A EȘANTIONA ~ez tranz. (măsuri, greutăți) A confrunta cu eșantionul. /<fr. échantilloner

TOLERANȚĂ ~e f. 1) Atitudine de om tolerant; îngăduință; indulgență. ~ religioasă. ◊ Casă de ~ bordel; lupanar. 2) Abatere admisă de la greutatea, măsura sau calitatea unei mărfi. 3) Obișnuință a unui organism de a suporta un medicament. /<fr. tolérance

EȘANTIONA vb. I. tr. 1. A verifica, a confrunta (măsurile, greutățile) cu etalonul. ♦ A tăia un eșantion. 2. A alege persoanele care vor fi interogate în cursul unei anchete prin sondaj, urmărind să se obțină un rezultat reprezentativ, ca și cînd ar fi interogată întreaga colectivitate. [Pron. -ti-o-. / < fr. échantillonner].

ETALON s.n. Model, tip cu care trebuie să se potrivească, cu care trebuie să fie conforme unitățile de măsură. ♦ Greutate dintr-un metal prețios care servește drept bază unui sistem monetar. ◊ Etalon-aur (sau -argint) = unitate-tip (de aur sau de argint), a valorilor monetare. [< fr. étalon].

TOLERANȚĂ s. f. 1. atitudine îngăduitoare; îngăduință, indulgență. ◊ casă de ~ = bordel, lupanar. 2. obișnuință sau dispoziție a organismului de a suporta anumite medicamente sau substanțe. ◊ (biol.) însușire a unor organisme de a trăi, de a se dezvolta în condiții nefavorabile de mediu. 3. admiterea unei mici abateri de la greutatea, măsura, calitatea, de la numărul obișnuit al unei mărfi etc. ◊ (tehn.) diferența dintre dimensiunea maximă și cea minimă admisă în prelucrarea unui anumit material și valoarea prescrisă în norme și standarde a acestei dimensiuni. (< fr. tolérance, germ. Toleranz, lat. tolerantia)

cámănă și cámină f., pl. ene, ine și inĭ (vsl. kamenĭ, peatră, adică „greutate, măsură”. Cp. și cu comină). Vechĭ. O măsură de greutate (15 dĭntr’o majă, în Oltenia 30 de ocale) întrebuințată la mărfurile de băcălie. Mold. Un bir pe care-l plăteaŭ la început vinariĭ și cîrcĭumariĭ. Azĭ. Dun. (cámănă). Greutatea care face să se cufunde setca.

*idrométru n., pl. e (idro- și metru). Instrument de măsurat greutatea, densitatea și forța lichidelor.

etalon n. model legal de greutăți, măsuri, monede; unități de escadră.

KILOGRAM, kilograme, s. n. 1. (În terminologia științifică, de obicei și în forma kilogram-masă) Unitate fundamentală de măsură pentru masă în sistemul metric; (sens curent) unitatea cu care se măsoară greutatea obiectelor. Fiecare kilogram de bumbac, fiecare kilogram de lînă, fiecare fus de piele economisit înseamnă produse de larg consum date în plus pentru satisfacerea nevoilor oamenilor muncii. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2879. ♦ Compus: kilogram-forță = unitatea de măsură a forței, a cărei valoare este egală cu greutatea prototipului internațional de masă, măsurată în vid, la accelerația pămîntească normală. 2. (Impropriu) Litru. Un kilogram de vin. Un kilogram de lapte. Scris și: chilogram.

PONDERAL, -Ă, ponderali, -e, adj. Privitor la greutate, din punctul de vedere al greutății. Măsuri ponderale.

TOLERANȚĂ, toleranțe, s. f. 1. Faptul de a tolera; atitudine îngăduitoare; îngăduință, indulgență. Își au și ei ale lor greșeli și toleranța este reciprocă. SADOVEANU, Z. C. 74. Toleranța religioasă au fost un act pururea cunoscut. RUSSO, S. 74. ◊ Casă de toleranță = bordel. 2. Obișnuință sau dispoziție pe care o are organismul de a suporta anumite medicamente sau substanțe. 3. Abatere admisă de la greutatea, măsura, calitatea unui produs. Să îmbunătățească calitatea, – cei de la furnale cu 25 % față de toleranța admisă. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 159, 10,1.

aiar sn [At: DA ms / Pl: ? / E: nct] (Îvp; rar) Verificare oficială a greutăților, măsurilor și cântarului.

CÎNTAR (pl. -are) sn. 1 Instrument de măsurat greutatea unui lucru, avînd o pîrghie lungă de fier, împărțită în două brațe neegale; pe brațul cel lung, pe care sînt însemnate mai multe dungi, se mișcă încoace și încolo o greutate de fier în formă de pară iar pe brațul cel scurt atîrnă un cîrlig sau un taler pe care se pune obiectul ce trebue cîntărit (🖼 1257); ~ decimal, basculă ¶ 2 pr. ext. Balanță, cumpănă ¶ 3 ‡ Greutate (care a variat în decursul timpurilor) de vre-o 50 de kgr. ¶ 4 💫 CÎNTARUL, numele unei constelațiuni (🖼 1258) [tc.].

CARAT, carate, s. n. 1. Indice pentru conținutul relativ în aur al aliajelor acestuia, egal cu a 24-a parte din masa totală. 2. Unitate de măsură a greutății pietrelor prețioase, egală cu 0,2 grame. [Var.: carată s. f.] – Din fr. carat.

CHINTAL, chintale, s. n. Unitate de măsură pentru greutăți egală cu o sută de kilograme. – Din fr. quintal.

KILOGRAM, kilograme, s. n. 1. Unitate de măsură pentru masă în sistemul metric; (sens curent) unitate de măsură pentru greutate, egală cu o mie de grame; kil. ◊ (Fiz.) Kilogram-forță = unitate de măsură a forței, a cărei valoare este egală cu greutatea prototipului internațional de masă, măsurată în vid, la accelerația gravitațională normală. ◊ Etalon metalic egal cu un kilogram (1). 2. (Impr.) Litru. [Scris și: chilogram. – Abr.: kg] – Din fr. kilogramme.

UNCIE, uncii, s. f. Veche unitate de măsură pentru greutăți (folosită și astăzi în Anglia), a cărei valoare a variat între circa 28 și 35 de grame. – Din lat. uncia.

ZECIMAL, -Ă, zecimali, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Mat.) Care se bazează pe rapoarte ale numărului zece și ale puterilor lui; decimal; ◊ Număr zecimal = număr a cărui parte fracționară este exprimată printr-o fracție zecimală. Fracție zecimală = fracție al cărei numitor este egal cu o putere întreagă și pozitivă a numărului zece. Logaritm zecimal = logaritmul unui număr în sistemul cu baza zece. Sistem zecimal = sistem de unități de măsură în care multiplii și submultiplii unităților principale au valori egale cu puteri întregi, pozitive sau negative, ale numărului zece. Balanță zecimală sau cântar zecimal = balanță cu brațe inegale, care permite echilibrarea greutăților de măsură cu greutăți etalonate de zece ori mai mici. Clasificare zecimală = sistem de clasificare a cărților în biblioteci după conținut, folosind pentru notare cifre și având la bază împărțirea cunoștințelor omenești în zece clase, fiecare clasă împărțindu-se în zece diviziuni, iar acestea, la rândul lor, în zece subdiviziuni etc. 2. S. f. Fiecare dintre cifrele scrise la dreapta virgulei unui număr zecimal. – Din decimal (după zece).

MAJĂ, măji, s. f. 1. Veche unitate de măsură pentru greutăți, variind, după epoci și regiuni, între 50 de kg și 100 de ocale. 2. (Reg.) Cântar pentru greutăți mari. 3. Năvod. – Din magh. mázsa.

MILIGRAM, miligrame, s. n. Unitate de măsură pentru greutăți, reprezentând a mia parte dintr-un gram. – Din fr. milligramme.

DRAHMĂ, drahme, s. f. 1. Unitate monetară în Grecia modernă; monedă de argint în Grecia antică. 2. Veche unitate de măsură pentru greutăți (cu valori variabile). – Din ngr. drahmí, fr. drachme.

DRAM, dramuri, s. n. 1. Veche unitate de măsură pentru greutate (egală cu 3,18-3,23 grame) și pentru capacitate (egală cu 3,23-3,80 centimetri cubi). ♦ (Pop.) Gram. 2. (Adesea fig.) Bucățică, fărâmă, crâmpei, strop, pic. – Din ngr. drámi.

DECAGRAM, decagrame, s. n. Unitate de măsură pentru greutăți, egală cu zece grame. – Din fr. décagramme.

CENTIGRAM ~e n. Unitate de măsură a greutății (egală cu a suta parte dintr-un gram). /<fr. centigramme

CHINTAL ~e n. Unitate de măsură a greutății (egală cu o sută de kilograme) folosită pentru cântărirea, mai ales, a cerealelor. /<fr. quintal

DECAGRAM ~e n. Unitate de măsură a greutății egală cu zece grame. /<fr. décagramme

DECIGRAM ~e n. Unitate de măsură a greutății egală cu a zecea parte dintr-un gram. /<fr. décigramme

DRAM ~uri n. 1) înv. Unitate de măsură a greutății și a capacității, folosită în Moldova și în Muntenia. 2) Cantitate foarte mică (din ceva); pic; strop; fărâmitură; picătură. /<ngr. drami

ETALON ~oane n. 1) Unitate de bază într-un sistem de măsurare. 2) Model legal, de mare precizie, al unei unități de măsură (a greutății, lungimii etc.), care servește ca bază de comparare. /<fr. étalon

A EVALUA ~ez tranz. 1) (bunuri destinate vânzării) A examina calitativ și cantitativ stabilind prețul sau valoarea; a prețui; a aprecia; a estima. 2) (greutatea, durata, măsura, cantitatea, numărul, mărimea unui lucru) A determina cu aproximație. [Sil. -lu-a] /<fr. évaluer

GRAM ~e n. Unitate de măsură a greutății egală cu a mia parte dintr-un kilogram. /<fr. gramme, lat. gramma

HECTOGRAM ~e n. Unitate de măsură pentru greutăți, egală cu 100 de grame. /<fr. hectogramme

LITRĂ ~e f. 1) pop. Unitate de măsură a capacității, egală cu un sfert de litru. 2) înv. Unitate de măsură pentru greutate egală cu un sfert de kilogram. [Sil. li-tră] /<ngr. litra

MEGATONĂ ~e f. Unitate de măsură a greutății egală cu un milion de tone. /<fr. mégatonne, engl. megatone

MILIGRAM ~e n. Unitate de măsură a greutății egală cu a mia parte dintr-un gram. /<fr. milligramme

OCA ~le f. înv. 1) Unitate de măsură a greutății și capacității (egală, aproximativ, cu un kilogram sau cu un litru și jumătate). ◊ ~ mică măsură falsă, mai mică decât cea legală. A prinde pe cineva cu ~ua mică a prinde pe cineva cu o minciună. 2) Vas care corespunde acestei unități de măsură. 3) Cantitate de marfă măsurată cu acest vas. [Art. ocaua; G.-D. ocalei] /<turc. okka

POVARĂ poveri f. 1) Încărcătură grea; greutate mare. ◊ Cal (sau animal) de ~ cal (sau animal) folosit pentru transportarea greutăților. 2) fig. Fapt care apasă greu pe sufletul cuiva. ~a anilor de război. 3) înv. Unitate de măsură a greutății (egală cu greutatea încărcăturii care putea fi dusă de un cal). /cf. sl. poduvora

PUD ~uri n. (în trecut) Unitate de măsură a greutății (egală cu 16,38 kg). /<rus. pud

TALANT ~ți m. (în Grecia antică) 1) Unitate de măsură a greutății (egală cu aproximativ 26 kg). 2) Monedă (de aur sau argint) de diferite valori. /<sl. talantu, gr. tálanton

TAR¹ ~i m. (în trecut) Unitate de măsură a greutății (egală cu 125 de ocale). /<ung. tár

UNCIE ~i f. (în unele țări) Unitate de măsură a greutății, egală cu aproximativ 35 de grame. [G.-D. unciei] /<lat. uncia

SUBMULTIPLU s.m. 1. Mărime care intră de un număr exact de ori într-o mărime mai mare. 2. Fiecare dintre subdiviziunile unităților în sistemul de măsuri și greutăți. [După fr. sous-multiple].

UNCIE s.f. 1. A douăsprezecea parte dintr-o livră la romani. 2. Unitate de măsură pentru greutăți, egală cu 28,349 g, folosită în țările anglo-saxone. [Gen. -iei. / cf. lat. uncia, fr. once].

BAROMETRU s.n. Instrument pentru măsurarea presiunii atmosferice. [< fr. baromètre, cf. gr. baros – greutate, metron – măsură].

camănă, s.f. (înv.) 1. unitate de măsură de greutate (a cincea parte dintr-un chintal, dintr-o majă). 2. impozit pe cârciumi, pivnițe, poloboace etc. 3. setcă pentru cegă.

chindinar, chindinare, s.n. (înv.) măsură de greutate de 150 de litre.

chintic s.m. (reg., înv.) măsură de greutate folosită cândva, corespunzând unei drahme.

aiar (-re), s. n. – Etalon de greutăți și măsuri. – Mr. aiare. Tc. ayar, din arab. ’ijār (Șeineanu, III, 3; Lokotsch 899); cf. ngr. ἀγιάρι, bg. aiar. Sec. XVIII, înv.

DECAGRAM s.n. Unitate de măsură pentru greutăți, egală cu 10 gr. [Cf. fr. décagramme].

DECIGRAM s.n. Unitate subdivizionară de măsură pentru greutăți, reprezentînd a zecea parte dintr-un gram. [Cf. fr. décigramme].

