CATEGORIC adj., adv. 1. adj. decis, expres, ferm, formal, hotărât, neezitant, neoscilant, net, tranșant, (înv.) rezolut. (Un refuz ~.) 2. adv. decis, ferm, hotărât, net, tranșant, (reg.) regulat, (fam.) ritos. (L-a refuzat ~.) 3. adj. v. răspicat. 4. adj. v. indiscutabil. 5. adj. v. evident. 6. adj. cert, evident, incontestabil, indiscutabil, necontestabil, necontestat, nediscutabil, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, sigur, vădit, (livr.) indubitabil, peremptoriu. (Boxerul a manifestat o superioritate ~.) 7. adj. v. sigur.

CATEGORIC adj., adv. 1. adj. decis, expres, ferm, formal, hotărît, neezitant, neoscilant, net, tranșant, (înv.) rezolut. (Un refuz ~.) 2. adv. decis, ferm, hotărît, net, tranșant, (reg.) regulat, (fam.) ritos. (L-a refuzat ~.) 3. adj. convins, decis, ferm, hotărît, răspicat. (Cu glas ~.) 4. adj. evident, flagrant, indiscutabil, izbitor, vădit. (Un adevăr ~.) 5. adj. apreciabil, considerabil, evident, important, însemnat, mare, sensibil, simțitor, vădit. (O ameliorare ~ a stării bolnavului; o diferență ~.) 6. adj. cert, evident, incontestabil, indiscutabil, necontestabil, necontestat, nediscutabil, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, sigur, vădit, (livr.) indubitabil, peremptoriu. (A manifestat o superioritate ~.) 7. adj. cert, precis, sigur, (rar) neapărat. (Vrea un răspuns ~.)

CURAJ. Subst. Curaj, îndrăzneală, îndrăznire (înv.), intrepiditate (livr.), aplomb (livr.), cutezanță, cutezare (rar), temeritate, încumetare, neînfricare, neînfricoșare, nefrică (rar), bărbăție, vitejie, eroism; voinicie (pop.), cavalerism, bravură, înfruntare, bravadă, desfidere (rar), desfid (înv.), sfidare. Spirit de sacrificiu. Faptă eroică, faptă de vitejie, faptă vitejească, act de curaj, ispravă. Fermitate, hotărîre, tărie, neclintire (fig.), dîrzenie. Erou, viteaz, cutezător, voinic, voinicel (dim.), voinicuț (dim.), voinicaș, vultur (fig.), șoim (fig.), șoiman (fig.), leu (fig.). Vitejime (rar), voinicime (pop.). Adj. Curajos, îndrăzneț, îndrâznitor (rar), intrepid (livr.), rezolut (livr.), cutezător, temerar, neînfricat, neînfricoșat (înv.), fără teamă, fără frică, tare de înger, viteaz, brav, bărbat (rar), eroic; vitejesc, voinicesc, cavaleresc, bărbătesc. Ferm, tare, neclintit (fig.), dîrz. Vb. A fi curajos, a fi îndrăzneț, a fi neînfricat; a voinici (pop.), a viteji (înv.), a face vitejii; a îndrăzni, a cuteza, a se încumeta; a lua (a prinde) taurul de coarne. A avea curaj, a nu se teme, a nu se da la o parte, a-și asuma răspunderea, a privi moartea în față, a disprețui moartea, a da dovadă de eroism. A-și face curaj, a prinde curaj, a căpăta curaj, a se îmbărbăta, a se încuraja, a-și lua inima în dinți, a lua (a prinde) foc cu gura. A înfrunta, a brava, a desfide, a sfida. A risca, a-și risca viața, a-și pune capul în joc, a-și risca pielea, a-și băga capul în foc, a se juca cu focul, a se băga singur în gura leului. A încuraja, a îmbărbăta, a însufleți, a da curaj, a face din iepure leu. Adv. Vitejește, voinicește. Cu curaj, cu îndrăzneală, cu bărbăție, fără frică, fără teamă. (În mod) curajos, vitejesc, eroic; ca un erou, ca un viteaz; ca un leu, ca un tigru. V. imprudență, provocare, răzvrătire, stăpînire de sine.

