A FLUORIZA ~ez tranz. 1) (materiale) A impregna cu fluor (pentru a face impermeabil). 2) (apă potabilă) A trata cu fluor (pentru a preveni cariile dentare). [Sil. flu-o-] /<fr. fluoriser

celofan sn [At: MACAROVICI, CH. 564 / Pl: ~uri / E: fr cellophane] Produs chimic obținut din soluție de viscoză sub formă de filme și de foi subțiri transparente, impermeabile, insolubile în apă și în alcool, folosit la ambalaje.

*scafándru m. (fr. scaphandre, it. scafandro, îmbrăcăminte de scafandru, d. vgr. skaphe, albie, luntre, și aner, andros, bărbat. Omu în îmbrăcămintea de cufundător se numește pe fr. scaphandrier, și it. palómbaro). Om care se scufundă în apă într’o îmbrăcăminte impermeabilă. – Parte care acopere capu omuluĭ îmbrăcat așa se compune dintr’un coĭf perfect închis, cu ochĭurĭ de cristal și cu țeavă care aduce aer curat trimes de afară cu pompa. Inventatoriĭ acestuĭ aparat sînt Francejiĭ Denayrousse, locotenent de marină, și Rouquayrol, inginer. Astăzĭ, cu acest aparat, se poate ajunge pînă la 300 m supt apă.

FLUORIZA vb. I. tr. 1. A impregna cu fluor un obiect pentru a-l face impermeabil. 2. A trata cu fluor apa de băut în scopul combaterii cariilor dentare. [Pron. flu-o-. / cf. it. fluorizare, fr. fluoriser].

FLUORIZA vb. tr. 1. a impregna cu fluor un obiect pentru a-l face impermeabil. 2. a trata cu fluor apa de băut în scopul combaterii cariilor dentare. (< fr. fluoriser)

CISTERNĂ, cisterne, s. f. 1. Rezervor mare, de obicei cilindric (și de metal), pus pe cadrul cu roți al unui vehicul, care servește la transportarea apei, a țițeiului sau a altor lichide; vehicul (camion, vagon) înzestrat cu un astfel de rezervor. Rutierul care mai rămăsese la S.M.T. plecase de dimineață, trăgînd după el vagonul de dormit și cisterna. DUMITRIU, V. L. 110. Locomotivele trag din greu spre miazănoapte trenurile petroliere, zeci de cisterne metalice, mînjite de lichidul pe care îl duc. BOGZA, C. O. Vagon (sau camion)-cisternă = vagon (sau camion) prevăzut cu un astfel de rezervor. Țițeiul se transportă în vagoane-cisterne. 2. (Rar) Rezervor (subteran), cu pereții impermeabili, în care se adună apa provenită din ploaie sau din zăpada topită, servind la alimentarea unei regiuni lipsite de izvoare, de rîuri etc. Îndată însă acea peștere se lărgește, formînd bolți... cu scursori împietrite și chiar cu o cisternă firească în fundul unei cavități. ODOBESCU, S. I 341. ◊ Fig. Caut în cisterna trecutului un profil gingaș. GALACTION, O. I 57.

PLUTĂ², plute, s. f. 1. Specie de plop ale cărui ramuri cresc aproape de la baza trunchiului, dând coroanei o formă de piramidă lungă și îngustă; plutaș² (Populus pyramidalis). 2. Material gros, neted, poros, impermeabil, elastic și mai ușor decât apa, obținut din stratul exterior al scoarței unor specii de stejar și folosit pentru fabricarea dopurilor, a colacilor de salvare, ca material izolant, în construcția avioanelor etc., suber. ♦ (Rar) Dop fabricat din plută². ♦ Bucată de lemn sau de alt material ușor care se leagă de sfoara undiței pentru a o face să plutească la suprafața apei. ♦ Bucățică de lemn ușor în care se înfige fitilul candelei. – Din scr. plut.

PLUTĂ², (1) plute, s. f. 1. Specie de plop ale cărui ramuri cresc aproape de la baza trunchiului, dând coroanei o formă de piramidă lungă și îngustă; plutaș² (Populus pyramidalis). 2. Material gros, neted, poros, impermeabil, elastic și mai ușor decât apa, obținut din stratul exterior al scoarței unor specii de stejar și folosit pentru fabricarea dopurilor, a colacilor de salvare, ca material izolant, în construcția avioanelor etc.; suber. ♦ (Rar) Dop fabricat din plută² (2). ♦ Bucată de lemn sau de alt material ușor care se leagă de sfoara undiței pentru a o face să plutească la suprafața apei. ♦ Bucățică de lemn ușor în care se înfige fitilul candelei. – Din sb. plut.

