momârlán, -ă, momârlani, -e, adj., s.m.f. 1. Locuitor din Valea Jiului: „Numa' momârlanii dzâc covăsât, la lapte acru” (ALRRM, 1997; h. 928). 2. Om prost, necioplit, bădăran, nătărău: „Nu te-am făcut cu țiganii, / Te-am făcut cu momârlanii” (Ștețco, 1990: 4). – Et. nec., cf. mârlan, modârlan (MDA).