ABAGERIE¹, abagerii, s. f. Atelier sau industrie de (haine de) aba². – Abagiu + suf. -ărie.

ALĂMĂRIE¹, alămării, s. f. Fabrică, atelier sau prăvălie de obiecte de alamă (1). – Alămar + suf. -ie.

AUTOATELIER, autoateliere, s. n. Atelier mobil folosit la depanări și reparații de vehicule. [Pr.: a-u-to-a-] – Auto² + atelier.

BLĂNĂRIE¹, blănării, s. f. 1. Meseria blănarului. 2. Atelier în care se confecționează îmbrăcăminte din blană; magazin de vânzare a blănurilor. – Blănar + suf. -ie.

BOIANGERIE, (2) boiangerii, s. f. 1. Meseria boiangiului. 2. Prăvălie sau atelier în care se exercită această meserie; vopsitorie. – Boiangiu + suf. -ărie.

BUTNĂRIE, (2) butnării, s. f. (Reg.) 1. Meșteșugul butnarului; dogărie¹. 2. Atelierul butnarului. – Butnar + suf. -ie.

CARTONAJ, cartonaje, s. n. 1. Cartonare. 2. Obiect (cutie, mapă, ambalaj etc.) executat din carton¹ (1) sau din mucava. 3. Atelier unde se lucrează astfel de obiecte. – Din fr. cartonnage.

CASCĂ, căști, s. f. 1. Acoperământ pentru cap, făcut din metal, din piele sau din cauciuc și folosit de militari, de unii sportivi și de unii muncitori pentru protecția capului. ♦ Dispozitiv metalic în atelierele de coafat, în forma unei căciuli, folosit la uscatul părului. 2. Dispozitiv alcătuit din unul sau din două receptoare fixate pe urechi, care servește la ascultarea transmisiunilor radiofonice, telefonice etc. – Din fr. casque.

CAZANGERIE, cazangerii, s. f. 1. Atelier de construit sau reparat cazane (1, 2), utilaje din tablă groasă de oțel, recipiente de presiune, cisterne etc. 2. Meseria cazangiului. – Cazangiu + suf. -ărie.

CĂLCĂTOR, -OARE, călcători, -oare, subst. I. S. m. și f. 1. Meseriaș care calcă haine sau rufărie într-un atelier de confecții, într-o spălătorie etc. 2. (Rar) Persoană care calcă o lege, o dispoziție etc. ♦ Prădător, hoț. II. S. f. 1. Scândură pe care olarul frământă lutul cu picioarele. 2. Vas în care se calcă (II 1) strugurii. 3. Instalație specială la gardurile pescărești, care permite trecerea peștelui într-un singur sens sau circulația bărcilor în ambele sensuri fără ca peștele să iasă. III. S. n. 1. Mecanism la mașinile de cusut, care apasă pe placa mașinii materialul ce se lucrează, pentru a putea fi fixat și deplasat mai ușor; apăsător, ceapraz. 2. Unealtă formată dintr-o lamă de oțel plană sau îndoită, cu crestături pe una sau pe ambele muchii, prevăzută cu mâner și folosită de lemnari la rostuirea dinților pânzelor de ferăstrău; ceapraz. 3. Pânză sau perniță pe care se calcă (III) haine, rufărie etc. – Călca + suf. -ător.

CĂLCĂTORIE, călcătorii, s. f. Atelier unde se calcă (III) haine, rufărie etc. ♦ Spec. Secție sau atelier în care se calcă produsele textile realizate într-o fabrică de confecții. – Călcător + suf. -ie.

CĂLDĂRĂRIE, căldărării, s. f. Atelier meșteșugăresc în care se confecționau sau se reparau odinioară căldări (I), cazane sau alte obiecte (de aramă). – Căldare + suf. -ărie.

CĂRUȚĂRIE s. f. 1. Meșteșugul de a face căruțe. 2. Atelier unde se construiesc căruțe. 3. (Colectiv) Unelte de căruțaș. – Căruță + suf. -ărie.

CEASORNICĂRIE², ceasornicării, s. f. Atelier, prăvălie unde se repară sau se vând ceasornice (1). – Ceasornic + suf. -ărie.

CENUȘAR, (I) cenușare, s. n., (II, III) cenușari, s. m. I. S. n. 1. Cutie de metal așezată sub grătarul locomotivei sau al unei sobe de încălzit, al unui cuptor etc., în care cade cenușa rezultată din ardere. 2. Atelier sau secție dintr-o fabrică de tăbăcărie în care se execută operațiile premergătoare tăbăcirii. ♦ Bazin folosit în tăbăcărie, în care se pun pieile crude, cu o soluție de lapte de var, pentru a le curăța de păr. ♦ Soluție de lapte de var proaspăt sau alcalin, folosită pentru depilarea pieilor crude și îndepărtarea epidermei. 3. Urnă în care se păstrează cenușa unei persoane incinerate; urnă cinerară. II. S. m. (Înv. și ir.) Scriitor de cancelarie, copist (prost). III. S. m. Arbore ornamental originar din China, înalt, cu coroană ovală, cu frunze compuse și cu flori mici verzi-gălbui (Ailanthus altissima). – Cenușă + suf. -ar.

EBENISTERIE, s. f. 1. Meșteșugul ebenistului. 2. Atelierul ebenistului. – Din fr. ébénisterie.

GARNITURĂ, garnituri, s. f. 1. Accesoriu folosit pentru a împodobi sau a completa un lucru. ♦ Adaos constând din legume, salată etc., care se servește la friptură. 2. Piesă sau ansamblu de piese demontabile care completează, întăresc sau protejează o piesă, micșorându-i uzura; piesă care asigură îmbinarea perfectă a două elemente prin care circulă un fluid. 3. Grup de mai multe lucruri de același gen care împreună formează un ansamblu unitar. ♦ Totalitatea uneltelor, sculelor, pieselor etc. de același fel folosite într-un atelier sau într-o exploatare. ♦ Totalitatea pieselor de același gen ale unei mașini. ◊ Garnitură de litere = serie de litere și de semne cu caractere tipografice identice, cuprinzând toate corpurile caracterului respectiv. ♦ Ansamblu format din locomotiva și vagoanele unui tren. 4. Totalitatea jucătorilor care alcătuiesc o echipă sportivă; formație. – Din fr. garniture.

GIUVAERGERIE s. f. 1. Arta giuvaergiului, lucrare făcută de giuvaergiu. 2. Atelierul sau prăvălia giuvaergiului. – Din giuvaergiu + suf. -ărie.

GIUVAIERGERIE, (2) giuvaiergerii, s. f. 1. Arta giuvaiergeritului;^[1] lucrare făcută de giuvaiergiu. 2. Atelierul sau prăvălia giuvaiergiului. [Pr.: -va-ier-] – Giuvaiergiu + suf. -ărie.

