GLASTRĂ ~e f. Vas de lut ars (de formă tronconică) în care se plantează flori; ghiveci; oală. /<ngr. ghlástra

ghiveciu n. 1. vas de pământ de pus flori: ghivece cu zambile; 2. mâncare gătită din felurite legume mărunt tăiate, amestecate cu bucățele de carne și coapte la tavă: un ghiveciu prea ardeiat; 3. fig. amestec confuz, potpuri: un ghiveciu literar; 4. un fel de cărbune: mangale cu cărbuni ghiveci GHICA. [Turc. GÜVEČ].

OALĂ, oale, s. f. 1. Vas de lut ars, de metal sau de porțelan, cu gura largă și cu înălțimea mai mare decît lărgimea, folosit pentru pregătirea bucatelor, pentru păstrarea lor (sau pentru diferite alte necesități casnice). Ce cugeta această babă, care aștepta cu oala în mînă înaintea mea? GALACTION, O. I 40. Ia scoate oalele și ulcelele celea din dăsagi, Irino. BUJOR, S. 85. Avînd cănaci pe umeri puși, El vine aducînd o oală. COȘBUC, P. II 245. Rîde ciobul (sau hîrbul) de oală spartă (sau șade hîrbu-n cale și rîde de oale), se zice cînd cineva rîde de altul pentru defecte pe care le are și el, în măsură mai mare chiar. Oală de flori = ghiveci, glastră. Dintr-o fereastră se zărea, printre oale de flori, un cap de fată oacheș. EMINESCU, N. 14. ◊ Expr. Cît o oală de praznic = foarte mare. Hrubă astupată cu capac de fier și încuiată cu lacăt cît o oală de praznic mare. C. PETRESCU, R. DR. 137. Aprinde (sau a lua etc.) pe cineva ca din oală (sau din strachină, cu plasa) = a prinde pe cineva ușor, fără nici o greutate. Bănetul tău, dacă-l iau... ca din oală m-ar ridica. GALAN, B. I 457. Îi luau ca din oală și-i treceau prin săbii. STANCU, D. 10. A face (a fi) Oale și ulcele (sau ulcioare) = a fi mort de mult. Despre noi nimeni n-are să mai știe nimic, cînd vom fi oale și ulcele. C. PETRESCU, C. V. 295. Nu știți că mătușa-i moartă... și s-a făcut oale și urcioare sărmana? CREANGĂ, P. 23. A fierbe toți într-o oală = a fi toți din aceeași categorie. A pune (toate) în aceeași oală = a amesteca lucruri diferite, producînd confuzii, a încurca. A se amesteca unde nu-i fierbe oala v. amesteca. A plăti oalele sparte = a plăti paguba făcută de altul, a suferi pentru faptele altuia. A trage jar la oala proprie = a se îngriji de interesele sale, neglijînd pe ale altuia. Fiecare trage jar la oala lui. ȘEZ. I 219. Ajunge un ciomag (sau o măciucă) La un car de oale = nu e nevoie de un efort prea mare pentru a anihila ceva netemeinic, ceva puțin rezistent; ajunge ce s-a spus, ce s-a făcut. ♦ Conținutul unei oale. Io la joc, Mîndra la joc, Și oala curge la joc! HODOȘ, P. P. 25. ♦ Vas de formă apropiată cu cel descris mai sus, folosit în tehnică. 2. (Numai în expr.) Mustăți pe oală = mustăți lăsate în jos.3. (Regional) Țiglă, olan, scoc (făcut din lut ars). Hemei... se agăța... de coperișul de oale albii. CONTEMPORANUL, III 781.

SACSIE, sacsii, s. f. (Regional) Vas de pămînt pentru flori; ghiveci.

STANHOPEA Frost, STANOPEA, fam. Orchidaceae. Gen originar din America tropicală, cca 48 specii, epifite, fiecare pseudobulb ovat dă o frunză eliptică, pieloasă, nerv ată paralel, pețiolată. Peduncul (cu pînă la 10 flori) drept sau pendul, după cum planta, este cultivată în coșuri agățate sau în ghivece. Flori cu sepalele concave, petale în formă de limbă cu ondulații pe marginile exterioare și interioare, aproape egale sau cele interioare mai înguste, curbate în exterior, label lung, cărnos, ceros, hipochil în formă de barcă sau ca un sac, mezochil cu 2 apendixuri ca 2 coarne, epichil lat-eliptic, coloană zveltă, curbată în vîrf cu 2 aripi, antere cu o singură lojă și 2 polinarii lunguiețe, cerate. Filament subțire.

ghiveci (de flori) s. n., pl. ghivece

JARDINIERĂ ~e f. 1) Suport de lemn sau de metal așezat la ferestre pentru a pune ghivece cu flori. 2) Cutie specială, în formă de uluc, în care se pune pământ pentru a sădi flori la ferestre sau la balcoane. [Sil. -ni-e-] /<fr. jardiniere

OALĂ ~e f. 1) Vas de bucătărie (din lut ars, de metal, de faianță etc.) folosit pentru gătitul sau pentru păstrarea mâncării. ◊ S-a făcut (sau este) ~e și urcioare (sau ulcele) a murit de mult timp. A plăti ~ele sparte a răspunde pentru faptele săvârșite de alții. A lua (sau a prinde) pe cineva din ~ a prinde pe cineva fără nici o greutate. A-i da ~a în foc a-și pierde calmul; a se aprinde de mânie. 2) Conținutul unui asemenea vas. 3) Vas de lut cu toartă, lunguieț, înalt și mai îngust în partea de sus, în care se pune laptele la prins; urcior. 4) Vas de lut ars în care se plantează florile; glastră; ghiveci. 5) Vas special folosit în tehnică, industrie și în operațiile de laborator. 6) reg. Material de construcție în formă de plăci, fabricat din argilă arsă sau din ciment și folosit pentru acoperișuri; țiglă. 7) Fiecare din aceste plăci; țiglă. [G.-D. oalei] /<lat. olla

răvar (răvare), s. n. – 1. Masă de stors zerul, scîndură cu jgheab pentru a presa brînza. – 2. Strecurătoare de brînză, vas de lut cu fundul găurit. – 3. Ghiveci de flori. – 4. Bucată de lemn cu crestături pentru presat brînza. Sb. rovar (Candrea), din sl. rovŭ „crestătură”, cf. răboj, răvaș.

SACSIE, sacsii, s. f. (Reg.) Ghiveci de flori. – Tc. saksi.

glastră f. ghiveciu cu flori: ferestre împodobite cu multe glastre de flori FIL. [Gr. mod.].

răvar n. 1. scurtătură de lemn crestat cu care se freacă brânza; 2. strecurătoare de mazăre fiartă; 3. ciubăraș de spălat carne; 4. ghiveciu de flori. [Și răvor: origină necunoscută].

saxie f. ghiveciu de flori. [Turc. SAKSY].