plută² sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) pliucă, pliu~ / Pl: ~te, (reg) ~uți / E: bg плюто,^[1] srb pluta, pluto] 1 Arbore ale cărui ramuri cresc aproape de la baza trunchiului, dând coroanei o formă de piramidă lungă și îngustă Si: (pop) plop¹ (5), (reg) plutaș² (Populus pyramidalis). 2 Plop (2) (Populus alba). 3 (Bot; reg) Plop¹ (3) (Populus tremula). 4 (Bot; reg) Plop¹ (4) (Populus nigra). 5 (Bot; reg) Plop¹ (7) (Populus canescens). 6 (Bot; reg) Nufăr (Nymphaea alba). 7 (Bot; reg) Nufăr (Nuphar luteum). 8 Material gros, neted, poros, impermeabil, elastic și mai ușor decât apa, obținut din stratul exterior al scoarței unor specii de stejar și folosit ca material izolant, la fabricarea dopurilor, a colacilor de salvare, a unor materiale de construcție etc. Si: suber. 9 (Pex) Dop din plută (8). 10 Bucată de plută (8), lemn sau de alt material ușor, care se leagă de sfoara undiței pentru a o face să plutească la suprafața apei. 11 (Olt) Odgon cu plută² (10) de la năvod. 12 Bucățică de plută² (8) sau de lemn ușor în care se înfige fitilul candelei ca să plutească în untdelemn. 13 Adaos de plută² (8), de piele, de material plastic etc. care se pune în interiorul încălțămintei, sub talpa piciorului sau numai sub călcâi Vz branț, talonetă.

MUȘAMA ~le f. 1) Țesătură de pânză sau viscoză, care este acoperită sau îmbibată cu substanțe impermeabile, folosită pentru a proteja obiectele împotriva apei. 2) Obiect confecționat din astfel de țesătură. [Art. mușamaua; G.-D. mușamalei] /<turc. mușama

PERGAMÉNT (< germ.) s. n. 1. Material din piele de animal tânăr, netăbăcită (de vițel, miei, iezi) preparat special după metode complicate, folosit, mai ales, în Evul Mediu și Renaștere pentru manuscrise, iar în prezent se folosește la fabricarea instrumentelor muzicale și în legătorie, mai ales pentru cărți prețioase etc. Cunoscut din Antichitate, se consideră că a apărut la Pergam în timpul regelui Eumenes II (197-159 î. Hr.); i s-a dat numele după acest oraș datorită perfecționării tehnicilor de prelucrare făcute aici. ♦ Document, text etc. scris pe o astfel de piele. 2. Hârtie de tip special, rezistentă și impermeabilă la aer, la grăsimi și la apă, cu aspect asemănător p. (1), folosită mai ales la ambalarea alimentelor.

găleată sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~eți, (înv) ~et / E: ml galleta] 1 Vas de lemn, de metal, de plastic (rar de pânză impermeabilă) etc. pentru scosul, transportul și păstrarea apei, a altor lichide, a unor materiale pulverulente etc. Si: căldare Cf ciubăr, doniță, strungăreață. 2 Conținut al unei găleți (1). 3 (Îe) A ploua (sau a turna, a vărsa, a cădea) cu ~ta A ploua torențial. 4 Veche măsură de capacitate conținând 12 ocale. 5 Cantitate măsurând o găleată (4). 6 (Reg) Măsură pentru brânză, conținând cinci ocale sau 6, 30 kg. 7 (Reg) Cantitate de brânză de o găleată (6). 8 Veche măsură de capacitate pentru grâne, conținând 80 de litri sau patru feldere, sau 64 de cofe. 9 Cantitate măsurând o găleată (8). 10 Dare pe cereale introdusă de Mihnea-Vodă. 11 (Art) Întâiul joc la mireasă acasă jucat de flăcăi și fete, între care se amestecă mireasa alături de nașa mare și care se joacă în jurul unei găleți cu apă care e împodobită cu o basma, un fir roșu și un fir de busuioc Si: apă. 12 (Art) Melodie după care se joacă găleata (11).

FREATIC, -Ă, freatici, -ce, adj. (Despre ape sau pânze de ape subterane) Care se găsește pe primul strat impermeabil de la suprafața pământului și care alimentează izvoarele, fântânile etc., influențând formarea și proprietățile solului. [Pr.: fre-a-] – Din fr. phréatique.

CELOFAN (< fr. i; {s} fr. cellule „celulă” + gr. phan- „a părea”) s. n. Produs obținut din soluții de viscoză sub formă de filme și foi impermeabile cu grosime de 0,02-0,16 mm, transparente, insolubile în apă și alcool, folosite la ambalaje.

FREATIC, -Ă, freatici, -ce, adj. (Despre ape sau pânze de ape subterane) Care se găsește pe primul strat impermeabil de la suprafața Pământului și care alimentează izvoarele, fântânile etc., influențând formarea și proprietățile solului. [Pr.: fre-a-] – Din fr. phréatique.

freatic, ~ă a [At: DEX / P: fre-a~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr phréatique] (D. ape sau pânze de ape subterane) Care se găsește pe primul strat impermeabil de la suprafața pământului și care alimentează izvoarele, fântânile etc., influențând formarea și proprietățile solului.

*impermeábil, -ă adj. (in- și permeabil). Pin care nu poate trece apa: galoșiĭ îs impermeabilĭ. S. n., pl. e. Manta impermeabilă.

