BĂDĂRAN ~i m. fam. Persoană care vădește lipsă de educație; om cu apucături grosolane; mitocan; mojic; mârlan. /cf. ung. badaró

ciobârlan sm [At: ȘEZ. I, 29 / Pl: ~i / E: ctm cioban² + mârlan] (Reg) 1-2 Ciobănoi (1-2).

GHIORLAN ~i m. depr. fam. Persoană cu apucături grosolane, lipsită de educație; bădăran; țopârlan; necioplit; mitocan; mârlan; tolomac. /Din reg. a ghiorăi

GHIORLAN adj., s. v. bădăran, grosolan, mitocan, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopârlan, vulgar.

GROBIAN ~ană (~eni, ~ene) și substantival Care vădește lipsă de educație; cu apucături grosolane; mârlan; mojic; bădăran; mitocan. /<germ. grobian

GROBIAN adj., s. v. bădăran, grosolan, mitocan, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopârlan, vulgar.

GROS adj., s. v. bădăran, grosolan, ignorant, incult, mitocan, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, necultivat, neinstruit, neînvățat, nepoliticos, ordinar, prost, simplu, țărănoi, țoapă, țopârlan, vulgar.

martalog, -oagă adj., s.m., s.f. (arg.) 1 adj. (despre ființe sau despre mișcări, gesturi, manifestări etc. ale lor) v. Greoi. Încet. Lent. Moale. Molatic. Molâu. 2 s.m., s.f. v. Babă. Bătrân. Moș. Moșneag. 3 s.m., s.f. v. Bădăran. Bădărancă. Grobian. Grobiancă. Grosier. Grosolan. Mârlan¹. Mârlancă. Mitocan. Mitocancă. Mojic. 4 s.m. v. Bărbat. Om.

mârlaci sm [At: DDRF / Pl: ~ / E: mârli + -aci] (Reg) Berbec bun de prăsilă Si: (reg) mârlan².

mârlaci s.m. (zootehn.; reg.) <reg.> mârlan². Mârlaciul este berbecul bun de prăsilă.

mârlan² s.m. (zootehn.; reg.) <reg.> mârlaci.

MÂRLAN ~i m. Persoană care vădește lipsă de educație, cu apucături grosolane; bădăran; mitocan; mojic. /Orig. nec.

mârlan s. m., pl. mârlani

mârlan¹ s.m. (mai ales deprec.) bădăran, grobian, grosier, grosolan, mitocan, mojic, <livr.; deprec.> plebeu, <pop. și fam.; deprec. sau peior.> cotârlă, mârlănoi, mocârțan, mocofan, modârlan, țopârcă, țopârlan, țurlan, <pop.; deprec.> pahonț, <fam.; deprec. sau peior.> cocalar, mârlă², mârlete, pastramagiu, țăran, țărănoi, <reg.> ghirghiș, huțupan, năvleg, <reg.; deprec. sau peior.> ghiorlan, mocan¹, mocănete, mocodan, modârlă, modârlău, modoran, modrig, modrigan, mogâldan, necunoscător, târlan, târlă, țuțuian, <înv.> gros, <înv.; deprec.> domuz, <deprec. sau peior.> meltean, <fig.> necioplit, <fig.; pop. și fam.; deprec.> porc, porcan, <fig.; reg.; deprec. sau peior.> râtan, <arg.> ciorbalău, gherțoi, martalog, momârlan. Mârlanii sunt evitati de oamenii de bun-simț.

mârlan (fam.) s. m., pl. mârlani

MÂRLAN, mârlani, s. m. (Depr.) Om prost crescut, grosolan, necioplit; bădăran, țopârlan. – Et. nec.

MÂRLAN, mârlani, s. m. (Fam.) Om prost-crescut, grosolan, necioplit; bădăran, țopârlan. – Et. nec.

mârlan (fam.) s. m., pl. mârlani

mârlan¹ sm [At: C. PETRESCU, Î. II, 200 / V: (reg) ~lean / Pl: ~i / E: nct] 1 Bădăran. 2 Prostănac. 3 (Reg) Om fără caracter.

mârlan² sm [At: DLR / Pl: ~i / E: mârli + -an cf cârlan] (Reg) Berbec bun de prăsilă Si: (reg) mârlaci.

MÂRLAN adj., s. v. mitocan.

mârlan, -că mârlani, -ce s. m., s. f. 1. (peior.) persoană prost crescută / grosolană / necioplită. 2. (peior.) iubit, amant.

mârlă² s.f. (fam.; deprec. sau peior.) v. Bădăran. Bădărancă. Grobian. Grobiancă. Grosier. Grosolan. Mârlan¹. Mârlancă. Mitocan. Mitocancă. Mojic.