GHIVECI¹, ghivece și ghiveciuri, s. n. Vas de pămînt în care se plantează flori ornamentale; glastră. În colțuri sînt așezate ghivece cu palmieri. SAHIA, U.R.S.S. 113. Să iei acești pui de dafin, să-i pui în două ghivece frumoase. ISPIRESCU, L. 234. Un vînt puternic... răstoarnă niște ghiveciuri de flori. CARAGIALE, S. 5.

GLASTRĂ, glastre, s. f. Ghiveci de flori. La fereastra ta-mi zîmbiră Toate florile din glastră. TOPÎRCEANU, B. 57. Pe țărm, acolo, mică și curată, O casă cu ferești strălucitoare... În glastre rîde floare lîngă floare. IOSIF, P. 18. ♦ Vas în care se țin florile în casă. Masa a fost întinsă cu aspect de sărbătoare, cu glastre încărcate de flori și cu un tacîm în plus. SAHIA, N. 59.

JARDINIERĂ, jardiniere, s. f. (Franțuzism) Etajeră de lemn, special construită, pe care se țin ghivece de flori sau de plante ornamentale. – Pronunțat: -ni-e-.

MIRT, mirți,s. m. Arbust totdeauna verde, mirositor, cultivat pentru lemnul său greu, cu structură fină și omogenă sau (la noi) ca plantă ornamentală în ghivece; din florile mici și albe, frumos mirositoare, considerate ca simbol al castității, se fac cununi de mireasă (Myrtus communis). Și-n păru-i poartă o cunună De mirt. IOSIF, PATR. 64. Tu îmi pari ca o bacantă, ce-a luat cu-nșelăciune De pe-o frunte de fecioară mirtul verde de martir. EMINESCU, O. I 30. Mirtul stă trîndav împletit împrejurul cununei. NEGRUZZI, S. II 42.

ÎNTÎRZIA, întîrzii, vb. I. Intranz. 1. A veni sau a ajunge (undeva) cu întîrziere față de timpul stabilit. Îmi face observația că nu-i dau lista cu cei ce întîrzie dimineața. PAS, Z. I 298. La unu, unu și un sfert! îi spusese Mirel Alcaz. Întrebi de masa mea. Și dacă întîrzii cumva, aștepți. C. PETRESCU, C. V. 60. De mai întîrziai, și eu mă prăpădeam. ISPIRESCU, L. 10. Văd că armașul întîrzie. NEGRUZZI, S. I 153. ◊ Refl. (Învechit, cu pronunțare regională) De-a veni pimprejur, a sosi mai degrabă, dar de s-a porni pe de-a dreptul, apoi s-a mai întărzia! SBIERA, P. 220. Ne întîrziesem a doua zi, căci cînd am ajuns, am găsit examenul pe la sfîrșit. NEGRUZZI, S. I 4. 2. A săvîrși o acțiune mai tîrziu decît în termenul obișnuit sau fixat (v. zăbovi); (despre acțiuni, fenomene) a se produce cu întîrziere față de timpul stabilit. A întîrziat cu predarea raportului. ▭ Tatăl lui întîrzie să se miște din pat. PREDA, Î. 173. Evantia cu răsuflarea stăpînită, cu ochii în lacrimi, așteptă un cuvînt, care întîrzia să vie. BART, E. 341. ♦ Tranz. A împiedica pe cineva să săvîrșească la timp o acțiune, a face să zăbovească, să rămînă în urmă, a face ca ceva să nu se îndeplinească în termen. Mă întîrzii. Stăm prea mult de vorbă. SAHIA, N. 89. Un gînd neînțeles, o frică Mă tot întîrzie să plec. PĂUN-PINCIO, P. 66. 3. A zăbovi, a rămîne (într-un loc) mai mult decît este cazul. Coana Liza... întîrzia spre seară la geamul dinspre stradă, între două ghivece cu flori. PAS, Z. I 81. Ai cugetat că ai să umbli drum lung și acolo ai să întîrzii? SADOVEANU, B. 87. ◊ Refl. (Învechit) Întîrziindu-se împrejurul șirei, zăriseră pe călători. MACEDONSKI, O. III 15. – Pronunțat: -zi-a. -Prez. ind. și: (rar) întîrziez (BASSARABESCU, V. 14).

RĂVAR, răvare, s. n. 1. Băț crestat cu care se frămîntă la stînă urda sau cașul dospit. 2. Oală de lut, cu fundul prevăzut cu găurele, folosită în bucătărie la strecuratul legumelor. 3. (Regional) Ghiveci de flori. (Atestat în forma revar) Dragostea de fată-mare, Ca garoafa din revare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 17. – Variantă: revar s. n.

SUSPENDA, suspend, vb. I. Tranz. 1. (Complementul indică un lucru concret) A atîrna liber în jos. A suspenda un ghiveci de flori. A suspenda lampa. 2. Fig. (Complementul indică o activitate) A întrerupe, a amîna temporar. A suspenda cursurile. ▭ Prea bine, fata mea... Vom suspenda ședința pe zece minute, pentru ca să ai tot timpul necesar de a lua o rezoluție. ALECSANDRI, T. I 417. ♦ A face să înceteze temporar o acțiune judiciară, a interzice temporar exercitarea unor drepturi, a amîna fără termen executarea unei pedepse etc. ♦ A îndepărta un funcționar din serviciu pe timp limitat (pînă la anchetă, pînă la judecată etc.). 3. Fig. (Cu privire la publicații periodice) A interzice, a opri (cu putere legală) apariția. ◊ (În economia capitalistă; despre firme comerciale) A suspenda plățile = a înceta plățile, a nu mai putea face față creditorilor.

ÎNFOIAT adj. 1. bătut, bogat, învolt, rotat, (reg.) revărsat. (Ghiveci cu flori ~.) 2. răsfirat, umflat, zbîrlit. (Pasăre cu coada ~.) 3. învolt, umflat. (Fustă ~.) 4. bufant, umflat. (O croială ~ la pantaloni.)

