APONEVRECTOMIE s.f. Rezecție a unei aponevroze. [< fr. aponévrectomie].

APONEVROTIC, -Ă adj. Referitor la aponevroză, care ține de aponevroză. [< fr. aponévrotique].

aponevrotic, ~ă a [At: DA / Pl: ~ici, ~ice / E: fr aponévrotique] (Atm) 1 Care aparține aponevrozei. 2 Referitor la aponevroză. 3 Specific aponevrozei. 4 De aponevroză.

APONEVROTIC, -Ă, aponevrotici, -e, adj. Care ține de aponevroză, care se referă la aponevroză.

APONEVROTIC, -Ă adj. referitor la aponevroză. (< fr. aponévrotique)

APONEVROTIC, -Ă, aponevrotici, -e, adj. Care se referă la aponevroză, care ține de aponevroză. – Fr. aponévrotique.

APONEVROTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de aponevroză; propriu aponevrozei. /<fr. aponévrotique

APONEVROTOMIE s.f. (Med.) Secțiune chirurgicală a unei aponevroze. [< fr. aponévrotomie].

APONEVROTOMIE s. f. secționare chirurgicală a unei aponevroze. (< fr. aponévrotomie)

aponevroză, -ze.

APONEVROZĂ s. f. membrană fibroasă, foarte rezistentă, care acoperă și susține mușchii. (< fr. aponévrose)

*APONEVROZĂ (pl. -oze) sf. 🫀 Pieliță albicioasă care înconjoară mușchii și împiedică deplasarea lor, cînd se contractă [fr.].

APONEVROZĂ, aponevroze, s. f. Membrană fibroasă albă, foarte rezistentă, care acoperă și susține mușchii. – Fr. aponévrose (< gr.).

aponevroză (-ne-vro-) s. f., g.-d. art. aponevrozei; pl. aponevroze

APONEVROZĂ ~e f. Membrană fibroasă albă, rezistentă, care învelește și susține mușchii. /<fr. aponévrose

APONEVROZĂ s.f. (Anat.) Membrană fibroasă, foarte rezistentă, care învelește mușchii și îi leagă de oase. [< fr. aponévrose, cf. gr. aponeurosis < apo – departe, neuron – nerv].

APONEVROZĂ, aponevroze, s. f. Membrană fibroasă albă, foarte rezistentă, care acoperă și susține mușchii, separînd între ele fasciculele musculare sau legîndu-le de oase.

aponevroză (desp. -ne-vro-) s. f., g.-d. art. aponevrozei; pl. aponevroze

aponevroză s. f. → nevroză

aponevroză sf [At: DA / Pl: ~ze / E: fr aponévrose] (Atm) Membrană fibroasă albă, foarte rezistentă, care acoperă și ține mușchii, separă între ele fasciculele musculare sau le leagă de oase.

APONEVROZITĂ s.f. (Med.) Inflamație a unei aponevroze. [< fr. aponévrosite].

APONEVROZITĂ s. f. inflamație a unei aponevroze. (< fr. aponévrosite)

CEFALO- „craniu, cutie craniană”. ◊ gr. kephale „cap” > fr. céphalo-, engl. id., germ. kephalo- > rom. cefalo-. □ ~cel (v. -cel₂), s. n., denumire generică pentru un ansamblu de meningocele și encefalocele; sin. craniocel; ~centeză (v. -centeză), s. f., puncție cerebrală; ~cord (v. -cord), s. n., porțiune cefalică a notocordului; ~diprosop (v. di-, v. -prosop), s. m., monstru fetal caracterizat prin prezența unui cap rudimentar atașat de propriul său cap; ~for (v. -for), s. n., 1. Receptacul floral. 2. Picior al ciupercii; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de dezvoltare a craniului, din faza embrionară, pînă la vîrsta adultă; ~graf (v. -graf), s. n., instrument pentru înregistrarea grafică a dimensiunilor capului; ~grafie (v. grafie), s. f., 1. Descriere anatomică a capului. 2. Înregistrare grafică a formei și a dimensiunilor cutiei craniene; ~hidrocel (v. hidro-₁, v. -cel₂), s. n., colectare de lichid cefalorahidian în partea de jos a aponevrozelor epicraniale; ~id (v. -id), adj., în formă de craniu; ~mel (v. -mel₁), s. m., monstru care are un membru supranumerar atașat la cap; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., tehnică a măsurării dimensiunilor capului, utilizată în antropometrie; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument pentru măsurarea dimensiunilor craniului; ~pag (v. -pag), adj., care prezintă cefalopagie; ~pagie (v. -pagie), s. f., monstruozitate gemelară, în care cei doi indivizi sunt reuniți prin extremitățile lor cefalice; ~plegie (v. -plegie), s. f., paralizie a mușchilor capului și ai feței; ~pode (v. -pod), s. n. pl., clasă de moluște marine, cu structură superioară, avînd în jurul gurii brațe tentaculare; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinarea capului; ~stat (v. -stat), s. n., aparat de fixare a capului în cursul unei înregistrări fotografice sau radiografice a mișcărilor mandibulare; ~tom (v. -tom), s. n., instrument chirurgical utilizat în cefalotomie; ~tomie (v. -tomie), s. f., deschidere chirurgicală a craniului fetal în cursul nașterii în caz de făt mort; ~toracopag (v. toraco-, v. -pag), s. m., monstru gemelar dublu, rezultat din fuzionarea capetelor indivizilor și din sudarea toracelor; ~trib (v. -trib), s. n., instrument obstetrical utilizat în cefalotripsie; ~tripsie (v. -tripsie), s. f., operație obstetricală de zdrobire a craniului fetal, în timpul nașterii, spre a facilita scoaterea lui.

*EXPANSIUNE sf. 1 📻 Dilatarea unui corp înzestrat cu expansibilitate ¶ 2 🫀 🌿 Prelungirea unui organ: ~ a unei aponevroze ¶ 3 Acest organ însuși prelungit ¶ 4 Fig. Desvoltare, întindere: ~a mișcării revoluționare ¶ 5 Fig. Revărsare, destăinuire, comunicare a cugetărilor și sentimentelor sale: farmecul nespus pe care-l simți în ~a generoasă a propriei tale vieți VLAH. [fr.].