ACTUAR, actuari, s. m. 1. Specialist în calcule statistice privitoare la asigurări și, în general, la probleme financiare. 2. Scrib care redacta procesele-verbale la romani. [Pr.: -tu-ar] – Din fr. actuaire, lat. actuarius.

ACUPUNCTOR, acupunctori, s. m. Specialist în acupunctură. – Din fr. acupuncteur.

ACUSTICIAN, -Ă, acusticieni, -e, s. m. și f. Specialist în acustică (II). [Pr.: -ci-an] – Din fr. acousticien.

ACVANAUT, -Ă, acvanauți, -te, s. m. și f. Specialist în scufundări făcute cu scopul de a cerceta mediul marin. [Pr.: -na-ut] – Din fr. aquanaute.

AEROLOG, -Ă, aerologi, -ge, s. m. și f. Specialist în aerologie. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérologue.

AFRICANOLOG, -Ă, africanologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist(ă) în africanologie. – Din n. pr. Africa.

AGRIMENSOR, agrimensori, s. m. Specialist în agrimensură. – Din it. agrimensore, lat. agri mensor.

AGROBIOLOG, -OGĂ, agrobiologi, -oge, s. m. și f. Specialist în agrobiologie. [Pr.: -bi-o-] – Din agrobiologie (derivat regresiv). Cf. rus. agrobiolog.

AGROCHIMIST, -Ă, agrochimiști, -ste, s. m. și f. Specialist în agrochimie. – Agro- + chimist.

AGROGEOLOG, -OGĂ, agrogeologi, -oge, s. m. și f. Specialist în agrogeologie; pedolog. [Pr.: -ge-o-] – Agro- + geolog.

AGROMETEOROLOG, -OGĂ, agrometeorologi, -oge, s. m. și f. Specialist în agrometeorologie. [Pr.: -te-o-] – Agro- + meteorolog.

AGRONOM, -Ă, agronomi, -e, s. m. și f. Specialist în agronomie. – Din fr. agronome.

AGROTEHNICIAN, -Ă, agrotehnicieni, -e, s. m. și f. Specialist în agrotehnică (1). [Pr.: -ci-an] – Agro- + tehnician (după rus. agrotehnik).

AGROZOOTEHNICIAN, -Ă, agrozootehnicieni, -e, s. m. și f. Specialist în agrozootehnie. [Pr.: -zo-o-teh-ni-ci-an] – Agro- + zootehnician.

ALERGOLOG, -Ă, alergologi, -ge, s. m. și f. Specialist în alergologie. – Din alergologie (der. regr.).

ALGEBRIST, -Ă, algebriști, -ste, s. m. și f. Specialist în algebră. – Din fr. algébriste.

ALGOLOG, -Ă, algologi, -ge, s. m. și f. Specialist în algologie. – Din fr. algologue.

ALIENIST, -Ă, alieniști, -ste, s. m. și f. Medic specialist în boli mintale. [Pr.: -li-e-] – Din fr. aliéniste.

AMERICANIST, -Ă, americaniști, -ste, s. m. și f. 1. Specialist în americanistică. 2. Adept al americanismului (2). – Din fr. américanisme.

AMPELOGRAF, -Ă, ampelografi, -e, s. m. și f. Specialist în ampelografie. – Din fr. ampélographe.

ARPENTOR, arpentori, s. m. Specialist în arpentaj. – Din fr. arpenteur.

AUTOMATIST, -Ă, automatiști, -ste, s. m. și f. Specialist în automatică. [Pr.: a-u-] – Din fr. automatiste.

AUTOPSIER, autopsieri, s. m. Specialist în autopsie. [Pr.: a-u-top-si-er] – Autopsie + suf. -ier.

AVANPREMIERĂ, avanpremiere, s. f. Spectacol dat ca ultimă repetiție în fața unui cerc de specialiști și invitați. [Pr.: -mi-e-] – Din fr. avant-première.

AVICULTOR, -OARE, avicultori, -oare, s. m. și f. Specialist în avicultură. – Din fr. aviculteur.

BACTERIOLOG, -Ă, bacteriologi, -ge, s. m. și f. Specialist în bacteriologie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. bactériologue.

BALCANOLOG, -Ă, balcanologi, -ge, s. m. și f. Specialist în balcanistică; balcanist. – Balcani (n. pr.) + suf. -olog (după filolog, sociolog etc.).

BALISTICIAN, -Ă, balisticieni, -e, s. m. și f. Specialist în balistică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. balisticien.

BERAR, berari, s. m. Specialist în fabricarea berii¹. ♦ Negustor care ține o berărie. – Bere¹ + suf. -ar.

BIBLIOGRAF, bibliografi, s. m. Specialist în domeniul bibliografiei (3). [Pr.: -bli-o-] – Din fr. bibliographe.