ROTAT adj. 1. circular. (Zbor ~ al unei păsări.) 2. bătut, bogat, înfoiat, învolt, (reg.) revărsat. (Ghiveci cu flori ~.)

căhală¹ sf [At: LB / Pl: ~le, ~hăli / E: ger Kachef] 1 (Trs) Olană de pământ ars, pe alocuri smălțuită, întrebuințată la vechile cuptoare. 2 Cală. 3 (Reg) Ghizdul, căptușeala puțului. 4 Ghiveci (cu flori).

cercică sf [At: H IX, 396 / Pl: ~cici / E: cf cercel] Floare de ghiveci.

ciob sn [At: PANN, P.V. II, 107 / V: cib sn / Pl: ~uri, (rar) ~oabe / E: tc čob] 1 Bucată dintr-un obiect de sticlă, de faianță, de lut etc. spart. 2 (Pgn) Vas spart. 3 (Pop; îe) A-i pune cuiva -u’ A-i face cuiva vrăji pentru căsătorie. 4 (Înv) Conținutul unui vas. 5 Vas mic de pământ pentru tămâiat. 6 (Reg) Ghiveci de flori. 7 (Buc) Vas din doage stricat. 8 (Pop; irn) Bărbat.

răvar sn [At: JIPESCU, O. 49 / V: (reg) răbar, ~ac, ~al, ~vor, râval, rivăr / Pl: ~e, ~uri / E: ns cf răvaș] 1 Bucată de lemn cu crestături adânci cu ajutorul căreia se sfărâmă cașul dospit pentru a putea fi frământat Si: (reg) crestălău, meredeu, raz¹ (5), răboj (16), răzător¹ (5). 2 Lemn crestat cu care, conform unei tradiții populare, sunt chinuiți câinii în anumite zile ale anului. 3 (Reg) Răboj (1). 4 (Reg) Vas de lut sau de tinichea, având fundul prevăzut cu găurele prin care se trec legumele pentru a fi făcute pireu Si: strecurătoare, (reg) ciurel (1), găurar (3), râușor (3). 5 Presă manuală care se întrebuințează la stoarcerea unturii din jumări. 6 (Reg) Vas de lemn în care ciobanii frământă brânza sau urda. 7 (Reg) Vas de lemn în care se spală carnea. 8 (Trs) Vas de pământ sau de tuci, în care se pregătesc mâncărurile Si: oală. 9 (Trs) Ghiveci de flori.

toblă sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) tro~ / Pl: ~le / E: nct] (Reg) 1 Scândură (groasă) Si: (reg) lodbă. 2 Pervaz al ferestrei, pe care se pun ghivece cu flori. 3 Tocător (7). 4 Chingă la războiul de țesut. 5 Ceară de albine, fiartă și întărită, de forma unei tăblii.

sacsie sf [At: DDRF / V: săscâie / S și: saxie / Pl: ~ii / E: tc saksi] (Reg) Ghiveci de flori.

+cache-pot (mască pentru ghivece de flori) (fr.) [pron. kașpo] s. n., pl. cache-pot-uri

FLOARE sf. 1 🌿 Partea plantei, alcătuită din foi sau petale, albe sau colorate, adesea mirositoare, care se desvoltă, la o anumită epocă a anului, pe ramurile ei și în care se găsesc organele de reproducere (🖼 2129): zilele omului sînt ca ~a cîmpului ZNN.; proverb: cu o ~ nu se face (primă) vară, dintr’un singur exemplu nu se poate trage nici o concluzie; ~ la ureche, lucru ușor, de puțină însemnătate: lucrurile cele mai grele ... la el erau ~ la ureche ISP.; de florile mărului, Mold. Trans. de flori de cuc, în zadar, de geaba, fără nici un folos, numai cu numele: căci nu doară de florile mărului se îndoapă cu învățătura cîte 20 și 30 de ani ISP.; nu sînt eu numai de florile mărului prințipul Zamfir I. -GH.; nu ți-i greu să-ți pierzi vremea de flori de cuc? ALECS.; nu de flori de cuc i-au pus oamenii numele Procletul RET.; a pune flori după ureche, a înșela, a încornora, a pune coarne: vrei să-mi pui flori după urechi cu sfrijitu cel de Gălușcă? ALECS.; copil din flori, copil nelegitim, bastard ¶ 2 Ori-ce plantă de ornament: un ghiveciu de flori ¶ 3 🌿 Se întrebuințează cu un epitet sau un determinativ spre a denumi o mulțime de plante: FLOARE-BROȘTEASCĂ, plantă cu flori galbene, numită și „piciorul-cocoșului” sau „rărunchiu” (🖼 2130) (Ranunculus acris); FLOAREA-CĂLUGĂRULUI 👉 CĂLUGĂR 2; FLOAREA-CIUMEI = CIUCURAȘI; FLOAREA-CIUTEI = GĂINUȘI; FLOAREA-CRUCII = PRISTOLNIC; FLOAREA-CUCULUI 👉 CUC; FLOAREA-CUNUNII CURCUBEU 2; FLOAREA DOAMNEI, plantă ce crește în vîrful munților și pe pășunile stîncoase cu frumoase flori albe flocoase; numită și „floarea-reginei” „floarea-domniței”, „albumeală”, „flocoșele” (Gnaphalium leontopodium) (🖼 2131); FLOAREA-FÎNULUI FIRUȚĂ¹; FLOAREA-FLORILOR DIOC; FLOARE-DE-FRIGURI = FIEREA-PĂMÎNTULUI 👉 FIERE; FLOARE-FRUMOASĂ BĂNUȚI; FLOAREA-GRÎULUI ALBĂSTRIȚĂ; FLOARE-DE-LEAC¹, plantă, cu flori galbene-aurii, ce crește prin tufișuri umede; se cultivă adesea ca plantă decorativă; numită și „gălbenele”, „bujorel”, „piciorul-cocoșului” (Ranunculus repens); FLOARE-DE-LEAC² GĂLBENELE (🖼 2132); FLOARE-DE-LINGOARE IARBĂ-DE-LINGOARE; FLOAREA-NOPȚII MIRODENIE 2; FLOARE-DE-OCHI SILUR; FLOAREA-PAIULUI ALBĂSTRIȚĂ; FLOAREA-PĂSĂRILOR, FLOAREA-PAȘTILOR, FLOAREA-PAȘTELUI, mică plantă ierboasă a cărei tulpină face o singură floare albă sau roză care se deschide în Martie-Aprilie (epoca Paștilor); numită și „oiță”, „păștiță”, „găinușă”, etc. (Anemone nemorosa) (🖼 2133): pe covorul galben de frunze moarte dedesubt se arăta albă ... floarea-paștelui SAD.; FLOARE-DE-PERINĂ, plantă cu flori galbene-aurii dispuse în capitule mărișoare frumoase; numită și „iarbă-de-perină” întrebuințată de popor spre a colora în galben (Anthemis tinctoria) (🖼2134); FLOAREA-REGINEI 👉 FLOAREA-DOAMNEI; FLOAREA-ȘARPELUI = MAMA-PĂDURII¹; FLOAREA-SOARELUI, plantă originară din America, cu tulpina dreaptă și înaltă uneori de 2 metri, cu flori frumoase și mari, galbene; cultivată mai adesea pentru semințele ei oleaginoase; numită și „sora-soarelui” (Helianthus annuus) (🖼 2135); FLOARE-DE-STEA ARȘENIC; FLOAREA-STUPILOR – ROINIȚĂ; FLOAREA-UNTULUI VERIGEL; FLOAREA-VÎNTULUI FLOAREA-PĂSĂRILOR; FLOAREA-ZMEULUI – BARBA-POPII; – FLORI-DE-PAIE, plantă originară din Australia, cu tulpina țeapănă, cu flori frumoase de diferite colori, cari par uscate ca paiele (Helichrysum bracteatum) (🖼 2136); FLORI-DOMNEȘTI – SURGUCI; FLORI-MĂRUNȚELE – TOPORAȘI (Viola adorata) ¶ 4 Desen, înfățișînd o floare cusută, brodată sau tipărită pe o țesătură: ie albă ca laptele împănată cu flori galbene RET. ¶ 5 Strat de mucegaiu ce se formează la suprafața vinului, oțetului, etc. ¶ 6 🔧 Vîrful ascuțit al sfredelului, care pătrunde în lemn ¶ 7 Bărbia cheii (🖼 2137) ¶ 8 📰 Partea caracterului de tipografie care reprezintă litera sau semnul, spre deosebire de restul suportului de plumb (👉 🖼 893) ¶ 9 ~ de făină, făina cea mai fină ¶ 10 🔬 ~de pucioasă, pulbere de pucioasă obținută prin volatizare sau sublimare ¶ 11 Fig. Tot ce poate fi mai bun, mai fin, mai de seamă, elită: întîmpinat de 340 de tineri Greci ... ~a tinerimii I. -GH.; vecinul meu Bogonos e ~a vecinilor NEGR. ¶ 12 Tot ce poate fi comparat cu frumusețea sau frăgezimea unei flori: cu frumoasă și mîndră ~ a înzestrat literatura română I. -GH. ¶ 13 📖 Ornament al stilului: flori de retorică ¶ 14 Momentul cînd un lucru sau o persoană se află în desvoltarea deplină, în toată frumusețea, în toată strălucirea, în toată puterea: în ~a vîrstei; în ~a tinereții ¶ 15 Aromă, parfum (despre băuturi) ¶ 16 † Coloare, față [lat. florem].