DECIS adj., adv. 1. adj. dîrz, ferm, hotărît, inflexibil, intransigent, neabătut, neclintit, nestrămutat, neșovăitor, statornic, (înv.) nepregetător. (Individ ~.) 2. adj. categoric, expres, ferm, formal, hotărît, neezitant, neoscilant, net. tranșant, (înv.) rezolut. (Un refuz ~.) 3. adj. categoric, convins, ferm, hotărît, răspicat. (Cu glas ~.) 4. adv. categoric, ferm, hotărît, net, tranșant, (reg.) regulat, (fam.) ritos. (L-a refuzat ~.)

*decizív, -ă adj. (mlat. decisivus). Care decide: luptă decizivă, argument deciziv. Îndrăzneț, rezolut: ton deciziv. Adv. În mod deciziv.

*determinát, -ă adj. Fix: oră, epocă determinată. Îndrăzneț, hotărît, rezolut: soldat determinat.

dohmiac (dohmius) (< gr. δοχμιαϰός de la δόχμιος [dohmios], „oblic, transversal, sinuos”), δοχμιαϰός μέτρον, vers dohmiac, (în prozodia* antică) unitate metrică alcătuită din 5-6 silabe. Este o varietate de vers antispastic*. Forma cea mai frecventă este U--U-. Se mai întâlnesc și picioarele*: UUU-U-. Prin rezoluții și condensări, poate să îmbrace 15 forme diferite.

DOSAR, dosare, s. n. Totalitatea actelor referitoare la o afacere, la o chestiune, la o problemă, la o persoană; învelitoare de carton în care se pun aceste acte. Pe masa de lucru, dosarele grele Strîng cifrele vieții în val: Sub fruntea înaltă se-ncheagă din ele Al nostru dintîi cincinal. DEȘLIU, M. 69. Înainta cereri, devize, planuri, memorii care călătoreau de la un birou la altul cu numere, rezoluții, parafe și peceți, pînă cînd adormeau într-un dosar. C. PETRESCU, Î. II 49. Cînd am intrat, judecătorul citea într-un dosar. VLAHUȚĂ, O. A. 494. ◊ Expr. (Jur.) A închide dosarul = a pune definitiv capăt unor cercetări, unei anchete, unei acțiuni judiciare începute; a clasa. Îl chemase pe Constantin Lipan și îi ceruse să suspende urmărirea și să închidă dosarul. C. PETRESCU, C. V. 324. Îți promit, mîine închid dosarul, încetează orice urmărire, răspunse el hotărît, mărinimos. BART, E. 350. A pune (o cerere sau un act) la dosar = a pune la o parte, a nu-i da curs; fig. a nu-i păsa (cuiva) de ceva, a nu se sinchisi, a face uitat. Vorbim de acel Theodor Șerbănescu, prea adesea pus la dosarul uitării. MACEDONSKI, O. IV 15.

