos R. a fost identificat ca cel numit de Ptolemeu „Munții Lunii”. Mult timp s-a crezut că de aici izv. Nilul. R. a fost escaladat pentru prima oară la 18 iun. 1906 de o echipă de alpiniști italieni condusă de Luigi Amedeo Savoia-Aosta.

LEPIDENDRÓN (< fr. {i}; {s} gr. lepid- „solz, placă” + dendron „arbore”) s. m. Gen fosil de criptogame vasculare din Carbonifer și Permian, care cuprindea specii de arbori de 25-30 m înălțime, cu trunchiul cilindric și coroană în formă de umbrelă. Pe suprafața scoarței prezintă cicatrice foliare cu contur rombic.

REMETEA MARE, com. în jud. Timiș, situată în C. Timișului, pe canalul Bega; 3.105 loc. (2005). Haltă de c. f. (în satul R.M.). Vestigii din prima Epocă a fierului (Hallstatt). În satul R.M., menționat documentar în 1333, se află un conac din 1820. În satul Bazoșul Nou se un parc dendrologic (59 ha), amenajat în spațiul unei păduri de stejar în anii 1909-1914 de către F. von Engelhardt (directorul grădinilor publice din Düsseldorf), inclus pe lista ariilor protejate, care cuprinde peste 500 de specii de arbori și arbuști din diferite zone ale lumii, printre care specii americane de stejar, ienupărul de Virginia (Juniperus virginiana), gutuiul japonez (Chaenomeles japonica), arțarul nord american (Acer saccharinum), arborele-lalea (Lyriodendron tulipifera) ș.a.

ARIN, arini, s. m. Nume dat mai multor specii de arbori cu frunze ovale, dințate și cu flori verzui-roșietice, grupate în amenți (Alnus). [Var.: anin s. m.] – Probabil lat. *alninus (< alnus).

ȘLEAU³, șlei, s. n. Pădure cu arbori de specii diferite. [Pl. și: șleauri] – Cf. germ. Schlehe.

SALCIE¹, sălcii, s. f. Numele mai multor specii de arbori și de arbuști cu ramuri lungi, subțiri și mlădioase, cu frunze lanceolate și cu flori galbene-verzui dispuse în mâțișori, care cresc la marginea apelor (Salix); arbore aparținând uneia dintre aceste specii. ◊ Compus: Salcie plângătoare (sau -pletoasă) = varietate de salcie¹ cu ramuri foarte lungi, flexibile și plecate în jos (Salix babylonica). [Pl. și: salcii. – Var.: salce s. f.] – Lat. salix, -icis.

SANTAL, santali, s. m. Nume dat mai multor specii de arbori tropicali, având, după varietăți, lemnul alb, dens și mirositor sau brun-roșiatic și fără miros, cu frunze mari și cu flori grupate în ciorchini (Santalum); arbore aparținând uneia dintre aceste specii. ◊ Ulei de santal = esență extrasă prin distilare din lemnul și din rădăcina varietății albe de santal, folosită în medicină și în parfumerie. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus, folosit în tâmplăria de lux sau la extragerea unui ulei.. [Var.: sandal s. m.] – Din fr. santal.

CALEMBEC s. m. (Înv.) Specie de arbore exotic, cu lemn negru, plăcut mirositor. – Din tc. kalembek.

SCORȚIȘOR, scorțișori, s. m. Numele mai multor specii de arbori exotici a căror scoarță este folosită drept condiment și în medicină. – Din scorțișoară (derivat regresiv).

CETINĂ, cetini, s. f. 1. Ramură, creangă de brad; p. ext. brad. ♦ Nume dat speciilor de arbori și de tufe din clasa coniferelor. 2. Compus: cetină-de-negi = mic arbust rășinos ornamental din familia pinaceelor, totdeauna verde, cu tulpini culcate, foarte ramificate, cu frunze solzoase și cu flori dioice sau monoice (Juniperus sabina). [Pl. și: cetine] – Din bg., sb. četina.