❍CĂHALĂ (pl. -ăli) sf. 1 Trans. Olan smălțuit, întrebuințat la pereții căminului (🖼 718): la locul de frunte e căminul sau cuptorul de căhăli PĂC. ¶ 2 Băn. Ghiveciu: ~ cu flori [germ. Kachel].

OALĂ, oale, s. f. 1. Vas de lut ars, de metal, de porțelan etc., de obicei cu gura largă și cu înălțimea mai mare decât lărgimea, folosit în gospodărie pentru pregătirea, păstrarea etc. bucatelor. ◊ Expr. Cât o oală de praznic = foarte mare. A prinde (sau a lua etc.) pe cineva ca din oală = a prinde pe cineva ușor, fără nicio greutate (sau pe neașteptate). A se face (sau a fi) oale și ulcele (sau urcioare) = a fi mort de mult. A pune (toate) în aceeași oală = a amesteca lucruri, probleme diferite, producând confuzii, încurcături. A plăti oalele sparte = a suferi pentru faptele altuia. A-i pune (cuiva) oala = a face (cuiva) farmece, a(-l) fermeca. Ajunge un ciomag (sau o măciucă) la un car de (sau cu) oale = nu e necesar un efort mare pentru a distruge ceva; ajunge ce s-a spus sau s-a făcut. Mustăți pe oală = mustăți cu vârfurile lăsate în jos. Tuns pe oală = cu părul lung până pe gât și retezat. ◊ Compus: Oală-minune = vas metalic cu capac etanș prevăzut cu supapă de siguranță, folosit pentru fierberea (rapidă) a alimentelor sub presiunea aburului. ♦ Conținutul vasului descris mai sus. ◊ Expr. A se amesteca (sau a-și băga nasul) unde nu-i fierbe oala = a interveni fără rost, nechemat într-o discuție, acțiune etc. care nu-l privește. ♦ Vas, ghiveci, glastră de flori. ♦ (Adesea cu determinarea „de noapte”) Vas întrebuințat (noaptea) pentru necesitățile fiziologice; țucal. 2. Vas de construcție specială, asemănător cu oala (1), folosit în diverse operații tehnice, industriale, de laborator etc. 3. (Reg.) Țiglă, olan. [Var.: (pop.) ol s. n.] – Lat. olla.

glastră (glastre), s. f. – Ghiveci, vas de flori. – Mr. glastră. Ngr. γλάστρα (DAR).

antizgomot ♦ 1. adj. inv., s. n. Împotriva zgomotului ◊ „Aeroportul internațional «Schiphol» de lângă Amsterdam va rămâne închis în cursul nopții [...] pentru avioanele care nu posedă certificate care să ateste că nu aduc prejudicii prin zgomotul produs la operațiunile de aterizare. Avioanelor care nu prezintă garanția anti-zgomot le este rezervată o singură pistă.” I.B. 5 VII 72 p. 4. ◊ „Gard anti-zgomot. Pentru a-și proteja căminul de zgomotele străzii, un locuitor din orașul Bremen (R.F.G.) a avut o idee originală: a ridicat în jurul casei sale un gard alcătuit din... ghivece uriașe de flori suprapuse.” Sc. 26 I 77 p. 5; v. și R.l. 17 V 74 p. 6, 11 II 77 p. 2, Cont. 11 V 79 p. 5. ♦ 2. s. n. ◊ „Prototipul unui nou tip de cască de protecție împotriva zgomotului a fost realizat în Anglia. Un dispozitiv montat în cască înregistrează intensitatea zgomotului și dă naștere unui «antizgomot» egal ca intensitate, dar cu o altă lungime de undă. În acest fel undele sonore se anihilează reciproc, realizându-se liniștea dorită.” Sc. 11 I 78 p. 6 (din anti- + zgomot, după fr. antibruit; PR 1972; DEX-S)

OALĂ oale, s. f. 1. Vas de lut ars, de metal, de porțelan etc., de obicei cu gura largă și cu înălțimea mai mare decât lărgimea, folosit în gospodărie pentru pregătirea, păstrarea etc. bucatelor. ◊ Expr. Cât o oală de praznic = foarte mare. A prinde (sau a lua etc.) pe cineva ca din oală = a prinde pe cineva ușor, fără nicio greutate (sau pe neașteptate). A se face (sau a fi) oale și ulcele (sau urcioare) = a fi mort de mult. A pune (toate) în aceeași oală = a amesteca lucruri, probleme diferite, producând confuzii, încurcături. A plăti oalele sparte = a suferi pentru faptele altuia. A-i pune (cuiva) oala = a face (cuiva) farmece, a(-l) fermeca. Ajunge un ciomag (sau o măciucă) la un car de (sau cu) oale = nu e necesar un efort mare pentru a distruge ceva; ajunge ce s-a spus sau s-a făcut. Mustăți pe oală = mustăți cu vârfurile lăsate în jos. Tuns pe oală = cu părul lung până pe gât și retezat. ◊ Compus: Oală-minune = vas metalic cu capac etanș prevăzut cu supapă de siguranță, folosit pentru fierberea (rapidă) a alimentelor sub presiunea aburului. ♦ Conținutul vasului descris mai sus. ◊ Expr. A se amesteca (sau a-și băga nasul) unde nu-i fierbe oala = a interveni fără rost, nechemat într-o discuție, acțiune etc. care nu-l privește. ♦ Vas, ghiveci, glastră de flori. ♦ (Adesea cu determinarea „de noapte”) Vas întrebuințat (noaptea) pentru necesitățile fiziologice; țucal. 2. Vas de construcție specială, asemănător cu oala (1), folosit în diverse operații tehnice, industriale, de laborator etc. 3. (Reg.) Țiglă, olan. [Var.: (pop.) ol s. n.] – Lat. olla.