ERITREEA, stat în NE Africii, cu ieșire la Marea Roșie (875 km); 117,4 mii km²; 3.67 mil. loc. (1993). Limbi oficiale: tigriga și araba. Religie: creștină (copți 50%), islamică (50%). Cap.: Asmara. Orașe pr.: Massawa, Keren, Aseb, Agordat. Este împărțită în zece prov. Relief accidentat reprezentat de prelungirile nordice ale Masivului Ethiopian (alt. max.: vf. Simba, 3.248 m) și de M-ții Danakil (alt. max.: 2.130 m). O îngustă câmpie însoțește țărmul Mării Roșii, iar în depr. Danakil (SE țării) există sectoare cu alt. sub nivelul mării. Climă tropicală aridă în reg. joase (sub 200 mm/an) și cu precipitații mai bogate (până la 1.000 mm/an) pe versanții răsăriteni ai Masivului Ethiopian. Râurile (multe temporare) sunt scurte, excepție Tekeze și Atbara (la granița cu Ethiopia) și Baraka. Vegetație xerofită în depr. Danakil și în câmpia litorală, savane cu pâlcuri forestiere în reg. înalte. Resurse de subsol variate (min. feroase, crom, nichel, huilă, aur, azbest ș.a.) practic nevalorificate. Se exploatează doar sarea (din apa mării) și sărurile de potasiu. Economia este predominant agrară, în care creșterea animalelor joacă un rolul principal. Pe 5% din terit. se cultivă cereale (orz, porumb, grâu, teff), bumbac, tutun, cafea. Mici supr. ocupate de citrice și bananieri. Ind. slab dezvoltată (prelucrarea produselor agricole, rafinarea petrolului importat, materiale de constr.), concentrată în Asmara, Aseb și Massawa. Infrastructură insuficientă, degradată de îndelungatul conflict militar. C. f.: 310 km. Porturi: Massawa și Aseb, ultimul asigurând accesul Ethiopiei la mare. Moneda: 1 birr = 100 cents. Exportă produse animaliere, cafea și importă combustibili, bunuri manufacturate, produse alimentare. – Istoric. Parte componentă a Regatului Aksum (primele sec. ale milen. 1 d. Hr.), terit. E. a fost ocupat, în sec. 8, de către arabi, iar în perioada următoare a fost disputat de către etiopieni, portughezi, otomani, egipteni și italieni. Colonie a Italiei (din 1890), iar după ocuparea Ethiopiei de către trupele italiene (1935-1936), E. a fost inclusă în Somalia italiană. În 1941 a fost eliberată de trupele anglo-etiopiene. S-a aflat sub administrația Marii Britanii până în 1952, când, în urma unei rezoluții a Adunării Generale a O.N.U., a fost integrată Ethiopiei ca regiune autonomă. În 1962 statul federal al E. a fost lichidat și aceasta a fost transformată în o prov. a Ethiopiei. În aceste condiții s-a declanșat o puternică și îndelungată mișcare de gherilă (soldată cu aproape 100.000 de victime și o jumătate de milion de refugiați), condusă de Frontul de Eliberare a Eritreei (fondat în 1958, din 1970, Frontul Popular de Eliberare a Eritreei – F.P.E.E.). După prăbușirea regimului marxist al lt.-col. Hailé Mariam Mengistu, F.P.E.E. a ocupat la 24 mai 1991 cap. Asmara (ultimul centru de rezistență etiopian); în urma referendumului (23-24 apr. 1993) desfășurat sub egida O.N.U. E. și-a proclamat independența (24 mai 1993). În febr. 1994, F.P.E.E. se transformă în partid politic – Frontul Popular pentru Democrație și Justiție. În E. s-a instituit un regim prezidențial cu parlament interimar (Consiliul Legislativ).

EXPRES adj., adv. 1. adj. clar, deslușit, explicit, inteligibil, lămurit, limpede, net, precis, răspicat, (livr.) comprehensibil, (înv.) apriat, (fig.) neted, transparent. (Un sens ~; o afirmație ~.) 2. adv. clar, deslușit, explicit, lămurit, limpede, răspicat, (rar) aievea, (înv.) apriat, chiar, (fig.) curat. (I-am spus ~ și ferm.) 3. adj. categoric, decis, ferm, formal, hotărît, neezitant, neoscilant, net, tranșant, (înv.) rezolut. (Un refuz ~.) 4. adv. anume, dinadins, intenționat, înadins, special. (A procedat ~ în acest sens.)

FERM adj., adv. 1. adj. decis, dîrz, hotărît, inflexibil, intransigent, neabătut, neclintit, nestrămutat, neșovăitor, statornic, (înv.) nepregetător. (Om ~; caracter ~.) 2. adj. categoric, decis, expres, formal, hotărît, neezitant, neoscilant, net, tranșant, (înv.) rezolut. (Un refuz ~.) 3. adj. categoric, convins, decis, hotărît, răspicat. (Cu glas ~.) 4. adv. categoric, decis, hotărît, net, tranșant, (reg.) regulat, (fam.) ritos. (L-a refuzat ~.) 5. adj. hotărît, neabătut, neșovăielnic, neșovăitor, sigur. (Cu pași ~.) 6. adj. cert, fixat, hotărît. (Dată ~.)

FORMAL adj. 1. categoric, decis, expres, ferm, hotărît, neezitant, neoscilant, net, tranșant, (înv.) rezolut. (Un refuz ~.) 2. (fam.) platonic. (O recunoaștere ~.) 3. (JUR.) solemn. (Act ~.)