STEJAR, stejari, s. m. (La pl.) Specie de arbori înalți cu tulpina dreaptă, cu coroana largă, cu frunzele adânc crestate, cu florile dispuse în amenți, cu lemnul rezistent și dur, al căror fruct este ghinda (Quercus); (și la sg.) arbore din acest gen. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus. – Cf. bg. stežer.^[1]

PALMIER, palmieri, s. m. (La pl.) Nume dat mai multor specii de arbori tropicali și subtropicali din familia palmaceelor, cu trunchiul drept, neramificat, având în vârf o coroană bogată de frunze penate sau palmate (1); (și la sg.) arbore care face parte dintr-una din aceste specii; palm. [Pr.: -mi-er] – Din fr. palmier.

MAHON, mahoni, s. m. Nume dat mai multor specii de arbori din regiunea tropicală a Americii, cu lemnul de culoare brună-roșiatică, foarte rezistent, folosit la confecționarea mobilei de lux; p. restr. lemnul acestor arbori; acaju. – Din tc. mahun, mahon.

ARBORET, arboreturi, s. n. Totalitatea arborilor sau a unei anumite specii de arbori care cresc laolaltă pe o anumită întindere a unui teren forestier. ♦ Porțiune de pădure sau de plantație, deosebită de restul acesteia prin condiții speciale de vegetație (specie, vîrstă, structură).

ESENȚĂ, esențe, s. f. 1. (Fil.) Ceea ce exprimă principalul din obiecte și din fenomene, latura lor interioară cea mai importantă, procesele care se desfășoară în adîncul lor; ea poate fi cunoscută numai trecînd de forma exterioară a lucrurilor, pătrunzînd în adîncul lor cu ajutorul gîndirii. A-ți însuși teoria marxist-leninistă înseamnă a-ți însuși esența acestei teorii și a învăța să o aplici creator la condițiile istorice concrete. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2605. ◊ Loc. adv. În esență = în ceea ce are esențial, fundamental, în ultimă analiză. 2. (Chim.) Lichid volatil, cu miros aromatic puternic, extras din plante sau preparat sintetic și întrebuințat în farmacie și în parfumerie sau pentru uzul casnic. Esență de fructe. ▭ Servitorii începeau să măture, să deschidă ferestrele, să pulverizeze esența de brad. C. PETRESCU, C. V. 179. ♦ Substanță concentrată care, diluată de obicei în apă, dă un produs alimentar. Esență de ceai. 3. (Silv.) Soi, specie de arbori care intră în componența arboretului principal dintr-o pădure. Aceste specii [de insecte] colonizează frunzele esențelor lemnoase foioase. FAUNA R.P.R. VIII_I 31. Esențele forestiere din aceste păduri sînt fagul și stejarul. I. IONESCU, D. 267. ♦ Varietate de lemn. Esență tare.

CALEMBEC s. m. (Turcism învechit) Specie de arbore exotic cu lemnul negru, fin și plăcut mirositor. Dacă Radu s-ar îndeletnici... Cu vînzare de cutnii și metanii de calembec? ALECSANDRI, T. 1237.

CETINĂ, cetini, s. f. 1. (Adesea cu înțeles colectiv) Ramură, creangă de brad; p. ext. brad. Glasul tău cu-al lor se-avîntă, Se-mpletește printre cetini. CASSIAN, H. 6. Spun povești minuni destule Despre Pintea Năzdrăvanul, Spaima-ntunecatei cetini Ce-mpresoară Caraimanul. IOSIF, V. 85. Luceferi ce răsar Din umbră de cetini, Fiindu-mi prieteni, O să-mi zîmbească iar. EMINESCU, O. I 218. ♦ Nume dat speciilor de arbori și tufe din clasa coniferelor. 2. Compus: cetină-de-negi = mic arbust rășinos, totdeauna verde, cu tulpina foarte ramificată, cultivat adesea ca plantă ornamentală (Iuniperus Sabina). – Pl. și: cetine. – Variante: cetenă s. f., cetin (DAVILA, V. V. 115) s. m.

