azulejos s. n. (cuv. sp.-port. pl. tant.) ◊ „Desigur, oricât de grăbită ar fi trecerea în revistă a arhitecturii lusitane, nu poate să nu fie amintită particularitatea conferită de «azulejos», acele plăci de ceramică, în alb și albastru, ce însoțesc decorația sculpturală cu un paralelism al formelor jucând rolul tapiseriei și frescelor din decorația murală.” R.l. 25 I 80 p. 5. ◊ „În clădirea fostului Institut Vasco da Gama, împodobită la intrare cu «azulejos» înfățișând momente din «Lusiada» lui Camoes, se desfășoară Simpozionul internațional de istorie indo-portugheză.” R.lit. 29 I 81 p. 24 [pron. asulehos] (cf. fr., engl. azulejos; PR 1846, BD 1967)

biospeologie s. f. Ramură a biologiei care studiază fauna și flora peșterilor ◊ „Simpozionul internațional de carstologie teoretică și aplicată [...] Comunicările [...] au venit cu importante soluții privind exploatarea mai rațională a resurselor subterane de apă, de poluare, probleme de ecologie, biospeologie, geomorfologie, paleontologie ș.a.m.d.” Ad. 25 V 93 p. 4 (din bio- + speologie; cf. fr. biospéologie; DN3, DEX-S)

chairman s. m. (cuv. engl.) Moderator ◊ „La următoarea discuție despre «Presă; politică» chairman a fost I.R.” ◊ Rev. 22 511 VI 92 p. 8. ◊ „Ați fost chairman la simpozionul internațional de la Costinești unde s-a vorbit de presă ca a patra putere în stat.” Expres 915 VI 92 p. 5 [pron. ceărmen]

COLOCVIU, colocvii, s. n. 1. Convorbire, discuție (pe o temă dată). ♦ Formă de control a cunoștințelor dobândite de studenți, care constă în discuții, lucrări de laborator, lucrări practice. 2. Simpozion. – Din lat. coloquium.

colocviu sn [At: STAMATI, D. / Pl: ~ii / E: lat colloquium] 1 Discuție pe o temă dată. 2 Formă de control a cunoștințelor dobândite de studenți, care constă în discuții, lucrări de laborator, lucrări practice. 3 Simpozion.

COLOCVIU s. n. 1. convorbire, discuție (științifică); simpozion. 2. formă de examinare a cunoștințelor prin discuții între profesori și studenți, elevi etc. (<lat. colloquium)

contrapartidă s. f. Element care se opune altuia, stabilind echilibrul ◊ „Cu ce contrapartidă, cronica oficială a vizitei nu ne spune.” R.l. 20 X 93 p. 16. ◊ „În contrapartidă cu proiectul [...] convenit cu un partener străin restaurator, sătenii din Secăria-Comarnic, jud. Prahova, oferă [...]” Ad. 25 XI 93 p. 2. ◊ „În contrapartidă, din țară, la reușita simpozionului și-au adus contribuția I.M., M.C. etc.” Curierul rom. 6/95 p. 7 (cf. fr. contrepartie; DEX, DN3 – alt sens)

CONVORBIRE. Subst. Convorbire, discuție, discutare, conversație, dialog, schimb de păreri; dezbatere, deliberare, deliberație (înv.), colocviu. Congres; consfătuire; conferință; simpozion; masă rotundă; interviu. Tratative, negocieri, consultații. Controversă, polemică, dispută, contradicție. Taifas, taifet (înv.), taclale (fam.), cozerie (livr.), șuetă, parolă (înv.). Întrebare; răspuns, replică. Monolog interior. Interlocutor. Negociator. Consultant. Cozeur. Adj. Consultativ. Dialogat; colocvial; polemic, disputat; controversat. Vb. A conversa, a vorbi, a convorbi (rar), a discuta, a dialoga (rar), a purta o discuție, a purta (a susține) un dialog, a face un schimb de păreri (opinii). A dezbate, a delibera, a controversa (rar), a polemiza. A trata, a duce tratative, a negocia. A întreba, a pune întrebări; a răspunde, a da un răspuns. A se sfătui, a se consulta, a se consfătui, a sta la sfat, a convorbi (înv.), a se întreține, a sta de vorbă, a schimba o vorbă; a sta de taină, a sta la taclale, a sta la taifas, a sta la o parolă, a sta la o șuetă, a sta la un pahar de vorbă, a pune țara la cale. A se apuca de povești, a se așterne la vorbă, a se pune la taifas, a se prinde cu cineva la vorbă, a intra în vorbă; a se pune în vorbă cu cineva. V. destăinuire, limbuție, sfat, sociabilitate, vorbire.