garoafă sf [At: LB / V: (reg) ~flă, găr~, (Mol) ~fă / Pl: ~fe / E: ngr γαρόφαλλον] 1 (Reg; șîc ~ de ghiveci, ~ de grădină, șîf ~flă) Plantă erbacee ornamentală, cu frunze opuse și liniare, cu flori cărnoase de culori diverse și miros plăcut Si: (pop) buruiene de ghiței, buruiene de germe, calamfir, carafilă, (reg) chirișor, cocoșei, cuișoară de grădină, cuișoare, flori domnești, ~ de ghiveci, – de grădină, garofil (1), garofiță (15), ignele, neghină, neghinea, pahiu, sacfiu, sacfiu îngrămădit, sanfiu, sansiu, sanschiu, sămferel, sâmfireag, sâmfireanje, sânvireni tărcați, scânteiuțe, schinteuță, secfiu, sinferei, văzdoagă, văzdoance umplute, vâzdoage de Rusale (Dianthus caryophyllus). 2 (Bot; reg) Garofiță (9) (Dianthus deltoides). 3 Cuișoriță (Holosteum umbellatum). 4 (Bot; reg; îc) ~fa-craiului Garofița (10) Pietrei Craiului (Dianthus callizonus). 5 (Bot; reg; îc) ~fa-mării Limba-peștelui (Limonium vulgare). 6 (Îc) ~fa-Sebeșului, ~fa de piatră, ~fe (de munte) sau ~fe-sălbatice Plantă cu flori albe sau roz, plăcut mirositoare, plasate câte două sau mai multe pe aceeași tulpină Si: (reg) flori domnești, garofil (2), garofițe (5) (de munte) (Dianthus superbus). 7 (Bot; reg; îc) ~-albă (sau ~fe) Micsandre. 8 (Bot; reg; îc) ~ bărboasă Bălușcă. 9 (Bot; reg; îc) ~-călugărească, ~fe de câmp sau ~fe-sălbatice Garofiță (3). 10 (Bot; reg; lpl sau îc) ~ de apă Crin de baltă (Butomus umbellatus). 11 (Bot; reg; lpl sau îc) ~ de grădină sau ~-turcească Planta Dianthus barbatus Si: buruiene de ghiței, buruiene de jerme, cărânjea, cărunjea, cocoșei, cuișoare, garofițe (14) (de grădină), grozdică, gvordici, inger, neghinele, pietrucele, pușca lupului, sacfiu, sacfiu nemțesc, sacfiu turcesc, sacfiu tărcat, samfiu, sanfiu, sălcuță, scaunul popii, scânteuță, secfiu, susfirăgi, țefliu, ursărel, ursinică, ursuele, vâzdoage, vâzdoance ungurești, zaschiu sălbatic. 12 (Bot; reg; îc) ~ de grădină (sau nemțească) Cuișoare (Dianthus chinensis). 13 (Îc) ~-roșie Planta Dianthus tenuifolius. 14 (Bot; reg; lpl) Ochiul-boului (Callistephus chinensis). 15 (Bot; reg; lpl) Cocoșel (Dianthus collinus). 16 (Bot; reg; lpl sau îc) ~fe-oloage Barba împăratului (Mirabilis jalapa). 17 (Bot; reg; lpl) Mușcată (Pelargonium zonale). 18 (Bot; reg; lpl) Zorele (Pharbitis purpurea). 19 (Bot; reg; lpl) Crăițe (Tagetes patulla). 20 (Bot; reg; lpl) Viorele (Viola mirabilis). 21 (Bot; reg; îf) ~flă sau găr~ Cârciumărese (Zinnia elegans). 22 (Bot; reg; îc) ~fe-roșii Arșinic (Lychnis calcedonica). 23 (Bot; reg) Garofițe (4) de munte.

JARDINIERĂ s.f. Suport așezat sub ferestre sau la balcoane, în care se pun ghivece sau pămînt pentru flori. [Pron. -ni-e-. / < fr. jardinière].

JARDINIER, -Ă I. adj. referitor la grădini. II. s. f. suport sub ferestre sau la balcoane, în care se pun ghivece ori pământ pentru flori. (< fr. jardinier)

Tradescantia fluminensis Vell. (syn. T. myrtifolia hort.). Specie originară din regiunea tropicală a Americii de S, nu rezistă iarna afară. Flori mici. Plante pentru ghivece și coșuri pendente. Frunze ovate, mai mici, verzi-albăstrui cu dungi albe, pe partea superioară, și violete pe partea inferioară, scurt-pețiolate.

cirip, -uri, s.n. – Ghiveci de lut ars pentru flori; glastră (zona Chioar). – Din magh. cserép) (MDA).

cirip, ciripuri, (cirep, cerep), s.n. – (reg.) 1. Ghiveci de lut ars pentru flori; glastră (zona Chioar). 2. Țiglă (Biserica Albă). – Din magh. cserép „țiglă, olan” (MDA).

Narcissus tazetta L. (syn. N. orientalis hort.). Specie care înflorește primăvara, în ghivece la forțat și iarna. Flori (antere și stil exerte, tubul cilindric, nedentat, galben-citron, foliolele perigonului albe, invers-ovate, imbricate, cca 1 cm lățime), cca 3 cm diametru, parfumate, dispuse cca 6 în umbelă, terminal, pe o tulpină comprimată, înaltă de cca 45 cm. Are 4-6 frunze liniare, glauce de cca 45 cm lungime. Bulb cu diametru de 4,5 cm.

ciríp, ciripuri, (cilip, cirep, cerep), s.n. (reg.) 1. Ghiveci de lut ars pentru flori; glastră (în zona Chioar). 2. Țiglă: „Mni-o zburat tăte cilipurile de pe casă” (Faiciuc, 2008: 753). – Din magh. cserép „țiglă, olan” (MDA).

