GNOMIC, -Ă, gnomici, -e, adj. (Despre versuri, scrieri filozofice etc.) Care cuprinde maxime și sentințe morale. Poezia gnomică a luat o mare dezvoltare în Grecia în secolele VII-V î. e. n. ◊ Poeți gnomici = poeți din Grecia antică ale căror opere conțin îndeosebi sentințe, precepte și reflexii morale. ♦ (Gram.) Prezent gnomic = prezent exprimînd o acțiune care se îndeplinește indiferent de timp. În sentințe și proverbe se întrebuințează prezentul gnomic.