ALUNECOS, -OASĂ, alunecoși, -oase, adj. 1. (Despre o suprafață) Pe care se alunecă ușor. Parchet alunecos. 2. Care alunecă ușor. (Fig.) Femeie! ochi alunecoși, inimă zburdalnică! CARAGIALE, O. I 214. ◊ Teren alunecos (sau straturi alunecoase) = teren constînd dintr-o alternanță de nisipuri care absorb apă în mare cantitate și de argile care, fiind impermeabile, produc alunecarea straturilor de deasupra lor.

strat¹ sn [At: COD. VOR². 79^r/1 / V: ~ă sf, ~reat sn / Pl: ~uri, (înv) ~ure, (asr) ~e / E: ml stratum, fr strate] 1 (Îrg) Așternut (de pat). 2 (Pex) Pat¹ (1). 3 (Înv; cu referire la relațiile sexuale sau la cele conjugale) Pat¹. 4 (Pgn) Culcuș (improvizat). 5 (Reg; îs) ~u bătrân (sau cășii) Vatra casei. 6-7 (Îrg; îe) (A fi, a pune) în (sau la) ~ de moarte (ori, înv, în ~ul morții) (A fi) în agonie. 8 (Reg; îe) A-l lua (pe cineva) din ~ A scula (pe cineva) foarte devreme. 9 (Reg; îae) A-l lua (pe cineva) prin surprindere. 10 (Reg; îe) A-și face ~ A-și încropi gospodărie. 11 (Reg; îe) A avea ~ (bun) A moșteni avere (bună) de la părinți. 12 (Reg; d. femei; îe) A-și schimba ~ul A se recăsători. 13 (Reg; d. femei; îe) A cădea pe ~ A naște. 14 (Pan) Culcuș de animal. 15 (Prc) Așternutul stratului (14). 16 (Reg; pex) Uter. 17 (Reg; pex; șîs ~ de copii) Placentă. 18 (Ban; pgn) Organul genital al vacii. 19 Fâșie (îngustă) de pământ, mărginită de cărări, pe care se seamănă legume sau flori. 20 (Pex) Fâșia împreună cu vegetația respectivă Si: brazdă (11), răzor¹, (îrg) tablă¹, (reg) postată. 21 (Reg; șîs ~ de răsad, ~ de gunoi, ~ cald) Răsadniță. 22 (De obicei udp „de”) Material sau substanță repartizată relativ uniform pe o suprafață de altă natură (pentru a se acoperi, a se proteja etc.) sau între două suprafețe (pentru a le despărți, a le evidenția etc.). 23 (Îs) ~ vegetal Ansamblu natural de specii vegetale care aparțin aceluiași grup de forme biologice și care au exigențe ecologice uniforme. 24 (Îs) ~ arabil (sau, rar, roditor) Strat¹ (21) de pământ care se ară și în care plantele cultivate își răspândesc majoritatea rădăcinilor. 25 (Înv; pan) Depunere (pe fundul unui vas cu lichid). 26-27 (Pan) (Perioadă de) influență externă în dezvoltarea istorică a unui popor, a unei limbi etc. 28 Fâșie distinctă din spațiu cuprinsă între două suprafețe paralele și separate, cu aspect de perdea și caracterizată prin anumite proprietăți fizice, chimice, biologice etc. unitare Vz perdea. 29 (Îlav) ~uri-~uri În straturi (26) succesive. 30 Fâșie compactă dintr-o materie aflată în interiorul sau în apropierea unei mase de natură diferită. 31 (Reg) Cantitate de lapte acru care se amestecă cu laptele dulce pus la prins Si: (reg) covăseală (4), maia. 32 (Glg) Depozit de roci sedimentare care, pe o întindere relativ mare, are grosime și constituție aproximativ constantă și relativ omogenă, care se găsește între alte depozite. 33 (Glg; pex) Orizont. 34 (Îs) ~ productiv Formațiune geologică constituită dintr-o rocă poroasă și permeabilă în care sunt înmagazinate fluide (țiței sau gaze) care pot fi exploatate. 35 (Îs) ~ alunecos Formațiune geologică constând dintr-o alternanță de nisipuri care absorb apă în mare cantitate și de argile care, fiind impermeabile, produc alunecarea nisipurilor de deasupra lor. 36 (Îs) ~ permeabil Formațiune geologică din roci poroase sau cu fisuri, prin care circulă fluidele cu ușurință. 37 (Îs) ~ impermeabil Formațiune geologică din roci compacte nefisurate și care nu permit circulația fluidelor. 38 (Îrg) Albie¹ (4). 39 (Pan; adesea urmat de determinări care arată rolul, calitatea) Categorie socială Si: pătură. 40 (Pex; adesea urmat de determinări care arată rolul, calitatea) Oameni care alcătuiesc un strat¹ (39) Si: pătură. 41 (Pan; adesea urmat de determinări care arată rolul, calitatea) Treaptă socială. 42 (Pex; adesea urmat de determinări care arată rolul, calitatea) Clasă socială. 43 (Pan) Mulțime compactă, grup (constituit) dintr-o populație. 44 (Mar; Buc; la casă) Talpă. 45 (Mol; la casă) Cosoroabă (1). 46 (Mol; pgn; la casă) Orice lemn fasonat, cioplit folosit în construirea casei. 47 (Reg; la casă) Acoperiș (4). 48 (Reg; la moară) Postament de bârne din scânduri groase pe care stă podul morii de apă. 49 (Pop) Fruntar (5). 50 (Reg; la moară sau la râșnița de măcinat cereale) Veșcă. 51 (Reg; la moară) Suport de lemn pentru piatra zăcătoare Si: (reg) crivac¹ (3), scaun. 52 (Reg; la moară; îs) ~ul coșului Scară (32). 53 (Reg; la moară) Ansamblul andrelelor pe care se reazemă perna morii. 54 (Reg; la războiul de țesut) Pat¹. 55 (Pop; la războiul de țesut) Scaun (61). 56 (Reg; la meliță) Scaun (47). 57 (Mol; Mar) Fiecare din cei patru stâlpi care susțin foalele de fierărie. 58 (Reg; la teasc) Masă¹. 59 (Trs; Mun) Perinoc. 60 (Reg; la plug; îs) ~ul tilegii Schimbător (14). 61 (Mol; Trs; la fântână) Ghizd (1). 62 (Adesea cu determinări care indică felul armei) Pat¹. 63 (Îvr) Afetul tunului.