Iris xiphioides Ehrh. (syn. I. anglica hort.). Specie care înflorește vara. Flori (foliolele exterioare purpur-albastre-intens, cu nervuri mai închise, linia mijlocie galbenă și o pată aurie în centrul limbului orbiculat: și curbat în afară; cele interne erecte, ca și cele externe, îngustate la bază într-o unguiculă), dispuse terminal pe o tulpină înaltă, de pînă la 60 m, erectă, robustă. sau obținut varietăți divers colorate. Frunze verzi-albăstrui, în interior argintii, liniare, caniculate. Plantă, cu bulbi ce se pretează foarte bine la forțat pentru flori tăiate și ca plantă la ghiveci. Iarna în aer liber, se protejează contra gerului.

olăreasă s. f. Femeie care confecționează și vinde oale din lut ◊ „La Cristian (Brașov) există o mică secție de olărit la care lucrează numai femei. Din mâinile a zece olărese ies frumoase vaze de flori pentru apartamente și balcoane, dar și ghivece pentru răsaduri.” R.l. 9 III 84 p. 5 (din olar + -easă; DEX – doar s. m.)

Hyacinthus orientalis L. Specie care, în cultura de cîmp, înflorește primăvara, iar la ghivece, in cultură forțată, în luna dec. Flori albe, roșii, albastre sau galbene, scurt-pedicelate, parfumate, în raceme terminale pe pedunculi cărnoși. Plantă erbacee, perenă, bulboasă, care a dat naștere la majoritatea varietăților și soiurilor de zambile, 20-40 cm înălțime, bulb sferic pînă la ovoid. Frunze bazilare lanceolate sau lanceolat-liniare, verzi, lucioase.

GLASTRĂ, glastre, s. f. Ghiveci (1) (cu pământ) în care cresc plante ornamentale (cu flori); vas special (cu apă) în care se păstrează flori ale plantelor decorative, vază. – Din ngr. ghlástra.

GLASTRĂ, glastre, s. f. Ghiveci (cu pământ) în care cresc plante ornamentale (cu flori); vas special (cu apă) în care se păstrează flori ale plantelor decorative, vază. – Din ngr. ghlástra.

GLASTRĂ s. ghiveci, (pop.) oală, (reg.) sacsie, (Transilv.) răvar. (O ~ cu flori.)

GHIVECI s. glastră, (pop.) oală, (reg.) sacsie, (Transilv.) răvar. (Un ~ cu flori.)

GHIVECI s. glastră, (pop.) oală, (reg.) sacsie, (Transilv.) răvar. (Un ~ cu flori.)

jardinieră sf [At: DA / P: ~ni-e~ / Pl: ~re / E: fr jardinière] 1 Etajeră de lemn sau suport de metal pe care se țin ghivece cu plante ornamentale. 2 Cutie în care se pune pământ pentru flori, așezată sub fereastră sau pe balcoane.

*JARDINIERĂ (pl. -re) sf. 🛋 Mobilă de ornament, măsuța, gheridon pe care se așază un ghiveciu, sau un hîrdăiaș etc. cu o plantă verde sau cu flori (🖼 2727) [fr.].

glastră sf [At: FILIMON, C. II, 59 / V: ~tără / Pl: ~re, (îvr) ~turi / E: ngr γλαστρα] 1 Ghiveci pentru plante ornamentale. 2 Vas special cu apă în care se păstrează flori Si: vază.

GHIVECI¹ ~e n. Vas de lut ars (de formă tronconică), în care se plantează flori; glastră; oală. /<turc. güveç

Deutzia x lemoinei Lemoine (D. gracilis x D. parviflora). Hibrid care înflorește în mai-iun. Flori albe, simple, dispuse în raceme. Ramuri subțiri, arbust cca 1 m înălțime. Plantată la ghivece sau lăzi, se forțează foarte bine în sere sau în camere încălzite.

CAUTLEYA Royle, CAUTLEIA, fam. Zingiberaceae. Gen originar din Himalaia, 4-6 specii, 80-120 m înălțime. înflorește vara. Flori galbene pe tulpini erecte. Frunze mari, ovate. Nu rezistă iarna, se cultivă la ghivece.

INDRUȘAIM, indrușaimi, s. m. Plantă agățătoare decorativă din familia leguminoaselor, cu flori mari, roșii, violete sau albe, cu miros plăcut (Lathyrus odoratus). La ferestre se înghesuiau ghivecele de garoafe, de mușcate, de cerceluși, de indrușaim. M. I. CARAGIALE, C. 76. – Variantă: indrișaim (ARGHEZI, P. T. 116) s. m.

DIANTHUS L., GAROAFE, fam. Caryopfhyllaceae. Gen originar din Europa, nordul Africii, Asia orientală, cca 270 specii, erbacee, sub formă de tufe, cu un sistem radicular, de obicei, adînc. Frunziș bogat, glauscent. Floare cu caliciul aproape candrie, cu numeroase nervuri. Sînt cultivate în cîmp și seră pentru flori tăiate, decorarea parcurilor și grădinilor, grădini alpine și stîncării și mai puțin ca plante la ghivece. După durata culturii, diferitele specii de garoafe sînt anuale, bienale sau multianuale (vivace sau perene).

Amaranthus tricolor L. (syn. A. melancholicus L.; A. gangeticus L.). Specie cu flori în spice terminale foarte scurte (nesemnificative). Plantă cu tulpină roșie, înaltă pînă la 1,20 m, decorativă prin frunze, pentru ghivece. Frunze ovate, lungi pînă la 20 cm și late de 10 cm, galbene, roșii și marmorate, cu macule roșii și verzi.

Ornithogalum arabicum L. (syn. O. corymbosum Ruiz et Pav.). Specie care înflorește primăvara-tîrziu. Flori albe, în ciorchine. Tulpini înalte de cca 0,60 cm. Bulb mare. Nu rezistă iarna în zonele reci. Se cultivă la ghivece.

ghiveci sn [At: CARAGIALE, S. 5/20 / V: ghiuvaci / Pl: ~ece, ~uri / E: tc güveč] 1 Vas de pământ ars, de plastic etc. de formă tronconică, folosit pentru plantarea (în casă) a florilor. 2 Vas de pământ pentru pregătirea alimentelor. 3 Mâncare preparată din tot felul de legume, cu sau fără carne. 4 (Îs) ~ călugăresc Ghiveci (3) fără carne. 5 (Fig) Lucruri diferite adunate la un loc. 6 (Înv) Cărbune. 7 (Reg) Groapă în pământ de formă conică în care se păstrează cartofii sau grâul. 8 (Îs) ~ nutritiv Amestec de pământ, nisip, mraniță, îngrășăminte chimice etc., în care se plantează răsadurile de legume. 9 (Prt) Creație literară, muzicală etc. eterogenă și lipsită de valoare.