DENIER s.n. Unitate de măsură pentru greutatea liniară a firelor textile artificiale sau de mătase naturală. [Pron. -ni-er. / < fr. denier].

grivnă, grivne, s.f. (înv.) 1. măsură de greutate. 2. monedă de valori diverse în țări diferite (Polonia, Ukraina, Rusia, Austria).

DRAHMĂ s.f. 1. (Ant.) Monedă grecească de argint. ♦ Unitate monetară din Grecia modernă. 2. Veche unitate de măsură pentru greutăți egală cu 4,38 g. [< gr. drachme].

lătunoi, lătunoaie, s.n. (înv.) 1. măsură de greutate pentru pește. 2. cocoloș din aluatul rămas.

libră, libre, s.f. (înv.) 1. măsură de greutate, litră. 2. monedă mică, de argint. 3. nume de oaie. 4. femeie rea, obraznică.

LIVRĂ s.f. 1. Veche unitate de măsură pentru greutăți, egală cu 0,453 kg, folosită în special în țările anglo-saxone. 2. Veche monedă franceză. [< fr. livre].

MEGATONĂ s.f. Unitate de măsură pentru greutăți, egală cu un milion de tone. [< fr. mégatonne].

METRIC¹ adj. Referitor la sistemul zecimal de măsuri și greutăți care are metrul ca unitate de bază. ◊ Sistem metric = ansamblul unităților de măsură care au la bază metrul. ♦ (Despre mărimi) Care are calitatea de a admite o măsură. [< fr. métrique].

MILIGRAM s.n. Unitate subdivizionară de măsură pentru greutăți, care reprezintă a mia parte dintr-un gram. [Cf. fr. milligramme].

MIRIAGRAM s.n. Unitate de măsură pentru greutăți, egală cu 10000 g. [< fr. myriagramme].

saum s.n. (înv.) măsură de greutate egală cu aproximativ 137 kg.

solotnic, solotnici, s.m. (înv.) unitate de măsură a greutății (pentru aur și argint), care a variat între 4,19 și 4,25 grame.

cămară (cămări), s. f. – 1. Cameră, odaie. – 2. Încăpere mică în care se păstrează alimentele. – 3. Înv., bogăție personală a domnitorului, avere. – 4. Trăsură în formă de ladă, special constituită pentru a transporta valori. – Mr., megl. cămară. Ngr. ϰάμαρα „boltă”, ϰαμάρα „cameră” (Cihac, II, 487; Meyer 169; Densusianu, Rom., XXXIII, 276), care provine din lat. camara. Der. directă din lat. nu este posibilă. Cf., din gr., tc. kemer, alb. kamëre, sl. kamarĭ, bg. kamara. Der. cămăruță, s. f. (dim. al lui cameră; nișă); cămăraș, s. m. (slujbaș care avea în grijă odăile domnului, la ordinele unui mare cămăraș, administrator al palatului și boier al rangului doi. Marele cămăraș administra cheltuielile palatului, avea monopolul cumpărăturilor, îi supraveghea pe negustorii raia și activitățile breslelor. Păzea modelul greutăților și măsurilor, din care transmitea copii legalizate cu sigiliul domnitorului, în schimbul impozitului numit cotărit. Nu avea loc în sfat; primea ce rămînea din banii de cheltuieli pentru palat, daruri în fiecare an de la cămărași, și jumătate din cota numită răsură de la bresle și mănăstiri; al doilea cămăraș se îngrijea în mod special de îmbrăcămintea domnitorului; cămăraș de izvoade, secretar personal, se îngrijea de corespondență și de actele domnitorului; cămăraș al ocnelor, administrator al minelor de sare; cămărășel, s. m. (cămăraș; locuitor care era scutit de dări, în schimbul obligației de a servi cu propriile arme, în caz de război; se numea așa, deoarece comandantul lui era marele cămăraș); cămărășie, s. f. (funcția de cămăraș; biroul acestuia); cămărășiță, s. f. (nevastă de cămăraș; chelăriță).

chilogram (chilograme), s. n. – Unitate de măsură pentru greutate egală cu o mie de grame. – Var. kilogram (înv.). Fr. kilogramme. Se folosește adesea în forma abreviată kilo, și chiar chil, care este popular.^[1]

dram (dramuri), s. n. – 1. Veche măsură de greutate în valoare de 3,18 gr. în Țara Romînească și 3,23 gr. în Moldova. – 2. Măsură de capacitate în valoare de 0,0038 l în Țara Romînească și 0,0032 l în Moldova. – 3. Fărîmă, greutate minimă în general. – Mr. drame. Ngr. δράμι, din gr. δράμη (Lokotsch 523; Ronzevalle 90), de unde și arab. darham › sp. adarme, cat. daram, și calabr. dramma „un strop, un pic”. Este dublet de la drahmă, s. f. (veche unitate de măsură pentru greutăți). – Der. drămălui, vb. (a cîntări, a prețui); drămui, vb. (a cîntări; a economisi).

DENIER s. n. unitate de măsură pentru greutatea liniară a firelor textile artificiale sau de mătase naturală. (< fr. denier)

DRAHMĂ s. f. 1. (ant.) monedă grecească de argint. ◊ unitatea monetară a Greciei. 2. veche unitate de măsură pentru greutăți, de 4,38 g. (< ngr. drahmi, fr. drachme)

LIVRĂ s. f. 1. veche unitate de măsură pentru greutăți, de 0,5 kg, în țările anglo-saxone. 2. veche monedă franceză. (< fr. livre)

MEGATONĂ s. f. 1. unitate de măsură pentru greutăți, de un milion de tone. 2. unitate de măsură echivalentă cu forța unei explozii de un milion de tone de trinitrotoluen. (< fr. mégatonne)

MIRIAGRAM s. n. unitate de măsură pentru greutăți, de 10000 de grame. (< fr. myriagramme)

MULTIPLU, -Ă I. adj. 1. (despre numere) care cuprinde de mai multe ori un alt număr; în care se cuprinde de un număr exact de ori un alt număr. 2. numeros, felurit. II. s. m. 1. număr întreg divizibil cu un alt număr întreg dat. 2. fiecare dintre unitățile de măsură mai mari decât unitatea fundamentală a unui sistem de măsuri de greutăți. (< fr. multiple)

SUBMULTIPLU s. m. 1. mărime care intră de un număr exact de ori într-o mărime de aceeași natură. 2. fiecare dintre subdiviziunile unităților în sistemul de măsuri și greutăți. (după fr. sous-multiple)

CHILOGRÁM, chilograme, s. n. v. KILOGRAM. 1. Unitate de măsură pentru masă în sistemul metric; (sens curent) unitate de măsură pentru greutate, egală cu o mie de grame; kil. ◊ (Fiz.) Kilogram-forță = unitate de măsură a forței, a cărei valoare este egală cu greutatea prototipului internațional de masă, măsurată în vid, la accelerația gravitațională normală. ◊ Etalon metalic egal cu un kilogram (1). 2. (Impr.) Litru. [Scris și: chilogram. – Abr.: kg] – Din fr. kilogramme. – [DEX ’98]

mortasip (-pi), s. m. – Inspector, controlor. Ngr. μουτσίπης, din tc. (arab.) mühtesib (Șeineanu, II, 81; Gáldi 212). Sec. XVIII, înv. – Der. mortasipie, s. f. (serviciu de măsuri și greutăți; impozit pe greutate).

unghie (-ii), s. f. – Unitate de măsură pentru greutăți valorînd între circa 28 și 35 g. Mgr. οὐγγία (Tiktin). Sec. XVII, înv. Este dubletul lui uncie, s. f., din lat. uncia (sec. XIX).

BALÁNȚĂ (< fr.) s. f. 1. Instrument pentru măsurarea forțelor (ex. greutatea) sau a cuplurilor de forțe prin echilibrare cu forțe cunoscute. După principiul de funcționare pot fi: cu pîrghie, cu arcuri, electrotensionometrice, hidraulice, hidrostatice; cîntar. ♦ Balanță romană = Instrument manual alcătuit dintr-un braț liber cu greutate, prevăzut la capete cu un platou pentru așezarea greutăților de măsurat. B. Roberval = B. cu pîrghie dublă și brațe egale pentru cîntărirea maselor pînă la 10 kg. B. analitică = b. folosită în analiza cantitativă. Permite cîntăriri cu o precizie de 0,0001 g (b.a. obișnuită) sau de 0,000001 g (microbalanță). B.a. poate fi cu oscilații libere sau cu amortizoare, cu greutăți aparte sau cu sisteme automate care permit așezarea greutăților fără a deschide cutia b. B. electronică = dispozitiv modern de cîntărire, care afișează direct masa măsurată. ♦ Expl. A pune în b. = a ține seama de fapte, de argumente înainte dea lua o hotărîre. 2. (EC.) Comparație, raportare între indicatorii necesar a fi corelați, echilibrați; concr. tabel, situație care are ca obiect asemenea comparație sau raportare. ♦ B. materială (cu indicatorii exprimați în unități naturale; ex. comparația între resurse și consum, în tone, în cazul unui produs). B. valorică (cu indicatorii în expresie bănească; ex. un buget) B. economiei naționale = sistem de b. și de tabele corelate care reflectă într-o formă sintetică procesul reproducției din cadrul economiei unei țări; cuprinde ca părți mai importante: b. produsului social, b. venitului național și b. forței de muncă. B. legăturilor dintre ramuri = model economico-matematic prin intermediul căruia se exprimă și se determină conexiunile proceselor de producție și consum din cadrul economiei naționale. B. comercială = raportul pe o anumită perioadă, de obicei un an, dintre valoarea exportului și cea a importului unei țări. B. de plăți = raportul pe o anumită perioadă, de obicei un an, dintre totalitatea încasărilor și plăților unei țări în relațiile sale cu străinătatea; deficitul ei determină diminuarea rezervelor valutare și a convertibilității. B. de conturi (sau de decontare) = raportul dintre creanțele și obligațiile apărute într-o anumită perioadă, de obicei un an, în relațiile unui stat cu alte state, indiferent de termenul scadenței lor. B. de venituri și cheltuieli = raportul dintre veniturile și cheltuielile unei întreprinderi, instituții etc. (CONT.) B. de verificare = raportul, de regulă de egalitate, dintre totalul rulajelor ori soldurilor debitoare și creditoare ale conturilor unei contabilități.

APARATUL GENITAL BĂRBĂTESC cântar, ciorchine, măsuri și greutăți.

A AVEA UN CONTACT SEXUAL (d. femei, cu un bărbat) a bate untul, a bubui banana, a se buli, a cădea la așternut, a se ciocăni, a se cobzări, a se cordi, a se culca, a se da de-a dura, a se da huța, a se da în bărci, a-și da în coapse, a o da la umplut, a-și da lâna la scărmănat, a se da umplută, a face, a face huța-huța, a se formata, a se frige, a se fute, a se injecta, a se întinde, a juca popice, a lua măsuri și greutăți, a o lua în buci, a o lua între picioare, a o lua sub coadă, a se pârli, a pica la așternut, a se poști, a se priponi în făcăleț, a se pune capră, a se regula, a remaia ochiul, a sări coarda, a scăpăra, a sta, a sta cloșcă, a zgudui lapții cuiva.

a lua măsuri și greutăți expr. (er. – d. femei) a avea contact sexual cu un bărbat.

măsuri și greutăți expr. (er., glum.) aparatul genital bărbătesc.

ZECIMAL, -Ă, zecimali, -e, adj. (Mat.) Care se bazează pe rapoarte ale numărului zece și ale puterilor lui; decimal. ◊ Număr zecimal = număr a cărui parte fracționară este exprimată printr-o fracție zecimală. Fracție zecimală = fracție al cărei numitor este egal cu o putere întreagă și pozitivă a numărului zece. Sistem zecimal = sistem de unități de măsură în care multiplii și submultiplii unităților principale au valori egale cu puteri întregi, pozitive sau negative, ale numărului zece. Balanță zecimală sau cîntar zecimal = balanță cu brațe inegale, care permite echilibrarea greutăților de măsurat cu greutăți etalonate de zece ori mai mici. Clasificare zecimală = sistem de clasificare a cărților în biblioteci, după conținut, folosind pentru notare cifre și avînd la bază împărțirea cunoștințelor omenești în zece clase, fiecare clasă împărțindu-se în zece diviziuni, iar acestea, la rîndul lor, în zece subdiviziuni etc. – Din zecime (după decimal).

CHINTAL, chintale, s. n. Măsură de greutate egală cu o sută de kilograme. – Fr. quintal.

CÎNTÁR (< tc.) s. n. 1. Balanță (1) folosită în industrie sau în comerț pentru stabilirea greutății mărfurilor, de obicei prin comparare cu greutăți-etalon. ◊ C. automat = cîntar cu un singur platan, care arată greutatea direct printr-un indicator plasat în fața unui cadran. 2. Unitate de măsură pentru greutate, egală cu aproximativ 56 kg.

talant, talanți s. m. 1. Unitate de măsură pentru greutăți, de mărime variabilă, folosită în Grecia antică. 2. Monedă de aur sau de argint, cu valoare variabilă, folosită în Grecia antică. În Biblie talantul nu este monedă, ci denumire a valorilor monetare mari, fiind echivalent cu 49.077 kg aur sau 43.620 kg argint. – Din sl. talanŭtŭ.

aĭár n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] aĭar). Vechĭ. Controlarea măsurilor și greutăților pĭețeĭ. Fixarea prețurilor pĭețeĭ. Fig. Model: aĭar de patriotizm.