HICORI s. n. Varietate de lemn greu, foarte tare și flexibil al unor specii de arbori din America de Nord, din care se fac diverse obiecte, mai ales schiuri.

VÎSC s. n. Plantă parazită de pe ramurile unor specii de arbori (mai ales brad, plop, salcie) cu frunzele totdeauna verzi, cu tulpina foarte ramificată, formînd o tufă, cu fructul în forma unei bobițe albe (din care se extrage un clei de prins păsărele) (Viscum album). De ce atîtea crengi uscate-n vîrf, Atîta vîsc și-atîtea frunze veștede? BENIUC, V. 29. De vezi în vîrful vrunui stejar verdele vîsc, cu ce drag il privești! SEVASTOS, N. 87. ◊ Compus: vîsc-de-stejar = mărgăritar (3).

ARALIA L., ARALIA, fam. Araliaceae. Gen originar din Japonia, China, America de N, Australia, cca 22 specii, arbuști, arbori sau erbacee. Flori albe sau verzui, mici, în inflorescențe mari. Frunze adînc-divizate, palmate, mari, verzi-închis, lucioase (Pl. 8, fig. 47).

FICUS U., FICUS, fam. Moraceae. Gen originar din regiunile tropicale ale Africii, Americii, Asiei, Australiei, cca 2 000 specii, lemnoase, arbori sau arbuști, mai rar cu tulpini urcătoare, de obicei cu latex. Frunze persistente sau caduce, coriacee, alterne, mai rar opuse, cu limbul întreg, uneori dințat sau lobat, cu stipele concrescute, care acoperă mugurele terminal pînă ce frunzele încep să crească, apoi cad. Receptaculul de forma unei sfere, cărnos, închide atît florile mascule cît și pe cele femele.

CUPRESSUS L., CHIPAROȘI, fam. Cupressaceae. Gen originar din sud-estul Europei, America de N și Mexic, sud-estul Chinei, cca 15 specii de arbori și arbuști cu o coroană piramidală, foarte densă, îngustă, verde-închis, lujeri circulari, sau în 4 muchii. Frunze solzoase, aciculare, persistente, omogene, eliptice, acoperă toate ramurile. Flori mici, unisexuat-monoice. Conuri cu un diametru de cca 3 cm, cafenii-cenușii, lemnoase, sferice sau ovoide, solzi colțuroși, în formă de scut cu un ghimpe mic. Semințe roșii-brun-închis.

LARIX Mill, ZADĂ, LARICE, fam. Pinaceae. Gen originar din regiunile temperate ale emisferei nordice, 10 specii de arbori înalți, monoici, rășinoși, drepți, scoarță groasă, gri la cei tineri, iar la cei maturi brună și fisurată la bază, coronament rar, răsfirat. Frunze aciculare, caduce, moi, verzi, dispuse – în smocuri de cîte 30-40, pe lujerii scurți, iar pe cei lungi, așezate izolat în spirală, toamna galbene. Flori unisexuate, cele mascule (cu numeroase stamine, fiecare cu cîte 2 saci polinici) galbene, în amenți-ovați, cele femele roșii-închis sau verzi, în amenți solitari, erecți, elipsoidale sau conice, cu un mare număr de cârpele solzoase, 2 ovule la bază, iar mai tîrziu 2 semințe aripate; conurile la maturitate devin brune.

