AMBLI-, v. AMBLIO-. □ ~andru (v. -andru), adj., cu stamine teșite, boante; ~noia (v. -noia), s. f., amblitimie*; ~op (v. -op), s. m. și f., (persoană) care suferă de ambliopie; ~opie (v. -opie) s. f., diminuare a acuității vizuale; ~pode (v. -pod), s. f. pl., mamifere erbivore fosile eocene, cu picioare terminate cu cîte cinci degete cu copite la vîrf; sin. ambliopode; ~stomă (v. -stomă), s. f., gen de amfibieni urodeli, de culoare cărămizie, cu pete mari deschise și care se înmulțesc prin neotenie; ~timie (v. -timie), s. f., termen generic care înglobează fenomene de obsesie, de suspiciune și de anxietate; sin. amblinoia.

AMBLITIMIE s. f. denumire generică pentru fenomenele de obsesie, de suspiciune și anxietate. (< ambli- + -timie)

ANANCASTIC, -Ă adj. (Liv.) Obsesiv, obsesional. ◊ Psihopatie anancastică = caracterizată prin slăbirea simțului realului, tendința spre anxietate, ipohondrie, nehotărîre și impresionabilitate. [Var. anancast, -ă adj. / < fr. anancastique, germ. anankastisch].

ANANCASTIC, -Ă adj. obsesional. ♦ psihopatie ~ă = psihopatie caracterizată prin slăbirea simțului realului, tendința spre anxietate, ipohondrie, nehotărâre și impresionabilitate. (< fr. anancastique)

*ANXIETATE sf. Neliniște, grije [fr. < lat.].

anxietate s. v. FRĂMÎNTARE. GRIJĂ. ÎNGRIJORARE. NELINIȘTE. TEMERE.

ANXIETATE s. f. (Franțuzism) Îngrijorare, neliniște, teamă. – Pronunțat: -xi-e-.

ANXIETATE s. f. Stare de neliniște, de așteptare încordată, însoțită de palpitații, jenă în respirație etc., întâlnită în unele boli de nervi. [Pr.: -xi-e-] – Din fr. anxiété, lat. anxietas, -atis.

ANXIETATE s. f. Stare de neliniște, de așteptare încordată, însoțită de palpitații, jenă în respirație etc., întâlnită în unele boli de nervi. [Pr.: -xi-e-] – Din fr. anxiété, lat. anxietas, -atis.

anxietate (-xi-e-) s. f., g.-d. art. anxietății

*anxietáte f. (lat. anxíetas, -átis). Rar. Neliniște, îngrijorare.

ANXIETATE s. f. (Franțuzism) Neliniște, îngrijorare. [Pr.: -xi-e-] – Fr. anxiété (lat. lit. anxietas, -atis).

ANXIETATE s. f. stare patologică de neliniște, de teamă. (< fr. anxiété, lat. anxietas)

anxietate sf [At: V. ROM. aprilie 1934, 88 / Pl: ~tăți / E: fr anxiété] 1 Împrejurare. 2 Neliniște. 3 Teamă. 4 Stare de neliniște însoțită de palpitații, sufocare etc. întâlnită în unele boli nervoase.

ANXIETATE s.f. Stare patologică de neliniște, de teamă; (franțuzism) neliniște. [Pron. -xi-e-. / cf. fr. anxiété, lat. anxietas].

ANXIETATE f. Stare de neliniște, de teamă nedeterminată (însoțită de tulburări fiziologice). [G.-D. anxietății; Sil. -xi-e-] /<fr. anxiété, lat. anxietas, ~atis

anxietate (desp. -xi-e-) s. f., g.-d. art. anxietății

ANXIETATE s. v. frământare, grijă, îngrijorare, neliniște, temere.

anxietate s. f. (sil. -xi-e-), g.-d. art. anxietății

ANXIO- „teamă, anxietate, angoasă”. ◊ L. anxius „neliniștit, tulburat” > fr. anxio- > rom. anxio □ ~gen (v. -gen₁), adj., care produce teamă, anxietate; ~litic (v. -litic₂), adj., s. n., (medicament) care combate neliniștea, anxietatea.