HALĂ¹, hale, s. f. 1. Clădire amenajată, cu instalațiile necesare, unde se vând alimente (îndeosebi carne); piață acoperită. 2. Sală de dimensiuni foarte mari, amenajată ca atelier în fabrici, ca sală pentru manifestații sportive, culturale, pentru expoziții etc. – Din fr. halle, germ. Halle.

IMPRIMERIE, imprimerii, s. f. Tipografie. ♦ Atelier, secție dintr-o întreprindere textilă în care se imprimă țesături. – Din fr. imprimerie.

ȚESĂTORIE, (2) țesătorii, s. f. 1. Arta, meșteșugul țesutului. 2. Atelier, fabrică unde se fac diferite țesături. – Țesător + suf. -ie.

ȚEVĂRIE, țevării, s. f. 1. Totalitatea țevilor unei instalații, ale unui aparat etc. 2. Atelier, secție dintr-o întreprindere în care se fabrică și se prelucrează țevi. – Țeavă + suf. -ărie.

UTILA, utilez, vb. I. Tranz. A înzestra un atelier, o fabrică etc. cu utilajul necesar desfășurării în bune condiții a procesului de producție. – Din fr. outiller.

ZINCOGRAFIE, (2, 3) zincografii, s. f. 1. Procedeu de tipar pentru ilustrații în care se folosesc clișee obținute prin fotografiere și gravare pe plăci de zinc (uneori și de cupru, alamă, oțel etc.). 2. Atelier în care se execută clișee prin zincografie (1). 3. Reproducere, ilustrație executată prin zincografie (1). – Din fr. zincographie.

MAISTRU, maiștri, s. m. 1. Persoană care are (și practică) o meserie; meșter; meseriaș; (în special) muncitor calificat care conduce de obicei o secție productivă într-o întreprindere sau într-un atelier; maestru. ♦ Persoană iscusită, îndemânatică, abilă, pricepută. 2. Persoană care învață, instruiește pe cineva. – Din germ. Meister.

MANECHIN, manechine, s. n. 1. Figură de lemn, de ceară, de material plastic etc., care înfățișează corpul omenesc sau o parte a lui și este folosită ca model în pictură și sculptură, ca suport pentru a proba ori a expune o haină etc. ♦ Fig. Epitet dat unui om care execută servil și mecanic ceea ce i se cere; om lipsit de personalitate, ușor de condus și influențabil. 2. Persoană angajată de un (mare) atelier de croitorie, de o casă de mode etc. pentru a îmbrăca diverse obiecte vestimentare, cu scopul de a le prezenta public; model. – Din fr. mannequin.

MANIPULATOR, -OARE, manipulatori, -oare, subst. 1. S. n. Aparat cu care se apucă și se manipulează piesele calde într-o uzină sau într-un atelier. 2. S. n. Dispozitiv cu ajutorul căruia se stabilește sau se întrerupe circuitul electric la transmiterea semnalelor telegrafice. 3. S. m. și f. Manipulant. – Din fr. manipulateur.

MANUFACTURĂ, manufacturi, s. f. 1. Formă de producție premergătoare marii industrii, caracterizată prin predominarea muncii manuale, prin diviziunea amănunțită a muncii în cadrul atelierului și prin reunirea muncitorilor și a meșterilor în ateliere sub conducerea patronului. 2. Întreprindere industrială în care predomină munca manuală, în care un rol important îl au abilitatea și talentul lucrătorului și care este destinată în special producerii unor bunuri de larg consum. Manufacturi de porțelan. 3. Produse ale industriei textile; țesături. Magazin de manufactură. – Din fr. manufacture. Cf. germ. Manufaktur.

MAROCHINĂRIE, marochinării, s. f. 1. Meseria marochinierului. 2. Atelier sau magazin unde se lucrează sau se vând obiecte din marochin. 3. Obiecte făcute din marochin (sau, p. gener., din orice fel de piele). [Var.: marochinerie s. f.] – Din fr. maroquinerie.

CIZMĂRIE², cizmării, s. f. Atelierul cizmarului; ciubotărie². – Cizmă + suf. -ărie.

MATRIȚERIE, matrițerii, s. f. Atelier, secție de matrițare. – Matriță + suf. -erie.

LITOGRAFIE, litografii, s. f. 1. Metodă de reproducere și de multiplicare pe hârtie a textelor, desenelor, figurilor etc., prin utilizarea de negative imprimate sau desenate pe o piatră specială, calcaroasă. 2. Atelier, secție sau întreprindere unde se multiplică prin litografie. 3. Desen sau tablou multiplicat prin litografie. – Din fr. lithographie.

PANTOFĂRIE², pantofării, s. f. 1. Atelier în care se confecționează sau se repară pantofi sau orice fel de încălțăminte; cizmărie; p. ext. magazin în care se vinde încălțăminte. 2. (La sg., cu sens colectiv) Mulțime de pantofi. – Pantof + suf. -ărie.

SCULĂRIE, sculării, s. f. 1. Atelier unde se fabrică, se repară sau se păstrează scule (1). 2. Totalitatea sculelor (1) care se găsesc într-un anumit loc; mulțime de scule. – Sculă + suf. -ărie.

TOACĂ, toace, s. f. 1. Placă de lemn sau de metal pe care se bate ritmic cu unul sau cu două ciocănele, pentru a anunța începerea serviciului religios sau anumite momente ale lui la biserică sau la mănăstire; p. ext. sunetul produs de această bătaie. ◊ Expr. Uscat (ca o) toacă (sau ca toaca) = foarte slab. A ști și toaca în (sau din) cer = a ști multe lucruri; a face pe atotștiutorul, pe înțeleptul. (Pop.) Ucigă-l toaca = a) (în imprecații) lua-l-ar dracul!; b) diavolul, dracul. ♦ Placă de metal în care se bate pentru a da anumite semnale pe șantiere, în ateliere etc. 2. (Pop.) Timp al zilei, după răsăritul soarelui sau înainte de apus, când se oficiază liturghia sau vecernia la biserică. 3. (Art.) Numele popular al constelației Pegas. – Din toca (derivat regresiv).

TURNANT, -Ă, turnanți, -te, adj., s. f. 1. Adj. Care se învârtește în jurul unui ax central; rotitor. ◊ Ușă (sau poartă) turnantă = ușă (sau poartă) formată din mai multe aripi, care se rotesc în jurul unui ax vertical central. Placă turnantă = placă mobilă de oțel sau de fontă, prevăzută cu șine, folosită în depouri și ateliere pentru a permite locomotivelor și vagoanelor trecerea de pe o linie pe alta, sau întoarcerea lor. 2. S. f. Mică bibliotecă care se poate învârti în jurul unui ax central. 3. S. f. Loc unde cotește (în forma unui arc de cerc) un drum, o pistă sportivă. – Din fr. tournant.

FORJĂRIE, forjării, s. f. Atelier în care se execută operații de forjare, prin deformare plastică, la cald sau la rece; forjă (3). [Var.: forjerie s. f.] – Forjă + suf. -ărie. Cf. fr. forgerie.