BIBLIOLOG, -Ă, bibliologi, -ge, s. m. și f. Specialist în bibliologie. [Pr.: bli-o-] – Din fr. bibliologue.

BIOCHIMIST, -Ă, biochimiști, -te, s. m. și f. Specialist în biochimie. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biochimiste.

BIOCLIMATOLOG, -Ă, bioclimatologi, -ge, s. m. și f. Specialist în bioclimatologie. [Pr.: bi-o-] – Din fr. bioclimatologue.

BIOFIZICIAN, -Ă, biofizicieni, -e, s. m. și f. Specialist în biofizică. [Pr.: bi-o-fi-zi-ci-an] – Din fr. biophysicien.

BIOGEOGRAF, -Ă, biogeografi, -e, s. m. și f. Specialist în biogeografie. [Pr.: bi-o-ge-o-] – Din fr. Biogéographe.

BIOINGINER, -Ă, bioingineri, -e, s. m. și f. Specialist în bioinginerie. [Pr.: bi-o-in-] – Din bioinginerie (după engl. bioengineer).

BIOLOG, -Ă, biologi, -ge, s. m. și f. Specialist în biologie. [Pr.: bi-o-] – Din germ. Biolog, it. biologo.

BIOMATEMATICIAN, -Ă, biomatematicieni, -e, s. m. și f. Specialist în biomatematică. [Pr.: bi-o-ma-te-ma-ti-ci-an] – Din fr. biomathématicien.

BIOMETEOROLOG, -Ă, biometeorologi, -ge, s. m. și f. Specialist în biometeorologie. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biométéorologue.

BIONIST, -Ă, bioniști, -ste, s. m. și f. Specialist în bionică. [Pr.: bi-o-] – Bionică + suf. -ist.

BIOSPEOLOG, -Ă, biospeologi, -ge, s. m. și f. Specialist în biospeologie. [Pr.: bi-o-spe-o-] – Din biospeologie (der. regr.).

BIZANTINOLOG, -Ă, bizantinologi, -ge, s. m. și f. Specialist în bizantinologie; bizantinist. – Din bizantinologie (derivat regresiv).

BOTANIST, -Ă, botaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în botanică (1). – Din fr. botaniste.

BRANȘĂ, branșe, s. f. Ramură, specialitate, domeniu de activitate (în meserii, negoț etc.). ◊ Loc. adj. De branșă = de meserie; specialist. – Din fr. branche.

BRASIST, -Ă, brasiști, -ste, s. m. și f. Înotător sportiv specialist în stilul bras. – Bras + suf. -ist.

CALCOGRAF, calcografi, s. m. Muncitor specialist în calcografie. – Din fr. chalcographe.

CARDIOLOG, -Ă, cardiologi, -ge, s. m. și f. Medic specialist în boli de inimă. [Pr.: -di-o-] – Din fr. cardiologue.

CARTOGRAF, -Ă, cartografi, -e, s. m. și f. Specialist în cartografie. – Din fr. cartographe.

CERAMIST, -Ă, ceramiști, -ste, s. m. și f. Specialist în fabricarea obiectelor de ceramică sau în arta ceramicii. – Din fr. céramiste.

CHIMIST, -Ă, chimiști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu studiul chimiei, specialist în chimie. – Din fr. chimiste.

CHINEZITERAPEUT, chineziterapeuți, s. m. Specialist în chineziterapie. – Din fr. kinésithérapeute.

CHIRURG, chirurgi, s. m. Medic specialist în chirurgie. [Var.: (înv.) hirurg s. m.] – Din lat. chirurgus, germ. Chirurg.

CIBERNETICIAN, -Ă, ciberneticieni, -e, s. m. și f. Specialist în cibernetică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. cybernéticien.

DANTOLOG, -Ă, dantologi, -ge, s. m. și f. Specialist în dantologie. – Din it. dantologo.

FIZIOTERAPEUT, fizioterapeuți, s. m. Specialist în fizioterapie. [Pr.: -zi-o-te-ra-pe-ut] – Din fizioterapeutică (derivat regresiv).

FONIATRU, -Ă, foniatri, -e, s. m. și f. Specialist în foniatrie. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. phoniatre.

GASTROENTEROLOG, -Ă, gastroenterologi, -ge, s. m. și f. Specialist în gastroenterologie. [Pr.: -tro-en-] – Din fr. gastro-entérologue.

GENERALIST, -Ă, generaliști, -ste, s. m. și f. Medic specialist în medicină generală. ♦ Medic internist. – Din fr. généraliste.

GENERATIVIST, -Ă, generativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la generativism, de generativism. 2. S. m. și f. Specialist în generativism. – Din engl. generativist.

GENETICIAN, -Ă, geneticieni, -e, s. m. și f. Specialist în genetică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. généticien.

GEOBOTANIST, -Ă, geobotaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în geobotanică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géobotaniste.