ANXIOGEN, -Ă adj., s. n. (medicament, agent) care provoacă anxietate. (< fr. anxiogène)

ANXIOLITIC, -Ă adj., s. n. (medicament) care combate anxietatea. (< fr. anxiolytique)

BAZEDOVISM s. n. criză acută, în timpul bolii bazedov, după o tiroidectomie, caracterizată prin creșterea stării de anxietate, agitație, tahicardie etc. (< fr. basedowisme)

diazepam sn [At: D. MED. / P: di-a~ / Pl: ~e / E: dc] Medicament derivat benzodiazepinic, folosit ca tranchilizant în diferite stări de anxietate și agitație nevrotică sau psihotică.

didactogenie sf [At: DN³ / Pl: ~ii / E: didact + -genie cf iatrogenie] (Med) Stare patologică de anxietate și depresie, întâlnită la unii elevi ca urmare a greșelilor didactice ale educatorilor.

DIDACTOGENIE s.f. (Med.) Stare patologică de anxietate și depresiune, întîlnită la unii elevi ca urmare a greșelilor didactice ale educatorilor. [< didactic, după iatrogenie].

DISTIMIE s. f. modificare în sens depresiv a tonusului afectiv; anxietate, angoasă, neliniște. (< fr. dysthymie)

flip, flipuri s. n. (tox.) stare de anxietate provocată de consumul de droguri.

FRĂMÎNTARE s. 1. plămădire, plămădit. (~ aluatului.) 2. agitație, clocot, freamăt, învolburare, tălăzuire, tumult, vuiet, zbatere, zbucium, zbuciumare, (rar) zbuciumeală. (~ apelor ieșite din matcă.) 3. agitație, animație, colcăială, foială, foire, forfotă, forfoteală, furnicare, mișcare, mișuială, mișunare, roială, viermuială, viermuire, (reg.) fojgăială, vînzoală, (fam.) fîțîială, fîțîire, fîțîit, vînzoleală. (Pe bulevard era o ~ de nedescris.) 4. agitație, tulburare, vîlvă, zarvă. (Din nimic s-a stîrnit o ~.) 5. agitație, neastîmpăr, neliniște, zbucium, (livr.) impaciență. (Stare de ~ sufletească.) 6. chin, zbatere, zbucium, zbuciumare, (reg.) marghiol. (O ~ insuportabilă.) 7. grijă, îngrijorare, neliniște, temere, (livr.) anxietate, impaciență, (înv. și pop.) păs, (înv.) îngrijire. (~ ta este nejustificată.)

FRICĂ. Subst. Frică, frică de moarte, teamă, teamăt (înv.), temere, temut (rar), neliniște, panică, angoasă (livr.), anxietate; înfricoșare, spaimă, înspăimîntare, speriat, speriere (rar), sperietură, groază, îngrozire, oroare, fobie, înfiorare. Lașitate. Catalepsie. Fricos; laș. Adj. Fricos, fricos ca un iepure, temător, sperios. Înfricoșat, înfricat (reg.), speriat, înspăimîntat, îngrozit, înfiorat; laș. Înfricoșător, înspăimîntător, groaznic, grozav, îngrozitor, înfiorător, fioros, abominabil, terifiant (livr., rar). Vb. A-i fi frică, a avea frică, a fi înfricoșat, a fi cu gheața în spate, a fi cuprins de frică (de spaimă, de groază), a se teme, a se teme de ceva ca de dracul, a se înfiora, a se înfricoșa, a se înspăimînta, a se speria, a se îngrozi, a-l cuprinde pe cineva frica (spaima, groaza), a intra în panică, a-și face spaimă, a-l apuca (a-l lua) (pe cineva) groaza, a-i intra (cuiva) frica (spaima, groaza, fiorii) în oase, a încremeni (a înlemni, a îngheța) de frică (de spaimă, de groază), a-i îngheța (cuiva) inima de frică, a-i îngheța (cuiva) sîngele in vine (de frică), a-i îngheța (cuiva) ficații, a se îmbrăca în cămașă de gheață, a-i țîțîi (cuiva) inima, a tremura (a dîrdîi) de frică, a tremura ca varga (ca frunza), a tremura cămașa pe cineva, a-i tremura (cuiva) balamalele, a-i tremura genunchii, a i se tăia picioarele, a-l trece fiorii (răcorile), a-i trece (cuiva) un șarpe prin sîn, a fi cu (a avea, a intra cuiva) un cui în inimă, a i se face inima cît un purice, a-și pierde graiul, a i se face (a i se ridica) (cuiva) părul (chica) măciucă, a i se zbîrli părul în cap, a i se sui părul în vîrful capului, a-l furnica pe la spate, a i se face pielea de găină (de gîscă), a fi cu piele de iepure la spate; a se face alb ca varul, a nu mai avea o picătură de sînge în obraz. A înfricoșa, a înspăimînta, a speria, a îngrozi, a înfiora, a semăna frică (groază), a-i băga (cuiva) frica în oase, a umple pe cineva de groază, a băga spaima în cineva, a băga pe cineva în groază (în toate grozile morții), a băga pe cineva în friguri, a băga pe cineva în draci (în toți dracii), a băga pe cineva în fiori, a băga pe cineva în sperieți (în toți sperieții). A fi fricos, a fi slab de fire, a fi slab de înger, a fi slab de oțele, a se teme de umbra lui, a fi cu frica în sîn (în spate), a trăi cu frica în sîn. Adv. Cu frică, cu teamă, cu groază, cu frica în sîn. V. amenințare, evitare, fobie, lașitate, nehotărîre, neliniște, precauție.

