AFORISM. Subst. Aforism, cugetare, sentință, maximă, înțelepciune, panseu (ir.), reflecție, reflexie, dicton, apoftegmă (livr.), adagiu (livr.), pildă, zicală, zicere, zicătoare, zicătură, spunere (înv.), expresie, proverb, parimie (rar); citat, citație (înv.); moto; expresie frazeologică, expresie idiomatică, locuțiune. Remarcă, observație. Învățătură, morală, fabulă. Culegere de maxime, parimiar; gnomologie (livr.). Paremiologie; paremiolog. Adj. Aforistic, apoftegmatic (livr.), proverbial, sentențios, gnomic; frazeologic, idiomatic. Paremiologic. Vb. A cugeta, a reflecta; a rosti sentințe (maxime); a cimili (reg.). V. afirmație, gîndire, literatură.

BRECHT [breht], Bertolt (1898-1956), poet, dramaturg și regizor german. Inițial, expresionist. Întemeietor al instituției teatrale „Berliner Ensemble”. Inițiator al „teatrului epic”, a promovat o nouă teorie și practică a teatrului, bazate pe efectul distanțării epice. Piese („Opera de trei parale”, „Mutter Courage”, „Omul cel bun din Sîciuan”, „Teroarea și mizeriile celui de-al III-lea Reicht”, „Cercul de cretă caucazian”) cu o tematică moral-politică. Lirică gnomică („O sută de poezii”).

EMERSON [émərsn], Ralph Waldo (1803-1882), filozof, poet și publicist american. Cel mai de seamă reprezentant al transcendentalismului. Eseurile sale („Despre natură”, „Conduita vieții”, „Tratatul asupra caracterului englez”), au evidențiat, pentru prima dată, originalitatea culturii americane. Versuri clasice, adesea gnomice („Poeme”).

gnomic adj. m., pl. gnomici; f. sg. gnomică, pl. gnomice

gnomic, ~ă [At: DA ms / Pl: ~ici, ~ice / E: fr gnomique] 1 a (D. scrieri) Care cuprinde maxime, sentințe, reflecții, sfaturi morale. 2-3 sm, a (Șîs poet ~) (Poet din Grecia sau din Roma antică) autor al unor opere gnomice (1). 4 a (Liv; d. unele timpuri verbale) Care indică acțiunea sub formă generală. 5 a (Liv; d. timpuri verbale) Care se îndeplinește indiferent de timp.

GNOMIC, -Ă adj. (cf. fr. gnomique, gr. gnomikos – sentențios): în sintagma prezent gnomic (v.).

GNOMIC, -Ă, gnomici, -e, adj. (Despre versuri, scrieri filozofice etc.) Care cuprinde maxime și sentințe morale. Poezia gnomică a luat o mare dezvoltare în Grecia în secolele VII-V î. e. n. ◊ Poeți gnomici = poeți din Grecia antică ale căror opere conțin îndeosebi sentințe, precepte și reflexii morale. ♦ (Gram.) Prezent gnomic = prezent exprimînd o acțiune care se îndeplinește indiferent de timp. În sentințe și proverbe se întrebuințează prezentul gnomic.

gnomic a. ce conține sentențe sau maxime: poezie gnomică.

gnomic adj. m., pl. gnomici; f. gnomică, pl. gnomice

GNÓMIC, -Ă (< fr.; {s} gr. gnomikos „sentențios”) adj. 1. Care conține maxime, sentințe și reflecții morale. ◊ Poezie g. = poezie de tip didactic, cultivată cu precădere în Grecia antică (sec. 7-5 î. Hr. de Teognis, Focilide, Solon), iar mai târziu de latini (Cato), care conținea precepte, reflecții morale, sfaturi practice. 2. (LINGV.; despre timpuri verbale) Care prezintă acțiunea într-o formă generală (ex. în maxime, teoreme) sau a cărei acțiune se îndeplinește indiferent de timp (ex. timp g.).

*gnómic, -ă adj. (vgr. gnomikós, d. gnóme, sentență). Care conține sentențe, maxime: poezie gnomică. S. m. Scriitorĭ greceștĭ anticĭ care aŭ compus versurĭ cu maxime morale.