GEOCHIMIST, -Ă, geochimiști, -ste, s. m. și f. Specialist în geochimie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géochimiste.

GEODEZ, -Ă, geodezi, -e, s. m. și f. Specialist în geodezie. [Pr.: ge-o-] – Din geodezie (derivat regresiv).

GEOFIZICIAN, -Ă, geofizicieni, -e, s. m. și f. Specialist în geofizică. [Pr.: ge-o-fi-zi-ci-an] – Din fr. géophysicien.

GEOGRAF, -Ă, geografi, -e, s. m. și f. Specialist în geografie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géographe, lat. geographus.

GEOLOG, -Ă, geologi, -ge, s. m. și f. Specialist în geologie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géologue.

GEOMETRU, -Ă, geometri, -e, s. m. și f. 1. Specialist în geometrie. 2. Topograf. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomètre, lat. geometra.

GEOMORFOLOG, -Ă, geomorfologi, -ge, s. m. și f. Specialist în geomorfologie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomorphologue.

GERMANIST, -Ă, germaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în germanistică. – Din fr. germaniste.

GERONTOLOG, -Ă, gerontologi, -ge, s. m. și f. Specialist în gerontologie și geriatrie. – Din fr. gérontologue.

GLACIOLOG, -Ă, glaciologi, -ge, s. m. și f. Specialist în glaciologie. [Pr.: -ci-o-] – Din fr. glaciologue.

GRAVOR, gravori, s. m. Specialist în gravură, persoană care se ocupă cu gravura. – Din fr. graveur.

GRIMEUR, -Ă, grimeuri, -e, s. m. și f. Specialist care se ocupă cu grimarea artiștilor; machior. [Pr.: grimö́r. – Var.: grimer, -ă s. m. și f.] – Din fr. grimeur.

HELIOGRAVOR, heliogravori, s. m. Lucrător specialist în heliogravură. [Pr.: -li-o-] – Din fr. héliograveur.

HELIOTEHNICIAN, -Ă, heliotehnicieni, -e, s. m. și f. Specialist în heliotehnică (1). [Pr.: -li-o-teh-ni-ci-an] – Helio- + tehnician.

HEMATOLOG, -Ă, hematologi, -ge, s. m. și f. Specialist în hematologie. – Din fr. hématologue.

HEPATOLOG, -Ă, hepatologi, -ge, s. m. și f. Specialist în hepatologie. – Din hepatologie (derivat regresiv).

HERALDIST, heraldiști, s. m. Specialist în heraldică. – Din fr. héraldiste.

HIDROAMELIORATOR, -OARE, hidroamelioratori, -oare, s. m. și f. Specialist în hidroameliorații. [Pr.: -dro-a-me-li-o-] – Din fr. hydroaméliorateur.

HIDROBIOLOG, -Ă, hidrobiologi, -ge, s. m. și f. Specialist în hidrobiologie. [Pr.: -bi-o-] – Din hidrobiologie (derivat regresiv).

HIDROCHIMIST, -Ă, hidrochimiști, -ste, s. m. și f. Specialist în hidrochimie. – Din fr. hydrochimiste.

HIDROGEOLOG, -Ă, hidrogeologi, -ge, s. m. și f. Specialist în hidrogeologie. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. hydrogéologue.

HIDROGRAF, -Ă, hidrografi, -e, subst. 1. S. m. și f. Specialist în hidrografie. 2. S. n. Grafic care indică variația nivelului sau debitului unui curs de apă,^[1] egală cu a zecea parte din amplitudinea maximă. – Din fr. hydrographe.

HIDROLOG, -Ă, hidrologi, -ge, s. m. și f. Specialist în domeniul hidrologiei. – Din fr. hydrologue.

HIDROTEHNICIAN, -Ă, hidrotehnicieni, -e, s. m. și f. Specialist în hidrotehnică. [Pr.: -ci-an] – Hidrotehnică + suf. -ian.

HIDROTERAPEUT, hidroterapeuți, s. m. Specialist în hidroterapie. [Pr.: -pe-ut] – Din fr. hydrothérapeute.

HIPOLOG, -Ă, hipologi, -ge, s. m. și f. Specialist în hipologie. – Din fr. hippologue.

HIPOLOG, -OAGĂ, hipologi, -oage, s. m. și f. (Rar) Specialist în hipologie. – Fr. hippologue (< gr.).

HISPANIST, -Ă, hispaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în studiul limbii și literaturii spaniole. – Din fr. hispaniste.

HISTOLOG, -Ă, histologi, -ge, s. m. și f. Specialist în histologie. – Din histologie (derivat regresiv).

HOMEOPAT, -Ă, homeopați, -te, s. m. și f. Medic specialist în homeopatie; adept al homeopatiei. [Pr.: -me-o-] – Din fr. homéopathe.