PSEUDOGLEIZÁRE (< pseudo- + gleizare) s. f. Proces pedogenetic care se produce în urma acumulării și stagnării temporare a apei din precipitații în profilul de sol, deasupra unui orizont impermeabil sau greu permeabil. Se caracterizează prin reducerea fierului feric în condițiile lipsei de oxigen.

SCAFANDRU, (1) scafandri, s. m., (2) scafandre, s. n. 1. S. m. Persoană specializată în lucrări sub apă cu ajutorul unui aparataj special; scafandrier. 2. S. n. Costum special, impermeabil, închis ermetic, prevăzut cu aparat respirator, cu care se îmbracă scafandrii (1) când coboară sub apă, aviatorii care zboară la altitudini înalte și cosmonauții. – Din fr. scaphandre.

SCAFANDRU¹, scafandre, s. n. Costum special impermeabil, închis ermetic, cu care se îmbracă scafandrii cînd coboară sub apă. – Fr. scaphandre (< gr.).

SCAFANDRU, (1) scafandri, s. m., (2) scafandre, s. n. 1. S. m. Persoană specializată în lucrări sub apă cu ajutorul unui aparataj special; scafandrier. 2. S. n. Costum special, impermeabil, închis ermetic, prevăzut cu aparat respirator, cu care se îmbracă scafandrii (1) când coboară sub apă, aviatorii care zboară la altitudini mari și cosmonauții. – Din fr. scaphandre.

SCAFANDRU, (1) scafandri, s. m., (2) scafandre, s. n. 1. Muncitor specializat în lucrări sub apă. Acei care au văzut vreodată... Scafandrii povestind neagra pățanie. BOUREANU, S. P. 26. Era numai un pachet de pansamente, cu două găuri oribile la gură și la nări, ca într-o mască de scafandru. C. PETRESCU, Î. II 47. 2. Costum special de pînză cauciucată, impermeabil, închis ermetic, cu care se îmbracă scafandrii (1) cînd se coboară sub apă.

ARGĂSI (-ăsesc) vb. tr. 🔧 A pune pieile în apă amestecată cu coajă de stejar, castan, etc. pentru a le face impermeabile și mai trainice [ngr. άργάσα < άργάξω] .

IMPERMEABIL¹ ~ă, (~i, ~e) (despre materiale, țesături) Care nu permite trecerea fluidelor (în special a apei). [Sil. -me-a-] /<fr. imperméable, lat. impermeabilis

IMPERMEABIL² ~e n. Haină lungă de ploaie, confecționată dintr-un material care nu permite trecerea apei; fulgarin. [Sil. -me-a-] /<fr. imperméable, lat. impermeabilis

HUSĂ, huse, s. f. Învelitoare de stofă sau de pînză cu care se acoperă mobilele (mai ales scaunele, fotoliile) spre a le feri de stricăciuni și de murdărie. ♦ (Tehn.) Învelitoare de pînză impermeabilă, folosită pentru protejarea anumitor piese sau materiale împotriva prafului, a noroiului, a frigului sau chiar a uzurii. ◊ Husă de radiator (sau de motor) = învelitoare de pînză impermeabilă cu care se îmbracă iarna radiatorul unui motor de automobil, ca să nu înghețe apa din el.

acumulare gravitațională, (engl. = gravitational sedimentation)1. (petrogr.), aspect al procesului de acumulare a min. femice în primele etape ale cristalizării fracționate a magmelor; min. grele (olivina și piroxenii) se separă ca șlire sau strate lenticulare în nivelurile inf. ale topiturii. Paralel cu a.g. în magmă pot avea loc și acumulări prin flotare. V. diferențiere magmatică; 2. (sedim.), în „avalanșă”, acumularea sedimentelor cu rată mare de depunere, la vărsarea marilor fluvii, la baza taluzurilor continentale etc. (ex. delta Gangelui, golful Mexic etc.). acviclude, roci ∼ (engl. = aquiclude rocks) (hidro.), despre un agregat natural (rocă) prin care apa nu poate circula decât sub presiune. R.a au o porozitate capilară și subcapilară (ex. marne). acvifer, rocã acviferã, strat ∼ (engl. = aquifer rock, bed) (hidro.), despre un produs natural (rocă, strat) care reține și permite mișcarea apei. R.a. sunt roci poroase, cu pori suprapapilari, prin care apele pot circula ușor și răspund legilor hidrodinamice (nisipuri, pietrișuri, gresii slab cimentate etc.). S.a. constituie un corp tabular, permeabil delimitat în bază printr-un nivel impermeabil și proprietăți hidrodinamice omogene. În s.a. se deosebesc: o zonă de alimentare, o zonă de acumulare a apei și o zonă de → drenare (descărcare) marcată prin iz-voare. S.a. pot fi → freatice și → captive.