HOTĂRÎRE, hotărîri, s. f. 1. Faptul de a (se) hotărî, de a (se) decide (să facă ceva); atitudine neșovăitoare, fermitate în conduita cuiva; ceea ce hotărăște cineva, decizie. Maria lupta cu ea însăși, cu hotărîre tragică. CAMIL PETRESCU, N. 141. Mereu își călca hotărîrea. REBREANU, R. I 43. N-a fost cu putință să-l întoarcă din hotărîrea sa. ISPIRESCU, L. 3. Pornesc și la drum, cu hotărîrea să se judece. CREANGĂ, A. 146. ◊ (În construcție cu verbul «a lua») Uite, acum mă cert cu dumneata, în loc să iau o hotărîre. DEMETRIUS, C. 19. Atunci luă hotărîre nestrămutată a ținea feciorii și viitoarele nurori pe lîngă sine. CREANGĂ, P. 3. Ai putut lua o asemene sumeață hotărîre? NEGRUZZI, S. I 45. ◊ Loc. adj. (Rar) De hotărîre = ferm, neșovăitor. Vorbi cu un glas de hotărîre. SADOVEANU, O. I 275. ◊ Loc. adv. Cu hotărîre sau cu toată hotărîrea = în mod hotărît, fără ezitare. Partidul nostru luptă cu toată hotărîrea împotriva manifestărilor naționalist-șovine și a cosmopolitismului fără patrie, ambele deopotrivă arme veninoase ale imperialismului înrobitor de popoare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2563. Cu hotărîre = fără îndoială, neîndoios, sigur, hotărît. Să știe cu hotărîre că-i va da de soție pe cea mai frumoasă muiere. ISPIRESCU, U. 9. 2. Dispoziție a conducerii de stat sau de partid, a unui organ sau a unei organizații oficiale. Rezoluții și Hotărîri ale Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romîn [titlu]. ▭ Aplicarea hotărîrilor și dispozițiilor Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Romîne este obligatorie pe întreg teritoriul Republicii Populare Romîne. CONST. R.P.R. 26. ♦ Sentință judecătorească. După pronunțarea hotărîrii, curtea s-a retras.

HOTĂRÎT adj., adv. 1. adj. anumit, cunoscut, determinat, fixat, precizat, rînduit, specificat, stabilit, statornicit. (La o dată ~.) 2. adj. cert, ferm, fixat. (Un termen ~.) 3. adj. decis, dîrz, ferm, inflexibil, intransigent, neabătut, neclintit, nestrămutat, neșovăitor, statornic, (înv.) nepregetător. (Un caracter ~.) 4. adj. categoric, decis, expres, ferm, formal, neezitant, neoscilant, net, tranșant, (înv.) rezolut. (Un refuz ~.) 5. adv. categoric, decis, ferm, net, tranșant, (reg.) regulat, (fam.) ritos. (L-a refuzat ~.) 6. adj. ferm, neabătut, neșovăielnic, neșovăitor, sigur. (Cu pași ~.) 7. adj. categoric, convins, decis, ferm, răspicat. (Cu glas ~.) 8. adj. (GRAM.) definit, enclitic. (Articol ~.)

hotărît a. 1. determinat; 2. decis, rezolut.

hotărît, -ă adj. Determinat, precis: zi hotărîtă. Decis, rezolut, fără frică: om hotărît. Adv. Cu hotărîre, categoric: a declara hotărît că nu vreĭ.

*irezolút, -ă adj. (d. rezolut; fr. irrésolu). Nehotărît, indecis, fără energie: om, caracter irezolut. Adv. În mod irezolut.