ICONOLOG, -Ă, iconologi, -ge, s. m. și f. Specialist în iconologie. – Din iconologie (derivat regresiv).

IGIENIST, -Ă, igieniști, -ste, adj., s. m. și f. (Medic) specialist în igienă (1). [Pr.: -gi-e-. – Var.: higienist, -ă adj., s. m. și f.] – Din fr. hygiéniste.

IHTIOLOG, -OGĂ, ihtiologi, -ge, s. m. și f. Specialist în ihtiologie. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. ichtyologue, germ. Ichthyolog.

IMUNOPATOLOG, -Ă, imunopatologi, -ge, s. m. și f. Specialist în imunopatologie. – Din imunopatologie (derivat regresiv).

INFORMATICIAN, -Ă, informaticieni, -e, s. m. și f. Specialist în informatică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. informaticien.

INFRAMICROBIOLOG, -Ă, inframicrobiologi, -ge, s. m. și f. Specialist în inframicrobiologie. [Pr.: -bi-o-] – Din inframicrobiologie (derivat regresiv).

INGINER, -Ă, ingineri, -e, s. m. și f. Specialist cu o pregătire tehnică și teoretică obținută într-un institut de învățământ superior, care prestează o activitate tehnică de proiectare, de cercetare, de organizare și de conducere a proceselor tehnologice dintr-o întreprindere; titlu deținut de această persoană. – Din it. ingegnere. Cf. rus. injener, fr. ingénieur, germ. Ingenieur.

INTERNIST, -Ă, interniști, -ste, s. m. și f. Medic specialist în boli interne. ◊ (Adjectival) Medic internist. – Din germ. Internist.

IRANIST, -Ă, iraniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Specialist în iranistică; iranolog. 2. Adj. (Rar) Iranistic (2). – Din germ. Iranist.

IRANOLOG, -Ă, iranologi, -ge, s. m. și f. Specialist în iranistică; iranist (1). – Din fr. iranologue.

ISTORIC, -Ă, istorici, -ce, adj., s. m., s. n. I. Adj. 1. Care aparține istoriei, privitor la istorie, istoricesc; p. ext. care are o importanță deosebită (în dezvoltarea societății). ◊ Monument istoric = construcție care pentru vechimea și valoarea ei artistică, este luată sub ocrotirea statului. ♦ Care se ocupă cu fapte din istorie, care are ca temă istoria. Roman istoric. 2. Care se schimbă în cursul timpului. 3. Care corespunde faptelor istoriei, care a existat în realitate, real². 4. Care studiază problemele sau fenomenele în ordinea cronologică. Metodă istorică. II. 1. S. m. Specialist în domeniul istoriei, autor de opere istorice; p. restr. istoriograf. 2. S. n. Expunere (amplă) a unui fapt, a unui eveniment etc., în împrejurările în care s-a produs, în ordinea desfășurării faptelor etc. – Din fr. historique, lat. historicus, it. istorico.

ITALIENIST, -Ă, italieniști, -ste, adj., subst. 1. Adj. Care aparține italienismului (2), privitor la italienism. 2. S. m. Adept al italienismului (2). 3. S. m. și f. Specialist în limba, literatura și cultura italiană. [Pr.: -li-e-] – Italian + suf. -ist.

JAPANOLOG, -Ă, japanologi, -ge, s. m. și f. Specialist în japanologie. [Var.: japonolog, -ă, s. m. și f.] – Din germ. Japanolog.

JONCTOR, jonctori, s. m. Muncitor specialist în legarea cablurilor electrice. – Joncț[iune] + suf. -tor.

JURISCONSULT, -Ă, jurisconsulți, -te, s. m. și f. Specialist în științele juridice, de mare autoritate, care este consultat în problemele dificile de drept. – Din fr. jurisconsulte, lat. jurisconsultus.

JURIST, -Ă, juriști, -ste, s. m. și f. Specialist în științele juridice. ♦ (Înv.) Student(ă) în drept. – Din fr. juriste, lat. jurista.

JURIU, jurii, s. n. 1. Comisie de specialiști desemnată pentru clasificarea candidaților sau a concurenților și pentru decernarea unor premii la examene, competiții sportive etc. 2. (În organizarea judecătorească a unor state) Totalitatea juraților¹ care intră în componența curților cu juri. – Din fr. jury.

MACHIOR, -Ă, machiori, -e, s. m. și f. Persoană care execută machiaje, specialist în machiaj. V. grimeur. [Pr.: -chi-or] – Din fr. maquilleur.