*as m. pl. așĭ (lat. as; fr. as. La Romanĭ, o monetă de aramă (gologanu de 5-6 centime) și o măsură de greutate (12 unciĭ = 327 de grame). Carte de joc c’un singur punct, numită odinioară birlic. Fruntaș în sport. V. gĭolar.

OBÓL (< fr., lat.; gr. obolos) s. m., s. n. 1. s. m. (În Grecia antică) Vargă tetraedică din fier care a servit ca unitate bănească până la apariția monedelor. ♦ Măsură pentru greutate. ♦ Monedă de argint, mai târziu de aramă, egală cu a șasea parte dintr-o drahmă. ◊ Obolul lui Caron = potrivit legendei, este moneda plătită de sufletul celui mort luntrașului Caron, la trecerea peste Aheron, în împărăția subpământeană a lui Hades. ♦ (În Europa medievală) Monedă de argint egală cu jumătate dintr-un dinar. 2. s. m. (În Evul Mediu, în Țările Române) Monedă de argint sau de aramă, cu diferite valori. 3. s. n. Contribuție modestă în bani; fig. contribuție de orice natură.

DECITÉX (< deci- + tex[til]) s. m. Unitate de măsură a greutății liniare a firelor și fibrelor de mătase naturală și vegetală sau a celor sintetice, cu ajutorul căreia se apreciază finețea acestora, reprezentând masa în grame a unui fir cu lungimea de 10.000 m. A înlocuit denier-ul.

*deliberéz v. intr. (lat. de-libero, -li-berare, d. libra, libră, măsură de greutate, balanță, d. vgr. litra. V. litră, echilibru, nivel). Pun în deliberațiune, discut în adunare: deliberăm despre războĭ.

*gram n., pl. e (fr. gramme m., d. vgr. grámma, literă, a doŭă-zecĭ și patra parte a uneĭ unciĭ, o măsură de greutate). Unitatea de măsură a sistemeĭ metrice latine și care reprezentă greutatea unuĭ centimetru cubic de apă destilată luată la cea maĭ mare densitate a eĭ. Multipliĭ luĭ îs: deca-, ecto-, chilo- și miriagramu, ĭar submultipliĭ: deci-, centi- și miligramu. V. chintal, tonă.

grívnă f., pl. e (rus. grivna, salbă, cercel, grivnă, d. griva, coamă; sîrb. griva, coamă, grivna, salbă, pol. gyzywna, litv. griwna; vsl. grivĭna, salbă, d. griva, coamă. V. griv). Vechĭ. O măsură de greutate, fracțiune din marcă (Ĭorga, Negoț. 228). Suma de 4 fertunĭ saŭ 24 de scoțĭ saŭ 48 de groșĭ (Polonia, Moldova) saŭ 10 capeĭcĭ (Rusia). Maĭ pe urmă era chear o monetă bătută tradusă de uniĭ pin drahmă, ĭar azĭ, în Bucovina, înseamnă o „monetă de 10 banĭ din timpu luĭ Francisc I al Austriiĭ”.

dram n., pl. urĭ (ngr. drámi, mgr. dramí, o măsură de greutate la medicĭ, vgr. drahmé, drahmă; vsl. drahma, dragma, bg. srb. dram). O veche măsură de capacitate, a suta parte din litră (în Munt. = 0,00380 din litru, în Mold. = 0,00322). O veche măsură de greutate, a suta parte din litră (în Munt. = 3 gr. 1797, în Mold. = 3 gr. 2275). Fig. Mică cantitate: un dram de minte.

lătunóĭ n., pl. oaĭe (d. lature). Est. Lătunoaĭe. O veche măsură de greutate p. pește în sec. 18 (Iorga, Negoț. 229). Fc. Chilimoț maĭ mare făcut din aluatu rămas.

2) líră f., pl. e (it. lirà, d. lat. libra, o măsură de greutate și de capacitate; fr. livre. V. litră, livră, nivel). O monetă turcească de aur care, pînă la 1916, valora 22 de francĭ și 78 de banĭ și alta englezească care valora 25,22. În Italia, numele franculuĭ. V. sterlină și pol 1.

lítră f., pl. e (ngr. și vgr. litra: vsl. rus. sîrb. litra. V. litru, livră, deliberez, echilibrez, nivel). O veche măsură de greutate egală cu un sfert de oca (în Munt. 317 grame și 965 de miligrame, și în Mold. 322 de grame și 750). O veche măsură de capacitate (întrebuințată de popor și azĭ la lapte) egală cu un sfert de oca (în Munt. 380, în Mold. 320 mililitri). A lua litra de coadă, a ajunge bețiv.

májă f., pl. măjĭ (ung. mázsa, cantar, balanță [mázsálni, a cîntări], de unde și sîrb. rut. maža). O veche măsură de greutate egală cu vre-o sută de ocale și care, în urmă, se întrebuința maĭ ales la pescăriĭ. (De aceĭa și Petru Rareș, în legendă, e numit „măjar”. Iorga, Negoț. 228). Azĭ. Trans. Buc. O sută de funțĭ orĭ și de kg.: o majă de sare (BSG. 1937, 88). Est. O legătură de maĭ multe table de tinichea. V. cantar.

*márcă f., pl. mărcĭ (fr. marque, d. marquer, a marca; rus. rut. márka. V. marchez, margine). Ștampilă, semn făcut pe un obĭect ca să-l recunoștĭ, emblemă, blazon, herb: marcă pe rufe, marcă de fabrică, marca uneĭ țărĭ. Timbru poștal. Jeton, bucată de metal orĭ alt-ceva în formă de medalie, întrebuințată la joc orĭ la alt-ceva. O monetă de argint germană (mark) în valoare de 1 franc și ¼ la 1916. O veche măsură de greutate, împărțită în Moldova în grivne (Ĭorga, Negoț, 228). Fig. Semn, indiciŭ: marca mizeriiĭ. De marcă, marcant, însemnat, ilustru (de multe orĭ iron.): tanchist de marcă. – Mărcile poștale s’aŭ întrebuințat întîĭa oară la 1831 și chear la 2 Maĭ 1831¹, în Grecia. În Anglia aŭ apărut la 6 Maĭ 1840.^[1]

*metrologíe f. (metru și -logie). Știința măsurilor și greutăților. Carte care cuprinde această știință.

3) mínă f., pl. e (lat. mina, d. vgr. mnâ). La vechiĭ Grecĭ, o măsură de greutate egală cu o sută de drahme (cea din Egina cam 600 de grame, cea din Atica vre-o 432-436). O monetă, a 60-a parte din talent (cea din Egina cam 135 de francĭ, cea din Atica vre-o 98. O mină de aur valora de 10-12 orĭ maĭ mult).

MARȚIAN-POP, Dionisie (1829-1865, n. Ponor, jud. Alba), economist și statistician român. A înființat și condus primele publicații periodice de economie și statistică. Adept al protecționismului, s-a pronunțat pentru crearea unei industrii naționale, pentru dezvoltarea comerțului, organizarea sistemului de credit, construirea de căi ferate, adoptarea sistemului modern de măsuri și greutate, dezvoltarea învățământului de toate gradele, îndeosebi tehnic și economic. Lucrări: „Studii sistematice în economia politică. Partea primă. Economia socială. Sarcina prima”, „Coloniștii germani și România”.

ocá (Munt.) și ócă (Mold.) f., pl. tot ocá și ocă (turc. oka și okka [ar. ukiia, vgr. ugkia, d. lat. úncia], ngr. bg. sîrb. oká, ung. oka, rus. óko [mold. ocă]. V. uncie). O veche măsură de greutate (în Munt. = 1 kg. 271 gr., în Mold. = 1 kg. 291) și de capacitate (în Munt. = 1 litru și 520, în Mold. = 1 litru și 288). A prinde pe cineva cu ocaŭa (mold. oca) mică, a-l descoperi că înșeală. – Pl. articulat e munt. ocalele, ĭar îld. ocale, care e pl. nearticulat, se zice ob. oca: doŭă oca. Tot așa în Mold.: o ocă, doŭă ocă, inuzitat doŭă ocĭ, dar toate ocile.

MÉTRU (< fr., lat.) s. m. 1. Unitate de măsură fundamentală pentru lungime (simbol: m); potrivit definiției adoptate în 1983 de Conferința XVII generală de măsuri și greutăți, m. este egal cu distanța parcursă de lumină în vid în 1/299.792.458 secunde. Prima definiție a m. ca „a zecea milioana parte din lungimea sfertului meridianului terestru” datează din 1791. În 1889, a fost definit ca „lungimea prototipului internațional”, de platină iradiată, denumit m. etalon, păstrat la Sèvres (Franța). În 1960, m. a fost definit ca fiind egal cu 1.650.763,73 lungimi de undă în vid ale radiației care corespunde tranziției atomului de kripton 86 între nivelele energetice 2p₁₀ și 5d₅. ◊ M. pe secundă (simbol: m/s) = unitate de măsură pentru viteză. ◊ M. pe secundă la pătrat (simbol m/s²) = unitate de măsură pentru accelerație. V. cub, pătrat. ♦ Riglă de lemn, de metal, de material plastic etc., care au, de regulă, lungimea de un m. (1) și sunt divizate în centimetri sau milimetri, servind la efectuarea măsurătorilor. ♦ Bucată de lemn (de foc) înaltă și lată de c. un m. 2. Grup de silabe, constituind unitatea de măsură a unui vers; p. ext., ritm determinat de împărțirea unui vers în silabe. 3. (MUZ.) Ordinea succesiunii unităților de timp, determinată, de obicei, de accente tari sau slabe.

MAJĂ, măji, s. f. 1. (Înv. și reg.) Unitate de măsură pentru greutăți, egală, după regiuni, cu 50, cu 100 de kg sau cu 100 de ocale. 2. Cîntar pentru greutăți mari. 3. (Înv.) Căruță de transportat pește. 4. Legătură sau pachet de foi de tablă. – Magh. mázsa.

pováră f., pl. erĭ și (vechĭ) ărĭ (vsl. povora, și podŭvora, targă). Vechĭ. O veche măsură de greutate (125 de ocale) numită și tar, tovar și sarcină (Iorga, Negoț. 227). Sumă de o mie de galbenĭ. Azĭ. Greutate, sarcină, încărcătură: povara uneĭ căruțe, unuĭ cal, uneĭ corăbiĭ, (și fig.) a anilor, a bătrînețiĭ. – Și povoară și (vechĭ) pohoară, pl. orĭ și (vechĭ) oare. Și povăr (Prav. Gov. 133) n. fără pl. V. tar și tărhat.

POUND [paund] (cuv. engl.) subst. Unitate de măsură pentru greutăți de 0,4536 kg, folosită, în special în țările anglo-saxone. În România a fost folosită în trecut denumirea pfund sau funt.

majă, măji, s.f. – Unitate de măsură pentru greutăți echivalentă cu 100 kg. – Din magh. mázsa „chintal”.

merță, -e, (dial. mnerță), s.f. – Unitate de măsură pentru cereale: „O mnerță are 8 cane, iar o cană 3 l” (Budești); „O mnerță are 25 kg” (Rozavlea, Ieud, Dragomirești, Moisei); „Mnerța e tot atât de mare ca feldera; tare feldera, tare mnerța, adică 22-23 l” (ALR 1971: 419). – Din sl. mjerica (< sl. měra „măsură”); Cf. magh. mercze, germ. Meterzentner „unitate de măsură pentru greutate”, germ. Zentner „chintal” (Țurcanu).

tar n., pl. urĭ (ung. tár, depozit, magazie. V. tarniță și tăroasă). Vechĭ. Sarcină, povară. O măsură de greutate. Azĭ. Mold. Rar. Persoană plicticoasă, belea: ce tar de copil!

2) tenchĭ n., pl. urĭ (turc. [d. pers.] tenk, denk, greutate, mică măsură: ngr. téngi, sfert de drahmă). Vechĭ. Sfert de dram.

sárcină f., pl. ĭ (lat. sarcina, bagaj de călătorie, it. sarcino, sarcină de lemne). Greutate saŭ bagaj purtat în spate saŭ în mînă: o babă c’o sarcină de vreascurĭ. Starea uneĭ femeĭ însărcinate: o sarcină grea. O veche măsură de greutate (125 de ocale), numită și povărat și tar și saŭ tovar (Iorga, Negoț., 227). Fig. Greutate, angara, povară, muncă pe care trebuĭe s’o împlineștĭ: multe-s în sarcina luĭ. Bir de plătit statuluĭ orĭ servitute: proprietate fără nicĭ o sarcină. Funcțiune, misiune, însărcinare: o sarcină onorifică, o sarcină delicată. – Și sarcenă (Biblia 1688). V. calabalîc.

aiar n. 1. măsură sau greutate controlată de stăpânire: cântar cu aiar; 2. fig. model: aiarul patriotismului. [Turc. AYAR].

dram n. 1. măsură de capacitate, a patra sută parte dintr’o oca (= 01.0038); 2. măsură de greutate (= 3 gr., 38); 3. fig. un dram de naroc GR. AL. [Gr. mod. DRÀMI (din vechiu gr. drahmé)].

litră f. 1. veche măsură de greutate 1/4 dintr’o oca (= 318 sau 322 gr.); 2. veche măsură de capacitate (= 0, 38 sau 0, 32). [Gr. mod.].

metric a. relativ la metru sau la sistema de greutăți, de măsuri și de monedă cari au ca bază metrul.

metrologie f. 1. cunoașterea greutăților și măsurilor; 2. tractat despre această știință.

mină f. măsură de greutate și monedă greacă antică în valoare ce 100 drahme.

