GNÓMIC, -Ă (< fr.; {s} gr. gnomikos „sentențios”) adj. 1. Care conține maxime, sentințe și reflecții morale. ◊ Poezie g. = poezie de tip didactic, cultivată cu precădere în Grecia antică (sec. 7-5 î. Hr. de Teognis, Focilide, Solon), iar mai târziu de latini (Cato), care conținea precepte, reflecții morale, sfaturi practice. 2. (LINGV.; despre timpuri verbale) Care prezintă acțiunea într-o formă generală (ex. în maxime, teoreme) sau a cărei acțiune se îndeplinește indiferent de timp (ex. timp g.).