MASĂ², mese, s. f. 1. Mobilă formată dintr-o placă dreptunghiulară, pătrată sau rotundă, sprijinită pe unul sau pe mai multe picioare și pe care se mănâncă, se scrie etc. ◊ Masă verde = a) masă² (1), de obicei acoperită cu postav verde, la care se joacă jocuri de noroc; p. ext. joc de noroc; b) masă² (1) în jurul căreia stau diplomații când duc tratative internaționale. Masă rotundă = dezbatere liberă pe o temă dată, la care sunt chemați să-și spună cuvântul specialiștii din domeniul respectiv (sau reprezentanți ai publicului larg). Sală de mese = încăpere în care se servește mâncarea într-o școală, într-o cazarmă, la o cantină etc. Masă caldă = un fel de tejghea metalică încălzită pe care sunt expuse și menținute calde preparate alimentare, în localurile de alimentație publică. ◊ Loc. adv. Cu (sau pe) nepusă masă = pe neașteptate, pe nepregătite, deodată. ◊ Expr. Capul (sau fruntea) mesei = locul de cinste ocupat de unul dintre comeseni. A pune (sau a întinde, a așterne) masa = a aranja, a pregăti și a pune pe masă² (1) toate cele necesare pentru a servi mâncarea. A strânge masa = a aduna de pe masă² (1) mâncările rămase și farfuriile, tacâmurile etc. cu care s-a mâncat. A nu avea ce pune pe masă = a nu avea cu ce trăi, a fi sărac. Pune-te (sau întinde-te) masă, scoală-te (sau ridică-te) masă = a) se spune despre cei care duc o viață plină de desfătări, care trăiesc fără griji, care așteaptă totul de-a gata; b) se spune când ești obligat să servești mereu de mâncare. A întinde masă mare sau a ține masă întinsă = a primi invitați mulți, a oferi ospețe, banchete; p. ext. a se ține de petreceri. A pune (pe cineva) la masă cu tine = a trata (pe cineva) ca pe un prieten apropiat. ♦ (Cu sens colectiv) Persoanele care stau în jurul aceleiași mese² (1) și mănâncă; mesenii. 2. Ceea ce se mănâncă; mâncare, bucate; p. ext. prânz, cină; ospăț, banchet. ◊ Înainte de masă = a) în partea zilei care precedă prânzul; b) în fiecare dimineață. După masă = a) în partea zilei care urmează după prânz; după-amiază; b) în fiecare după-amiază. ◊ Expr. A lua masa sau a sta (ori a ședea) la masă = a mânca de prânz sau de cină. A avea casă și masă = a avea ce-i trebuie pentru a trăi. A-i fi (cuiva) casa casă și masa masă = a duce o viață ordonată, fără necazuri. 3. Nume dat mai multor obiecte sau părți de obiecte care seamănă cu o masă² (1) și se folosesc în diverse scopuri practice. ◊ Masă de operație = obiect de metal pe care este întins un pacient în timpul intervenției chirurgicale. 4. Compus: (Bot.) masa-raiului = plantă erbacee cu flori roz-purpurii (Sedum carpaticum). – Lat. mensa.

MUZICOGRAF, -Ă, muzicografi, -e, s. m. și f. Specialist în muzicografie. – Din fr. musicographe.

MUZICOLOG, -Ă, muzicologi, -ge, s. m. și f. Specialist în muzicologie. – Din fr. musicologue.

NUMISMAT, -Ă, numismați, -te, s. m. și f. Persoană care colecționează (și studiază) monede și medalii vechi; specialist în numismatică. – Din fr. numismate.

SEXOLOG, -Ă, sexologi, -ge, s. m. și f. Specialist în sexologie. – Din fr. sexologue.

URBANIST, urbaniști, s. m. Specialist în domeniul urbanisticii. – Din fr. urbaniste.

UROLOG, -Ă, urologi, -ge, s. m. și f. Medic specialist în urologie. – Din fr. urologue.

ZOOGEOGRAF, -Ă, zoogeografi, s. m. și f. Specialist în zoogeografie. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. zoogéographe.

ZOOLOG, -Ă, zoologi, -ge, s. m. și f. Specialist în zoologie. – Din fr. zoologue.

ZOOTEHNICIAN, -Ă, zootehnicieni, -e, s. m. și f. Specialist în zootehnie; zootehnist. [Pr.: -ci-an] – Din fr. zootechnicien.

EBRAIST, -Ă, ebraiști, -ste, s. m. și f. Specialist în limba și cultura ebraică. – Din fr. hébraïste.

MAMOȘ, mamoși, s. m. Medic specialist în obstetrică și ginecologie; ginecolog, obstetrician. – Din ngr. mám[m]os.

MANAGER, manageri, s. m. 1. Specialist în management. 2. Persoană care însoțește (în turneu) un sportiv, o echipă sportivă (profesionistă) și care se ocupă de problemele financiare și organizatorice ale competițiilor. – Din engl. manager.

MATEMATICIAN, -Ă, matematicieni, -e, s. m. și f. Specialist în matematică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. mathématicien.

METEOROLOG, -Ă, meteorologi, -ge, s. m. și f. Specialist în meteorologie. [Pr.: -te-o-] – Din fr. météorologue.