MANIFÉST, -Ă s. n., adj. 1. S. n. Declarație publică scrisă, în care se formulează un punct de vedere de interes general, se face o chemare la o acțiune (de masă) etc.; text scris răspîndit în acest scop; proclamație. Un gabinet, să dobîndească folos pentru ale sale hotârîri, manefesture spedeluiaște (a. 1703). FN 153. Trimis-au craiul și o carte de se cheamă manifest, întru care poroncea oștenilor să nu facă nimică afară din cale. AXiNTE URICARIUL, LET. II, 148/15. Țara. . . s-au arătat ascultătoare numai la vocea manifestului (a. 1774). URICARIUL, I, 176, cf. IORGA, L. I, 133. Rakoți. . . au dat un manifest în care spunea pricinile și condițiile supt care se lasă de domnie. ȘINCAi, HR. III, 70/22, cf. 4/33. Manifestul sau fermanul craiului perșilor. MOLNAR, I. 297/10, cf. BV III, 81, AR (1829), 209¹/1. A Apublicat manifestul de război. BARIȚIU, P. A. I, 507, cf. II, 376. Manifestul din Petersburg din iulie 1848. ap. GHICA, A. 773. Alexandru Ipsilanti însuși era urmat de o tipografie, care-i multiplica manifestele. OȚETEA, T. V. 138. Prin manifeste, articole, rezoluții și hotârîri, P.C.R. chema la luptă masele muncitoare. CONTEMP. 1953, nr. 357, 2/5. Partidul ne-a însărcinat să redactăm un manifest. BENIUC, M. C. i, 91. Au fost prinși cu manifeste comuniste în chimire. CAMILAR, N. I, 205. Manifestul se ocupă pe larg de ocrotirea vieții omului și de avîntul măreț pe care l-a luat învățămîntul de toate gradele, GL 1961, nr. 9, 1/3. ♦ Punct de vedere, profesiune de credință; crez. Într-un fel de manifest lingvistic, Asachi spunea că foile (ziarele) au menirea de a forma limba. IBRĂILEANU, SP. CR. 49. Anul 1946 a adus pentru mulți din poeții noștri necesitatea unei arte poetice, a unui manifest poetic. V. ROM. ianuarie 1954, 153. 2. Adj. Vădit, clar, evident; indiscutabil. Eroarea lor era de la început manifestă. MAIORESCU, CR. III, 142, cf. id. D. I, 75. Producțiile ei. . . aveau multe calități manifeste, pe care nu le-aș fi putut tăgădui. CARAGIALE, O. III, 104, cf. id. N. S. 18. Între lirismul „Hanului Ancuții” și între realismul viguros al autorului lui „lon” diferențele erau mai mult decît manifeste. PERPESSICIUS, M. III, 231. Bolnava a prezentat o paralizie manifestă a mușchilor. PARHON, O. A. I, 153. Formațiile de acest fel (în special nopticică, ziulică etc., la care nuanța augmentativă e manifestă) au echivalente. IORDAN, STIL. 186. Medicului. . . care dă dovadă manifestă a lipsei de cunoștințe și de capacitate i se poate retrage dreptul de practică. BO 1953, 169. ♦ Declarat, exprimat în mod categoric; fățiș. Feminitatea. . . devine o însușire creatoare, manifestă nu numai în vibrația femenină. . . , dar și în paza autoarei de a da pe față secretul ultim al sufletului femeiesc. IBRĂILEANU, S. L. 145. Freud distinge, într-un vis, conținutul lui latent și conținutul lui manifest. VIANU, M. 50. Romanul. . . se particularizează prin poziția manifestă de observator a autorului. GL 1958, nr. 7,2/1. ◊ (Adverbial) Aceste lămuriri topografice le datoresc chelneriței, care, manifest indispusă c-am deranjat-o, mi le dă scurt. CARAGIALE, M. 298. - Pl.: (1) manifeste și (învechit) manifesturi, (2) manifești, -ste. – Și: (învechit) manefest (pl. manefesture) s. n. – Din lat. (1) manifestum, fr. (1, 2) manifeste.@

NEEZITANT adj. categoric, decis, expres, ferm, formal, hotărît, neoscilant, net, tranșant, (înv.) rezolut. (Un refuz ~.)

NEOSCILANT adj. categoric, decis, expres, ferm, formal, hotărît, neezitant, net, tranșant, (înv.) rezolut. (Un refuz ~.)

NET adj., adv. 1. adj. (fig.) curat. (Venit, cîștig ~.) 2. adj. clar, deslușit, explicit, expres, inteligibil, lămurit, limpede, precis, răspicat, (livr.) comprehensibil, (înv.) apriat, (fig.) neted, transparent. (Un sens ~; o afirmație ~.) 3. adj. categoric, decis, expres, ferm, formal, hotărît, neezitant, neoscilant, tranșant, (înv.) rezolut. (Un refuz ~.) 4. adv. categoric, decis, ferm, hotărît, tranșant, (reg.) regulat, (fam.) ritos. (L-a refuzat ~. )