FRIZERIE, frizerii, s. f. Atelier pentru tuns, pentru ras sau pentru frizat; bărbierie (2). – Frizer + suf. -ie.

ATELIER, ateliere, s. n. 1. Local înzestrat cu uneltele sau mașinile necesare, în care se desfășoară o muncă meșteșugărească sau industrială organizată. ♦ Parte dintr-o întreprindere industrială în care se execută aceeași operație sau același produs. ♦ Totalitatea muncitorilor care lucrează într-un atelier (1). 2. Încăpere sau grup de încăperi în care își desfășoară activitatea un pictor sau un sculptor. ♦ Artiștii, elevii sau studenții care lucrează sub îndrumarea aceluiași maestru într-un atelier (2). [Pr.: -li-er] – Din fr. atelier.

PÂNZĂRIE, pânzării, s. f. 1. Cantitate mare de pânză (I 1) sau de articole confecționate din pânză; pânzeturi. 2. Magazin de pânzeturi. ♦ Atelier sau fabrică unde se țes pânzeturi. – Pânză + suf. -ărie.

REMIZĂ, remize, s. f. I. 1. Situație în care doi șahiști angajați într-o partidă amicală sau oficială consimt reciproc asupra unui rezultat de egalitate; partidă de șah terminată la egalitate. 2. Formă de retribuire (în comerț) potrivit căreia lucrătorii primesc pentru munca prestată o sumă de bani calculată în funcție de volumul vânzărilor, cumpărărilor, contractărilor etc. pe care aceștia le efectuează; (concr.) sumă de bani acordată în acest fel. II. 1. Construcție prevăzută cu instalații de spălare și de ventilare, precum și cu un mic atelier de reparații, folosită pentru adăpostirea vehiculelor auto, a uneltelor, a locomotivelor, a vagoanelor etc. 2. Mic petic de pădure sau de tufișuri plantat cu scopul de a servi ca adăpost pentru vânatul mic. – Din fr. remise.

ASCUȚITORIE, ascuțitorii, s. f. Atelier sau secție a unei fabrici unde se ascut obiecte tăioase. – Ascuțitor + suf. -ie.

VELĂRIE¹, velării, s. f. 1. Meseria velarului². 2. Atelier în care se confecționează vele și obiecte din pânză de vele. – Velar² + suf. -ie.

ARĂMĂRIE², arămării, s. f. 1. Fabrică, atelier, prăvălie de obiecte de aramă. 2. Obiecte de aramă. – Aramă + suf. -ărie.

PERIERIE, perierii, s. f. Atelier în care se fac (și se vând) perii; magazin de perii. [Pr.: -ri-e-] – Perier + suf. -ie.

PERUCHERIE, perucherii, s. f. Atelier în care se confecționează și se vând peruci. – Perucă + suf. -ărie.

PIELĂRIE¹, (1) pielării, s. f. 1. Atelier unde se prelucrează sau se vând piei sau obiecte confecționate din piele. 2. Meșteșug de prelucrare a pieilor; comerț cu obiecte de piele. – Pielar + suf. -ie.

PLĂPUMĂRIE, (2) plăpumării, s. f. 1. Meseria plăpumarului. 2. Atelierul, prăvălia plăpumarului. – Plăpumar + suf. -ie.

POD, poduri, s. n. I. 1. Construcție de lemn, de piatră, de beton, de metal etc. care leagă între ele malurile unei ape sau marginile unei depresiuni de pământ, susținând o cale de comunicație terestră (șosea sau cale ferată) și asigurând continuitatea căii peste un obstacol natural sau artificial. ◊ Pod de gheață = strat continuu de gheață care acoperă în întregime suprafața unui râu sau a unui lac ca urmare a unei perioade îndelungate de temperatură scăzută a aerului. Pod carstic = porțiune a tavanului unei peșteri rămasă suspendată în urma prăbușirii acestuia. Pod plutitor (sau umblător) = bac. ◊ Expr. A face pod cu palma mâinii = a pune mâna streașină la ochi pentru a putea vedea mai bine. (Sport) A face podul = a face o figură caracteristică prin îndoirea corpului pe spate în semicerc, cu sprijin pe mâini și pe picioare. ♦ Pod (I 1) demontabil, format dintr-un șir de bărci sau de plute legate de ancore sau de piloți. Pod de vase. ♦ Punte suspendată (mobilă) la o cetate sau la un castel medieval. 2. Platformă având forma asemănătoare cu a unui pod (I 1) și care servește ca loc de lucru, ca element de protecție etc.; spec. macara cu scheletul în formă de pod (I 1), pe care se deplasează aparatul de ridicare și de transportare a greutăților. ◊ Pod-basculă = basculă prevăzută cu o platformă pe care se cântăresc în stațiile de cale ferată vagoanele încărcate cu marfă. Pod rulant = macara mobilă alcătuită dintr-un pod metalic care are o cale de rulare la oarecare înălțime deasupra solului și care se folosește în ateliere, în hale de montaj, în turnătorii etc. pentru ridicarea unor sarcini și deplasarea lor pe direcție orizontală. Pod basculant = pod metalic mobil, destinat circulației vagonetelor între rampele puțurilor de mină și colivia de extracție. Podul sondei = platformă folosită ca rampă pentru materialul tubular care se introduce sau se extrage din sondă. Pod de siguranță = platformă prevăzută cu deschideri pentru trecere, montată din loc în loc într-un puț de mină pentru a opri căderea unei persoane care ar aluneca pe scări sau pentru a reține o rocă desprinsă din pereți. 3. (Înv.) Puntea unei nave. 4. (Înv.) Pavaj din scânduri groase de stejar cu care se acopereau străzile; caldarâm; p. ext. stradă, uliță pavată cu scânduri. Podul Mogoșoaiei. 5. (În practicile religiei creștine ortodoxe) Bucată de pânză îngustă și lungă care se așterne din loc în loc pe parcursul unui cortegiu mortuar. II. Spațiul dintre acoperiș și planșeul superior al unei clădiri. ◊ Loc. adv. Din pod în pivniță = în întregime, complet. ◊ Expr. A călca (sau a se uita) (ca) din pod, se spune despre un om plin de sine, îngâmfat, încrezut. A cădea ca din pod = a rămâne surprins, uimit, dezorientat, buimac. A călca ca din pod = a merge cu pași nesiguri, greu. ♦ P. ext. Tavan, plafon. III. P. anal. 1. (În sintagmele) Podul mâinii = dosul mâinii. Podul palmei = partea interioară a palmei, de la încheietura cu antebrațul până la degete. 2. Lucrare protetică dentară, metalică sau mixtă, folosită ca metodă terapeutică. – Din sl. podŭ.

POSTĂVĂRIE, postăvării, s. f. Fabrică, atelier sau prăvălie de postavuri. – Postav + suf. -ărie.