ZECIMAL, -Ă, zecimali, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Mat.) Care se bazează pe rapoarte ale numărului zece și ale puterilor lui; decimal. ◊ Număr zecimal = număr a cărui parte fracționară este exprimată printr-o fracție zecimală. Fracție zecimală = fracție al cărei numitor este egal cu o putere întreagă și pozitivă a numărului zece. Logaritm zecimal = logaritmul unui număr în sistemul cu baza zece. Sistem zecimal = sistem de unități de măsură în care multiplii și submultiplii unităților principale au valori egale cu puteri întregi, pozitive sau negative, ale numărului zece. Balanță zecimală sau cântar zecimal = balanță cu brațe inegale, care permite echilibrarea greutăților de măsură cu greutăți etalonate de zece ori mai mici. Clasificare zecimală = criteriu de clasificare a științelor, cărților, articolelor etc. în zece grupe, fiecare grupă având numeroase subdiviziuni cifrate din zece în zece. 2. S. f. Fiecare dintre cifrele scrise la dreapta virgulei unui număr zecimal. – Din decimal (după zece).

UNCIE, uncii, s. f. Veche unitate de măsură pentru greutăți (folosită și astăzi în țările anglo-saxone), a cărei valoare a variat între circa 28 și 35 de grame. – Din lat. uncia.

CHINTAL, chintale, s. n. Unitate de măsură pentru greutăți, folosită mai ales pentru cereale, egală cu o sută de kilograme. – Din fr. quintal.

KILOGRAM, kilograme, s. n. 1. Unitate de măsură pentru masă în sistemul metric; (sens curent) unitate de măsură pentru greutate, egală cu o mie de grame; kil. ◊ (Fiz.) Kilogram-forță = unitate de măsură a forței, a cărei valoare este egală cu greutatea prototipului internațional de masă, măsurată în vid, la accelerația gravitațională normală. ♦ Etalon metalic egal cu un kilogram (1). 2. (Impr.) Litru. [Scris și: chilogram. – Abreviat: kg] – Din fr. kilogramme.

DRAHMĂ, drahme, s. f. 1. Unitate monetară în Grecia modernă (înaintea introducerii monedei euro). ♦ Monedă de argint în Grecia antică. 2. Veche unitate de măsură pentru greutăți (cu valori variabile). – Din ngr. drahmí, fr. drachme.

DRAM, dramuri, s. n. 1. Veche unitate de măsură pentru greutate și capacitate, în Țara Românească (3,18 g, respectiv 3,22 cm³) și în Moldova (3,23 g, respectiv 3,80 cm³). ♦ (Pop.) Gram. 2. (Adesea fig.) Bucățică, fărâmă, crâmpei, strop, pic. – Din ngr. drámi.

MAJĂ, măji, s. f. 1. Veche unitate de măsură pentru greutăți, variind, după epoci și regiuni, între 50 și 120 de kg. 2. (Reg.) Cântar pentru greutăți mari. 3. Năvod. – Din magh. mázsa.

MILIGRAM, miligrame, s. n. Unitate de măsură pentru greutate (masă), egală cu o miime de gram. – Din fr. milligramme.

GREUTATE, greutăți, s. f. I. 1. Forța cu care un corp este atras spre pămînt în virtutea legii gravitației. Unitatea de greutate e gramul-forță. ◊ Centru de greutate v. centru. ♦ Apăsarea pe care o exercită un corp asupra unei suprafețe orizontale pe care se sprijină. S-a lăsat cu toată greutatea pe scaun. Podelele trosneau sub greutatea lui. ▭ A predat o pereche de boi, obținînd un spor de greutate de 110 kg de fiecare bou contractat. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2908. ◊ Greutate specifică = greutatea unității de volum dintr-un anumit corp; fig. importanță, valoare proprie a unui lucru. Importanța industriei de stat constă nu atît în greutatea ei specifică actuală, ci în perspectivele ei de dezvoltare. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 148. Greutate atomică = raportul dintre greutatea atomului unui element și a șaisprezecea parte din greutatea atomului de oxigen. Greutate brută sau netă v. brut, net. Greutate hectolitrică v. hectolitric. 2. Povară, sarcină, încărcătură. Pajura neagră au zburat cu dînsul și cu acea grozăvie de greutate pe spatele sale spre lumea albă. SBIERA, P. 87. ◊ Fig. Și mama s-o sfădit, cu el, că de-acu toată greutatea cîmpului o să cadă pe spatele ei și ale mele. BUJOR, S. 58. ♦ Fig. Senzație de apăsare sau de oboseală. Frică în adevăratul înțeles al cuvîntului nu-mi era, dar simțeam o greutate în piept, o presimțire tristă parcă. SADOVEANU, O. VI 9. Pe inimă-mi se pune o greutate rece. ALECSANDRI, P. A. 130. ◊ Expr. A i se lua (sau a-i cădea cuiva) o greutate de pe inimă = a scăpa de o grijă mare. Simții că mi se luă o greutate de pe inimă. NEGRUZZI, S. I 10. 3. (Mai ales la pl.) Bucată de metal care reprezintă o anumită măsură de greutate (I 1). Serie de greutăți. ♦ Bucată de metal (sau de orice alt material) avînd diverse forme și mărimi și îndeplinind anumite funcții într-un mecanism. Ceasornicul din părete, sfîrîindu-și lănțișoarele cu greutăți, cîntă cucu de nouă ori. VLAHUȚĂ, O. AL. II 53. 4. (Sport; mai ales la pl.) Halteră. ♦ (Atletism) Bilă rotundă de metal care se aruncă cu mîna. II. (În sens abstract) 1. (Mai ales la pl.) Lucru greu de făcut, greu de rezolvat, greu de învins; dificultate, piedică. Cînd era să intrăm la d-nul profesor, deterăm de o nouă greutate. Huțu nu voia de loc să intre. SLAVICI, O. I 79. În calea aceasta întîlni niște greutăți și mai mari. ISPIRESCU, L. 57. ◊ Loc. adv. Cu (mare) greutate = foarte greu, anevoie (de tot). Pe poartă, prin umbra teilor, se arătă părintele Dragomir, înaintînd cu greutate și pufuind de puterea arșiței. SADOVEANU, F. J. 341. O haraba întreagă [de salate] aș fi în stare să mănînc și parcă tot nu m-aș sătura. – Te crede moșul, nepoate, dar cînd ai ști cu ce greutate se capătă! CREANGĂ, P. 211. 2. Influență, trecere, importanță, autoritate, putere. ◊ Loc. adj. Cu greutate = cu trecere, cu vază, influent. Fiind oameni cu greutate, se crezură totuși datori să păstreze o vreme obrazuri îngîndurate. VORNIC, P. 127. O altă masă, aproape de scenă, era rezervată unor agenți de vapoare, oameni cu greutate în comerțul portului. BART, E. 369. ♦ Valoare documentară, putere de convingere. 3. Gravitate. Greutatea pedepsei. Greutatea vinei.

CHINTAL, chintale, s. n. Măsură de greutate egală cu o sută de kilograme, întrebuințată mai ales la măsurarea cantităților mari de cereale. – Variantă: (învechit) cvintal (scris și quintal) s. n.