PRELUCRA, prelucrez, vb. I. Tranz. 1. A modifica forma, dimensiunile, constituția, starea sau aspectul unui material, pentru a obține alte materiale, produse fabricate etc. A prelucra materia primă în fabricate. A prelucra pielea. ▭ Eu caut petrol, dumneata îl prelucrezi, dincolo de noi alții îl joacă la bursă. C. PETRESCU, A. 418. Templul nalt ce e din piatră cu-ngrijire prelucrată. MACEDONSKI, O. I 103. ♦ (Cu privire la opere literare, științifice etc.) A da o formă nouă, a schimba dezvoltînd și perfecționînd conținutul; a reface. Noi toți cîți am auzit atunci citirea «Cîntării Romîniei»... credeam că scrierea, așa cum ne-o citise [N. Bălcescu] fusese prelucrată de pana și de imaginațiunea sa. GHICA, S. A. 145. M-am decis a-l prelucra [manuscrisul] pentru Convorbiri. ALECSANDRI, S. 139. Multe [poezii] am schimbat, multe am adaos, iar mai multe am scos Și pot zice că din nou le-am prelucrat. NEGRUZZI, S. II 169. ◊ Intranz. Traducînd, prelucrînd, uneori localizînd, reprezentațiile începură. NEGRUZZI, S. I 343. 2. A explica, a analiza conținutul unei opere, al unei rezoluții, al unui articol din presă etc., pentru ca ascultătorii să înțeleagă just și să tragă concluzii practice. ♦ (Cu privire la persoane) A lămuri cuiva o problemă, a căuta să convingi pe cineva (să facă ceva).

prelucra vt [At: DONICI, F. II, 40/12 / Pzi: ~rez / E: pre- + lucra] 1 A modifica forma, dimensiunile, constituția sau aspectul unui material pentru a obține produse finite, materii prime etc. 2 (Spc) A trece din stare brută în stare finită. 3 (C. i. opere științifice, artistice etc.) A modifica. 4 (Spc) A adapta o operă literară, științifică etc. unor scopuri determinate. 5 A expune analizând conținutul unor documente, al unei rezoluții, al unui articol din presă în fața unei adunări. 6 A căuta să convingă pe cineva să facă ceva sau să recunoască ceva. 7 (C. i. oameni) A arăta greșelile pentru a îndrepta.

PRELUCRARE, prelucrări, s. f. Acțiunea de a prelucra și rezultatul ei. 1. Operație de modificare a formei, dimensiunilor, constituției, stării sau aspectului unui material pentru a obține alte materii prime, alte materiale, produse fabricate etc. Industria prelucrării lemnului. ▭ Se îndeletniceau cu cărăușia și cu prelucrarea lînii din care țeseau șiac și sumane. SADOVEANU, E. 92. ♦ Adaptare, aranjare nouă, transformare. Cîntece populare în prelucrări corale. 2. Explicare, interpretare (într-o ședință) a unei probleme, a unei rezoluții, a unui articol de ziar etc. Prelucrarea unei hotărîri. 3. Studiere și sistematizare a unui material documentar, pentru a trage anumite concluzii. Prelucrarea materialului obținut într-o anchetă.

prelucrare sf [At: ASACHI, S. L. II, 5 / Pl: ~rări / E: prelucra] 1 Modificare a formei, dimensiunilor, constituției, aspectului etc. unui material, a unei substanțe etc. 2 Modificare în scop determinat a unei opere științifice, artistice, a unui material științific, artistic etc. 3 (Ccr) Operă științifică, literară sau artistică realizată pe baza unui izvor cunoscut. 4 Expunere a conținutului unui document, al unei rezoluții, al unui articol etc. în fața unei adunări. 5 Lămurire a cuiva. 6 Arătare a greșelilor cuiva în scopul îndreptării acelei persoane.

REZOLUT, -Ă, rezoluți, -te, adj. (Latinism învechit) Hotărît, ferm. (Adverbial) Craiul a zis aste vorbe rezolut, aprins și tare, Apoi apucă îndată singur pe-o altă cărare. COȘBUC, P. II 129.

rezolut adj. v. CATEGORIC. DECIS. EXPRES. FERM. FORMAL. HOTĂRÎT. NEEZITANT. NEOSCILANT. NET. TRANȘANT.

rezolut adj. m., pl. rezoluți; f. rezolută, pl. rezolute

REZOLUT adj. v. categoric, decis, expres, ferm, formal, hotărât, neezitant, neoscilant, net, tranșant.

rezolut adj. m., pl. rezoluți; f. sg. rezolută, pl. rezolute

rezolut, ~ă a [At: TEODOROVICI, M. 94/11 / S și: reso~ / Pl: ~uți, ~e / E: lat resolutus, -a, -um, ger resolut, fr résolu] (Liv) Hotărât.