SALTEA ~ele f. Obiect făcut dintr-un sac în care se introduce și se fixează un strat gros de lână, de vată, de iarbă-de-mare, de paie etc., care se așază pe pat pentru a forma un așternut moale. ◊ ~ de plajă sac impermeabil care se umple cu aer și pe care se poate pluti; saltea pneumatică. ~ de beton căptușeală de protecție a albiei unei ape curgătoare, constând din plăci de beton. [Art. salteaua; G.-D. saltelei] /<ngr. saltés

catrán n., pl. urĭ (turc. katran, d. ar. alquitran; ngr. katráni, bg. rus. katrán; it. catráme, fr. goudron; sp. alquitran). O substanță neagră și cleĭoasă scoasă din arboriĭ rășinoșĭ (catran vegetal) și din cărbuniĭ de pământ (catran mineral). Cel vegetal e maĭ scump și e întrebuințat în medicină (emplastre, inhalațiunĭ, apă cătrănită), iar în industrie e întrebuințat, ca și cel mineral, la ungerea butoaĭelor, a funiilor, a pînzelor, a lemnelor de corăbiĭ, ca să devie impermeabile și să nu putrezească. – Barb. fr. gudron.

scafandru [At: BARCIANU / Pl: ~re sn, ~ri sm / E: fr scaphandre] 1 sn Echipament special de protecție, impermeabil de forma unui combinezon, prevăzut cu o cască metalică cu vizor, cu mănuși și bocanci speciali, cu aparat respirator (autonom sau în legătură cu suprafața apei), care permite unui scufundător să rămână mai mult timp sub apă, pentru explorarea fundului apelor, pentru efectuarea anumitor lucrări subacvatice etc. Si: (rar) scafandrier (1). 2 sm Costum special de zbor, izolat față de mediul exterior, cu care se îmbracă aviatorii sau cosmonauții pentru a fi protejați împotriva condițiilor nefavorabile vieții din atmosfera superioară sau din spațiul cosmic. 3 sm Persoană calificată care, cu ajutorul unui echipament special, efectuează lucrări la anumite adâncimi dub apă Si: scafandrier (2). 4 sm Persoană specializată care cu ajutorul unui echipament special, efectuează zboruri și cercetări în spațiul cosmic.

ARGÍLĂ (< fr., lat.) s. f. Rocă sedimentară pelitică, constituită dintr-un complex de minerale argiloase asociat cu minerale de importanță secundară (cuarț, feldspați, gips, carbonați) și cu diverse substanțe organice (humus, bitumen). Prezintă capilaritate nulă, coeziune mare, volum variabil prin absorbția și retragerea apei, plasticitate, prin ardere transformîndu-se într-un material dur, rezistent. Pr. roci argiloase sînt: caolinul, huma, lutul, a. smectica, bentonitul și a. refractară. Se utilizează la fabricarea ceramicii de construcție, vaselor de bucătărie, ceramicii refractare și ca material impermeabil în construcții. ♦ A. refractară = a. cu temperatura de topire de peste 1.580 °C folosită pentru fabricarea unor obiecte de ceramică, creuzete etc., rezistente la temperaturi înalte. A. de turnătorie = liant folosit la amestecurile de formare. A. expandată = material de construcție spongios, obținut prin încălzirea rapidă a a. feruginoase la peste 1.100 °C, folosit la confecționarea unor betoane ușoare. A. roșie abisală = rocă sedimentară care se găsește la adîncimi de peste 8.000 m în mări și oceane și provine din descompunerea rocilor efuzive submarine și din material terigen adus de apele curgătoare din denudația continentală.

smolenci, s.f. – Haine păcurărești cernite. Gatiile, smolencele și cămașa sunt înnegrite în modul următor: „Le ferb, apoi le îmbibă cu unt, peste care presară funingine, praf de cărbune sau de galascan; le pun apoi în apă fiartă cu scoarță de arin, după care le ung a doua oară cu unt. Aceasta pentru două motive: spre a fi feriți în tot timpul verii de insecte, întrucât ei nu se schimbă, și în timp de ploaie să le servească drept impermeabile, grație faptului că ploaia alunecă fără să poată pătrunde” (Papahagi 1925: 99). „La ele cine-i păstor? / Tăt tri frați îmbujorați, / În smolence îmbrăcați” (Lenghel 1985: 217). – Din smoli „a unge, a cătrăni, a înnegri” (< sl. smoliti) + -enci.