DREPT⁴, DREAPTĂ, drepți, -te, adj. A. (Adesea în opoziție cu strîmb) I. 1. Care merge de la un punct la altul fără ocol, fără abatere. V. direct, rectiliniu. Drum drept. Țeavă dreaptă. ▭ Nasul ascuțit peste mustețile subțiri – două linii negre, drepte, îmbinate deasupra buzelor inexpresive. IBRĂILEANU, A. 15. Calea dreaptă e cea mai scurtă (= o purtare cinstită duce mai repede și mai sigur la țelul dorit decît vicleșugurile și căile piezișe). ◊ (Geom.) Linie dreaptă (și substantivat, f.) = linie care unește două puncte pe drumul cel mai scurt din spațiu. Două drepte distincte, paralele cu o a treia, sînt paralele între ele. ▭ Unghi drept = unghi format din două drepte perpendiculare una pe alta. Cilindru drept = cilindru care are generatoarele perpendiculare pe baze. Prismă dreaptă = prismă ale cărei muchii laterale sînt perpendiculare pe planul de bază. ♦ Fig. (Despre privire) Deschis, fără ascunzișuri; direct. Are palma pietroasă, Privirea dreaptă, vorba miezoasă. DEȘLIU, G. 25. ◊ (Adverbial) Ceilalți o priveau drept, întunecați. DUMITRIU, N. 75. Îl privește drept, cald, vorbește fără să ridice vocea. CAMIL PETRESCU, T. I 169. ♦ (Despre haine) De o croială simplă (în special lipsită de clini și de cute). Ioana, într-o rochie dreaptă, neagră, cu mîneci bogate. CAMIL PETRESCU, T. I 141. 2. (Despre lucruri) Vertical. Stîlp drept. ▭ Plopul... țîșnește în sus, înalt și drept. BOGZA, C. O. 363. ♦ (Despre un urcuș, munte, deal) Aproape vertical, abrupt, povîrnit, pieptiș. Suișul fiind prea drept și cărarea prea strimtă... ne coborîrăm cu toții de pe cai. La TDRG. ♦ (Despre oameni) Cu spinarea neînclinată; neaplecat, neadus de spate. Vitoria își trase broboada peste gură și rămase dreaptă pe scăunașul ei, cu brațele încrucișate pe sîni. SADOVEANU, B. 28. Ștefan intră pe poartă însoțit de un moșneag lung și drept ca un brad. HOGAȘ, DR. II 98. Pe-un jilț tăiat în stîncă stă țapăn, palid, drept, Cu cîrja lui în mînă, preotul cel păgîn. EMINESCU, O. I 93. ◊ Fig. Curajul voinicilor stătea drept, cu mîna în pieptar. GALACTION, O. I 45. ◊ Expr. Drept ca lumînarea = foarte drept. Înțepenindu-și picioarele, rămase drept ca lumînarea. ISPIRESCU, L. 3. Sta el drept ca lumînarea și le privea cu băgare de samă. CREANGĂ, P. 271. (Ironic) Drept ca secera = strîmb. A se ține drept = a avea o poziție verticală. (Mil.) A lua (a sta sau a se ține în) poziția de drepți = a lua (sau a se ține în) poziție verticală, stînd nemișcat. Dadaci abia se ținea în poziția de drepți, sub ghionturile lui Vieru. CAMILAR, N. I 281. Drepți! formulă de comandă militară. Grupă, drepți! SAHIA, N. 53. ◊ (Adverbial, în expr.) A călca drept = a avea o purtare bună, cinstită. Ei simt în piept Fiori de gheață, Nu calcă drept, Rău o să pață. ALECSANDRI, T. I 462. A sta drept = a fi neclintit într-o atitudine, a fi dîrz, curajos. Și ceilalți toți au fost netrebnici... Toți au dat rușinos înapoi... Au aruncat vina unul pe altul... Numai Mitiță Filipescu a stat drept și a lăsat să cadă pe el totul. CAMIL PETRESCU, B. 44. De-a fost om să-ți steie drept în față, Ca pe-un vrăjmaș l-ai depărtat de tine. VLAHUȚĂ, O. A. 38. ♦ (Despre caracterele tipografice, mai ales la pl. și adesea substantivat, f.; în opoziție cu cursiv) (Literă) de tăietură verticală. 3. Orizontal; plan, neted. Platou drept. Masă dreaptă. ▭ Luna mare se ridicase și cîmpiile se lămureau drepte pînă cine știe unde, ca niște ape liniștite, sub painjenișul de lumină. SADOVEANU, O. VI 189. 4. (În expr.) Complement drept = complement direct, v. direct. II. Fig. (Mai ales în sens moral) 1. (Despre acțiuni ale omului sau despre noțiuni abstracte) Potrivit dreptății și adevărului; adevărat, just, bun, cinstit, întemeiat. N-am să uit niciodată Vorba partidului dreaptă. VINTILĂ, O. 23. Uite-n zare, oamenii așteaptă – Cearcă să le-aduci o zi mai dreaptă. BENIUC, V. 21. Eu cred... că-n lume se cuvine S-avem măsură dreaptă la rău ca și la bine. MACEDONSKI, O. II 206. Tovărășia nu ni se părea dreaptă. CREANGĂ, A. 101. ◊ Dreaptă judecată = judecată sănătoasă, bun-simț. Parte dreaptă = parte ce i se cuvine în mod legal fiecăruia la o împărțeală. Parte dreaptă la muncă, parte dreaptă la cîștig. CAMILAR, T. 195. Luptă dreaptă v. luptă. ◊ Loc. adv. Cu drept cuvînt = pe bună dreptate, în mod întemeiat. Cu drept cuvînt cetitorul va fi clătit din cap și va fi întrebat – prin mintea cărui muritor treceau aceste idei? EMINESCU, N. 33. Cu drept cuvînt te așteptai să fii răsplătit, chiar de la început, prin laude meritate. ODOBESCU, S. III 10. ♦ (Adverbial) a) În conformitate cu dreptatea; just. N-a fost drept să-mi izbească omul drag. DAVIDOGLU, O. 37. Este drept ca fiecare să poarte ponosul faptelor și ziselor sale. ODOBESCU, S. III 10; b) În conformitate cu adevărul; adevărat. E drept, nu ne mai vedem capul de treburi acolo. SADOVEANU, P. M. 66. Că eu tot fugeam de tine? O, nu-i drept, nu-i drept, Sorine! COȘBUC, P. I 51. ◊ Expr. Ce-i drept = într-adevăr, cu adevărat. Ce e drept, și ele erau frumoase, hainele pare că erau turnate pe dînsele. ISPIRESCU, L. 36. (Eliptic) Un bou în post mare? Drept, cam ciudat vine. ALEXANDRESCU, P. 64. Drept că... = adevărat că..., într-adevăr. Împăratul, drept că auzise multe vorbindu-se despre voiniciile celor trei frați, dar nu știa care din ei este cel mai viteaz și mai vrednic ca să-i fie ginere. SBIERA, P. 99. A spune drept = a spune adevărul; a vorbi deschis, sincer. Spune drept, nu-i așa?... fără supărare... spune drept. SADOVEANU, P. M. 100. Mă, da drept să-ți spun, că mare nătărău mai ești! CREANGĂ, P. 45. Mă iubești tu? Spune drept! EMINESCU, O. I 155; c) (Rar) Corect. Nu vorbesc drept romînește, cum vorbeau părinții lor, ci au corchezit graiul strămoșesc de nu-i mai înțelege nimene. CREANGĂ, A. 153. ♦ (Substantivat, în loc. adv.) Cu (sau pe) dreptul (sau drept) = pe merit, cu dreptate, în mod just, echitabil. Se face, pe dreptul, vinovat de învinuirea ce i-o aduce. IBRĂILEANU, SP. CR. 54. Ar fi cu dreptul ca să dai la altul această slujbă. ISPIRESCU, L. 27. Șoimane, frate Șoimane, nu-i cu drept să mori tu înaintea mea. ALECSANDRI, T. II 30. La drept (sau la dreptul) vorbind (sau, regional, grăind) = spunînd adevărul, de fapt, în realitate. La dreptul vorbind, mi-i frică de obuze. CAMILAR, N. I 346. Toți domnișorii orașelor erau pe-acasă... La drept grăind, ce știau ei despre țăranul romîn, care plătea birurile și pentru ei? id. ib. 419. Nu-i rău, măi Ștefane, să știe și băietul tău oleacă de carte... Din cărți culegi multă înțelepciune; și, la dreptul vorbind, nu ești numai așa, o vacă de muls pentru fiecare. CREANGĂ, A. 22. ◊ Expr. (Popular) A avea drept = a avea dreptate. Ai drept, moș Iolampie... Numai cei mari... Oriunde, numai ei. CAMILAR, N. I 399. A da drept (cuiva) = a da dreptate (cuiva). Ei m-au purtat pe la jandari, legat în funie, că parcă m-ar fi prins cu mîna-n sacul lor cu făină. Jandarii tot lor le-au dat drept; la fel și judecătorii. CAMILAR, N. I 226. Dreptul lui dumnezeu! = adevărat! ce-i drept! zău! Se apropie de fată – și dreptul lui dumnezeu! nici că mai văzuse... așa frumusețe. ISPIRESCU, L. 256. Dreptul lui dumnezeu, în asemenea caz... rușinea va rămînea numai pe seama mea. ODOBESCU, S. III 10. 2. (Despre oameni) Care trăiește și lucrează potrivit dreptății, adevărului, omeniei, binelui; cinstit, integru, de omenie, de bine, cumsecade. Simțul lui nezdruncinat de dreptate îl sfătuia să fie drept, cinstit. CAMILAR, N. I 183. Pe la noi se află de vremuri lungi pribeag... Un drept om cu-ndurare. MACEDONSKI, O. II 58. (Fig.) Să rămîi blestemat și ocolit de inimile drepte și cinstite pe care le-ai spurcat. ARGHEZI, P. T. 11. ◊ (Substantivat) În țara strîmbilor, cel drept umblă cu capul spart. SADOVEANU, P. M. 107. ♦ (În concepțiile mistice) Cuvios, cucernic. ◊ (Substantivat, în expr.) A se odihni cu drepții = a fi mort. Bietul meu judecător odihnește cu drepții. GALACTION, O. I 107. ◊ Compus: drept-credincios = a) care face parte din biserica creștină ortodoxă; b) bun creștin. 3. (Despre proprietate, avere) Care aparține sau se cuvine cuiva pe temeiul unei legi sau al unui drept. Comoara aceea nu este averea dreaptă a hașcii, ci... niște fugari din timpurile vechi au ascuns-o acolo. SBIERA, P. 4. Cartea lui Zoroastru era proprietatea lui dreaptă. EMINESCU, N. 60. 4. (Despre rude; popular) Adevărat, bun. Sînt Tudor, feciorul lui Ionașcu... – Atuncea eu îți sînt moș drept, frate cu tatăl tău... striga bătrînul. SADOVEANU, O. VII 61. Ținea foarte rău pe băiații cei rămași de maică și îmbia totuna pe bărbatu-său ca să-i alunge de-acasă... Bărbatu-său însă nu vrea, pentrucă-i era fii drepți, din sîngele său. SBIERA, P. 169. 5. (Rar, despre măsuri și greutăți; în opoziție cu fals) Autentic, veritabil, bun, adevărat. Măsură dreaptă. B. (În opoziție cu stîng) 1. (Despre organe ale corpului) Așezat în partea opusă părții corpului omenesc în care se află inima. I se turburaseră ochii și un foarte depărtat zîmbet prinse să-i răsară pe față, în timp ce sprînceana dreaptă i se urca. CAMILAR, N. I 173. Scoase din urechea lui cea dreaptă o perie. ISPIRESCU, L. 25. La pămînt dormea ținîndu-și căpătîi mîna cea dreaptă. EMINESCU, O. I 142. ◊ Expr. A fi mîna dreaptă (a cuiva) = a fi colaboratorul cel mai intim, cel mai apropiat (al cuiva); a fi de mare ajutor (cuiva). Băiatul cu care ucenicise George ajunse să fie mîna dreaptă a împăratului. ISPIRESCU, L. 142. ♦ (Substantivat) a) (La f. sg., de obicei articulat) Mîna dreaptă. Grigore Oanea a venit lîngă mine cuprinzîndu-mă cu dreapta de după umăr. SADOVEANU, N. F. 39. Strînse frîul calului cu mîna stîngă... și cu paloșul în dreapta se repezi asupra acelui balaur. ISPIRESCU, L. 18. Spăși-voi visul de lumină Tinzîndu-mi dreapta în deșert. EMINESCU, O. I 118. Să nu știe stînga ce face dreapta (= faptele bune trebuie făcute cu discreție). ◊ Expr. (În trecut) Sărut (sau sărutăm) dreapta, formulă de salutare plină de umilință. După ce găti țigara și cafeaua, se roti puțin înaintea oglinzii și ieși în balcon. – Ei, Anico, vin-încoace. – Sărutăm dreapta, cuconiță. CONTEMPORANUL, IV 390; b) (La m. sg. art.) Piciorul drept. Bozan avea picioarele înfășurate în plumb topit, dreptul pînă dincolo de genunchi. SAHIA, N. 34. ♦ Expr. A călca cu dreptul v. călca (I 1). Stîng, drept! comandă pentru păstrarea cadenței în marș. 2. Care se află de partea sau în direcția mîinii drepte (cînd cineva stă cu fața în direcția în care este orientat un lucru). Partea dreaptă a unei străzi. Aripa dreaptă a unei clădiri. ▭ Țărmul drept al Dunării era tot în stăpînirea lor [a turcilor]. MACEDONSKI, O. III 31. ◊ (Substantivat) În centru e un început de perete care desparte stînga de dreapta. CAMIL PETRESCU, T. II 7. ◊ Loc. adj. Din dreapta. Marin... se așezase în fotoliul din dreapta. CAMIL PETRESCU, T. II 19. La capătu-i din dreapta se prelungește o strungă. ALECSANDRI, P. III 214. ◊ Loc. adv. În dreapta. În dreapta se văd malurile Siretului. SAHIA, N. 17. Se uită el în dreapta, nu vede nemica. CREANGĂ, P. 238. La (sau spre) dreapta. A ieșit... apucînd drumul spre dreapta. SADOVEANU, N. F. 187. Din dreapta. Din dreapta... pornește o ulicioară. DAVIDOGLU, M. 7. Pe dreapta. Pe dreapta... erau o cîrciumă, o fabrică de mezeluri. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 12. În dreapta și în stînga sau de-a dreapta și de-a stînga = în toate părțile. Ai aflat, în dreapta și în stînga, amănunte cu privire la femeia aceasta. PAS, Z. I 80. Promisiuni, asigurări, încurajări... arătau, de-a dreapta și de-a stînga, calea mea încrezută și fabuloasă. GALACTION, O. I 368. Alerga singur zi și noapte în toate părțile, cum putea, și muncea în dreapta și în stînga. CREANGĂ, P. 140. ◊ Loc. prep. De-a dreapta sau la dreapta. A stat la masă de-a dreapta gazdei. ▭ Pentru a nu răzleți feciorii de pe lîngă sine, mai dură încă două case alăture, una la dreapta și alta de-a stînga celei bătrînești. CREANGĂ, P. 3. ◊ Expr. A ține dreapta = a merge pe partea dreaptă a unui drum. 3. (În expr.) Extremă dreaptă v. extremă. ♦ (Substantivat, f. art.) Partea cea mai reacționară a unui parlament, a unui partid burghez. Deputații dreptei. ◊ Loc. adj. De dreapta = reacționar; fascist. ◊ Socialist de dreapta v. socialist. Social-democrat de dreapta v. social. – Variantă: (regional) dirept, -eaptă (BUDAI-DELEANU, Ț. 334) adj.

MAJĂ, măji, s. f. 1. (învechit și regional) Unitate de măsură pentru greutăți mari, egală, după regiuni, cu 100 de kg sau 100 de ocale. Pe fiecare car era încărcate cîte cincisprăzece măji de sare. SBIERA, P. 167. 2. Cîntar pentru greutăți mari. 3. Căruță de transportat pește. Aveai voloace și măji multe. DELAVRANCEA, O. II 263. 4. Legătură sau pachet de foi de tablă.

MĂSURĂ, măsuri, s. f. I. 1. Valoarea unei mărimi (a unei dimensiuni, a unei greutăți etc.), determinată în raport cu o unitate dată. Era un om... de măsura mea. DELAVRANCEA, O. II 64. Cîți voinici de-a mea măsură, Toți în Moldova trecură. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 304. ◊ Loc. adj. De (sau pe) o măsură = deopotrivă, egal, la fel. Ce vis e de-o măsură cu-naltul vis al meu? ALECSANDRI, P. III 387. ◊ Loc. adv. În mare măsură = în cea mai mare parte, în bună parte, mult. Loc. prep. După (sau pe, în) măsura... = în raport cu..., proporțional cu..., potrivit cu... Leningradul a fost croit pe măsura aceluia care l-a plănuit, pe măsura lui Petru I, și pe măsura imperiului său, pe măsura poporului rus. STANCU, U.R.S.S. 112. Alții... îmbodoliți în surtuce și jachete croite nu pe măsura lor, erau foarte stîngaci. NEGRUZZI, S. I 105. Sprinteneala la dobitoace scade sau sporește pe măsura vărtutei sau a slăbiciunii. CONACHI, P. 310. ◊ Loc. conj. Pe măsură ce = cu cît. ◊ Expr. A lua (cuiva) măsură = a măsura diferite dimensiuni în vederea confecționării unor haine, ghete etc. ♦ Operație prin care se măsoară ceva; măsurare. Instrument de măsură. 2. Cantitate determinată, întindere limitată, limită. Cît despre mine, știu atîta că pierd măsura timpului, de îndată ce rămîn pe voia slobodă a pornirilor mele. HOGAȘ, M. N. 63. ◊ Fig. (Atestat în forma de pl. măsure) Acel atelagiu... era mai elegant și covîrșind măsurele obiceiului. NEGRUZZI, S. I 37. ◊ Loc. adv. Peste măsură = mai mult decît trebuie, foarte mult, din cale-afară, exagerat, excesiv. Ne așteaptă în sufragerie masa, încărcată peste măsură. SAHIA, N. 56. O chema cu privirea, ridicînd pleoapele peste măsură. BART, E. 351. Laudele lor desigur m-ar mîhni peste măsură. EMINESCU, O. I 141. ◊ Expr. În măsura posibilului = în limita posibilului, pe cît posibil. 3. Unitate convențională cu care se măsoară o dimensiune, o cantitate, un volum etc. Pe tejghea stăteau, bine rînduite, măsurile, ulcelele și paharele. SADOVEANU, O. I 362. Sistem de măsuri și greutăți = sistem de unități de măsură, care servesc la determinarea dimensiunilor, a greutăților etc. În sistemul de măsuri și greutăți, cele mai cunoscute sînt metrul și kilogramul. ◊ Loc. adv. Cu aceeași măsură = deopotrivă, la fel. Ilenuța îi răspunde voioasă, cu aceeași măsură, fără să se supere. C. PETRESCU, A. 451. ◊ Fig. Lirismul, după unii, dă măsura frumuseții în orice gen literar. IBRĂILEANU, S. 137. Dac-am putea măsura Pe cît ni-e de plină măsura, Vedea-vei ce multă mi-e ura în ziua din urmă a ta! COȘBUC, P. I 155. 3. Diviziune metrică a unei piese muzicale, scrisă la începutul portativului. Briceag se oprește să-și acordeze vioara. Holbea și Găvan atunci își îndoiesc meșteșugul ca să păstreze măsura. REBREANU, I. 12. ◊ Bară de măsură = liniuță verticală pe portativ, divizînd toată durata piesei muzicale în unități metrice egale. ◊ Expr. A bate măsura = a executa cu. mîna sau cu piciorul mișcări egale și regulate care marchează diviziunile grupurilor de note aflate în fiecare unitate delimitată de barele respective. 5. Unitate metrică compusă dintr-un anumit număr de silabe accentuate și neaccentuate sau (în metrica antică) dintr-un anumit număr de silabe lungi și scurte, care determină ritmul unui vers. De mult mă lupt cătînd în vers măsura, Ce plină e ca toamna mierea-n faguri. EMINESCU, O. IV 356. II. Fig. 1. (Mai ales la pl.) Dispoziție, mijloc, procedeu întrebuințat pentru realizarea unui anumit scop. Măsurile de îmbunătățire a muncii organizatorice de partid trebuie să contribuie la creșterea forței partidului, la întărirea și mai mare a unității rîndurilor sale. REZ. HOT. I 167. Puse mîna pe megafon pentru o măsură repede și hotărîtă. BART, S. M. 92. ♦ Expr. A lua măsuri = a împlini o serie de lucrări sau a duce o acțiune în vederea realizării unui anumit scop. Se scoală mîine dis-de-dimineață, ca să ia măsuri. – Ce măsuri? – Măsuri, ca la un asemenea eveniment. Facem, cunoscut oamenilor, explicăm, sfătuim. SADOVEANU, M. C. 138. Profetiza, ca încheiere, că o pelagră literară Va bîntui cu siguranță, de n-or lua măsuri urgente Cei responsabili de-nflorirea recoltei noilor talente. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 9. Hei, hei! Cînd aud eu de popă și de Smărăndița popii, las muștele în pace și-mi iau alte gînduri, alte măsuri: încep a mă da și la scris. CREANGĂ, A. 7. 2. Valoare, putere. Ce mai vrei cu-a tale sfaturi, Dacă știi a lor măsură? EMINESCU, O. I 198. Noi citim luptele voastre, cum privim vechea armură Ce un uriaș odată în războaie a purtat; Greutatea ei ne-apasă, trece slaba-ne măsură, Ne-ndoim dac-așa oameni întru adevăr au stat. ALEXANDRESCU, P. 134. ◊ Expr. A fi în măsură = a fi în stare, indicat, a avea posibilitatea de a face ceva, de a reuși. Și cum e elevul dumitale, ești cel mai în măsură să-mi dai un sfat din vreme. C. PETRESCU, Î. II 168. A-și da măsura = a-și manifesta talentul, priceperea în realizări concrete. Acest mare și subțire artist nu și-a dat măsura în versuri. SADOVEANU, E. 60. În aceeași măsură = deopotrivă, egal, la fel. Arhitectura sovietică și, în aceeași măsură, tehnica construcției au avut a-și spune și aci cuvîntul lor. STANCU, U.R.S.S. 127. 3. Moderație, înfrînare, cumpătare, sobrietate, rezervă. La gură Să aibă lacăt și măsură. PANN, P. V. I 3. ◊ Loc. adj. și adv. Cu măsură = chibzuit, cum se cuvine, cumpătat, cu socoteală. Tînărul Herdelea se lăuda și se înălța, firește, dar cu măsură. REBREANU, R. I 178. Fără măsură = nechibzuit, din cale-afară, fără socoteală. Mă ceartă fără măsură. DEȘLIU, M. 40. Vorbește tare și cam fără măsură. DELAVRANCEA, O. II 293. – Pl. și: (învechit) măsure.