POTCOVĂRIE, (1) potcovării, s. f. 1. Atelier unde se fac potcoave și unde se potcovesc animalele de tracțiune. 2. Meseria potcovarului. – Potcovar + suf. -ie.

PRACTICANT, -Ă, practicanți, -te, s. m. și f. Persoană care îndeplinește un stadiu de practică, lucrând ca începător într-un atelier, într-un birou, într-o întreprindere etc. (pentru a se perfecționa într-o anumită profesie, prin completarea cunoștințelor teoretice cu noțiuni practice). ♦ Cea mai mică funcție administrativă în vechea ierarhie a funcționarilor începători; salariat care execută o muncă de ajutor pe lângă un specialist. – Din germ. Praktikant.

VOPSITORIE, (2) vopsitorii, s. f. 1. Meseria vopsitorului. 2. Atelier sau secție industrială în care se execută vopsirea produselor sau materialelor; boiangerie. – Vopsitor + suf. -ie.

PREMIER, -Ă, premieri, -e, s. m., s. f. I. 1. S. m. Prim-ministru. 2. S. f. Femeie care supraveghează sau execută probele într-un atelier de croitorie, de lenjerie sau într-o casă de mode. II. S. f. Prima reprezentație a unei piese de teatru, a unei opere, a unui film; p. ext. inaugurare a unei activități. Premieră industrială. [Pr.: -mi-er] – Din fr. premier.

OLĂRIE¹, (2) olării, s. f. 1. Meșteșugul olarului; olărit. 2. Atelierul sau prăvălia olarului. – Olar + suf. -ie.

OPINCĂRIE, opincării, s. f. (Rar) Atelier sau magazin în care se confecționează sau se vând opinci. – Opincă + suf. -ărie.

FĂURĂRIE¹, făurării, s. f. (Înv. și reg.) 1. Atelierul fierarului; fierărie¹. 2. Meșteșugul fierarului; fierărie¹. [Pr.: fă-u-] – Făurar² + suf. -ie.

FĂURIȘTE, făuriști, s. f. (Reg.) Atelierul fierarului; fierărie¹. [Pr.: fă-u-] – Faur² + suf. -iște.

FIERĂRIE¹, fierării, s. f. 1. Atelier în care fierarul prelucrează la cald fierul sau alt metal; făurărie¹, făuriște. 2. Meșteșugul fierarului; făurărie¹. – Fierar + suf. -ie.

CINECENACLU, cinecenacluri, s. n. Atelier de creație al cineaștilor amatori. – Cine[ast] + cenaclu.

CUȚIT, cuțite, s. n. 1. Instrument de tăiat, format dintr-o lamă metalică și dintr-un mâner, având numeroase și variate întrebuințări în gospodărie, în atelier etc. ◊ Expr. A avea pâinea și cuțitul (în mână) = a avea la îndemână toată puterea, toate mijloacele. A fi (certat) la cuțite sau a se avea la cuțite (cu cineva) = a fi sau a ajunge dușman neîmpăcat (cu cineva), a se urî (cu cineva). A pune (cuiva) cuțitul în gât = a sili (pe cineva) să facă ceva. A-i ajunge (cuiva) cuțitul la os = a ajunge la capătul puterilor; a fi într-o situație dificilă, precară. (A fi) pe (o) muchie de cuțit = (a se afla) într-o situație gravă, dificilă, la un pas de nenorocire. A-i da (cuiva) un cuțit prin inimă = a simți o durere adâncă. ♦ Instrument de os, de metal etc. asemănător cu un cuțit (1), cu care se taie hârtie sau foile unei cărți. ♦ Bisturiu; p. ext. operație, intervenție chirurgicală. 2. Piesă tăioasă de metal la diverse mașini sau unelte. ◊ Cuțit de plug = parte a plugului, care taie brazda în plan vertical, fiind situată înaintea trupiței. 3. Piesă principală a cântarului, sensibilă la cea mai ușoară atingere, care indică greutatea unui corp. 4. Piesă componentă a unor aparate de conectare, care realizează o legătură electrică. 5. (Zool.; în sintagma) Cuțit-de-mare = lamelibranhiat cu valvele de forma plăselelor de briceag, care trăiește în Marea Neagră (Solen marginatus). – Probabil lat. *acutitus (< acutire < acutus).

LUSTRAGERIE, lustragerii, s. f. Atelier unde se curăță și se lustruiește încălțămintea. – Lustragiu + suf. -ărie.

CUȚITĂRIE, cuțitării, s. f. 1. Atelier sau prăvălie unde se ascut sau se vând cuțite sau alte instrumente de tăiat. 2. Diferite feluri de cuțite. – Cuțit + suf. -ărie.

MUȘAMA, mușamale, s. f. 1. Pânză impermeabilă prin lăcuire sau prin ceruire pe una dintre fețe, folosită în gospodărie, în ateliere etc. pentru protecție; obiect făcut dintr-o asemenea pânză. ◊ Expr. A face (un lucru) mușama = a ascunde, a mușamaliza. 2. (Art.) Numele unui dans popular vioi, jucat de perechi în cerc; melodie după care se execută acest dans. – Din tc. mușamba.

LĂCĂTUȘĂRIE, lăcătușării, s. f. 1. Meseria lăcătușului. 2. Atelierul lăcătușului. [Var.: lăcătușerie s. f.] – Lăcătuș + suf. -ărie.

LEMNĂRIE², lemnării, s. f. 1. Meseria lemnarului (1); lemnărit. 2. Atelierul lemnarului (1); tâmplărie. – Lemnar + suf. -ie.

LEGĂTORIE, (1) legătorii, s. f. 1. Atelier sau secție dintr-o întreprindere în care se cartonează sau se broșează cărți, reviste etc. 2. Meseria legătorului de cărți. – Legător + suf. -ie.

CIUBOTĂRIE², ciubotării, s. f. (Reg.) Atelierul ciubotarului; cizmărie². [Var.: ciobotărie s. f.] – Ciubotă + suf. -ărie.

LINOTIPIE, linotipii, s. f. 1. Culegere tipografică cu ajutorul linotipului; meseria de linotipist. 2. Atelier (sau secție tipografică) unde se lucrează cu linotipul. – Din fr. linotypie.

LOCOTRACTOR, locotractoare, s. n. Locomotivă de mică putere, de obicei cu motor diesel, folosită pentru manevre în stații, în triaje, în ateliere etc. – Din fr. locotracteur.

MEȘTER, -Ă, meșteri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care are și practică o meserie; (în special) meseriaș cu calificare superioară, care are, de obicei, sarcina de a îndruma și alți lucrători și de a conduce o secție productivă într-o întreprindere sau într-un atelier; maistru. ◊ Expr. Meșter-strică (și drege de frică), se spune despre un meseriaș prost sau despre un om neîndemânatic. ♦ Proprietar al unui atelier (în raport cu angajații săi). ♦ (Rar) Nume dat profesorilor care predau, în trecut, discipline (auxiliare) ca muzica, desenul etc. 2. S. m. și f., adj. (Om) talentat, priceput, îndemânatic, abil; (persoană) care posedă multe cunoștințe. 3. S. m. și f. (Astăzi rar) Persoană care a adus contribuții (foarte) valoroase într-un anumit domeniu de activitate; maestru. – Din magh. mester.