crenoterapie s. f. (med.) ◊ „În cadrul unui simpozion care a avut loc la Luchon (Franța), medici de specialitate O.R.L. au prezentat noi tehnici de combatere a unor surdități premature [...] s-a vorbit de sonomanometrie, metodă care permite să se realizeze presiunea necesară pentru a deschide trompa; [...] de tratamentul prin ape minerale (crenoterapie), considerat ca cel mai eficace mijloc pentru a evita o surditate prematură.” Sc. 6 VI 76 p. 6 (din fr. crénothérapie; LTR; DEX, DN3)

ecosistem s. n. (ecol.) Unitate naturală de bază; sistem ecologic ◊ „Vineri dimineață [...] s-au deschis lucrările simpozionului «Protecția ecosistemelor și folosirea rațională a erbicidelor».” Sc. 25 XI 78 p. 5. ◊ „Cu autoritatea pe care o deține în materie, savantul britanic ne convinge că și cei, foarte puțini, care vor mai rămâne în viață în cazul unui asemenea cataclism nuclear, vor trăi într-o lume cu un ecosistem iremediabil prejudiciat. Astfel, temperatura va scădea sub zero grade și o «iarnă nucleară» se va abate asupra Europei, chiar dacă războiul a început vara.” I.B.29 II 84 p. 8; v. și R.l. 5 III 81 p. 6 (din fr. écosystème, engl. ecosystem; DMC 1960, PR 1969; D.Filoz.; DEX, DN3)

expoziție-simpozion s. f. Expoziție prezentată cu prilejul unui simpozion ◊ „La Institutul central de cercetări agricole s-a deschis joi o expoziție-simpozion pe tema «Folosirea maselor plastice în agricultură».” R.l. 18 XI 66 p. 5. ◊ „Extinderea relațiilor comerciale est-vest [...] constituie una din preocupările principale ale firmei «The Singer Co.» care între 5 și 8 noiembrie va organiza, în colaborare cu întreprinderi românești de comerț exterior, o expoziție-simpozion la București [...]” Sc.t. 1 XI 73 p. 6 (din expoziție + simpozion)

FORUM s. n. adunare, colocviu, simpozion; for¹ (3). (< lat., fr. forum)

forum s. n. (fig.) Adunare, colocviu, simpozion ◊ „Mâine, în Capitala țării se deschid lucrările Forumului tinerei generații, eveniment politic cu ample semnificații în viața societății noastre.” Sc. 4 V 80 p. 1. ◊ „Forumul studențesc de la Iași a reunit cercurile științifice ale studenților din întreaga țară.” Sc. 29 VI 80 p. 6 (din fr., engl. forum; PR 1955; CO; DN, DEX, DN3 – alte sensuri)

imunopatologie s. f. (med.) Disciplină de graniță între imunologie și patologie ◊ „În zilele următoare se vor desfășura în Capitală lucrările Simpozionului «Probleme actuale în imunopatologie».” Cont. 30 X 78 p. 7 //din imuno- + patologie//

macroangiopatie s. f. (med.) ◊ „În cadrul celei de-a doua secțiuni a simpozionului au fost comunicate peste 40 de lucrări referitoare la una din cele mai frecvente complicații cronice ale diabetului, și anume micro și macroangiopatia diabetică (leziunile vaselor sângelui), consecință a tulburărilor metabolice specifice diabetului.” Sc. 30 V 84 p. 5 (din macro- + angiopatie)