REZOLUT, -Ă, rezoluți, -te, adj. Hotărât, ferm, îndrăzneț, decis. – Din lat. resolutus, germ. resolut.

REZOLUT, -Ă adj. (Liv.) Îndrăzneț, hotărît. [Cf. germ. resolut, fr. résolu].

REZOLUT, -Ă adj. hotărât, decis, ferm. (< germ. resolut, lat. resolutus, fr. résolu)

*rezolút, -ă adj. (fr. résolu, part. d. résoudre, a rezolva, a hotărî; lat. resolutus, disolvat). Rar. Hotărît, determinat, decis și energic: om rezolut.

rezolut adj. m., pl. rezoluți; f. rezolută, pl. rezolute

rezolut a. hotărît și îndrăzneț: om rezolut.

REZOLUT, -Ă, rezoluți, -te, adj. (Livr.) Hotărât, ferm, îndrăzneț, decis. – Din lat. resolutus, germ. resolut.

REZOLUȚIE, rezoluții, s. f. 1. Hotărîre luată într-un colectiv în urma unor dezbateri. Rezoluția Congresului Partidului Muncitoresc Romîn. 2. Rezolvare a unui act, a unei cereri (scrisă de obicei pe actul respectiv). Să mi-o aduci [plîngerea], ca să scriu pe dînsa rezoluția. SADOVEANU, B. 79. Înainta cereri, devize, cu... rezoluții. C. PETRESCU, Î. II 49. Îmi aduce rezoluția ministrului. ALECSANDRI, T. 1376. 3. (Jur.; în forma rezoluțiune) Anulare (a unui act). – Variantă: rezoluțiune s. f.

rezoluție s. f. (sil. -ți-e), art. rezoluția (sil. -ți-a), g.-d. art. rezoluției; pl. rezoluții, art. rezoluțiile (sil. -ți-i-)

rezoluție (-ți-e) s. f., art. rezoluția (-ți-a), g.-d. art. rezoluției; pl. rezoluții, art. rezoluțiile (-ți-i-)

REZOLUȚIE, rezoluții, s. f. 1. Hotărâre luată în urma unor dezbateri colective. 2. Rezolvare pe care cel în drept o dă unei cereri, unui act etc. 3. (Med.) Dispariție a semnelor de boală sau a unui proces patologic. 4. (Jur.) Desființare retroactivă a unui contract cu executare imediată pentru neexecutarea uneia dintre obligațiile reciproce ale părților. [Var.: rezoluțiune s. f.] – Din fr. résolution, lat. resolutio, -onis.

REZOLUȚIE, rezoluții, s. f. 1. Hotărâre luată de un colectiv în urma unor dezbateri. 2. Rezolvare pe care cel în drept o dă unei cereri, unui act etc. 3. (Med.) Dispariție a semnelor de boală sau a unui proces patologic. 4. (Jur.) Desființare, cu efect retroactiv, a unui contract, în cazul în care una din obligațiile reciproce, cărora acesta le dă naștere, nu a fost executată. [Var.: rezoluțiune s. f.] – Din fr. résolution, lat. resolutio, -onis.

rezoluție (desp. -ți-e) s. f., art. rezoluția (desp. -ți-a), g.-d. art. rezoluției; pl. rezoluții, art. rezoluțiile (desp. -ți-i-)

rezoluți(un)e f. 1. hotărîre: mi-am schimbat rezoluțiunea; 2. fermitate de caracter, curaj.

TRANȘANT adj., adv. 1. adj. categoric, decis, expres, ferm, formal, hotărît, neezitant, neoscilant, net, (înv.) rezolut. (Un refuz ~.) 2. adv. categoric, decis, ferm, hotărît, net, (reg.) regulat, (fam.) ritos. (L-a refuzat ~.)