smolenci, (ismolenci), s.f., pl. – (reg.) Haine păcurărești cernite. Gatiile, smolencele și cămașa sunt înnegrite în modul următor: „Le ferb, apoi le îmbibă cu unt, peste care presară funingine, praf de cărbune sau de galascan; le pun apoi în apă fiartă cu scoarță de arin, după care le ung a doua oară cu unt. Aceasta pentru două motive: spre a fi feriți în tot timpul verii de insecte, întrucât ei nu se schimbă, și în timp de ploaie să le servească drept impermeabile, grație faptului că ploaia alunecă fără să poată pătrunde” (Papahagi, 1925: 99). „La ele cine-i păstor? / Tăt tri frați îmbujorați, / În smolence îmbrăcați” (Lenghel, 1985: 217). (Trans., Maram.). – Din smoli „a unge, a cătrăni, a înnegri” (< sl. smoliti) + suf. -enci; cf. smoală (MDA).

smolénci, (ismolenci), s.f., pl. (reg.) Haine păcurărești cernite: „La ele cine-i păstor? / Tăt tri frați îmbujorați, / În smolence îmbrăcați” (Lenghel, 1985: 217). ■ (ref. la hainele păcurărești): „Le ferb, apoi le îmbibă cu unt, peste care presară funingine, praf de cărbune sau de galascan; le pun apoi în apă fiartă cu scoarță de arin, după care le ung a doua oară cu unt. Aceasta pentru două motive: spre a fi feriți în tot timpul verii de insecte, întrucât ei nu se schimbă, și în timp de ploaie să le servească drept impermeabile, grație faptului că ploaia alunecă fără să poată pătrunde” (Papahagi, 1925: 99). (Trans. și Maram.). – Din smoli „a unge, a cătrăni, a înnegri” + suf. -enci; cf. smoală (MDA).

PLUTĂ² ~e f. 1) Varietate de plop, având ramuri drepte, aproape verticale, ce pornesc de la baza tulpinii, formând o coroană îngustă, piramidală. 2) Material poros și impermeabil, ușor și elastic, extras din scoarța unor specii de stejar, având diferite întrebuințări (la fabricarea dopurilor, ca material izolant etc.). 3) Piesă mică, confecționată dintr-un material ușor (pană, lemn etc.), care se leagă de sfoara unei undițe, pentru a o menține la suprafața apei. /<sb. plut

PLOAIE. Subst. Ploaie, ploicică (dim.), ploiță, ploișoară (rar); aversă, ploaie torențială, rupere de nori, potop, răpăială; bură, burniță, burnițeală, buroaică (rar), țîrîială. Grindină, piatră (pop.). Lapoviță, zloată. Pic, picătură strop. Pluviozitate. Plointe (reg.). Inundație. Fulgarin, fîș, impermeabil; umbrelă, umbreluță (dim.), ploier (reg.). Adj. Ploios, pluvios (livr.), burnițos; de ploaie, pluvial; plouat, ud, umed, umezit, leoarcă. Torențial. ’ Vb. A ploua, a cădea ploaie, a curge ploaie, a ploua cu găleata, a ploua ca din cofă, a se rupe norii; a ploua mărunt, a ploua ca prin sită, a ploua mocănește, a picura, a cerne, a bura, a burnița, a țîrîi; a inunda, a potopi (pop.). A bate grindina (piatra). V. apă, fenomene atmosferice.