LITRĂ, litre, s. f. Măsură de capacitate de aproximativ un sfert de litru; cantitatea de lichid corespunzătoare acestei unități de măsură. Iaca, ți-am adus o litră de rachiu de cel bun, de la Iordan. SADOVEANU, B. 49. Bea una după alta, două litre de bragă. CARAGIALE, O. II 169. O litră de lapte dulce. TEODORESCU, P. P. 310. ♦ (Rar) Vas care are această capacitate. Reîncingîndu-și șorțurile verzi, ei clăteau ocalele și litrele coclite. MACEDONSKI, O. III 50. Istoria lui se poate asemăna cu istoria unui pahar care rabdă să-l umpli cu litra și pentru o picătură se supără și dă pe afară. CARAGIALE, O. I 327. ♦ Măsură de greutate echivalînd în trecut cu aproximativ 320 grame, iar azi cu un sfert de kilogram. Dacă natura m-a făcut ușor, pentru ce să mă îngreuie cît un grosoman ce trage poate opt sute de litre. NEGRUZZI, S. I 40. Cumpăr... maslinile cu litra. ȘEZ. III 160.

LIVRĂ, livre, s. f. 1. Unitate de măsură pentru greutăți, de aproximativ 1/2 kg (variind după epoci, țări și regiuni), care se întrebuința și la noi în trecut, îndeosebi pentru aprecierea cantității cerealelor și a produselor agricole. 2. Veche monedă franceză.

METROLOGIE s. f. Parte a fizicii care se ocupă cu stabilirea unităților de măsuri și greutăți și cu procedeele de măsurare a mărimilor fizice.

MILIGRAM, miligrame, s. n. Unitate subdivizionară de măsură a greutății, reprezentînd a mia parte dintr-un gram.

OCA, ocale, s. f. (Învechit și popular) 1. Unitate de măsură de greutate, cu valorile de 1260 de grame (în Transilvania), 1271 de grame (în Muntenia) și 1291 de grame (în Moldova); p. ext. cantitate de marfă, de obiecte etc. egală cu această unitate de măsură. Văzui apă mare și-mi năluciră subt undă crapi de zece ocale. SADOVEANU, P. M. 310. Du-te acum degrabă... în tîrg, și-mi cumpără o oca de zaharicale. ALECSANDRI, T. I 35. 2. Unitate de măsură de capacitate, cu valorile de 1288 de mililitri (în Moldova și Transilvania) și 1520 de mililitri (în Muntenia); p. ext. conținutul acestei unități de măsură; vasul cu care se măsoară. E o corabie austriacă ce are șase sute de ocale praf de pușcă de vînzare. CAMIL PETRESCU, O. II 552. Reîncingîndu-și șorțurile verzi, ei clăteau ocalele și litrele coclite. MACEDONSKI, O. III 50. ◊ Expr. Oca mică = măsură falsă, mai mică decît cea legală. A prinde (pe cineva) cu ocaua mică = a prinde (pe cineva) cu o minciună, cu o pungășie; a prinde asupra faptului. De te-oi prinde cu oca mică, greu are să-ți cadă. CREANGĂ, P. 206. I-am prins... cu oca mică, la picioarele fetelor în genunchi. ALECSANDRI, T.150. – Pl. și:(învechit și regional) oca. - Variantă: (învechit și regional) ocă (NEGRUZZI, S. I 250), pl. oca (SADOVEANU, O. VII 156, TEODORESCU, P. P. 341) și oci (SADOVEANU, O. I 67, ȘEZ. VII 37), s. f.

PFUND, pfunzi, s. m., și (2) pfunduri, s. n. 1. Veche monedă germană. 2 Măsură de greutate cîntărind 0,435 kg folosită odinioară în Germania și la noi, iar azi numai în sistemul de unități britanic și american. Acest turn îi vărsat în bronz. El are 61 palme domnești sau picioare de nălțime, afară de statuie... 80 1/₂ pfunduri. KOGĂLNICEANU, S. 82. 3. Unitate de măsură a masei, egală cu 0,5 kg. – Variante: fund, pund s. m.

UNCIE, uncii, s. f. Veche unitate de măsură pentru greutăți egală cu aproximativ 35 de grame și folosită mai ales în farmacie. – Pronunțat: -ci-e.

ZECIMAL, -Ă, zecimali, -e, adj. (Mat.) Care se bazează pe rapoarte ale numărului zece și ale puterilor lui; decimal. Număr zecimal = număr a cărui parte fracționară este exprimată printr-o fracție zecimală. Fracție zecimală = fracție al cărei numitor este egal cu o putere întreagă și pozitivă a numărului zece. Logaritm zecimal = logaritmul unui număr în sistemul cu baza zece. Sistem zecimal = sistem de unități de măsură în care multiplii și submultiplii unităților principale au valori egale cu puteri întregi, pozitive sau negative, ale numărului zece. Cărți care ni se dedeau și nouă, elevilor, la premii... sistemul zecimal, teze de licență ale unor funcționari. SADOVEANU, E. 46. Balanță zecimală sau cîntar zecimal = balanță cu brațe inegale, care permite echilibrarea greutăților de măsurat cu greutăți etalonate de zece ori mai mici. Clasificare zecimală = sistem de clasificare a cărților în biblioteci după conținut, folosind pentru notare cifre și avînd la bază împărțirea cunoștințelor omenești în zece clase, fiecare clasă împărțindu-se în zece diviziuni, iar acestea, la rîndul lor, în zece subdiviziuni etc.

majă, măji, s.f. – (reg.) Unitate de măsură pentru greutăți echivalentă cu 100 kg. (Atestat 1413). – Din magh. mázsa „chintal” (Șăineanu, Scriban; Cihac, Tiktin, Galdi, cf. DER; DLRM, DEX, MDA).

mierță, mierțe, (dial. mnerță), s.f. – (reg.) Unitate de măsură pentru cereale: „O mnerță are 8 căni, iar o cană 3 l” (Budești); „O mnerță are 25 kg” (Rozavlea, Ieud, Dragomirești, Moisei); „Mnerța e tot atât de mare ca feldera; tare feldera, tare mnerța, adică 22-23 l” (ALRRM, 1971: 419). – Din sl. mjerica (< měra „măsură” < mǐeriti „a măsura”) (Șăineanu, Scriban; Cihac, Berneker, Iordan, Conev. cf. DER); cf. magh. mercze, germ. Meterzentner „unitate de măsură pentru greutate”, germ. Zentner „chintal” (Țurcanu).

SUBMULTIPLU, submultipli, s. m. 1. Număr, mărime care se cuprinde de un număr exact de ori în alt număr, mai mare. Cinci este submultiplul lui douăzeci. 2. (În sistemul de măsuri și greutăți) Fiecare din subdiviziunile unităților etalon. Submultiplii metrului.

GREUTATE. Subst. Greutate, greime (înv.), pondere (livr.). Ponderabilitate. Centru de greutate. Greutate specifică, ponderitate (rar). Greutate atomică, greutate moleculară, pondere atomică. Greutate brută, greutate netă. Dara, tară. Greutate, povară, sarcină, încărcătură, încărcare; balast, lest; greutăți, halteră. Contragreutate. Îngreuiere, îngreunare, împovărare, încărcat. Cîntărire, cîntar, cîntăreală (rar), cîntărit. Cîntar, balanță, cumpănă, terezie; balanță romană; balanță analitică (de precizie); balanță zecimală (cu basculă), basculă; basculă de locomotivă. Măsuri de greutate: miligram; centigram; decigram; gram; decagram; hectogram; kilogram, kilo; chintal; tonă; vagon; megatonă. Gramaj; tonaj. Adj. Greu; ponderal (rar); ponderabil. Greu, încărcat, îngreuiat, îngreunat, împovărat. Vb. A fi greu, a avea (o) greutate (mare), a trage (mult, greu) la cîntar. A cîntări, a cîntări în mînă (în mîini), a cîntâri din ochi, a cumpăni. A (se) îngreuia, a (se) îngreuna, a (se) împovăra, a încărca. V. măsurare.

SÉVRES [sé:vr], oraș în Franța (Île-de France), situat pe stg. fl. Sena, în conurbația pariziană; 22,5 mii loc. (1999). Celebră manufactură de porțelanuri (1756). Ind. electronică și electrotehnică, constr. de utilaj nuclear. materiale izolante. Muzeu național de ceramică (1823). Școală Națională Superioară de Ceramică (1932). Sediul Biroului Internațional de Măsuri și Greutăți. – Tratatul de pace de la ~, unul dintre tratatele de pace ale sistemului Versailles, între Antantă și Turcia (10 aug. 1920). Prevederile privind posesiunile turcești din Europa au fost modificate, în urma Războiului greco-turc (1919-1922), la Conferința de la Lausanne (1923).

camănă sf [At: (a. 1470) DA / V: ~mână, ~mâne, ~menă, cămină / Pl: ~ne / E: vsl камень] 1 (Înv) Unitate de măsură a greutății egală, în general, cu 20 kg, având, însă, diferite valori în funcție de regiune și perioadă. 2 (Înv) Greutate egală cu o camănă (1). 3 (Îrg) Impozit în natură către domnie, la început pe bulgării de sare și de ceară, apoi pe pivnițe, cârciumi și orice fel de prăvălii, inclusiv ateliere. 4 (Reg) Odgon care se află în partea inferioară a năvoadelor sau a altor unelte de pescuit și de care se pot prinde greutăți de plumb.

carat sn [At: CLIMESCU, A. 259 / V: ~ă sf / Pl: ~e / E: fr carat] 1 Indice pentru conținutul relativ în aur al aliajelor acestuia, egal cu a 24 parte din masa totală. 2 Unitate de măsură a greutății pietrelor prețioase, egală cu 0,2 g^[1]. 3 (Îe) (A fi de) optsprezece ~e (A fi) pur, curat. 4 Fiecare dintre cele 24 de cote în care era divizată proprietatea unei nave, începând cu dreptul roman. 5 Cotă de participare la o societate comercială. modificată

denier sm [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 47 / Pl: ~i / E: fr denier] Unitate de măsură pentru greutatea liniară a fibrelor de mătase (naturală, vegetală sau sintetică) cu ajutorul căreia se apreciază finețea acestora.

chindinar sn [At: MOXA / E: ngr ϰεντιηνάριον cf cântar] (Înv) Măsură de greutate de 150 de litre.

chintic sm [At: LB / E: mg köntig] (Trs; înv) Măsură de greutate corespunzând unei drahme.