GRIJĂ s. 1. frămîntare, îngrijorare, neliniște, temere, (livr.) anxietate, impaciență, (înv. și pop.) păs, (înv.) îngrijire. (Are o ~ nejustificată.) 2. atenție, circumspecție, precauție, prevedere, prudență, băgare de seamă, luare-aminte, (pop.) fereală, pază, priveghere, (înv.) socotință, veghere. (Să procedați cu multă ~.) 3. atenție, vigilență. (Manifestă multă ~.) 4. atenție, interes, preocupare, sinchiseală, sinchisire, sinchisit, (pop.) păsare, (înv., în Ban. și Transilv.) cîștigă. (Fără nici o ~ pentru...) 5. atenție, meticulozitate, migală, migăleală, minuțiozitate, scrupulozitate, (livr.) minuție, (pop.) piguleală, scumpătate, (reg.) migoroșealâ, milcoșeală. (Un lucru făcut cu multă ~.) 6. ocrotire, protecție, (fig.) aripă, pavăză, scut. (Se află sub ~ lor.) 7. pază, seamă, (fig.) mînă. (I l-a dat în ~.)

imperisabilitate s. f. (rar) Calitatea de a fi imperisabil ◊ „Imperisabilitatea artei majore stă nu în izolare și în anxietate, creația e în datele ei ireductibile o exuberanță a omului care biruie vremurile și afirmă de mii și mii de ori puterea gândului de a se ridica din părelnicie în eternitate.” Săpt. 24 II 84 p. 1 (din imperisabil + -itate)

îngrijíre f. Acțiunea de a te îngriji. Precauțiune, grijă: a umbla cu îngrijire. Solicitudine. Anxietate, îngrijorare.

ÎNGRIJORARE s. frămîntare, grijă, neliniște, temere, (livr.) anxietate, impaciență, (înv. și pop.) păs, (înv.) îngrijire. (~ ta este nejustificată.)

ÎNGRIJORARE s. frământare, grijă, neliniște, temere, (livr.) anxietate, impaciență, (înv. și pop.) păs, (înv.) îngrijire. (~ ta este nejustificată.)