MINERALOG, mineralogi, s. m. specialist în mineralogie. – Din rus. mineralog, germ. Mineralog.

MUZEOGRAF, -Ă, muzeografi, -e, s. m. și f. Specialist în muzeografie. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. muséographe.

MASOR, masori, s. m. Specialist în practicarea masajului. [Scris și: (după fr.) maseur] – Din fr. masseur.

MAXIMAFILIST, -Ă, maximafiliști, -ste, s. m. și f. Specialist în maximafilie. – Maximafilie + suf. -ist.

DEMOGRAF, demografi, s. m. Specialist în demografie. – Din fr. démographe.

CONSULTANT, -Ă, consultanți, -te, s. m. și f. Specialist care dă indicații sau trage concluziile în chestiuni care privesc specialitatea sa. – Din fr. consultant.

FILOLOG, -Ă, filologi, -ge, s. m. și f. Specialist în filologie. – Din fr. philologue.

FINANCIAR, -Ă, financiari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de organizarea finanțelor, privitor la finanțe, la circulația banilor, a creditului etc.; p. ext. bănesc. 2. S. m. și f. Specialist în operații financiare (1). 3. S. m. și f. Persoană care deține capital financiar. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. financier. Cf. it. finanziario.

LEXICOLOG, -Ă, lexicologi, -ge, s. m. și f. Specialist în lexicologie. – Din fr. lexicologue.

OROGRAF, -Ă, orografi, -e, s. m. și f. Specialist în orografie. – Din fr. orographe.

PALEONTOLOG, -Ă, paleontologi, -ge, s. m. și f. Specialist în paleontologie. [Pr.: -le-on-] – Din paleontologie (derivat regresiv). Cf. it. paleontologo.

RADIOLOG, -Ă, radiologi, -ge, s. m. și f. Specialist în radiologie și radioterapie. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiologue.

SEISMOLOG, seismologi, s. m. Specialist în seismologie. [Pr.: se-is-] – Din fr. séismologue.

SOCIOLOG, -Ă, sociologi, -ge, s. m. și f. Specialist în sociologie. [Pr.: -ci-o-] – Din fr. sociologue.

TOP², topuri, s. n. Clasament al preferințelor pentru spectacole, actori, bucăți muzicale, manifestări artistice etc., pe baza punctajului oferit de publicul spectator sau de specialiști, direct sau prin corespondență. – Din engl. top.

FOLCLORIST, -Ă, folcloriști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu culegerea și cu studierea materialului folcloric; specialist în folcloristică. – Din fr. folkloriste.

FOTOGRAF, -Ă, fotografi, e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu fotografierea; specialist în tehnica fotografică. – Din fr. photographe.

FOTOGRAMMETRIST, -Ă, fotogrammetriști, -ste, s. m. și f. Specialist în fotogrammetrie. – Din engl. photogrammetrist.

FOTOMETALOGRAFIST, -Ă, fotometalografiști, -ste, s. m. și f. Specialist în fotometalografie. – Fotometalografie + suf. -ist.

FOTOREPORTER, -Ă, fotoreporteri, -e, s. m. și f. Fotograf specialist în instantanee pentru reportaje. – Foto- + reporter.

FRIGOTEHNIST, frigotehniști, s. m. Specialist în frigotehnică. – Frigotehni[că] + suf. -ist.

FTIZIOLOG, -Ă, ftiziologi, -ge, s. m. și f. Medic specialist în ftiziologie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. phtisiologue.

ATOMIST, -Ă, atomiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține atomismului, care se referă la atomism. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care admite, propagă, susține atomismul; spec. specialist în fizica atomică. – Din fr. atomiste.

PALEOANTROPOLOG, -Ă, paleoantropologi, -ge, s. m. și f. Specialist în paleoantropologie. [Pr.: -le-o-an-] – Din fr. paléoanthropologue.

PALEOBOTANIST, -Ă, paleobotaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în paleobotanică. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléobotaniste.

PALEOETNOLOG, -Ă, paleoetnologi, -ge, s. m. și f. Specialist în paleoetnologie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléoethnologue.

PALEOGRAF, -Ă, paleografi, -e, s. m. și f. Specialist în paleografie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléographe.

PALEOZOOLOG, -Ă, paleozoologi, -ge, s. m. și f. Specialist în paleozoologie. [Pr.: -le-o-zo-o-] – Din germ. Paleozoolog.

PALUDOLOG, -Ă, paludologi, -ge, s. m. și f. Specialist în paludologie. – Din paludologie (derivat regresiv).

PAPIROLOG, papirologi, s. m. (Rar) Specialist în papirologie. – Din fr. papyrologue.

PARAZITOLOG, -Ă, parazitologi, -ge, s. m. și f. Specialist în parazitologie. – Din parazitologie (derivat regresiv).