MIDINETĂ, midinete, s. f. Tânără lucrătoare sau vânzătoare în magazinele sau în atelierele de croitorie și de modă din Paris. – Din fr. midinette.

MINIATELIER, miniateliere, s. n. Atelier mic (în care fac practică elevii). [Pr.: -ni-a-] – Mini¹- + atelier.

MODĂ, mode, s. f. 1. Obicei, deprindere colectivă, specifică la un moment dat unui mediu social; spec. gust, preferință generalizată la un moment dat pentru un anumit fel de a se îmbrăca. ◊ Loc. adj. La modă = a) care corespunde gustului într-un anumit moment, care se folosește frecvent la un moment dat; modern; de actualitate, actual; b) (despre oameni) care se comportă conform gustului, preferințelor unui anumit mediu social (la un moment dat); foarte cunoscut sau apreciat la un moment dat. ◊ Expr. De modă veche = a) care nu mai corespunde cu gustul momentului, depășit, demodat, desuet; care aparține unor realități din trecut, ieșite din uz; b) (despre oameni) cu concepții vechi, depășite; care se conformează unui sistem sau unui principiu din trecut, învechit. 2. (În sintagmele) Magazin de mode = magazin de pălării femeiești (și de obiecte mărunte de îmbrăcăminte femeiască). Revistă (sau jurnal) de modă (sau de mode) = revistă care conține modele (noi) de îmbrăcăminte și de încălțăminte. Casă de modă (sau de mode) = atelier (de lux) unde se confecționează la comandă obiecte de îmbrăcăminte. – Din it. moda, germ. Mode, ngr. móda, fr. mode.

MODELĂRIE, modelării, s. f. (Rar) Atelier (într-o întreprindere) în care se confecționează modele. – Model + suf. -ărie.

MOTOCOMPRESOR, motocompresoare, s. n. Agregat constituit dintr-un compresor și un motor cu benzină sau electric, montate pe un cadru cu una sau cu două osii, folosit pe șantiere și în ateliere pentru producerea aerului comprimat. – Din fr. motocompresseur, rus. motokompresor.

TĂBĂCĂRIE, (2) tăbăcării, s. f. Meseria tăbăcarului. 2. Atelierul tăbăcarului, locul unde se argăsesc pieile. – Din tăbăcar + suf. -ie.

NĂSTURĂRIE, năsturării, s. f. (Rar) Atelier în care se fac nasturi; magazin în care se vând nasturi. – Nasture + suf. -ărie.

NICOVALĂ, nicovale, s. f. 1. Unealtă de oțel sau de fontă folosită în atelierele de forjă pentru sprijinirea pieselor de metal supuse prelucrării, în operațiile de deformare plastică prin batere cu ciocanul; ilău. ♦ Unealtă de oțel pe care se bate tăișul coasei. 2. Unul dintre cele patru oscioare ale urechii medii, de formă asemănătoare cu cea a unei nicovale (1). – Din sl. nakovalo.

ELECTROCAR, electrocare, s. n. Cărucior autopropulsat, acționat de un motor electric alimentat de la o baterie de acumulatoare proprie, folosit pentru transportul de materiale pe distanțe scurte în ateliere, depozite, gări etc. – Electro- + car. Cf. engl. electrocar, germ. Elektrokarren.

ERGASTERIE, ergasterii, s. f. Atelier meșteșugăresc (cu mulți sclavi) la Atena. – Din fr. ergasterie.

DULGHERIE, (3) dulgherii, s. f. 1. Meseria dulgherului; dulgherit. 2. Totalitatea lucrărilor executate de dulgher. 3. Atelierul dulgherului. – Dulgher + suf. -ie.

DOGĂRIE², (1) dogării, s. f. 1. Atelier în care se lucrează obiecte din doage. 2. Cantitate de obiecte lucrate din doage. – Doagă + suf. -ărie.

DUDUI, dudui, vb. IV. 1. Intranz. (Despre pământ, clădiri, ferestre etc.; la pers. 3) A se zgudui, a se cutremura, a bubui (din cauza unor lovituri, explozii etc. repetate). 2. Intranz. (Despre motoare, mașini etc.; p. ext. despre ateliere, fabrici etc.; la pers. 3) A produce un zgomot sacadat. ♦ (Despre foc) A arde viu și cu zgomot. 3. Tranz. (Înv. și reg.) A îmboldi, a îndemna (la mers); a alunga, a goni. – Formație onomatopeică.

TINICHIGERIE, tinichigerii, s. f. 1. Meseria tinichigiului. 2. Atelierul sau prăvălia tinichigiului. – Tinichigiu + suf. -erie.

TIPOGRAFIE, tipografii, s. f. 1. Întreprindere sau atelier în care se execută tipărirea de cărți, de ziare etc.; imprimerie, tiparniță, tipo. 2. Artă, meșteșug, procedeu de a tipări un text, o lucrare etc. – Din ngr. tipoghrafĩa.

TĂBĂCĂRIE, (2) tăbăcării, s. f. 1. Meseria tăbăcarului. 2. Atelierul tăbăcarului sau secție industrială în care se argăsesc pieile. – Tăbăcar + suf. -ie.

TÂMPLĂRIE, tâmplării, s. f. 1. Meseria tâmplarului. 2. Atelierul tâmplarului. 3. Obiecte lucrate de tâmplar. – Tâmplar + suf. -ie.

COJOCĂRIE², cojocării, s. f. Atelier unde se lucrează cojoace, căciuli etc.; prăvălia în care se vând aceste obiecte. – Cojoc + suf. -ărie.

TOCILĂRIE, tocilării, s. f. 1. Atelierul tocilarului (1). 2. Ocupația tocilarului (1). – Tocilar + suf. -ie.

TURNĂTORIE, (1, 3) turnătorii, s. f. 1. Atelier, secție, întreprindere în care se execută operațiile de turnare¹ a metalelor. 2. Meseria turnătorului (1); tehnica turnării metalelor. 3. Fig. Pâră, denunț, calomnie la adresa cuiva. – Turnător + suf. -ie.

TAPIȚERIE¹, (2) tapițerii, s. f. 1. Meseria tapițerului. 2. Atelier, prăvălie în care se lucrează sau se vând obiecte făcute de tapițer. – Tapițer + suf. -ie.

REPARTIZARE, repartizări, s. f. 1. Acțiunea de a repartiza și rezultatul ei. 2. (În sintagmele) Repartizare a cheltuielilor = distribuire a cheltuielilor indirecte de producție asupra costurilor produselor, a lucrărilor executate și a serviciilor prestate. Repartizare a sarcinilor = precizare a obligațiilor profesionale pe persoane, secții, ateliere, sectoare etc. – V. repartiza.