MÂRLĂNESC, -EASCĂ, mârlănești, adj. (Fam.) De mârlan; mitocănesc. – Mârlan + suf. -esc.

MÂRLĂNEȘTE adv. (Fam.) Ca mârlanii, în felul mârlanilor. – Mârlan + suf. -ește.

mârlănie (fam.) s. f., art. mârlănia, g.-d. art. mârlăniei; (fapte) pl. mârlanii, art. mârlăniile (desp. -ni-i-)

MÂRLĂNIE, mârlănii, s. f. (Fam.) Atitudine, comportare, afirmație etc. de mârlan. – Mârlan + suf. -ie.

mârlănime sf [At: CAMILAR, N. I, 218 / Pl: (rar) ~mi / E: mârlan + -ime] (Rar) 1 Mulțime de mârlani¹. 2 Totalitate a mârlanilor.

mârlănoi s.m. (pop. și fam.; peior.) v. Bădăran. Grobian. Grosier. Grosolan. Mârlan¹. Mitocan. Mojic.

mârlean sm vz mârlan¹

mârlete s.m. (fam., deprec.) v. Bădăran. Grobian. Grosier. Grosolan. Mârlan¹. Mitocan. Mojic.

meltean s.m. (deprec. sau peior.) 1 v. Bădăran. Grobian. Grosier. Grosolan. Mârlan¹. Mitocan. Mojic. 2 v. Derbedeu. Lichea. Neisprăvit. Netrebnic. Om de nimic. Pușlama. Secătură.

MITOCAN ~i m. Persoană care vădește lipsă de educație; om cu apucături grosolane; bădăran; mârlan; mojic; mahalagiu. /mitoc + suf. ~an

MITOCAN adj., s. bădăran, grosolan, mahalagiu, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopârlan, vulgar, (pop.) mocan, mocârtan, modârlan, pădureț, râtan, țopârcă, (reg.) mocodan, mocofănos, modârlău, modoran, mogâldan, necunoscător, negândit, negreblat, (Mold.) ghiorlan, (Transilv.) grobian, (înv.) gros, (fig.) necioplit. (Un om ~.)

MÎRLÁN¹ s. m. Om prost crescut, necioplit, grosolan, bădăran, țopîrlan; prostănac. Di-acuma bădie Lică, ai să vezi, țî-i frec eu pi mîrlani ! Au sî să-nvețe dumnialor să mă cunoască șî sî mă pominiască. C. PETRESCU, Î. II, 200. Pînă atunci îi ținuse calea, rușinat să nu cunoască lumea că i s-au aprins călcîiele după o fată de mîrlan. id. R. DR. 294, cf. 117. Fi-le-ar mama lor a dracului de mîrlani, că sar din vîrful carului cu coceni și n-au nimic și cînd este la birje, se fac de baftă. P. CONSTANT, R. 126. Mă mîrlanilor, vedeți să nu udați pînza asta, se răsti la cei doi soldați care vîsleau. CAMIL PETRESCU, O. II, 172, cf. SCRIBAN, D. Cînd vor ieși din facultate, nu vor mai fi mîrlani. V. ROM. octombrie 1954, 90. Doctorul mârlanului de aci era sanitarul, care îl îndopa cu chinină și cu sare amară. PAS, Z. III, 249. Domnule colonel, puneți-vă gradul în bătaie, că mîrlanul nici nu se mișcă. CAMILAR, N. II, 106, cf. 246, 295, 376, COMAN, GL. ♦ (Regional) Om fără caracter. Cf. PAȘCA, GL., DR. I, 288. - Pl.: mîrlani. – Și: (regional) mîrlean s.m. DR. I, 288. – Etimologia necunoscută.

MOCAN adj., s. v. bădăran, grosolan, mitocan, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopârlan, vulgar.

MOCÂRȚAN adj., s. v. bădăran, grosolan, mitocan, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopârlan, vulgar.

MOCODAN adj., s. v. bădăran, grosolan, mitocan, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopârlan, vulgar.

MOCOFAN ~i m. 1) Persoană care vădește lipsă de inteligență; prost. 2) Persoană care vădește lipsă de educație; bădăran; mârlan; mojic. /Orig. nec.

MOCOFĂNOS adj., s. v. bădăran, grosolan, mitocan, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopârlan, vulgar.

MODÂRLAN adj., s. v. bădăran, grosolan, mitocan, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopârlan, vulgar.

MODÂRLĂU adj., s. v. bădăran, grosolan, mitocan, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopârlan, vulgar.

modoran [At: PR. DRAM. 266 / V: -dârlan / Pl: ~i, ~răni / E: ns cf modoroi, mârlan, țopârlan] (Reg) 1-2 sm, a (Persoană) cu apucături grosolane Si: bădăran, modrig, modrigan. 3-4 sm, a Modoroi (1-2). 5 sm Persoană care vorbește vrute și nevrute. 6 sm (Mpl) Țigan nomad.

