ciob sn [At: PANN, P.V. II, 107 / V: cib sn / Pl: ~uri, (rar) ~oabe / E: tc čob] 1 Bucată dintr-un obiect de sticlă, de faianță, de lut etc. spart. 2 (Pgn) Vas spart. 3 (Pop; îe) A-i pune cuiva -u’ A-i face cuiva vrăji pentru căsătorie. 4 (Înv) Conținutul unui vas. 5 Vas mic de pământ pentru tămâiat. 6 (Reg) Ghiveci de flori. 7 (Buc) Vas din doage stricat. 8 (Pop; irn) Bărbat.