MANTÁ s. f. I. 1. Haină lungă și largă de postav gros, purtată peste îmbrăcămintea obișnuită; s p e c. palton de uniformă militară. Nice mantaua den spinarea lui vodă n-au hălăduit; că era bură de ploaie. M. COSTIN, LET. I, 265/20. Moscalii. . . ave mantale în spate și ține flintele suptu mantale. NECULCE, L. 244. S-au culcat pe pămînt învălit în mantaua sa. IST. CAROL XII, 23^r /4. Se dete jos de pe cal și-și așternu mantaua pe năsipul încă fierbinte. EMINESCU, N. 24, cf. id. O. IV, 97. Avea o manta de aba roșie de ploaie și tocmai venea la noi cu dînsa-n spete, fiindcă ploua. HOGAȘ, DR. II, 148. Au mai luat loc doi militari, în măntăi lungi, cu cizme. SAHIA, U.R.S.S. 61, cf. id. n. 73. Din măntăile îmbîcsite de apă ieșeau aburi. CAMILAR, N. II, 63, cf. I, 90. Își lăsară mantalele în tindă și intrară în casă. MIHALE, O. 261. Cîte fire în manta, Atîte vaci a făta. ALECSANDRI, P. P. 104, cf. H I 23, II 31, 132, III 109, 141, XII 228, 282, 418. Sosește un om la dînsul învălit într-o mînta, cú pălăria apăsată pe ochi. SBIERA, P. 199. Ioviță cînd auzea, Mîntaua jos întindea, De trei ori cu bani o-mplea. POP., ap. GCR ii, 294, cf. 289. Merg voinicii la vînat, Pe cai murgi încălecați, Cu măntăli negre-mbrăcați. SEVASTOS, C. 19, cf. 289. (Rar) După ploaie, manta, se spune cînd ajutorul cuiva vine prea tîrziu. Cf. ZANNE, P. III, 222. ◊ (În contexte figurate) Și să pun stăpîni a tuturor, Lăpădînd fățarnica măntauă, Fac pe ceialalți să le slujească Supt domnie aristocraticească. BUDAI-DELEANU, Ț. 349. ◊ Expr. Manta de vreme rea sau (rar) manta rea, se spune despre o persoană care este băgată în seamă numai cînd e nevoie de ea. M-a luat manta de vreme rea. ap. DDRF cf. ZANNE, P. III, 223, PAMFILE, C. 47. (Eliptic) Nu ți-am spus de la început că [amanta ta] te ține numai ca manta? ap. TDRG. A-și întoarce mantaua după vînt = se a adapta cu abilitate împrejurărilor; a fi oportunist. Cf. ZANNE, P. III, 223. (Rar) A pune cuiva o manta = a înșela pe cineva. Cf. id. ib. 223. (Regional) A-și găsi mantaua cu cineva = a o păți cu cineva, a-și găsi beleaua cu cineva. Nu mă faceți din Cal măgar, că vă veți găsi mantaua cu mine. CREANGĂ, P. 253, cf. ZANNE, P. III, 222, I. CR. IV, 52. (Familiar) A(-și) feșteli mantaua = a se face de rîs printr-o faptă reprobabilă; a o păți, a se da de gol; a feșteli iacaua. Cf. PAMFILE, J. II, 73. ** (Determinat prin „de ploaie”) Impermeabil. Ofițerul de cuart, învelit în mantaua de ploaie, controlează cercetător busola. BART, S. M. 16, cf. 51. Două măntăli, dintre care una de ploaie. SADOVEANU, O. X, 482. 2. (Învechit) Mantie. O manta de porfiră sau de aur. CĂPĂȚINEANU, M. 11/14, cf. BĂLCESCU, M. V. 395. Cînd mantaua domnească este de piei de oaie, Atunci, judecătorii fiți siguri că despoaie. ALEXANDRESCU, M. 333. ♦ F i g. O! poezie, cu mantaua ta regală. . . , Fugi în colțu-ntunecos. MACEDONSKI, O. I, 124. II. Element care servește pentru a îmbrăca, a proteja etc. o piesă sau un sistem tehnic. Suprafețele mari se prelucrează cu freze cilindrice cu dinții dispuși numai pe mantaua cilindrului. ORBONAȘ, MEC. 326. Între două șaibe. . . se află mantaua nituită. IONESCU-MUSCEL, . 141. – Pl.: mantale, (popular) măntăli (IORDAN, L. R. A. 69), măntăli, mantăi (BUL. FIL. V, 168) și măntăi. – Și: (regional) mantáuă (BUDAI-DELEANU, LEX.), măntáuă, mîntá s. f. – Cf. pol. m a n t a, ucr. манта.