RETUȘOR, -OARE, retușori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care retușează fotografiile într-un atelier. 2. Persoană care face retușuri la confecții. – Din fr. retoucher.

STUDIO, studiouri, s. n. I. 1. Atelier special amenajat în care lucrează pictorii, sculptorii, fotografii etc. 2. Ansamblu de clădiri, de instalații și de amenajări speciale care servește în procesul de turnare a filmelor. 3. Încăpere special amenajată din punctul de vedere al acusticii (și iluminatului) și echipată cu utilajul necesar captării unor programe sonore sau de sunete și imagini, destinată transmisiunii sau înregistrării în vederea unei transmisiuni ulterioare la radio și televiziune. 4. Teatru de capacitate mică, de obicei dependent de un teatru mai mare, destinat prezentării de spectacole în scopul valorificării unor artiști (tineri) sau al prezentării unor spectacole experimentale. II. Divan prevăzut cu o ladă pentru păstrarea așternutului (și cu polițe sau rafturi pentru cărți). [Pr.: -di-o] – Din fr., engl. studio.

ROTĂRIE¹, rotării, s. f. 1. Meseria rotarului; rotărit. 2. Atelier în care se confecționează și se repară roți și alte obiecte de rotărie¹. 3. Atelier în care se revizuiesc, se repară și se confecționează osiile montate ale vehiculelor de cale ferată. – Rotar + suf. -ie.

SECȚIE, secții, s. f. 1. Subunitate organizatorică stabilită pe ramuri de activitate, pe specialități, pe operații etc. în întreprinderi, instituții etc.; sală, atelier, local în care își desfășoară activitatea o astfel de subunitate. ♦ Compartiment cu destinație specială într-un magazin, într-un muzeu etc. 2. Subdiviziune în cadrul administrației sau al poliției unui oraș; local în care își are sediul această subdiviziune. – Din rus. sekțiia, fr. section.

STICLĂRIE, sticlării, s. f. 1. Obiecte fabricate din sticlă (I); obiecte de sticlă adunate la un loc. 2. Fabrică sau atelier în care se fac obiecte de sticlă (I). ♦ Magazin sau secție într-un magazin unde se vând obiecte de sticlă (I). – Sticlă + suf. -ărie.

STRUNGĂRIE¹, (2) strungării, s. f. 1. Meseria strungarului¹; strungărit. 2. Atelier unde își desfășoară activitatea strungarul¹. – Strungar¹ + suf. -ie.

SUMĂNĂRIE, (2) sumănării, s. f. 1. Meseria sumănarului. 2. Atelier sau prăvălie de sumane. – Sumănar + suf. -ie.

COVĂCIE, (2) covăcii, s. f. (Reg.) 1. Meseria covaciului; fierărie (2), covălie (1). 2. Atelierul covaciului; fierărie¹ (1), covălie (2). – Covaci + suf. -ie.

CROITORIE, (2) croitorii, s. f. 1. Meșteșugul, meseria croitorului (1). 2. Atelier unde se lucrează haine sau rochii. [Pr.: cro-i-] – Croitor + suf. -ie.

CULEGĂTORIE, culegătorii, s. f. Atelier într-o întreprindere poligrafică în care se efectuează operațiile de culegere a textelor; zețărie. – Culegător + suf. -ie.

CURELĂRIE², curelării, s. f. 1. Atelierul curelarului sau secție dintr-o întreprindere unde se lucrează și se repară curele și alte articole de piele; magazin unde se vând astfel de articole. 2. Obiecte fabricate din piele; p. ext. mulțime de curele. – Curea + suf. -ărie.

CUSĂTORIE², cusătorii, s. f. Atelier unde se cos rufe, haine etc. – Cusători (puțin folosit „a croi” < coase) + suf. -ie.

CURĂȚĂTORIE, curățătorii, s. f. 1. Atelier în care se curăță (chimic) obiecte de îmbrăcăminte sau de uz casnic confecționate din țesături; spălătorie chimică. 2. Atelier în care se efectuează curățarea pieselor turnate. [Var.: curățitorie s. f.] – Curățat + suf. -orie.

ATELIER s. 1. (Transilv. și Ban.) lucrătoare, (Transilv.) mihei, (înv.) meserie. (~ul fierarului.) 2. studio. (~ul pictorului, fotografului.)

LEMNĂRIE s. 1. v. dulgherie. 2. tâmplărie. (Atelier de ~.)

LUCRĂTOARE s. v. atelier.

MESERIE s. v. atelier.

MEȘTEȘUGĂRESC adj. (rar) meserieșesc, meșteresc. (Atelier ~.)

MIHEI s. v. atelier.

STUDIO s. v. atelier.

TINICHIGERIE s. (prin Transilv.) tinicherie. (Atelier de ~.)

TÂMPLĂRIE s. 1. (pop.) stolerie. (A învățat ~.) 2. lemnărie. (Atelier de ~.)

abagerie s. f., art. abageria, g.-d. art. abageriei; (ateliere) pl. abagerii, art. abageriile

alămărie (atelier, obiecte) s. f., art. alămăria, g.-d. art. alămăriei; (ateliere) pl. alămării, art. alămăriile

arămărie s. f., art. arămăria, g.-d. art. arămăriei; (ateliere, obiecte) pl. arămării, art. arămăriile

atelier s. n. (sil. -li-er), pl. ateliere

blănărie (meseria blănarului, atelier, mulțime de blănuri) s. f., art. blănăria, g.-d. art. blănăriei; (ateliere, mulțime de blănuri) pl. blănării, art. blănăriile

boiangerie s. f., art. boiangeria, g.-d. art. boiangeriei; (ateliere) pl. boiangerii, art. boiangeriile

bumbăcărie (atelier, produs, meserie, câmp) s. f., art. bumbăcăria, g.-d. art. bumbăcăriei; (ateliere, produse, câmpuri) pl. bumbăcării, art. bumbăcăriile

butnărie s. f., art. butnăria, g.-d. art. butnăriei; (ateliere) pl. butnării, art. butnăriile

cărămidărie (meserie, loc, atelier) s. f., art. cărămidăria, g.-d. art. cărămidăriei; (locuri, ateliere) pl. cărămidării, art. cărămidăriile

ceasornicărie (meserie, atelier) s. f., art. ceasornicăria, g.-d. art. ceasornicăriei; (ateliere) pl. ceasornicării, art. ceasornicăriile

cenușar (cutie, atelier, urnă) s. n., pl. cenușare

ciubotărie (meserie, atelier) s. f., art. ciubotăria, g.-d. art. ciubotăriei; (ateliere) pl. ciubotării, art. ciubotăriile

cizmărie (meserie, atelier) s. f., art. cizmăria, g.-d. art. cizmăriei; (ateliere) pl. cizmării, art. cizmăriile