GNOMIC, -Ă adj. 1. care conține maxime, sentințe și reflecții morale; aforisme. 2. (despre timpuri verbale) care exprimă o acțiune ce se îndeplinește indiferent de timp. (< fr. gnomique, gr. gnomikos)

GNOMIC, -Ă adj. Care conține maxime, sentințe și reflecții morale. ◊ (Gram.) Prezent gnomic = prezent care exprimă o acțiune care se îndeplinește indiferent de timp. [Cf. fr. gnomique, cf. gr. gnomikos – sentențios].

GNOMIC ~că (~ci, ~ce) (despre scrieri) Care conține maxime și sentințe morale; cu maxime și sentințe în componență. Poezie ~că. ◊ Poeți ~ci poeți din antichitatea greco-romană, ale căror scrieri se caracterizează printr-o abundență de maxime și sentințe. Prezent ~ prezent care exprimă acțiunea fără a o raporta la un timp anumit; prezent atemporal; prezent generic; prezent aforistic (în proverbe). /<fr. gnomique, lat. gnomicus

gnomic adj. m., pl. gnomici; f. gnomică, pl. gnomice

gnomism sn [At: DN³ / Pl: ? / E: gnomic + -ism] (Liv) Caracter gnomic (1).

GNOMISM s.n. Caracter gnomic. [< gnom(ic) + -ism].

PLESSIS, Izak David du (1900-1981), poet sud-african de limbă afrikaans. Versuri de inspirație populară și socială („Balada”, „Pământul strămoșilor noștri”), orientală („Cântecul lui Ali”, „Fesul strălucitor”), gnomică („Catrene”) și morală („Lupta”, „Iubire ciudată”), cu predilecție pentru cultul formei. Povestiri fantastice („Din altă lume”); eseuri.

PREZENT s. n. (< fr. présent, it. presente, lat. praesens, -tis): timp verbal (simplu sau compus) de bază al modurilor indicativ, conjunctiv, condițional-optativ-potențial, imperativ, prezumtiv și infinitiv, care exprimă o acțiune ce se desfășoară în momentul vorbirii. Este alcătuit la indicativ, conjunctiv și imperativ din radicalul invariabil sau variabil (total sau parțial) al verbului, la care se adaugă sufixul temporal zero sau sufixele temporale variabile -ez- și -eaz- (conj. I), -esc-, -eșt- și -easc-, -ăsc-, ășt- și -asc- (conj. a IV-a), asociate cu desinențele zero, -i, -e, -ă, zero, la persoanele I și a II-a singular și a III-a (singular și plural) + sufixele temporale variabile ă și a (conj, I), e (conj. a II-a și a III-a), i și î (conj. a IV-a), asociate cu desinențele m și ți, la persoanele I și a II-a plural: (să) cânt, (să) cânți, cântă, să cânte, (să) cântăm, (să) cântați, cântă, să cânte; (să) lucrez, (să) lucrezi, lucrează, să lucreze, (să) lucrăm, (să) lucrați, lucrează, să lucreze; (să) tac, (să) taci, tace, să tacă, (să) tăcem, (să) tăceți, tac, să tacă; (să) fac, (să) faci, face, să facă, (să) facem, (să) faceți, fac, să facă; (sa) vin, (să) vii, vine, să vină, (să) venim, (să) veniți, vin, să vină; (să) sosesc, (să) sosești, sosește, să sosească, (să) sosim, (să) sosiți, sosesc, să sosească; (să) cobor, (să) cobori, coboară, să coboare, (să) coborâm, (să) coborâți, coboară, să coboare; (să) hotărăsc, (să) hotărăști, hotărăște, să hotărască, (să) hotărâm, (să) hotărâți, hotărăsc, să hotărască. La condițional-optativ-potențial este alcătuit din formele specializate de prezent ale auxiliarelor morfologice a avea și a vrea: aș, ai, ar, am, ați, ar + infinitivul verbului de conjugat (lipsit de morfemul a): aș cânta, aș lucra, aș tăcea, aș face, aș veni, aș sosi, aș coborî, aș hotărî etc. La prezumtiv este alcătuit din paradigmele de viitor I, de conjunctiv invariabil și de condițional-optativ-potențial ale auxiliarului morfologic a fi + gerunziul verbului de conjugat: voi fi cântând, să fi cântând, aș fi cântând etc. La infinitiv este alcătuit din radicalul verbului precedat de morfemul a și urmat de sufixul modal al fiecărei conjugări (-a, -ea, -e, -i, -î): a cânta, a lucra, a tăcea, a face, a veni, a sosi, a coborî, a hotărî. ◊ ~ gnomic (etern): p. indicativului care exprimă o acțiune ce se îndeplinește indiferent de timp. Este caracteristic legilor, definițiilor, maximelor și proverbelor care exprimă adevăruri cu caracter permanent: „Apa îngheață la zero grade”, „Oamenii se nasc, trăiesc și mor”, „Apa trece, pietrele rămân.” ◊ ~ istoric (narativ, dramatic): p. al indicativului folosit în narațiuni ca mijloc de dinamizare (de dramatizare) a procesului, cu semnificație temporală de perfect compus, ca în exemplul „...mărinimosul domn cheamă în ajutoru-i protecția mântuitoare... smulge o secure ostășească de la un soldat, se aruncă în coloana vrăjmașă... doboară pe toți cei ce se încearcă a-i sta împotrivă, ajunge pe Caraiman-Pașa, îi zboară capul, izbește și pe alte capete... și... se întoarce la ai săi plin de trofee și fără a fi rănit” (N. Bălcescu). ◊ ~ iterativ: p. al indicativului însoțit de determinări temporale care ajută la exprimarea ideii de repetare a procesului la anumite intervale, ca în exemplul „Iarna viscolu-l ascult” (M. Eminescu). ◊ ~ descriptiv: p. al indicativului folosit în descrierile poetice de natură, cu semnificație temporală de imperfect, ca în exemplul „Umbre mari răsar pe cale, / Ziua moare după culmi...” (G. Coșbuc).