MELANCOLIE, melancolii, s. f. 1. Stare de tristețe, de deprimare, amestecată cu visare și cu dorința de izolare; p. gener. tristețe (ușoară). 2. Boală psihică care se manifestă printr-o continuă depresiune, prin tristețe morbidă, prin apatie, delir, halucinații, anxietate și obsesia sinuciderii. – Din fr. mélancolie, lat. melancolia.^[1]

MELANCOLIE, melancolii, s. f. 1. Stare de tristețe, de deprimare, amestecată cu visare și cu dorința de izolare; p. gener. tristețe (ușoară). 2. Boală psihică care se manifestă printr-o continuă depresie, prin tristețe morbidă, prin apatie, delir, halucinații, anxietate și tentația de sinucidere. – Din fr. mélancolie, lat. melancolia.^[1]

MELANCOLIE s. f. 1. stare de tristețe, de deprimare, însoțită de dorința de visare și singurătate. 2. boală psihică manifestată prin tristețe, apatie, delir, anxietate și obsesia sinuciderii. (< fr. mélancolie, lat. melancholia)

METEÓRIC, -Ă adj. Care aparține fenomenelor atmosferice, care privește aceste fenomene ; care provine din meteori. Cf. m e t e o r o l o g i c. Cf. STAMATI, D., POLIZU, ANTONESCU, D., PROT.-POP., N. D., PONTBRIANT, D., BARCIANU, ALEXI, W. Aceasta face ca apele meteorice să se infiltreze, micșorîndu-se astfel acțiunea lor de distrugere la suprafață, ONCESCU, G. 14. ◊ Corp meteoric = corpuscul cosmic care produce meteorul ; meteorit. Corpurile meteorice mari produc fenomenul luminos de mare efect numit bolid. LTR² XI, 58. ♦ Care aparține meteoriților sau are structura lor; care privește meteoriții. Fier teluric să află în feliurite părți a pămîntului, iar fier meteoric în pietre meteorice. J. CIHAC, I. N. 422/5. Fierul meteoric. . . ce se găsește în aerolitele sau meteoritele, sfărîmături de planete, ce cad pe pămînt. MURGOCI-LUDWIG, M. 60, cf. MARCOVICI, CH. 194. ◊ Fig. (Cú aluzie la strălucirea, la durata efemeră și la rapiditatea mișcării mereorilor) O dureroasă anxietate îi provocau clienții necunoscuți și meteorici. C. PETRESCU, O. P. I, 153. Nu mai poate fi vorba de scriitori meteorici. V. ROM. noiembrie 1 953, 327. Trecerea meteorică a avioanelor supersonice. ib. februarie 1960, 148. – Pronunțat: -te-o-. – Pl.: meteorici, -ce. – Din fr. météorique.

MUNCH [muŋk], Edvard (1863-1944), pictor și gravor norvegian. Influențat de impresioniști (Van Gogh, Gauguin, Toulouse-Lautrec). Tematica lucrărilor sale este dominată de sentimentul morții, al durerii și al dificultăților traiului zilnic. Arta lui, în care se îmbină ecouri ale simbolismului literar norvegian și german cu elemente ale graficii Jugendstil-ului, a constituit unul dintre izvoarele expresionismului european („Țipătul”, „Anxietate”, „Vampirul”, „Fete pe pod”).

neliniște sf [At: NEGRUZZI, S. I, 67 / Pl: (rar) ~ti / E: ne- + liniște] 1 Stare de agitație, de frământare, de neastâmpăr Si: neliniștire (1), tulburare, (înv) neodihnă (2) neodihnire, nepace (2). 2 Îngrijorare. 3 Panică nelămurită Si: anxietate, nesiguranță (9). 4 Mișcare, acțiune continuă Si: neastâmpăr.

NELINIȘTE s. 1. frămîntare, grijă, îngrijorare, temere, (livr.) anxietate, impaciîență, (înv. și pop.) păs, (înv.) îngrijire. (~ ta este nejustificată.) 2. agitație, frămîntare, neastîmpăr, zbucium, (livr.) impaciență. (Stare de ~ sufletească.) 3. (MED.) (livr.) angoasă, anxietate. (Are periodic stări de ~.) 4. agitație, febrilitate, încordare, înfrigurare, neastîmpăr, nerăbdare, tensiune. (~ plecării la drum.)

NELINIȘTE s. 1. v. îngrijorare. 2. v. agitație. 3. (MED.) (livr.) angoasă, anxietate. (Are periodic stări de ~.) 4. v. înfrigurare.