SAINTPAULIA (fr.; {s} n. pr. baronului german W. von Saint Paul, fost guvernator al unei provincii din Africa) s. f. (BOT.) Plantă decorativă de ghiveci, rezistentă la umbrire, din fam. gesneriacee (Saintpaulia ionantha), scundă, cu o rozetă bogată de frunze bazale adesea cu o nuanță purpurie pe partea inferioară. Flori numeroase, la majoritatea soiurilor de culoare albastru închis până la violet, mai rar roz, albe sau roșii. Provine din Africa de E, unde crește în parterul pădurilor de munte. Sin. violetă africană; impropriu, prin confuzia, violetă de Parma.

Veronica spicata L. Specie care înflorește vara. Flori albastre-lila (caliciul păros cu 4 diviziuni, laciniile corolei 4, ovat-lunguiețe, îndoite înăuntru în timpul înfloririi, apoi patente), în. racem spiciform, compact. Florile uscate își păstrează culoarea. Frunze obtuz-lanceolate-pubescente, opuse, crenat-serate. Plantă perenă, tulpini simple, pînă la 0,45 m înălțime, recomandată pentru apartamente (cultură la ghivece).

Phaseolus caracalla L. Specie originară din zona tropicală a Americii de S. înflorește în iun.-aug. Flori albe sau galbene cu roz sau violet, spiralate, parfumate, pe plante de cca 6 m înălțime.Frunze ovat-acuminate, pubescente. Se recomandă și pentru cultură la ghivece.

Acacia drummondii Benth. Specie care înflorește primăvara devreme. Flori galbene-deschis. Arbust ramificat, pubescent, cu frunze dublu-penate, cu 2-6 perechi de foliole, liniar-oblonge, lucioase, verzi-albăstrui și stipele înguste. Se pretează bine pentru cultura la ghivece. Plantă înaltă pînă la 3 m.

Begonia fuchsioides Hook. Specie cu tulpină înaltă ele peste 60 cm, roșiatică, erbacee sau lemnoasă. Frunze numeroase, asimetric-eliptice, puțin curbate, vîrf ascuțit, margini crestate, pubescente, pețiol scurt, cca il cm. Flori multe și mici, roșii-stacojii, cele mascule cu 4 petale, cele femele cu 5, dispuse în inflorescențe mari, pendente. Plantă decorativă prin frunze. înflorește vara sau, cînd este cultivată la ghivece, înflorește și iarna.

Ampelopsis orientalis (Lam.) Planch. Specie cu flori dispuse cîte 4. Frunze simplu- dublu- sau triplu-penate. Foliole, pînă la 15, pînă la 7 cm lungime, cele superioare la bază deseori rotunde. Fructe roșii. împreună cu A. brevipedunculata sînt foarte apreciate ca plante la ghivece.

Lachenalia tricolor Jacq. [syn. L. aloides (L.) hort.]. Specie care înflorește iarna. Flori pendente (perigon tubular lung de 2-3 cm, lat de 1 cm, galben-intens, roșu-aprins și verde) dispuse 10-12 în spice. Frunze liniar-lanceolate, enziforme, uneori cu pete purpurii. Plantă cu bulbi, se cultivă în seră. Se plantează la ghivece la sfîrșitul verii, se udă cîte puțin pînă ce creșterea este avansată. Iarna se țin la 8°C. După înflorire se lasă bulbii pentru maturare, fără să se ude, cam pînă în iun.-iul., iar în aug. se replantează.

SAXIFRAGACÉE (lat. saxum) s. f. pl. Familie de plante dicotiledonate, erbacee sau lemnoase, adesea cu rozete bazale, cu flori având 5 (4) petale libere. Cuprinde 75 de genuri cu peste 800 de specii, printre care unele plante scunde din genul Saxifraga care cresc pe stâncării (de ex. ochii șoricelului) sau în etajul alpin și în tundră, dar și plante de ghiveci (ex. Saxifraga sarmentosa) și arbuști decorativi ca lămâița (Philadephus coronarius) sau Deutzia.

CELMISIA Cass., CELMISIA, fam. Compositae. Gen originar din Noua Zeelandă și Australia, 50-60 specii, erbacee, ramificate la bază. Frunze mari (cca 30 cm diametru), argintii, de obicei, la bază, în rozetă, lanceolate, cu peri mătăsoși, nervuri paralele, înflorește în apr.-iul. Flori albe, radiale, lungi, dispuse în capitule mari, singulare, 8 cm diametru, centrul galben, pe un peduncul neramificat, fără frunze sau numai cîteva, antere sagitate. Fructe puțin plate cu 1-3 nervuri pe fiecare parte. Se cultivă în seră rece, la ghivece, în pămînt de frunze, nisip, la umezeală și răcoare (Pl. 18, fig. 102).

Melianthus major L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori erecte, maronii-roșietice, în raceme dense, cca 35 cm lungime. Frunze (cca 35 cm lungime) penate, glauce cu segmentele nepețiolate, lanceolate, adînc-crestate. Semiarbust ramificat, pînă la 2 m înălțime. Tulpină fistuloasă. În zonele cu ierni aspre se cultivă la ghivece, în sere reci.

Sagittaria montevidensis Cham. et Schlechtend. Specie originară din Argentina, Brazilia, Peru, Uruguay. Flori cu diametrul de cca cm (petale galbene sau albe, la bază cu pete galbene mai închis), dispuse într-o inflorescență sub formă de racem, cu pedunculi de cca 0,60-0,90 m lungime. Plantă pînă la 1 m înălțime. Iarna plantele se păstrează în interior, în ghivece, la cca 18°C.

Abelia floribunda Decne. Specie care înflorește vara. Flori cu 2 sepale oblong-eliptice, corolă roz, la bază cilindrică, în partea superioară campanulată. Arbust înalt pînă la 1,5 m. Ramuri pletoase, roșietice. Frunze (lungi pînă la 4 cm) persistente, scurt-pețiolate, glabre, ușor dentate pe margini, ovate pînă la rotund-ovate. Se recomandă pentru cultura în ghivece.

Allium narcissiflorum Vili. (syn. A. grandiflorum Chaix, A. pedemontanum Willd., A. nigrum All.). Specie care înflorește primăvara-vara. Flori violete, roșii-purpur, roz-mov sau roz-închis, campanulate, pendente, dispuse pînă la 10 în racem lax, terminal, pe o tulpină subțire, aproape rotundă, înaltă pînă la 30 cm. Frunze 5-6 la bază, cărnoase, îngust-liniare, lungi pînă la 25 cm, gri-verzi. Folosită mult ca plantă la ghiveci pentru decorarea interioarelor.