OSPĂȚ. Subst. Ospăț, ospătare, ospătat (rar), ospeție (rar), regal (înv.), simpozion (ant.), masă, mesișoară (dim.), cinste, chef, chefuleț (dim., fam.), chefușor (fam.), petrecere, sindrofie (fam.), dineu, cocteil, recepție, banchet, benchetuială (fam.), benchet (pop.), tămbălău (fam.), chiolhan (pop. și fam.), zaiafet, zamparalîc (turcism înv.), guleai (înv. și pop.), agapă, festin (livr.). Oaspete, musafir, invitat, comesean, conviv (livr.). Musafirlîc (înv., depr.). Vb. A da un ospăț, a da o masă, a da o recepție, a oferi un dineu, a invita la un cocteil. A se ospăta (înv. și pop.), a petrece, a petrece în ospețe, (în chefuri), a chefui, a face chef, a trage un chef (un chiolhan), a se încinge la chef, a benchetui (fam.). V. alimentație, amuzament, beție, plăcere.

PAPACOSTEA 1. Gușu P. (1853-1912, n. în Macedonia), unul dintre membrii primului grup de tineri macedo-români aduși la studii în România în vremea lui Al.I. Cuza la școala de la „Sfinții Apostoli”, în scopul de a forma dascăli și propagatori ai culturii române pentru aromâni. A întemeiat școli românești la Niaguște și Moloviște. Emigrat în România, s-a stabilit la Viziru, jud. Brăila. Lucrări: „În zilele redeșteptării macedo-române”. 2. Alexandru P. (1884-1925, n. Bitolia-Moloviște, Macedonia), jurist, economist și politolog român de origine aromână. Fiul lui P. (1). Prof. univ. la Cernăuți. Membru al Partidului Conservator, colaborator al lui Alexandru Marghiloman. Lucrări în domeniul finanțelor și doctrinelor economice și politice („România politică. Doctrină, idei, figuri, 1907-1925”). 3. Cezar P. (1887-1936, n. Moloviște), scriitor și traducător român de origine aromână. Fiul lui P. (1). M. coresp. al Acad. (1935), prof. univ. la Iași. Membru al Partidului Poporului, secretar general al Ministerului Educației (1926-1927). Studii asupra filozofiei și religiei antice grecești („Evoluția gândirii la greci”, „Platon, opere”). 4. Petre G.P. (1893-1969, n. Viziru, jud. Brăila), jurist și om politic român de origine aromână. Fiul lui P. (1). Membru al Partidului Poporului. Secretar personal și politic al mareșalului Al. Averescu. Director general al P.T.T. (1926-1927). Cercetări asupra vieții și personalităților politice române contemporane. Internat în închisori și lagăre de regimul comunist. 5. Victor P. (1900-1962, n. Viziru, jud. Brăila), istoric român de origine aromână. Fiul lui P. (1). Prof. univ. la București. Fondator (1938) al Institutului de Studii și Cercetări Balcanice și al revistei „Balcania”. Membru al P.N.L., secretar de stat în Ministerul Educației Naționale (1944). A militat pentru cercetarea comparată a istoriei și civilizației popoarelor balcanice („Civilizație românească și civilizație balcanică”). Deținut politic la Sighet sub regimul comunist. 6. Petre-Mihail-Alexandru P. (n. 1926, București), biolog român. Fiul lui P. (4). Președinte al Comisiei de biologie a solului și secretar al Cercului de homeopatie. Organizator al unor simpozioane de biologia solului. A militat pentru o gândire consecvent biologică în agricultură („Biologia solului”, „Agricultura biologică”, „Revoluția biologică”, în colab.). 7. Cornelia Danielopolu P. (1927-1998, n. București), istoric român. Fiica lui P. (5). Cercetător la Institutul de Studii Sud-Est Europene. Studii în domeniul relațiilor româno-grecești în epoca modernă și al elenismului modern („Literatura în limba greacă în Principatele Române, 1774-1830”). 8. Șerban-Paul P. (n. 1928, București), istoric român. Fiul lui P. (4). M. coresp. al Acad. (1990) și al Acad. Ligure de Științe și Litere. Codirector al revistei „Il Mar Nero” (Italia), coeditor al colecției „Rumänien-studien” (Germania). Director (1990-2001) al Institutului de Istorie „N. Iorga” din București. A îmbogățit substanțial medievistica românească cu surse inedite sau puțin cunoscute și cu interpretări noi privitoare la secolele 13-15. Lucrări în domeniul istoriei medievale românești în contextul istoriei universale („Românii în secolul al XIII-lea. Între cruciată și Imperiul Mongol”, „Geneza statului în evul mediu românesc”, „Ștefan cel Mare al Moldovei”, „Oltenia sub stăpânirea austriacă”).