drahmă sf [At: CORESI, TETR. 39 / V: (înv) drahm sn, dram (Pl: ~i sm, ~uri sn) / Pl: ~me, (înv; rar) ~mii / E: fr drachme, ngr δραχμί] 1 (În Grecia antică) Monedă de argint, care a circulat și în Dobrogea și în sudul Moldovei, a cărei valoare și greutate varia de la oraș la oraș. 2 Unitate monetară în Grecia modernă. 3 Veche unitate de măsură pentru greutăți (cu valori variabile). corectat(ă)

dram¹ [At: (a. 1630) IORGA, D. B. I, 23 / V: (îrg) dream sn / Pl: ~uri, (îvr) ~e sn, ~e sf / E: ngr δράмι] 1 sn Veche unitate de măsură a greutății egală, în Muntenia, cu 3,18 grame și, în Moldova, cu 3,23 grame. 2 sn (Înv; îe) Drept la ~uri Bine măsurat. 3 sn Veche unitate de măsură a capacității, egală, în Muntenia, cu 3,23 cm³, iar în Moldova cu 3,80 cm³. 4 sn (Îrg) Măsură a suprafeței (la munți). 5 sn (Pop) Gram. 6 sn (Fam; adesea fig) Strop. 7 sn (În construcții negative) Nimic. 8 sn (Reg; îe) A avea două ~uri sub căciulă A fi chibzuit. 9 sn (Îrg; îel; îf dream) Să-l pui la dreamuri Se spune despre un lucru (extrem) de scump. 10 sf (Reg) Glonț. 11 sf (Reg) Alică (1). 12 sn (Pfm; fig) Bucățică (2).

grivnă sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ne / E: vsl гривна] (Înv) 1 Brățară purtată de femei. 2 Unitate de măsură a greutății, egală cu 0,5 kg sau 0,25 kg Si: pfund. 3 Monedă introdusă la noi în sec. XV din Polonia.

hectogram sn [At: DA ms / S și (abr): hg / Pl: ~e / E: fr hectogramme] Unitate de măsură pentru greutate, egală cu 100 de grame.

kilogram sn [At: DN³ / V: chilo, chi~ / S și: (abr) kg / Pl: ~me / E: fr kilogramme] 1 Unitate de măsură pentru masă în sistemul metric. 2 (Ccr) Unitate de măsură pentru greutate, egală cu o mie de grame Si: kil. 3 (Fiz; îc) ~-forță Unitate de măsură a forței, cu valoarea egală cu greutatea prototipului internațional de masă, măsurată în vid, la accelerația gravitațională normală. 4 Etalon metalic egal cu un kilogram. 5 (Imp) Litru.

lătunoaie sfi [At: LM / P: ~noa-ie / V: (reg) ~troaie, (reg) lătunoi sn; (reg) ~uro~, (reg) lăturoi sn; (reg) lut~ / E: latură + -oaie] 1-2 (Reg) (Gaură sau) răritură care se face în pânză în timpul țesutului manual prin ruperea unor fire din urzeală. 3 (Îvp; fig) Lacună. 4 (Reg) Scândură de calitate inferioară, plană pe o parte și convexă pe cealaltă, tăiată de la marginea unui buștean Si: lăturaș (22). 5 (Reg) Margine. 6 (Reg) Om leneș și greoi. 7 (Reg) Scândură groasă sau lată care se folosește ca un fel de laviță la stână. 8-9 (Reg) Obiect lat. 10 Ființă grasă. 11-12 (Reg) Obiect sau ființă care ocupă o poziție laterală. 13 (Reg) Margine la o luntre. 14 (Reg) Sarcină de lemne, fân, brânză etc. care se încarcă pe o latură a samarului. 15 (Reg) Aripă la lesă. 16 (Înv) Proptea la casă. 17-18 (Reg) Inflamație a amigdalelor sau a ganglionilor limfatici din regiunea cervicală. 19 (Reg) Mormoloc. 20 (Reg) Specie de insectă care trăiește în fundul apelor (Gumarus Pulex) 21 (Reg) Pilă lată de fierărie, folosită la diferite lucrări de ajustaj. 22 (Reg; îf lătunoi) Fâșie îngustă și lungă de pământ. 23 (Înv) Parte a acoperișului nedefinită mai îndeaproape. 24 (Înv) Măsură de greutate pentru pește. 25 (Reg) Plasă de prins peștele.

libră¹ sf [At: MARIAN, NU. 640 / Pl: ~re / E: lat libra] 1 (Înv; Trs; Ban) Monedă austriacă de argint care valora 10 sau 20 de creițari și care a circulat în Țările Române. 2 (Pex) Liră. 3 (Iuz; îs) ~ sterlină Liră sterlină. 4 (Înv) Unitate de măsură a greutății egală cu circa 0,5 kg Si: (Îvp) livră, pfund. 5 (Îvr) A șaptea zodie a anului Si: balanță. 6 (Zlg; Trs) Nagâț (Vanellus vanellus). 7 (Fig) Fată. 8 (Dep) Femeie de moravuri ușoare.

litră³ sf [At: (a. 1642) GCR I, 101/4 / V: (reg) lităr sn, litără / Pl: ~e / E: ngr λίτρα] 1-2 (Pop) Măsură (de capacitate sau) de greutate egală cu un sfert (de litru sau) de kilogram. 3 (Udp „de”) Volum de lichid corespunzător unei litre (1). 4 Veche măsură de greutate a cărei mărime a variat după regiuni și după epoci între 250 și 322 de grame, echivalentă astăzi cu 250 de grame. 5 (Udp „de”) Cantitate cu masa corespunzătoare unei litre (3). 6-7 (Conținut al unui) recipient cu capacitatea de o litră (1), utilizat pentra a măsura lichide, alimente fluide sau semifluide etc. 8 (Reg; îe) A vorbi din ~ A vorbi asemenea unui om beat. 9 (Reg) Măsură cu care se ia vama la moară. 10 (Reg; pan) Sticlă de lampă. 11 (Reg) Măsură pentru cereale al cărei volum este de aproximativ 20 de litri. 12 (Reg; pan) Fiecare dintre cele cinci părți ale păpușii de bumbac. 13 (Reg; pex) Măsură pentru suprafețe agrare egală cu un sfert de pogon. 14 (Reg; pex) Bucată de teren agricol cu această suprafață.

livră sf [At: (a. 1815) ap. STAMATI, D. / V: (înv) libră / Pl: ~re / E: fr livre]
1 (Înv) Veche unitate monetară, utilizată în special în Franța și în țările anglo-saxone Si: liră. 2 (Înv; îs) ~ sterlină Liră sterlină. 3 Unitate de măsură pentru greutăți de aproximativ 0,5 kg, folosită în special în țările anglo-saxone. 4 (Înv) Măsură de capacitate, utilizată în special pentru cereale.

maldac sn [At: (a. 1820) BUL. COM. IST. IV, 147 / V: măl~, mărd~ / Pl:~ace / E: ns cf ngr μανδάϰης „legătură de răchită”] 1 (Mol) Măsură de greutate folosită în special pentru lemne sau fân, echivalând aproximativ cu o jumătate sau o treime de car. 2 (Pex) Cantitate, sarcină de lemne sau de fân de un maldac (1). 3-4 Căpiță sau mănunchi de fân.

marcă³ sf [At: ȘINCAI, HR. I, 253/19 / V: (nob) marc s / Pl: mărci, (înv) ~rce / E: ger Mark „monedă”] 1 Veche măsură de greutate monetară a cărei valoare a variat după țări. 2 Veche unitate monetară în Germania, Finlanda și în alte țări.

lot¹ [At: (a. 1645) IORGA, B. R. 93 / V: (înv) lod, lut / Pl: ~uri, (10, 11, 12) loți / E: fr lot, ger Lot] 1 sn Fiecare dintre porțiunile în care a fost împărțit un teren sau o pădure Si: parcelă. 2 sn Grup de obiecte sau de ființe cu trăsături comune. 3-4 sn (Pex) Grup de sportivi selecționați în vederea formării unei echipe sau care alcătuiesc deja o echipă. 5 sn (Pex) Grup de produse identice sau asemănătoare, fabricate simultan sau succesiv. 6 sn (Pex) Grup de produse identice sau asemănătoare expediate sau sosite în același timp. 7 sn (Pex) Grup de scrieri aparținând aceluiași gen, aceleiași specii literare sau aceluiași autor, de comentarii, de traduceri etc. 8 sn (Iuz) Loz (1). 9 sn (Iuz) Câștig obținut de un loz (1). 10 sn (Iuz; fig) Destin. 11 sm (Înv) Unitate de măsură pentru greutăți, de circa 18 grame. 12 sm (Înv; îf lod) Unitate de măsură a volumului unui recipient având 42 de picioare cubice. 13 sm (Reg; lpl) Greutăți pentru cântărit marfa.

mină³ sf [At: ROM. LIT. 83, 2/32 / Pl: ~ne / E: fr mine, lat mina] 1 Veche monedă grecească de aur sau de argint egală cu 100 drahme. 2 Măsură de greutate a vechilor greci.

miriagram sn [At: CLIMESCU, A. 209 / P: ~ri-a~ / Pl: ~e / E: fr myriagramme] (Rar) Unitate de măsură pentru greutăți, egală cu 10 000 de grame.

pfund sm [At: (a. 1667) IORGA, S. D. IV, 60 / V: (reg) font, funt, (înv) pfug sn, pont, pund (îvp) punt / Pl: ~nzi și (rar, sn) ~uri / E: ger Pfund] 1 (Îvp) Unitate de măsură a greutății egală cu circa 0,5 kg sau (reg) cu 0,25 kg Si: (rar) livră. 2 (Reg) Greutate la ceasurile fără arc. 3 Veche unitate monetară germană. 4 (Înv) ~ sterling Liră sterlină.

talant¹ sm [At: CORESI, EV. 314 / V: (înv) ~nd, ~lent / Pl: ~nți, (înv) ~e sn / E: slv талантъ, gr τάλαντος, ger Talent, fr talent] 1 Monedă de aur sau de argint, cu valoare variabilă, folosită în Grecia antică. 2 Unitate de măsură a greutății, cu valoare variabilă, folosită în Grecia antică. 3 (Înv; fig) Înzestrare spirituală. 4 (Reg) Taină (1). 5 (Reg; pex) Învățătură.

tar sn [At: PSALT. HUR, l^v/9 / Pl: ~uri, ~e / E: mg tár] 1 (Îrg) Greutate dusă de un om sau de un animal Si: povară, sarcină. 2 (Reg; îe) A purcede în ~ A rămâne gravidă. 3 (Mol; rar) Copil obraznic. 4 Veche unitate de măsură pentru greutăți, egală cu 125 de ocale. 5 (Trs) Unitate de măsură de capacitate, egală cu două bărbânțe (1). 6 (Reg) Plută alcătuită din patru table¹ (41).

tenchi² [At: (a. 1749) GCR II, 45/3 / V: (înv) țe~ / Pl: ~uri sn / E: tc tenk] 1 sn (Tcî) Măsură de greutate egală cu a patra parte dintr-un dram¹ (1). 2 sm (Reg)Monedă măruntă cu valoare mică. 3 sm (Reg; pex) Lucru de nimic Si: (reg) bagatelă. 4 av (Reg) Deloc.

povară sf [At: CUV. D. BĂTR. I, 297 / V: (îrg) pohoară, ~voară, (înv) poghoară, (reg) pogoară, ~veară / Pl: ~veri, (îrg) ~vări / E: cf slv подъвора „targă”] 1 Obiect, ființă sau grup de obiecte ori de ființe având o greutate mare și fiind transportate cu un animal de tracțiune, cu un mijoc de transport, pe spinarea omului etc. 2 Greutate pe care o reprezintă aceste obiecte sau ființe. 3 (Pgn) Greutate pe care o are cineva de cărat Si: încărcătură, sarcină. 4 (D. animale; îla) De ~ Care este folosit pentru cărat greutăți mari. 5 (Înv; d. vehicule; îal) Destinat transportului de mărfuri. 6 (Fig) Suferință fizică sau morală Si: apăsare, chin, trudă, zbucium. 7 (Îe) A-și duce ~ra A fi obligat să îndure greutățile vieții de fiecare zi. 8 (Reg; îlv) A-și face ~ A se sătura. 9 (Trs; spc) Greutate la cumpăna fântânii. 10 (Reg) Greutate pe care o simte femeia aflată într-o stare înaintată de graviditate. 11 (Reg) Durere fizică internă manifestată ca o senzație de greutate, de apăsare. 12 (Fig) Lucru, stare, situație etc. care constituie o apăsare, o greutate materială sau morală pentru cineva. 13 (Fig) Obligație, datorie care îngreunează situația cuiva. 14 (Spc) Muncă fizică grea, istovitoare pe care o face cineva. 15 (Spc) Serviciu greu, care impune multe eforturi. 16 (Fig) Sarcină, misiune grea. 17 (Înv) Unitate de măsură pentru greutăți care varia între 100 și 125 de ocale folosită la cântărirea mărfurilor. 18 (Reg; îe) A tăia ~ra A tăia trunchiul de copac după o anumită măsură, atât cât poate fi cărat de boi. 19 (Înv) Sumă de 1000 sau, probabil, greșit, de 10.000 de galbeni. 20 (Olt) Măciniș. 21 (Pes; Olt; determinat prin „de sus” sau „de jos”) Sfoară subțire trecută prin ochiurile de la extremitatea osiei Si: (reg) obor². 22 (Îs) ~ra sacului Sfoară groasă care ține întinse marginile sacului de la sacoviște și care leagă colțurile acesteia de vârfurile crucii. 23 (Reg; îf povoară) Bucată de ață sau de frânghie.