MODORAN ~i m. reg. Persoană care vădește lipsă de educație; mitocan; bădăran; mârlan; tolomac; țopârlan. /Orig. nec.

MODORAN adj., s. v. bădăran, grosolan, mitocan, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopârlan, vulgar.

MOGÂLDAN adj., s. v. bădăran, grosolan, mitocan, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopârlan, vulgar.

MOJIC ~că (~ci, ~ce) m. și f. 1) Persoană care vădește lipsă de educație; om cu apucături grosolane; mârlan; mahalagiu; bădăran; mitocan. 2) înv. Om de rând. /<rus. mužik

momârlán, -ă, momârlani, -e, adj., s.m.f. 1. Locuitor din Valea Jiului: „Numa' momârlanii dzâc covăsât, la lapte acru” (ALRRM, 1997; h. 928). 2. Om prost, necioplit, bădăran, nătărău: „Nu te-am făcut cu țiganii, / Te-am făcut cu momârlanii” (Ștețco, 1990: 4). – Et. nec., cf. mârlan, modârlan (MDA).

MOMÂRLAN¹, momârlani, s. m. (Reg.) 1. Om prost, necioplit, bădăran. 2. Numele unui dans popular. ◊ (În construcția) De-a momârlanul = numele unui joc de copii. – Et. nec. Cf. mârlan, modârlan.

momârlan¹ sm [At: CADE / Pl: ~i / E: ns cf mârlan, modârlan, țopârlan] (Reg) 1 Om prost Si: nătărău. 2 Om lipsit de maniere Si: bădăran, necioplit. 3 Om care se mișcă încet Si: leneș. 4 (Pex; dep) Epitet care se dă locuitorilor din Valea Jiului și din părțile de sus ale Hațegului. 5 Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 6 (Îcs) De-a ~ul Joc de copii.

momârlan, momârlani, s.m. – Om prost, necioplit, bădăran, nătărău: „Nu te-am făcut cu țiganii, / Te-am făcut cu momârlanii” (Ștețco, 1990: 4). – Et. nec., cf. mârlan, modârlan (DEX, MDA).

MOMÂRLAN¹, momârlani, s. m. (Reg.) 1. Om prost, necioplit, bădăran. 2. Numele unui dans popular. ◊ (În construcția) De-a momârlanul = numele unui joc de copii. – Cf. mârlan, modârlan.

momârlan, -i, s.m. – Om prost, necioplit, bădăran, nătărău: „Nu te-am făcut cu țiganii, / Te-am făcut cu momârlanii” (Ștețco 1990: 4). – Cf. mârlan, țopârlan (MDA).

NECIOPLIT adj., s. v. bădăran, grosolan, mitocan, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopârlan, vulgar.

NECUNOSCĂTOR adj., s. v. bădăran, grosolan, mitocan, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopârlan, vulgar.

NEGÂNDIT adj., s. v. bădăran, grosolan, mitocan, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopârlan, vulgar.

NEGREBLAT adj., s. v. bădăran, grosolan, mitocan, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopârlan, vulgar.

PĂDUREȚ adj., s. v. bădăran, grosolan, mitocan, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopârlan, vulgar.

RÂTAN adj., s. v. bădăran, grosolan, mitocan, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopârlan, vulgar.

șnapan sm [At: KLOPȘTOCK, F. 286 / Pl: ~i / E: fr chenapan] 1 (Pop) Escroc. 2 (Nob) Mârlan¹.

TOLOMAC ~ci m. Persoană care vădește lipsă de educație; om cu apucături grosolane; bădăran; țopârlan; mârlan; mitocan. /Orig. nec.

ȚĂRĂNOI ~ m. (augmentativ de la țăran) peior. Persoană cu purtări grosolane; bădăran; mitocan; mârlan; mahalagiu. /țăran + suf. ~oi

ȚOPÂRCĂ adj., s. v. bădăran, grosolan, mitocan, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopârlan, vulgar.

țopârlan sm [At: PR. DRAM. 248 / Pl: ~i / E: ns cf țop⁵] Persoană lipsită de educație, cu apucături grosolane Si: bădăran (3), mârlan, mocârțan, mocofan, (reg) modoran, mogâldan, mojic, țopan (1), țopârcă, țopârlă, țopârlău, (rar) țopete.

ȚOPÂRLAN ~i m. reg. Persoană care vădește lipsă de educație; om cu apucături grosolane; bădăran; mitocan; mârlan; tolomac. /Probabil contaminare între țop și [m]ârlan^[1]