prezent², ~ă [At: HELIADE, O. II, 46 / V: (rar) ~zinte a, (înv) ~e sn, ~zint (S și: ~esint) a, (pop) zent, zănt a / S și: ~ese~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr présent, lat praesens, -ntis, it presente] 1 sn (Îoc trecut sau viitor) Perioadă de timp variabilă, concepută ca o durată distinctă între trecut și viitor, reprezentând actualitatea. 2 sn Timp actual. 3 sn Epocă actuală Si: contemporaneitate. 4 sn (Pex) Situație actuală Si: actualitate. 5 sn (Îlav) În (sau, rar, de) ~ În momentul de față. 6 sn (Îal) În zilele noastre Si: acum, azi. 7 sn (Grm) Timp al verbului care arată o acțiune în curs de desfășurare, simultană cu momentul vorbirii sau de durată. 8 sn (Grm; îs) ~ istoric Prezent² (1) cu valoare de perfect, care se folosește mai ales în narațiuni, pentru a da operei o forță de evocare mai pregnantă. 9 sn (Îs) ~ gnomic Prezent² (1) care arată că o acțiune se îndeplinește indiferent de timp. 10-11 a (D. fenomene, procese, unități de timp etc. sau manifestări, acțiuni ale oamenilor; îoc trecut sau viitor) Care (se desfășoară sau) există în timpul vieții vorbitorului sau în epoca la care acesta se referă. 12 a (D. fenomene, procese, unități de timp etc. sau manifestări, acțiuni ale oamenilor) Care se desfășoară în momentul de față Si: actual, contemporan. 13 a Despre care este vorba acum Si: de față. 14 a (D. acte normative, documente administrative etc.; îoc anterior, fost) Care este în vigoare astăzi. 15 a (D. oameni; îoc absent) Care se află în același loc cu vorbitorul sau în locul la care acesta se referă. 16 a (D. oameni; îoc absent) Despre care se vorbește Si: de față, (grî) paron. 17 i Cuvânt prin care cel strigat răspunde la un apel nominal. 18 a (Rar) Atent. 19 (Rar) a Activ. 20 a (D. abstracte) La care cineva se gândește. 21 a (D. abstracte) Pe care cineva îl simte la un moment dat.

SACHS [zaks], Hans (1494-1576), poet german. Cizmar din Nürnberg, a devenit cunoscut ca meistersänger; a versificat, în cele peste 6.000 de poeme ale sale, subiecte biblice și antice, snoave, legende, cărți populare etc. reprezentative pentru cultura medievală. Poet gnomic și dramaturg popular („Privighetoarea din Wittenberg”, „diavolul și muierea bătrână”). Erou al operei lui Wagner „Maeștrii cântăreți din Nürnberg”.