BRĂILA 1. Municipiu situat în E Cîmpiei Române, port pe stg. Dunării, reșed. jud. cu același nume; 249.633 loc. (1991). Pr. centru industrial: energie electrică (termocentrala de la Chiscani, 1.950 MW), metalurgie feroasă (laminate din oțeluri aliate, sîrmă, fier-beton, lanțuri, cuie etc.), constr. de mașini și utilaje pentru lucrări de constr. (excavatoare pe pneuri și șenile, rulouri compresoare, gredere, screpere), constr. și reparații de nave fluviale (remorchere, șlepuri, cargouri de pînă la 7.500 tdw, drăgi etc.), constr. de utilaje pentru fabrici de ciment, pentru uzine de aluminiu, pentru ind. celulozei și hîrtiei, și de prelucr. a lemnului, constr. de vagoane siderurgice, de rotoare pentru turbine hidroenergetice etc. Ind. mat. de constr. (șamote, mortar refractar, prefabricate din beton, cărămidă), celulozei și hîrtiei (inclusiv pe bază de stuf), prelucr. lemnului (mobilă, chibrituri), conf., chim. (fibre artificiale, celofan, folii impermeabile), alim. Teatru dramatic și de păpuși, filarmonică, muzeu de istorie și de artă. Monumente: geamie (sec. 17), transformată în biserică ortodoxă în 1831. Numeroase edificii din sec. 19 (Cazarma Veche, Magistratura Orașului, Spitalul Vechi, hanuri cu o arhitectură specifică). Locuită neîntrerupt din neolitic, așezarea a fost menționată documentar în 1368. Pr. port al Țării Românești (sf. sec. 14); cucerit de turci (1540), împreună cu terit. din jur, a fost transformată în raia (1542), numită Ibrail, și stăpînită timp de aproape trei sec. Cetatea, construită de turci în sec. 16, a fost dărîmată în iarna 1828/1829, iar orașul și terit. din jur restituite Țării Românești prin Pacea de la Adrianopol (1829); în sec. 19, B. a devenit cel mai de seamă port al Țării Românești, îndeosebi pentru cereale. Declarat municipiu în 1968. 2. Jud. în SE României, în NE C. Române, pe cursul inf. al Dunării; 4.724 km² (1,99% din supr. țării); 403.856 loc. (1991), din care 67% în mediul urban; densitate: 82 loc./km². Reșed.: municipiul Brăila. Orașe: Făurei, Ianca, Însurăței. Comune: 39. Relieful aparține în exclusivitate părții de NE a C. Române, reprezentată prin mai multe subunități (C. Călmățuiului sau Bărăganul Central, C. Brăilei sau Bărăganul de Nord și C. Siretului inferior), în care singurele zone accidentate sînt văile rîurilor, crovurile cu cuvete lacustre. Luncile rîurilor Siret, Buzău și Călmățui constituie subunități distincte în cadrul cîmpiei, iar lunca Dunării, numită și Balta Brăilei, este cea mai mare (96.000 ha), fiind îndiguită, desecată și redată circuitului agricol. Clima este temperat-continentală, cu veri călduroase și secetoase și ierni friguroase. Temp. medie anuală este de 10,4°C, înregistrîndu-se amplitudini mari (25,2°C) între iarnă și vară. Pe terit. jud. B., la stația meteorologică Ion Sion s-a înregistrat maxima absolută a țării (44,5°C la 10 aug. 1951). Precipitațiile însumează, în medie, 400-500 mm anual. Vînturile dominante bat dinspre N și NE (crivățul și suhoveiul). Rețeaua hidrografică este constituită în pr. din cursurile inf. ale Siretului, Buzăului, Călmățuiului și Dunării. În zona cursului inf. a Siretului se remarcă un puternic fenomen de subsidență al scoarței terestre, reflectat prin convergența rîurilor, aluvionarea intensă a acestora și meandrare. Resurse naturale: zăcăminte de țiței (Ianca, Făurei, Ulmu, Bordei Verde, Bărăganul) și gaze naturale (Ulmu, Oprișenești), expl. de argile (Brăila, Făurei, Însurăței, Grădiștea) și nisipuri, izv. cu ape minerale (Însurăței). Economia: În 1989, structura prod. globale industriale, scotea în evidență ca ramură pr. ind. constr. de mașini și prelucrarea metalelor (27,7%) reprezentată prin Șantierul naval și Întreprinderea „Promex” S.A. din Brăila. Alte ramuri cu ponderi importante în prod. ind. a jud. B. sînt: ind. chimică, 14,1% (Combinatul de fibre artificiale din Chiscani); ind. energiei electrice (termocentrala Brăila-Chiscani); metalurgiei feroase (Întreprinderea „Laminorul” din Brăila produce oțeluri aliate, laminate de diferite profile, fier-beton etc.), celulozei și hîrtiei (Chiscani), prelucr. lemnului (mobilă, chibrituri la Brăila), textilă și a conf. (Brăila, Făurei, Ianca, Însurăței), mat. de constr. (ciment, prefabricate din beton la Brăila, cărămizi la Brăila, Făurei, Ianca, Însurăței), alim. (paste făinoase, biscuiți, brînzeturi, lapte praf, produse din carne, dulciuri, conserve de legume și fructe, zahăr etc.). Agricultura beneficiază de condiții pedoclimatice favorabile și de vaste lucrări de hidroameliorații (379.579 ha irigate, locul 2 după jud. Constanța). Din totalul supr. agricole a jud. B. (381.081 ha, 1989), 337.182 ha revin terenurilor arabile destinate în cea mai mare parte culturilor de plante uleioase (81.242 ha), porumb (72.548 ha), grîu și secară (69.127 ha), plante de nutreț (32.874 ha), floarea-soarelui, leguminoase pentru boabe, sfeclă de zahăr, cartofi, legume, pepeni, tutun etc. O largă dezvoltare au culturile legumicole în sere (Chiscani, Surdila-Găiseanca). Viticultura ocupă supr. restrînse în zona localit. Însurăței, Ianca, Făurei, Șuțești, Urleasca. În 1990, sectorul zootehnic dispunea de însemnate efective de animale provenite din mari complexe de creștere a porcinelor (412,4 mii capete), ovinelor (396,1 mii capete), bovinelor (153 mii capete) și păsărilor (2.404,9 mii capete). Prezența Dunării și a unor lacuri mari pe terit. jud. B. (Jirlău, Ciulnița, Lacu lui Traian, Bătrîna ș.a.) determină o intensă activitate de pescuit. Căile de comunicație (1990): jud. B. dispune de o însemnată rețea de căi ferate (168 km lungime, din care 126 km electrificate), rutiere (1.150 km, din care 202 km modernizate) și fluviale. Prin portul fluvio-maritim Brăila, situat la 171 km de Marea Neagră, se efectuează transporturi de mărfuri și călători către și dinspre Marea Neagră, dar și cu porturile fluviale din amonte. Unitățile de învățămînt, cultură și artă (1989-1990): 175 școli generale, 17 licee, două teatre de stat (unul dramatic și altul de păpuși la Brăila), 91 cinematografe, 284 biblioteci, muzee, case memoriale etc. Turism. Jud. B. are valențe turistice determinate de așezarea sa pe Dunăre, la intersecția fluxului turistic dinspre Moldova spre litoralul Mării Negre și Delta Dunării și invers. Vestigii ale trecutului (așezarea geto-dacică de la Brăilița, necropola de la Chiscani, ruinele cetății Brăila etc.). Obiective naturale (Balta Brăilei, de interes cinegetic și pescuit sportiv, Popina Blasova – monument al naturii – unde există un punct turistic nautic pentru concursuri internaționale, Pădurea Viișoara de lîngă Însurăței ș.a.). Stațiunea balneoclimaterică Lacu Sărat. Indicativ auto: BR.