PAULOWNIA Sieb. et Zucc., PAULOVNIA, fam. Scrophulariaceae. Gen originar din China și Japonia, cca 9 specii exotice, arbori de cca 15 m înălțime. Frunze caduce, opuse, mari sau foarte mari, trilobate sau nelobate, pubescente, lung-pețiolate. Flori campanulate, odorante, parțial apar înaintea frunzelor (5 sepale concrescute, groase, cu vîrf bont, tub floral prelungit cu 5 lacinii îndepărtate, 4 stamine, ovar bilocular la bază eu un disc nectarifer), dispuse în paniculă terminală. Fructul, capsulă lemnoasă, polispermă, cu un număr mare de semințe.

PHELLODENDRON Rupr., FELODENDRON, ARBORE DE PLUTĂ, fam. Rutaceae. Gen originar din regiunile subtropicale și temperate ale Asiei, cca 11 specii de arbori înalți pînă la 20 m. Frunze caduce, aromate, imparipenat-compus, foliole ovat-lanceolate, pre vîrf alungite, mărunt-crenate pe margini, punctate. Flori unisexuat- dioice, mici, verzi-gălbui, în capitule terminale. Fructe, drupe globuloase.

PINUS L., PIN, fam. Pinaceae. Gen originar din emisfera nordică, 80 specii de arbori mai rar arbuști, rășinoși, drepți, scoarță roșie. Ia unele specii cu o coroană regulat-conică, la unele specii neregulat-lat-lățită cînd sînt tineri, apoi, cu vîrsta, ramurile cresc orizontal și sînt dispuse regulat-verticilat. Rădăcină pivotantă cu ramificații viguroase. Frunze aciculare, persistente, așezate cîte 2-5 într-un mănunchi, la bază înconjurate de o teacă membranoasă, comună. Flori unisexuat-monoice, cele femele în formă de elipsoid sau con cu cârpele solzoase, numeroase, baza marcată de 2 ovule ce se transformă în semințe, cele mascule grupate mai multe în amenți cu foarte multe stamine. Conuri drepte, orizontale sau pendente, simetrice sau asimetrice, variabile ca mărime și formă, cu solzi imbricați, lemnoși, fără bractee. Semințe ovate, aripate, gri.

PLATANUS L., PLATAN, fam. Platanaceae. Gen originar din America de N, Asia Mică, regiunile mediteraneene și temperate din Europa, 6 specii de arbori cu scoarță verde, se exfoliază în plăci. Frunze simple, alterne, caduce, palmat-lobate pețioli lungi. Flori monoice în inflorescențe mari, capitate, pendente. Fruct compus, globulos, cu numeroase achene alungit-eliptice însoțite de smocuri de perișori Ia bază.

PSEUDOTSUGA Carr., DUGLAS VERDE, fam. Pinaceae. Gen originar din America și Asia, 7 specii de arbori cu coroană piramidală, dispuse în verticile puțin pendente, muguri mari, lungi, fără rășină. Scoarță cenușie cu pungi de rășină, rămîne mult timp netedă. Frunze plate pînă la 3,5 cm lungime, 2 mm lățime, așezate dens, vîrf ascuțit, pe partea inferioară cu dungi albe, cu pețiolii oblic-divergenți. Conuri alungit-eliptice, solzi maro-lucioși cu margini întregi, rotunzi, mai scurți clecît bracteele, semințe aripate, cîte 2, triunghiulare, bractee cu 3 vîrfuri ascuțite, pieloase.

PTEROCARYA Knuth, PTEROCARIA, fam. Juglandaceae. Gen originar din Asia, 8 specii de arbori cu talie mare, scoarță gri-închis cu crăpături longitudinale, muguri fără peri, pedicelați, înrădăcinare pivotantă. Frunze mari, caduce, alterne, penate. Flori monoice, apar în iun., amenții femeii pendenți, scurți, cu multe flori. Florile mascule solitare. Stamine pînă la 20. Fruct, nucă înaripată, se coace toamna.