poluare s. f. Acțiunea de a infesta (apele, aerul etc.) ◊ „Poluarea apelor mărilor și oceanelor este atât de avansată încât viața submarină a dispărut într-o proporție de 40 la sută.” Sc. 18 IX 70 p. 6. ◊ „Cel de-al 8-lea simpozion organizat de Comisia pentru combatarea poluării mediului [...] se deschide la 25 noiembrie.” R.l. 24 XI 75 p. 2. ◊ „Guvernul francez a adoptat o «Cartă a calității vieții», care cuprinde măsuri destinate menținerii echilibrului ecologic, precum și o serie de prevederi privind limitarea poluării sonore în diferite localități din țară.” R.l. 6 I 78 p. 6; v. și 9 VIII 75 p. 6, I.B. 20 XII 75 p. 6; v. și aerobioscop, kogai, zonă-cheie (din polua; M. Gheorghiu în LR 2/68 p. 134; DTP; DEX, DN3)

postcomunist, -ă adj. (pol.) De după căderea comunismului ◊ „Un simpozion de referință pentru România, pentru țările post-comuniste” R.l. 28 III 91 p. 1. ◊ „Convulsii post-comuniste” D. 141/95 p. 7. ◊ „Stigmatul post-comunist” ◊ Rev. 22 6/96 p. 16 (din post- + comunist)

radiosimpozion sn [At: DEX-S / Pl: ~oane / E: radio² + simpozion] Simpozion prezentat la radio² (3).

radiosimpozion s. n. Simpozion prezentat în cadrul emisiunilor radiofonice ◊ „Radiosimpozion: Receptivitate la nou.” Sc. 4 IX 67 p. 2. ◊ „Amfiteatru politico-ideologic. Radiosimpozion.” Pr.R.TV 14 VI 78 p. 9; v. și 1521 XII 74 p. 3, 10 VIII 77 p. 9 (din radio-1 + simpozion; DEX-S)

SĂPTĂMÎNĂ, săptămîni, s. f. Perioadă de șapte zile consecutive care se socotește de luni dimineața pînă duminică seara și care se repetă de cincizeci și două de ori într-un an; p. ext. orice perioadă de șapte zile consecutive. Socoate că într-o săptămînă s-ar putea întoarce. SADOVEANU, N. F. 139. Ușa mare de la cramă Este scoasă din țîțîni, Că-i în toi cules de poamă De vreo două săptămîni. D. BOTEZ, F. S. 90. Am vrut să te cuprind și pentru atîta lucru Ai plîns și n-ai venit la noi o săptămînă. COȘBUC, P. I 173. ◊ (În cultul religiei creștine) Săptămîna mare (sau a patimilor) = ultima săptămînă înainte de paști. De ce nu vă-astîmpărați în mănăstire și să vă căutați de suflet, măcar în săptămîna patimilor?! CREANGĂ, P. 110. Săptămîna luminată (sau albă) = săptămîna care începe în duminica paștilor. Cele 40 de zile, din vinerea săptămînii luminate și pînă joi înainte de rusalii, fac azi în amintirea mea o lacună curioasă. GALACTION, O. I 240. Săptămîna brînzei = prima săptămînă din postul paștilor, în care biserica ortodoxă permite să se mănînce lapte și derivatele lui. ♦ (La pl., nearticulat) Timp nedeterminat, cuprinzînd un număr mare de zile. Săptămîni îndelungi, cu ploi mărunte de toamnă, au început să se scurgă greu în bordeiul de sub piciorul podului alb. C. PETRESCU, S. 51. Te urmărește săptămîni Un pas făcut alene, O dulce strîngere de mîni, Un tremurat de gene. EMINESCU, O. I 189. ♦ (Cu determinări în genitiv) Interval de șapte zile dedicat în mod oficial unei anumite activități. Săptămîna filmului pentru tineretul școlar se organizează la un mare număr de cinematografe. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2861. În cadrul săptămînii prieteniei romîno-sovietice, zilele trecute a avut loc la T. Național un simpozion în cinstea sărbătoririi teatrului sovietic. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 110, 14/3.