cojocărie s. f., art. cojocăria, g.-d. art. cojocăriei; (ateliere) pl. cojocării, art. cojocăriile

covăcie (meserie, atelier) s. f., art. covăcia, g.-d. art. covăciei; (ateliere) pl. covăcii, art. covăciile

covălie (meserie, atelier) s. f., art. covălia, g.-d. art. covăliei; (ateliere) pl. covălii, art. covăliile

croitorie (meserie, atelier) s. f. (sil. cro-i-), art. croitoria, g.-d. art. croitoriei; (ateliere) pl. croitorii, art. croitoriile

curelărie (meserie, atelier) s. f., art. curelăria, g.-d. art. curelăriei; (ateliere) pl. curelării, art. curelăriile

cusătorie (meserie, atelier) s. f., art. cusătoria, g.-d. art. cusătoriei; (ateliere) pl. cusătorii, art. cusătoriile

dogărie s. f., art. dogăria, g.-d. art. dogăriei; (ateliere) pl. dogării, art. dogăriile (sil. -ri-i-)

dulgherie s. f., art. dulgheria, g.-d. art. dulgheriei; (ateliere) pl. dulgherii, art. dulgheriile (sil. -ri-i-)

făurărie (atelier, meserie, obiect de fier) s. f. (sil. fă-u-), art. făurăria, g.-d. art. făurăriei; (ateliere) pl. făurării, art. făurăriile

fierărie (meșteșug, atelier, colectivitate) s. f. (sil. fie-), art. fierăria, g.-d. art. fierăriei; (ateliere, magazine) pl. fierării, art. fierăriile

frânghierie (atelier, meserie) s. f. (sil. -ghi-e-), art. frânghieria, g.-d. art. frânghieriei; (ateliere) pl. frânghierii, art. frânghieriile

giuvaiergerie s. f. (sil. giu-va-ier-), art. giuvaiergeria, g.-d. art. giuvaiergeriei; (ateliere) pl. giuvaiergerii, art. giuvaiergeriile

legătorie s. f., art. legătoria, g.-d. art. legătoriei; (ateliere) pl. legătorii, art. legătoriile

lemnărie (meșteșug, atelier, magazin, colectivitate) s. f., art. lemnăria, g.-d. art. lemnăriei; (ateliere, magazine) pl. lemnării, art. lemnăriile

lucrătoare (atelier) s. f. (sil. -cră-), g.-d. art. lucrătorii; pl. lucrători

marochinărie s. f., art. marochinăria, g.-d. art. marochinăriei; (ateliere) pl. marochinării, art. marochinăriile^[1]

mănușărie s. f., art. mănușăria, g.-d. art. mănușăriei; (ateliere) pl. mănușării, art. mănușăriile

olărie (produse, meșteșug, atelier) s. f., art. olăria, g.-d. art. olăriei; (ateliere) pl. olării, art. olăriile

ornicărie s. f., art. ornicăria, g.-d. art. ornicăriei; (ateliere, magazine) pl. ornicării, art. ornicăriile

orologerie s. f., art. orologeria, g.-d. art. orologeriei; (ateliere, magazine) pl. orologerii, art. orologeriile

pantofărie (meserie, atelier, mulțime de pantofi) s. f., art. pantofăria, g.-d. art. pantofăriei; (ateliere) pl. pantofării, art. pantofăriile

pânzărie s. f., art. pânzăria, g.-d. art. pânzăriei; (ateliere, magazine) pl. pânzării, art. pânzăriile

pielărie s. f., g.-d. art. pielăriei; (ateliere, obiecte) pl. pielării, art. pielăriile

plăpumărie s. f., art. plăpumăria, g.-d. art. plăpumăriei; (ateliere, prăvălii) pl. plăpumării, art. plăpumăriile

potcovărie s. f., art. potcovăria, g.-d. art. potcovăriei; (ateliere) pl. potcovării, art. potcovăriile

rotărie (meserie, atelier) s. f., art. rotăria, g.-d. art. rotăriei; (ateliere, obiecte) pl. rotării, art. rotăriile

sculărie s. f., art. sculăria, g.-d. art. sculăriei; (ateliere) pl. sculării, art. sculăriile

strungărie (meserie, atelier, ocupația ciobanului) s. f., art. strungăria, g.-d. art. strungăriei; (ateliere) pl. strungării, art. strungăriile

sumănărie s. f., art. sumănăria, g.-d. art. sumănăriei; (ateliere, prăvălii) pl. sumănării, art. sumănăriile

șelărie (meserie; atelier) s. f., art. șelăria, g.-d. art. șelăriei; (ateliere) pl. șelării, art. șelăriile

șepcărie (meserie, atelier, mulțime de șepci) s. f., art. șepcăria, g.-d. art. șepcăriei; (ateliere) pl. șepcării, art. șepcăriile

tapițerie (meserie, atelier) s. f., art. tapițeria, g.-d. art. tapițeriei; (ateliere) pl. tapițerii, art. tapițeriile

tăbăcărie s. f., art. tăbăcăria, g.-d. art. tăbăcăriei; (ateliere) pl. tăbăcării, art. tăbăcăriile

tâmplărie s. f., art. tâmplăria, g.-d. art. tâmplăriei; (ateliere) pl. tâmplării, art. tâmplăriile

tinichigerie s. f., art. tinichigeria, g.-d. art. tinichigeriei; (ateliere) pl. tinichigerii, art. tinichigeriile

tipografie s. f. (sil. -gra-), art. tipografia, g.-d. art. tipografiei; (ateliere) pl. tipografii, art. tipografiile

tocilărie s. f., art. tocilăria, g.-d. art. tocilăriei; (ateliere) pl. tocilării, art. tocilăriile

turnătorie s. f., art. turnătoria, g.-d. art. turnătoriei; (ateliere, denunțuri) pl. turnătorii, art. turnătoriile

țevărie s. f., art. țevăria, g.-d. art. țevăriei; (ateliere) pl. țevării, art. țevăriile

vagon-atelier s. n., pl. vagoane-atelier

vopsitorie s. f., art. vopsitoria, g.-d. art. vopsitoriei; (ateliere) pl. vopsitorii, art. vopsitoriile

zincografie s. f. (sil. -gra-), art. zincografia, g.-d. art. zincografiei; (ateliere, reproduceri) pl. zincografii, art. zincografiile

ATELIER ~e n. 1) Local înzestrat cu utilaj special în care se confecționează produse sau se fac reparații. ~ de lemnărie. 2) Încăpere de lucru a unui pictor, sculptor, fotograf. [Sil. -li-er] /<fr. atelier

AUTOATELIER ~e n. Atelier mobil folosit la depanarea sau la reparații curente necesare vehiculelor. /auto- + atelier

BANC² ~uri n. Masă (sau platformă) special amenajată într-un atelier pentru efectuarea unor lucrări ce țin de exercitarea profesiilor manuale. ~ de tâmplărie. /<fr. banc