RAVENALA Adans., RAVENALA, fam. Musaceae. Gen originar din Madagascar, Brazilia, 2 specii de arbori tropicali cu frunze mari, verzi-închis, cu laminele îndreptate în sus, strînse în formă de evantai. Flori albe (petalele exterioare libere, egale, lungi, cu vîrf ascuțit, cea din față mai scurtă, 5-6 stamine fertile cu antere liniare) așezate pe două rînduri în inflorescență, dispuse la subsuoara frunzei.

ROBINIA L., SALCÎMI, fam. Leguminosae. Gen originar din America de N și Mexic, cca 18 specii de arbori sau arbuști cu tulpini erecte și lujeri spinoși. Frunze imparipenat-compuse cu stipele în formă de spini. Flori (corolă cu 5 petale, 10 stamine cu filamente libere sau la bază puțin concrescute, mai scurte decît petalele) albe sau roz, mirositoare, în raceme multiflore, pendente. Fruct, păstaie liniară, turtită, cu numeroase semințe. Specii repede crescătoare, rezistente la secetă și ger, fără pretenții față de sol.

SEQUOIA Endl., SECVOIA, ARBORELE MAMUT, fam. Taxodiaceae. Gen originar din S.U.A., 2 specii de arbori cu dimensiuni enorme, cu frunze mici, persistente, solzoase, ovate, ovat-lanceolate. Arbori monoici cu florile mascule solitare, cu 6-8 stamine, cele femele solitare, terminale, în formă de conuri cu numeroase cârpele, semințe în 3 muchii cîte 2 pe fiecare solz.

Thuja orientalis L. (syn. Biota orientalis Endl.), « Arborele vieții ». Specie care înflorește primăvara. Conuri ovoide, verzi cu reflexe maronii, cu 6-8 solzi lemnoși, încovoiați, semințe nearipate, maro-închis. Frunze verzi-deschis, ca niște solzi, așezate imbricat, cu glande adîncite, iarna sînt maronii. Arbore piramidal, pînă la 10 m înălțime, dens-ramificat, stufos, ramuri în formă de evantai, scoarța maro-închis-roșiatică, se exfoliază.

TILIA L., TEI, fam. Tiliaceae. Gen originar din regiunile temperate ale emisferei nordice, 30-50 specii de arbori cu scoarța mai întîi netedă, apoi cu adîncituri în lungul tulpinii, cu numeroase fibre, lujerii brusc îndoiți. Frunze simple, alterne, rotund-cordate, cu margini dentate și vîrf acut. Flori hermafrodite, de obicei pe tip 5 (numeroase stamine), dispuse în raceme pedunculate. Fruct, o achenă sferică cu 1-3 semințe, pe un peduncul lung, concrescut cu o aripă foliacee îngust-alungit-eliptică.

SEQUOIA (cuv. lat.; {s} de la numele pr. Sequoyah <c. 1760-1843>, creatorul scrierii cherokee) subst. Arbore-gigant din California, din familia taxodiaceelor, care poate depăși înălțimea de 80 m, diametrul de peste 10 m și vârsta de 5000 de ani (Sequoia gigantea = Sequoiadendron giganteum). Se mai numește arborele-mamut. Specia înrudită Sequoia sempervirens se întâlnește tot în California, fiind numită redwood (arborele roșu). Ambele specii au caracter de relict terțiar.

abietacee sfp [At: DEX² / P: -bi-e- / E: fr abiétacées] Familie de conifere cuprinzând arbori din specia bradului Si: abietinee, pinacee.

aerotaxație sf [At: DEX² / Pl: ~ii / E: aero- + taxație] 1-2 Metodă pentru determinarea speciilor de arbori, a înălțimii, a diametrului coroanei etc. prin observare directă sau prin intermediul fotogramelor aeriene.

abietacée s. f. (bot.; la pl.) Familie de conifere cuprinzînd arbori din specia bradului (Abietaceae); abietinee, pinacee; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. • sil. -bi-e-, pl. -cee. / < fr. abiétacées; cf. lat. abiēs, -etis „brad”. botanică