Allium karataviense Regel. Specie ce înflorește primăvara. Flori dispuse într-o inflorescență globuloasă, densă, mare, cca 10 cm diametru, cu un colorit de la roz la bej sau roșu-liliachiu, cu striațiuni roșii la mijloc. Frunze lat-ovate, pînă la 12 cm lățime, bleu- cenușii, catifelate. Plantă pînă la 20 cm înălțime, merge bine și la ghivece pentru interioare. Poziții însorite (Pl. 4, fig. 24).

Iris reticulata Bieb. Specie care înflorește iarna-primăvara. Flori cu foliolele înguste (cele interioare erecte, Violete, iar cele exterioare, violețe-purpur, cu pată în interior gălbuie și dungă mijlocie oranj) odorante, dispuse cîte una, terminal, pe o tulpină înaltă pînă la 0,35 cm. Frunze înguste, depășesc înălțimea tulpinei. Se recomandă pentru seră rece, plantîndu-se la ghivece un număr cît mai mare de bulbi.

Sedum sieboldii Sweet. Specie care înflorește toamnă. Flori mici, stelate, roz sau roz-roșietice, în cime terminale. Frunze sesile, rotunde sau spatulate, verzi-albăstrui, glabre, cu marginea roșie, crenate sau dentate, dispuse cîte 3 sau mai multe în verticil. Plantă pînă la 20 cm înălțime, glabră, tulpini întinse pe sol, puțin ascendente, neramificate, roșietice. Plantă cultivată la ghiveci pentru decorarea interioarelor. Se cultivă în seră.

Spigelia splendens K. Wendl. Specie ce înflorește vara. Flori roșii cu vîrfuri albe (tub floral cilindric), dispuse în ciorchine terminal, dublu, unilateral. Plantă erbacee, pînă la 0,50 m înălțime, rădăcini cărnoase, tulpini cilindrice. Frunze invers-ovate. După ce planta începe să se usuce, în sept., se trece în seră rece (pînă la 10°C). În mart. rizomul se divizează, se plantează în ghivece în sol obișnuit, în seră caldă sau temperată. Din luna mai se cultivă în seră rece. Dezvoltă semințe numai după efectuarea polenizării artificiale.

Kalanchoe blossfeldiana v. Poelln. Specie care înflorește iarna-primăvara. Flori mici, tubuloase, roșii, dispuse în umbele, pe tije scurte ce pornesc din axa frunzelor. Frunze glabre, cu. pețiol lung pînă la 3 cm, ovat-oblonge, vîrf bont, lungi pînă la 7 cm și late de 4 cm, verzi, cu margini roșii. Plantă suculentă, înaltă, pînă la 35 cm, In regiunile, cu climat temperat se cultivă ia ghivece (Pl. 43, fig. 250, 251).

Plectranthus oertendahlii Th. Fries Jr. Specie cu flori (sepale cu vîrf ascuțit, tub floral aproape alb, încă o dată mai lung decît caliciu) în ciorchine de 5-15 cm lungime. Frunze lat-ovate, aproape rotunde, pubescente pe ambele părți, roșietice pe partea inferioară și verzi-deschis cu nervuri albe pe cea superioară, cu pețioli roșii. Plantă cu ramuri pe sol, puțin erecte sau în ghivece, pendente.

Iris persica L. Specie care înflorește iarna. Flori (foliolele exterioare ale periantului lungi, limbul rotund, la vîrf cu o pată neagră-purpur, în rest albe-albăstrui, cu nervuri roșii-închis, cele interioare. mai mici de culori diferite) cu miros plăcut, dispuse cîte 1, terminal, pe o tulpină înaltă pînă în 15 cm. Frunze înguste, rigide, glauce, apar după înflorire. În zonele cu climat temperat cultura. se face mai aleș la. ghivece pentru decorarea interioarelor. Plante cu bulbi, rădăcini mari, cărnoase.

Jasminum officinale L. Specie care înflorește vara-toamna. Flori (caliciu cu 5 dinți subulați, lung pînă la 2 cm, corolă cu 5 dinți ovați, acuți) albe, parfumate, lung-pedunculate, dispuse pînă la 10 în ciorchini terminali. Frunze-opuse, penate, cu 5-9 foliole eliptice, ovate sau ascuțite, avînd numai foliola terminală caducă. Arbust cățărător, pînă la 10 m înălțime, pentru decorarea zidurilor, iar în zonele cu ierni aspre, datorită sensibilității față de ger, ca plantă la ghivece. Ramuri verzi, subțiri, lungi, muchiate. Fruct, bacă.

Primula obconica Hance. Specie care înflorește vara, în cultură tot anul. Flori roz, albastre-lavand, roșii, violete, roz, mai rar albe (caliciul dilatat infundibuliform, corolă pînă la 8 cm diametru, formată din petale franjurate sau simple, liniare, cca 1 cm lungime), dispuse în umbelă terminală, multifloră (2-13 flori), deseori cu altă umbelă mai mică suprapusă. Frunze late, dispuse pe un peduncul de cca 2,0-25 cm înălțime. Frunze late, dispuse în rozetă bazală, lung-pețiolate, cordate la bază, ovate sau oblonge, lobate, ușor-dințate sau aproape întregi, marginea ondulată. Plantă pubescentă, rizom viguros, des-ramificat. Se înmulțește exclusiv prin sămînță, într-un substrat afînat și ușor. Se cultivă exclusiv ca plantă la ghiveci, iarna 10-12°C.

Iris bakeriana Foster. Specie care înflorește iarna-primăvara, devreme. Flori (foliolele exterioare ale periantului sînt albastre-deschis cu reflexe violete, catifelate, sau albe cu nervura mediană galbenă-oranj, la vîrf uneori cu pată mov, cele interioare la fel de lungi, lanceolate, lila) dispuse singular, la vîrful unei tulpini cilindrice mai scurtă decît frunzele. Frunze înguste. Bulb mic, alungit. Plantă înaltă pînă la 20 cm. Merg bine în seră. Afară necesită, poziție însorită, drenaj bun și protejare iarna cu un înveliș de paie sau frunze. Pentru forțat, la. ghivece se plantează un număr mare de bulbi, în funcție de mărimea ghiveciului.

Rhododendron simsii Planch. Specie originară din China, înflorește iarna-primăvara. Flori de la roz-roșii la roșii-lucioase sau roșii-întunecat, simple sau duble, timpurii sau tardive, în formă de trompetă neregulată, cu diametrul de 4-5 cm, cu 5 lobi și 5-10 stamine, marginea ondulată și fran jurată, grupate, 6, în buchete terminale, pe ramificații sau solitare, scurt-pedunculate. Frunze de la ovat-eliptice la lanceolate, ciliate, pînă la 5 cm lungime, persistente. Arbust pînă la 3 m înălțime, bine ramificat. Această specie a dat cele mai multe varietăți și soiuri de azalee care se găsesc în cultură. Preferă semiumbră, se cultivă în sere, la ghivece.