BINA ~le f. 1) Clădire în curs de construcție sau de reparație. 2) la pl. Obiecte de tâmplărie (uși, ferestre etc.) destinate unei construcții. Atelier de ~le. [Art. binaua; G.-D. binalei] /<turc. bina

BLĂNĂRIE¹ ~i f. 1) Meseria de blănar. 2) Atelierul blănarului. 3) Magazin (sau secție într-un magazin) unde se vând blănuri sau articole de blană. [Art. blănăria; G.-D. blănăriei; Sil. -ri-e] /blănar + suf. ~ărie

BOIANGERIE ~i f. înv. 1) Ocupația boiangiului. 2) Atelier sau întreprindere pentru vopsitul materialelor textile; vopsitorie. 3) Prăvălie de vopsele. [Art. boiangeria; G.-D. boiangeriei; Sil. bo-ian-ge-ri-e] /boiangiu + suf. ~ărie

BUTNĂRIE ~i f. pop. 1) Meseria butnarului. 2) Atelierul butnarului. [Art. butnăria; G.-D. butnăriei; Sil. -ri-e] /butnar + suf. ~ie

CALFĂ ~e f. înv. Muncitor calificat care, după o perioadă de ucenicie, era obligat să mai lucreze un timp în atelierul patronului. /<turc. kalfa

CARTONAJ ~e n. 1) v. A CARTONA. 2) Atelier unde se confecționează obiecte din carton. /<fr. cartonnage

CAZANGERIE ~i f. 1) Atelier de reparat și de construit cazane sau alte utilaje din tablă groasă de oțel. 2) Meseria cazangiului. 3) Instalație de încălzire a unei sau a mai multor clădiri. [Art. cazangeria; G.-D. cazangeriei; Sil. -ri-e] /cazangiu + suf. ~ărie

CĂLCĂTOR² ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care calcă hainele într-un atelier de confecții, într-o spălătorie etc. /a călca + suf. ~ător

CĂLCĂTOREASĂ ~ese f. Muncitoare care calcă hainele într-un atelier de confecții, într-o spălătorie etc. /călcător + suf. ~easă

CĂLCĂTORIE ~i f. 1) rar Atelier unde se calcă rufe, haine. 2) Secție într-o fabrică de confecții, în care se calcă produsele textile. [Art. călcătoria; G.-D. călătoriei; Sil. -ri-e] /călcător + suf. ~ie

CEAPRAZĂRIE¹ ~i f. înv. 1) Atelier în care se confecționează ceaprazuri. 2) Magazin (sau raion într-un magazin) unde se vând ceaprazuri. 3) Ramură a industriei textile care produce ceaprazuri. 4) rar Meserie de ceaprazar. /ceaprazar + suf. ~ie

CEASORNICĂRIE¹ ~i f. 1) Atelier în care se repară ceasuri. 2) Magazin (sau raion într-un magazin) în care se vând ceasuri. /ceasornic + suf. ~ărie

CIUBOTĂRIE ~i f. pop. 1) la sing. Meseria de ciubotar; cizmărie. 2) Atelier unde se repară (sau se confecționează) încălțăminte; cizmărie. 3) la sing. rar Reparație (sau confecționare) a încălțămintei. [Art. ciubotăria; G.-D. ciubotăriei; Sil. ri-e] /ciubotar + suf. ~ie

CIZMĂRIE ~i f. 1) la sing. Meserie de cizmar. 2) Atelier în care se repară (sau se confecționează) încălțăminte. 3) la sing. rar Reparație (sau confecționare) a încălțămintei. [Art. cizmăria; G.-D. cizmăriei; Sil. -ri-e] /cizmă + suf. ~ărie

COJOCĂRIE ~i f. 1) Meseria de cojocar. 2) Atelier unde se confecționează cojoace și alte obiecte de blană. 3) Totalitate a confecțiilor produse de cojocari. [Art. cojocăria; G.-D. cojocăriei; Sil. -ri-e] /cojocar + suf. ~ie

CROITORIE ~i f. 1) Meseria croitorului. 2) Atelier în care se confecționează obiecte de îmbrăcăminte. [Art. croitoria; G.-D. croitoriei; Sil. -ri-e] /croitor + suf. ~ie

CURĂȚĂTORIE ~i f. Atelier unde se curăță chimic obiecte de îmbrăcăminte, covoare etc. [G.-D. curățătoriei] /curățat + suf. ~ărie

CURELĂRIE ~i f. 1) Atelier unde se lucrează articole de piele. 2) Magazin unde se vând astfel de articole. 3) Meseria curelarului. 4) Obiecte confecționate din piele. /curelar + suf. ~ie

CUSĂTORIE ~i f. rar Atelier unde se cos rufe, haine, lenjerie. /a coase + suf. ~ie

CUȚITĂRIE ~i f. 1) Atelier sau magazin specializat unde se ascut sau se vând cuțite. 2) Tot felul de cuțite. /cuțit + suf. ~ărie

DOGĂRIE ~i f. 1) la sing. Meserie de dogar. 2) Atelier unde se fac obiecte din doage. 3) rar Confecționare a doagelor și a obiectelor din doage. [Art. dogăria; G.-D. dogăriei; Sil. -ri-e] /doagă + suf. ~ărie

DROȘCĂRIE ~i f. înv. Atelier pentru confecționarea și repararea droștelor. 2) Șopron în care se adăposteau droștele. [Art. droșcăria; G.-D. droșcăriei; Sil. -ri-e] /droșcă + suf. ~ărie

DUBĂLĂRIE ~i f. reg. 1) la sing. Meseria de dubălar; tabăcărie. 2) Atelier, întreprindere în care se dubesc pieile; tăbăcărie. /dubeală + suf. ~ie

DULGHERIE ~i f. 1) la sing. Meserie de dulgher; lemnărie; tâmplărie. 2) Atelier în care se prelucrează lemnul și se confecționează obiecte din lemn; tâmplărie. 3) colect. rar Obiecte facute de dulgher; lemnărie; tâmplărie. 4) la sing. rar Prelucrare a lemnului și confecționare a obiectelor din lemn; tâmplărie. [Art. dulgheria; G.-D. dulgheriei; Sil. -ri-e] /dulgher + suf. ~ie

ELECTROCAR ~e n. Cărucior cu motor electric, folosit pentru transportul de materiale pe distanțe scurte (în gări, depozite, ateliere etc.). [Sil. -lec-tro-] /Electro- + car

FIERĂRIE ~i f. 1) Meseria de fierat. 2) Atelier în care se prelucrează fierul sau alte metale. 3) Magazin (sau raion într-un magazin) unde se vând obiecte din fier. 4) rar Prelucrare a fierului sau a altor metale. [Art. fierăria; G.-D. fierăriei; Sil. fi-e-ră-ri-e] /fierar + suf. ~ie