seminarită, seminarite s. f. (pub., peior.) mania organizării unui număr nejustificat de mare de seminarii, simpozioane, consfătuiri etc. pe bani publici.

!simpozion (-zi-on) s. n., pl. simpozioane

SIMPOZION, simpozioane, s. n. 1. (În Antichitate) Continuare a unui banchet cu cântece, dansuri și discuții variate. 2. Discuție organizată, pe baza unor scurte expuneri asupra unei teme literare, filosofice, științifice etc. de actualitate, purtate de câțiva vorbitori în fața și cu participarea publicului. [Pr.: -zi-on. – Acc. și: simpozion] – Din ngr. simpósion, germ. Symposion.

SIMPOZION, simpozioane, s. n. 1. (În antichitate) Continuare a unui banchet cu cântece, dansuri și discuții variate. 2. Discuție organizată, pe baza unor scurte expuneri asupra unei teme literare, filozofice, științifice etc. de actualitate, purtate de câțiva vorbitori în fața și cu participarea publicului. [Pr.: -zi-on. – Acc. și: simpozion] – Din ngr. simpósion, germ. Symposion.

SIMPOZION, simpozioane, s. n. (În antichitate) Continuare a mesei de seară cu cîntece și dansuri și cu discuții variate; (azi) discuție organizată, pe baza unor scurte expuneri făcute de cîțiva vorbitori, în fața și cu participarea publicului, asupra unei teme literare, filozofice, științifice etc. de actualitate. – Accentuat și: simpozion.

SIMPOZION/SIMPOZION s. n. 1. (ant.) continuare a unui banchet cu cântece, dansuri și conversații. 2. întrunire în cadrul căreia se dezbat diferite probleme culturale, politice, tehnice etc.; (p. ext.) reuniune, congres. (< fr. symposion, germ. Symposion, gr. symposion)

SIMPOZION s.n. 1. (Ant.) Ultima parte a unui banchet, în care se bea, se executau dansuri și cîntece și se purtau conversații. 2. Întrunire în cadrul căreia se dezbat diferite probleme culturale, politice, tehnice etc. [Pron. -zi-on. / < fr., gr. symposion, cf. gr. syn – cu, posis – faptul de a bea].

SIMPOZION ~oane n. 1) Discuție asupra unei teme științifice sau literare, pe baza unor scurte expuneri în fața publicului. 2) (în antichitate) Continuare a unui banchet cu cântece, dansuri și discuții variate. [Sil. -zi-on; Acc. și simpozion] /<fr. symposion, germ. Symposion, ngr. simpósion

simpozion/simpozion s. n. (sil. -zi-on), pl. simpozioane

simpozion sn [At: DL / P: ~zi-on / A și: ~pozion / E: ngr συμπόσιον, ger Symposion] 1 (În Antichitate) Parte finală a mesei de seară, la care se executau dansuri, cântece și se purtau discuții. 2 Conversație pe baza unor scurte expuneri făcute de câteva persoane pe teme de larg interes sau de mare actualitate, dinainte cunoscute, dintr-un anumit domeniu de activitate, în fața și cu participarea publicului. 3 Reuniune științifică de specialiști dintr-un anumit domeniu, în cadrul căreia se dezbate, pe baza unor scurte expuneri ale unor vorbitori, o anumită temă de specialitate dinainte stabilită.

simpozion (desp. -zi-on) s. n., pl. simpozioane