toacă [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 14^v/25 / V: (reg) tio~ / G-D: ~acei, (reg) ~i, ~acii, ~achii, tocii / Pl: ~ace, (reg) toci / E: pvb toca¹] 1 sf Placă de lemn sau de metal, pe care se bate ritmic cu unul sau cu două ciocănele, pentru a vesti începerea serviciului divin sau pentru a marca anumite momente ale acestuia la biserici și mănăstiri. 2 sf (Pex) Sunet produs prin lovirea toacei (1) Si: (reg) tocălie. 3 sf (Reg; în credințele populare; îs) ~ca în (sau din) cer Toaca (1) pe care Dumnezeu o bate în cer și după care cocoșii își potrivesc cântecul. 4 a (Reg) Pustiu. 5 av (Reg; ca determinant al unui adjectiv) Extrem de... 6 sf (Reg; îs) ~ la gușă Jujeu. 7 sf (Pfm; îe) A bate ~ca A se lăuda. 8 sf (Pfm; îe) A bate ~ca la urechile surdului A vorbi cuiva degeaba. 9 sf (Reg; îe) A(-și) face urechea ~ A se preface că nu aude sau că nu înțelege. 10 sf (Reg; îe) A ști și ~ca în (sau din) cer A ști multe lucruri. 11 sf (Reg; dep; îae) A face pe înțeleptul. 12 sf (Pfm; îe) A-i merge (cuiva) gura ca toaca A vorbi mult și fără rost. 13 sf (Pfm; îe) A fi ~ sau a fi uscat (ca o) ~ (ori ca toaca) A fi foarte slab. 14 sf (Reg; îe) A da cu ~ca (peste cineva) A surprinde (pe cineva) asupra unui fapt. 15 sf (Olt; îe) A-și da în ~ A face aluzie la... 16 sf (Mun; îe) A bate ~ca pe vătrai A sta degeaba. 17 sf (Mun; îae) A o duce greu (din cauza sărăciei). 18 sf (Reg; îe) A rămâne (cineva) ~ A pierde toată averea Si: a sărăci. 19 sf (Reg; îe) A lăsa ~ (pe cineva) A toca (cuiva) averea Si: a sărăci. 20 sf (Pfm; euf; îc) Ucigă-l-~ca Drac (1). 21 sf (Pfm; în imprecații; îe) Ucigă-l (sau bată-l) ~ca! Lua-l-ar dracul! 22 sf Bucată de metal sau de lemn, în care se bate pentru a da anumite semnale pe șantiere, în ateliere, la stână etc. 23-24 sf (De obicei precedat de pp) Timp al zilei după răsăritul soarelui (sau înainte de apus), când se bate toaca (1) de utrenie (sau de vecernie). 25 sf (Reg; îe) A fi soarele la (sau pe la) ~ Se spune când soarele se află aproape de apus. 26 sf (Reg; pan) Clopot care se atârnă la gâtul vitelor sau al oilor. 27 sf (Reg; pan) Cântar rudimentar folosit de ciobani. 28 sf (Reg) Măsură de greutate, valorând peste 5 kg. 29 sf (Reg) Arie de treierat. 30 sf (Ast; reg; art.) Constelația Pegas.

pud sn [At: AR (1829), 236¹/12 / Pl: ~uri / E: rs пуд] Unitate rusească de măsură pentru greutăți egală cu 16,38 kg.

uncie sf [At: ECONOMIA, 95/5 / P: ~ci-e, (rar) ~cie / V: (înv) unție (Pl și: unție), unță (Pl: ~țe, ~ți), unchie / Pl: ~ii / E: lat uncia, ger Unze] 1 Veche unitate de măsură pentru greutăți (folosită și astăzi în Anglia) care a variat între 28 și 35 grame Si: (înv) unghie². 2 (Îs) ~ comercială Unitate de măsură egală cu 28,34953 g. 3 (Îs) ~ monetară Unitate de măsură pentru metale prețioase egală cu 31,103479 g. 4 (Înv) A douăsprezecea parte din ceva. 5 (Fig) Cantitate foarte mică.

zecimal, ~ă [At: DESEN ARH. 8/8 / V: (îvr) zecem~ / Pl: ~i, ~e / E: decimal (refăcut după zece)] (Mat) 1 a Care se bazează pe raporturi ale numărului zece și ale puterilor lui Si: (rar) decimal (1). 2 a (Îs) Număr ~ Număr a cărui parte fracționară este exprimată printr-o fracție zecimală (1). 3 a (Îs) Fracție (sau, înv, frângere) ~ă Fracție al cărei numitor este egal cu o putere întreagă și pozitivă a numărului zece (1). 4 a (Îs) Logaritm ~ Logaritm al unui număr în sistemul cu baza zece. 5 a (Îs) Sistem ~ Sistem de numerație cu baza zece. 6 a (Îas) Sistem de unități de măsură în care multiplii și submultiplii unităților principale au valori egale cu puteri întregi, pozitive sau negative, ale numărului zece. 7 a (Îs) Balanță ~ă (sau cântar ~) Balanță cu brațe inegale care permite echilibrarea greutăților de măsură cu greutăți etalonate de zece ori mai mici. 8 a (Îs) Clasificare ~ă Sistem de clasificare a cărților în biblioteci după conținut, folosind pentru notare cifre de la 0 la 9 și având la bază împărțirea cunoștințele umane în zece clase principale, fiecare dintre acestea fiind divizată în alte zece clase etc. 9 sf Fiecare dintre cifrele scrise la dreapta virgulei unui număr zecimal. 10 sf (Rar) Cantitate infimă, neînsemnată.

zolot sm [At: AR (1832), 941/10 / Pl: ~oți / E: zolotnic] (Îvr) Unitate rusească de măsurare a greutății egală cu 426 gr Si: zolotnic (1).

veacă sf [At: LB / V: vecă / Pl: veci, vece / E: vsl вѣко „pleoapă” (Cf slovenul veka „capac, pleoapă”)] 1 (Reg) Perete circular de lemn (sau de metal) al sitei sau al circului. 2 (Reg; pex) Sită. 3 (Trs; Mun) Cerc sau formă de lemn ori de metal care se folosește ca tipar pentru caș. 4 (Reg) Unealtă folosită de ciobani la mestecarea zerului sau a laptelui pus la fiert, ca să nu se prindă. 5 (Trs) Cerc de lemn sau de fier așezat în jurul pietrelor morii sau ale râșniței pentru a împiedica risipirea făinii. 6 (Trs) Cutie cilindrică în care sunt așezate pietrele morii. 7 (Reg) Betelie la cioareci. 8 (Trs; Ban) Bor² (la pălărie). 9 (Reg) Oală mare de lut. 10 (Reg) Măsură de greutate pentru unele produse agricole, a cărei mărime este de aproximativ 1,75 kg.

sarcină sf [At: BIBLIA (1688), 55²/14 / V: (înv) ~rcenă, (reg) sac~, salc~ / Pl: ~ni, (îvp) ~ne / E: ml sarcina] 1 Obiect, ființă sau grup de obiecte ori de ființe având o anumită greutate (mare) și fiind transportate cu un animal de tracțiune, cu un mijloc de transport, pe spinarea omului etc. 2 Greutate pe care o reprezintă sarcina (1) Si: povară, încărcătură. 3 (Înv) Presiune. 4 (Spc) (Udp „de”) Legătură sau grămadă (delimitată) (de lemne, de fân, de paie etc.) care poate fi dusă în spinare sau cu brațele. 5 (Înv) Măsură de greutate sau de volum folosită pentru lemne de foc, echivalând probabil cu cantitatea care poate fi dusă cu spinarea. 6 Obligație materială (în bani, în produse, în muncă etc.) față de o autoritate. 7 Ceea ce i se impune cuiva sau își impune cineva să facă într-o anumită situație sau într-un anumit scop Si: îndatorire, misiune, obligație. 8 Activitate de o importanță deosebită pe care trebuie s-o înfăptuiască cineva Si: misiune. 9 Responsabilitate materială sau morală. 10 (Îlav) În ~ În seamă. 11 (Îal) Împotrivă. 12 (Îlpp; adesea în construcție cu verbe ca „a rămâne”, „a sta”, „a cădea”, „a reveni”, „a pune” etc.) În (sau înv, pe) ~na... În atribuția... 13 (Îal) În legătură cu... 14 (Îal) Pe seama... 15 (Îal) Asupra. 16 (Îal) Împotriva. 17 (De obicei articulat; udp „de”) Activitate pe care o prestează cineva în mod regulat și organizat, într-o întreprindere, instituție etc. Si: slujbă (1). 18 (Rar) Facultate (psihică). 19 Stare a femeii gravide din momentul fecundării până la expulzarea fătului. 20 Perioadă când o femeie este gravidă Si: graviditate (1). 21 Mărime fizică ce produce o stare de solicitare mecanică într-un corp solid deformabil sau într-un sistem fizic ori tehnic. 22 Solicitare mecanică produsă de o sarcină (21). 23 Putere debitată de un sistem generator, transmițător sau transformator de energie. 24 (D. sisteme fizice ori tehnice producătoare de energie; îe) A pune în ~ A pune în funcțiune. 25 (Șîs ~ electrică) Mărime fizică ce caracterizează starea de încărcare electrică a unui corp. 26 Mărime scalară care caracterizează proprietatea unui corp de a crea în jurul său un câmp electric sau de a fi acționat atunci când se află în câmpul electric al altui corp. 27 (Cantitate de) electricitate. 28 (Îs) ~ magnetică Mărime fizică ce caracterizează starea de magnetism a unui corp Si: masă magnetică.

saum s [At: MĂS. GR. 98/20 / Pl: ? / E: ger Saum] (Înv) Măsură de greutate egală cu aproximativ 137 Kg.

scrupul sn [At: EPISCUPESCU, PRACTICA, 467/11 / V: (rar) ~pel, (înv) ~pol (Pl: scrupoli) sm / Pl: ~e și (înv) ~uri / E: fr scrupule] 1 (Înv) Unitate de măsură pentru greutatea egală cu a treia parte dintr-un dram. 2 Sentiment foarte dezvoltat al cinstei, al moralei, al corectitudinii, al datoriei, manifestat în acțiunile, în munca, în realizările cuiva. 3 Neliniște de care este cuprins cineva cu privire la corectitudinea, moralitatea unui lucru, a unei acțiuni etc. 4 (Îla) Fără (nici un) sau lipsit de ~ (sau ~e) (Care acționează, se comportă) fără a ține seamă de nici un considerent moral în atingerea scopului propus. 5 (Îe) A-și face ~e A se frământa în legătură cu moralitatea, cu legitimitatea sau spontaneitatea unei decizii, a unei acțiuni etc.

solotnic sm [At: MĂS. GR. 140/32 / Pl: ~ici / E: rs золотник] Veche unitate de măsură a greutății pentru aur și argint, care a variat, în timp, între 4,19 și 4,25 grame.

barimetríe s.f. (zool.) Determinare aproximativă a greutății animalelor vii prin calcularea dimensiunilor corpului și organelor lor. • g.-d. -iei. /<fr. barymétrie; cf. gr. βαρι „greutate”, μετριε „măsură”,

barométru s.n. (fiz.) Instrument pentru măsurarea presiunii atmosferice. • pl. -e. /<fr. baromètre; cf. gr. βαρο „greutate”, μασθρα „măsură”.

sfert sn [At: NECULCE, L. 155 / V: (îrg) șf~, cif~, (înv) ciuve~, cive~, știf~, șve~ / Pl: ~uri / E: vsl чєтврътъ] 1 (De obicei udp „de”, „din” care specifică întregul) A patra parte dintr-un întreg, dintr-o unitate (de măsură), dintr-o cantitate Si: pătrime, (îvp) pătrar, fârtai, (frî) cuart, (reg) sfârtai (1), sfârtar (1) , pătriță. 2 (Mpl) Fiecare din cele patru părți egale în care se poate împărți un întreg Si: pătrime, (îvp) pătrar, fârtai, (frî) cuart, (reg) sfârtai (2), sfârtar (2), pătriță. 3 (Îvr; îs) ~ de cerc Sextant. 4 (Spt; îs) ~uri de finală Fază de joc, în cadrul unei competiții sportive, organizată pe echipe, care are loc înaintea semifinalelor. 5 (Ast; înv; îs) ~ de lună (sau ~ul lunii) Pătrar (de lună). 6 (Muz; înv; îs) (Tactul) trei ~uri Măsura de trei pătrimi. 7 (D. haine sau d. mâneci; îla) Trei ~uri Care are o lungime intermediară între lungimea cea mai scurtă și cea mai lungă. 8-9 (Îlav) Pe (un) ~ (Cam) cât a patra parte dintr-un întreg, dintr-o unitate (de măsură), dintr-o cantitate. 10-11 (Pex; îal) În cantitate (foarte) mică. 12 (Îlav) Din trei ~uri Dintr-o sau într-o poziție (a capului sau a corpului) intermediară între poziția din față și cea din profil. 13-14 (Îlav) Pe trei ~uri (Cam) cât trei părți din cele patru părți egale dintr-un întreg, dintr-o unitate (de măsură), dintr-o cantitate. 15-16 (Pex; îal) În cantitate sau în măsură (foarte) mare. 17 (Pex; îal) Aproape în întregime. 18 (Rar; îlav) Pe ~ de ~ Într-o cantitate extrem de mică. 19 (Îlav) Din ~ în ~ de oră (sau din ~ de oră în ~ de oră) La intervale regulate de 15 minute. 20 (Pex; îal) Foarte des. 21-22 (Spc) Unitate de măsură de greutate (sau de capacitate) egală cu un sfert (1) de kilogram (sau de litru) Si: litră. 23-24 Cantitate măsurată cu sfertul (21-22) Si: litră. 25 Sticlă (de băutură) de un sfert de litru. 26 Conținut al unui sfert (25) Si: litră. 27 (Reg) A patra parte a unei zile de muncă la țară. 28 (Înv) Trimestru financiar. 29 (Pex) Dare în bani care reprezintă a patra parte din bir și care era plătită de patru ori pe an. 30 (Pex) Plata sfertului (29).