PAREMIOLOG, -Ă, paremiologi, -ge, s. m. și f. Specialist în paremiologie. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. parémiologue.

PATOLOG, -Ă, patologi, -ge, s. m. și f. Medic specialist în patologie. – Din patologie (derivat regresiv).

PĂSTRĂVAR, păstrăvari, s. m. Pescar specialist în prinderea păstrăvilor (1). – Păstrăv + suf. -ar.

PEDAGOGIE, pedagogii, s. f. Știință care se ocupă cu metodele de educație și de instruire a oamenilor (în special a tinerei generații). ♦ (Eliptic; fam.) Facultate care pregătește specialiști în știința definită mai sus. ♦ Metodă pedagogică – Din lat. paedagogia, fr. pédagogie.

PEDIATRU, -Ă, pediatri, -e, s. m. și f. Medic specialist în pediatrie; medic de copii. ◊ (Adjectival) Medic pediatru. [Pr.: -di-a-] – Din fr. pédiatre.

PEDOLOG¹, -Ă, pedologi, -ge, s. m. și f. Geolog specialist în pedologie¹. – Din fr. pédologue.

PEDOLOG², -Ă, pedologi, -ge, s. m. și f. Specialist în pedologie². – Din fr. pédologue.

ANALIST², -Ă, analiști, -ste, s. m. și f. 1. Specialist în analiza matematică sau psihologică. 2. Specialist în informatică. 3. Persoană care dovedește o aptitudine deosebită în cunoașterea, în analiza și în descrierea sufletului omenesc. – Din fr. analyste.

ASTROFIZICIAN, -Ă, astrofizicieni, -e, s. m. și f. Specialist în astrofizică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. astrophysicien.

ASTRONOM, -Ă, astronomi, -e, s. m. și f. Specialist în astronomie. – Din fr. astronome, lat. astronomus.

ASTROBIOLOG, -Ă, astrobiologi, -ge, s. m. și f. Specialist în astrobiologie. [Pr.: -bi-o-] – Din astrobiologie (derivat regresiv).

ANATOMIST, -Ă, anatomiști, -ste, s. m. și f. Specialist în anatomie. – Din fr. anatomiste.

ANATOMOPATOLOG, -Ă, anatomopatologi, -ge, s. m. și f. Specialist în patologia organelor (1). – Din anatomopatologie (derivat regresiv)

ANESTEZIST, -Ă, anesteziști, -ste, s. m. și f. Medic specialist în practicarea anesteziei. – Din fr. anesthésiste.

ANGLIST, -Ă, angliști, -ste, s. m. și f. Specialist în anglistică; (rar) anglicist. – Din fr. angliste.

ASIRIOLOG, -Ă, asiriologi, -e, s. m. și f. Specialist în asiriologie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. assyriologue.

ECHIPĂ, echipe, s. f. Grup de oameni care, sub conducerea unui șef, îndeplinesc în același timp o muncă sau o acțiune comună. ◊ Spirit de echipă = legătură spirituală între membrii unei echipe, care stă la baza conlucrării lor. ♦ Grup de sportivi constituit într-o formație, în cadrul căreia se antrenează, sub conducerea unui specialist, și participă la competiții. ♦ Fiecare dintre cele două formații care își dispută un meci (de fotbal, baschet, hochei, polo etc.). – Din fr. équipe.

ANTROPOLOG, antropologi, s. m. Specialist în antropologie. – Din fr. anthropologue.

ARABIST, arabiști, s. m. Specialist în arabistică. – Din germ. Arabist.

VENEROLOG, -Ă, venerologi, -ge, s. m. și f. Specialist în venerologie. – Din venerologie (derivat regresiv). Cf. rus. venerolog.

ARHEOGRAF, arheografi, s. m. Specialist în arheografie. [Pr.: -he-o-] – Din arheografie (derivat regresiv).

ARHEOLOG, -Ă, arheologi, -ge, s. m. și f. Specialist în arheologie. [Pr.: -he-o-] – Din fr. archéologue.

VIITOROLOG, -Ă, viitorologi, -ge, s. m. și f. Specialist în viitorologie; viitorist, futurolog. [Pr.: vi-i-] – Din viitor (după meteorolog).

ARHITECT, -Ă, arhitecți, -te, s. m. și f. Specialist în arhitectură. – Din fr. architecte, lat. architectus.

ARHIVIST, -Ă, arhiviști, -ste, s. m. și f. Specialist în arhivistică. – Din fr. archiviste.

PETROCHIMIST, -Ă, petrochimiști, -ste, s. m. și f. Persoană care lucrează în domeniul petrochimiei; specialist în petrochimie. – Din fr. pétrochimiste.

PETROGRAF, -Ă, petrografi, -e, s. m. și f. Specialist în petrografie. – Din fr. pétrographe.

PIROGRAVOR, pirogravori, s. m. Persoană care execută lucrări de pirogravură; specialist în pirogravură. – Din fr. pyrograveur.

PIROTEHNICIAN, pirotehnicieni, s. m. Specialist în pirotehnie. [Pr.: -ci-an] – Din fr. pyrotechnicien.

PISCICULTOR, piscicultori, s. m. Specialist în piscicultură. – Din fr. pisciculteur.

PISTOLAR, pistolari, s. m. 1. Specialist în tragerea cu pistolul¹ (1). ♦ (Sport) Trăgător specializat în probe de tir cu pistoletul. 2. Scandalagiu care se bate cu pistolul¹ (1). – Pistol¹ + suf. -ar.

PLANIFICATOR, -OARE, planificatori, -oare, adj. Care planifică. ♦ (Substantivat) Specialist în întocmirea planurilor de desfășurare a unor activități economice. – Planifica + suf. -tor.

VULCANOLOG, -Ă, vulcanologi, -ge, s. m. și f. Specialist în vulcanologie. – Din fr. vulcanologue.

POLITEHNIC, -Ă, politehnici, -ce, adj. Care cuprinde sau se referă la mai multe științe tehnice. ◊ Institut politehnic (și substantivat, f.) = instituție de învățământ superior unde se pregătesc cadre de specialiști în diferite domenii ale științelor tehnice. – Din fr. polytechnique.

POMICOL, -Ă, pomicoli, -e, adj. 1. Care aparține pomiculturii, privitor la pomicultură, propriu pomiculturii; de pomicultură. 2. Care este specialist în pomicultură, care lucrează în pomicultură. Tehnician pomicol. – Din pom (după agricol, viticol etc.).

POMOLOG, pomologi, s. m. Specialist în pomologie; p. ext. (rar) pomicultor. – Din fr. pomologue.

POTAMOLOG, -Ă, potamologi, -ge, s. m. și f. Specialist în potamologie. – Din fr. potamologue.

PRACTICANT, -Ă, practicanți, -te, s. m. și f. Persoană care îndeplinește un stadiu de practică, lucrând ca începător într-un atelier, într-un birou, într-o întreprindere etc. (pentru a se perfecționa într-o anumită profesie, prin completarea cunoștințelor teoretice cu noțiuni practice). ♦ Cea mai mică funcție administrativă în vechea ierarhie a funcționarilor începători; salariat care execută o muncă de ajutor pe lângă un specialist. – Din germ. Praktikant.

SPEOLOG, speologi, s.m. Specialist în speologie. – Pronunțat: spe-o-.

PNEUMOLOG, -Ă, pneumologi, -ge, s. m. și f. Medic specialist în pneumologie. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumologue.

POLEMOLOG, -Ă, polemologi, -ge, s. m. și f. Specialist în polemologie. – Din fr. polémologue.

POLITOLOG, politologi, s. m. Specialist în politologie. – Din fr. politologue.

PRESTIDIGITATOR, prestidigitatori, s. m. 1. Specialist în prestidigitație (care dă reprezentații publice); scamator. 2. Fig. Persoană care posedă o mare agilitate a mâinilor. – Din fr. prestidigitateur.

PRIMAR, -Ă, primari, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. Inițial, primordial, originar; p. ext. de prim grad, de primă importanță, de bază. ◊ Învățământ primar = formă de învățământ cu caracter obligatoriu, în care se predau elementele de bază ale celor mai importante discipline și care constituie primele patru clase ale școlii generale. Clasă primară (și substantivat, f.) = clasă din cursul primar. Școală primară (și substantivat, f.) = școală de învățământ primar; curs primar; clădire în care se preda această formă de învățământ. Văr primar (sau vară primară) = grad de rudenie între copiii mai multor frați și surori; persoană care se află cu alta într-un asemenea grad de rudenie. (Geol.) Era primară = era paleozoică. Medic primar = grad în ierarhia cadrelor medicale, superior medicului specialist, care se obține în urma unui concurs; persoană care are acest grad. ♦ Simplu, rudimentar, elementar; p. ext. neevoluat. ♦ (Despre cuvinte) Care provine direct din rădăcină și care servește ca element de bază pentru formarea altor cuvinte; primitiv. 2. (Despre elemente și compuși chimici) Care are o singură valență satisfăcută de un anumit element sau radical. II. S. m. Reprezentant al conducerii centrale în orașe și comune, cu atribuții administrative. [Var.: (II, pop.) primare s. m.] – Din lat. primarius. Cf. fr. primaire, maire.

PREZENTAT, -Ă, prezentați, -te, adj. 1. Care este cunoscut celor de față prin nume, ocupație, grad de rudenie etc. 2. (Despre spectacole, activități, cercetări etc.) Care este înfățișat publicului, specialiștilor etc. 3. Care este înfățișat ca..., având aparența de... – V. prezenta.