NELINIȘTE. Subst. Neliniște, frămîntare, tulburare (fig.), fior, emoție, emoționare, îngrijorare, îngrijare (rar), angoasă (livr.), alarmă, alarmare, impaciență (livr.), neastîmpăr, agitație, tulburare (fig.), zbucium, zbuciumare, încordare, anxietate, tensiune (fig.); înfrigurare, febrilitate. Enervare, exasperare, nervozitate, iritare; iritabilitate, irascibilitate, surescitare, surescitație, surescitabilitate. Teamă, teamăt (înv.), temere, temut (rar), aprehensiune (livr.), frică, spaimă, speriat, sperietură, panică, groază, cutremur (fig.), cutremurare (fig.). Adj. Neliniștit, frămîntat (fig.), tulburat (fig.), tulbure (fig.), emoționat, îngrijorat, îngrijat, alarmat, impacient (livr.), neastîmpărat, agitat, zbuciumat, încordat (fig.), anxios, angoasat (livr.), înfrigurat (fig.), febril (fig.). Enervat, exasperat, nervos, iritat, surescitat; iritabil, irascibil, surescitabil. Temător, plin de teamă, cuprins de teamă, aprehensiv (livr.), înfricoșat, înfricat (reg.), înspăimîntat, speriat, îngrozit. Neliniștitor, tulburător, îngrijorător, îngrijitor (înv.), alarmant, surescitant, zbuciumător (rar). Vb. A se neliniști, a se frămînta (fig.), a se tulbura (fig.), a se emoționa, a se îngrijora, a se îngrija (rar), a se alarma, a se impacienta (livr.), a nu avea astîmpăr, a nu-și găsi locul, a se agita (fig.), a se zbuciuma. A se enerva, a se irita, a fi nervos, a avea nervi. A se teme, a-i fi teamă (frică, groază), a se înfricoșa, a se înfrica, a se înspăimînta, a fi înspăimîntat (speriat), a se speria, a se înfiora, a se îngrozi, a se cutremura (fig.). A neliniști, a frămînta (fig.), a tulbura (fig.), a emoționa, a îngrijora, a alarma, a provoca panică, a agita (fig.). A enerva, a exaspera, a irita, a surescita, a scoate din sărite. A înfricoșa, a înspăimînta, a îngrozi, a băga (pe cineva) în sperieți (în toți sperieții), a cutremura (fig.) Adv. Cu neliniște, cu înfrigurare, cu îngrijorare. Cu teamă, cu frică, cu spaimă, cu groază. V. animație, frică, iritare, nestăpînire, temperament, tristețe.

NEURASTENIE, neurastenii, s. f. Formă clinică de nevroză manifestată prin dureri de cap, insomnie, oboseală, depresie psihică, anxietate, palpitații, sufocări etc. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurasthénie.

NEURASTENIE, neurastenii, s. f. Boală caracterizată prin tulburări funcționale ale scoarței cerebrale, care se manifestă prin dureri de cap, insomnie, oboseală, depresiune psihică, anxietate, palpitații, sufocări etc. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurasthénie.

NEVROZĂ s. f. boală psihică datorată unor suprasolicitări, care se manifestă prin astenie, cefalee, insomnii, anxietate, iritabilitate etc.; nevropatie. (< fr. névrose)

PAN- „tot, întreg, general”. ◊ gr. pan „tot, întreg” > fr. pan-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. pan-. □ ~algie (v. -algie), s. f., durere extinsă la întregul corp; sin. pantalgie; ~alopoliploid (v. alo-, v. poliplo-, v. -id), adj., (despre un organism) care rezultă din încrucișarea a două specii apropiate filogenetic; ~alotriomorf (v. alotrio-, v. -morf), adj., (despre roci magmatice) în care toate mineralele componente mulează forma altor minerale; ~autopoliploid (v. auto-, v. poliplo-, v. -id), adj., (despre un organism) care rezultă din poliploidizarea liniilor pure, avînd cromozomi identici sau aproape identici genetic; ~citopenie (v. cito-, v. -penie), s. f., reducere a numărului de elemente sanguine din sîngele periferic; ~cromatic (v. -cromatic), adj., sensibil la toate culorile din spectrul luminii vizibile; ~cronic (v. -cronic), adj., valabil pentru orice epocă; ~cultură (v. -cultură), s. f., concept care exprimă caracterul general-uman al culturii, indiferent de gradul și de stadiul de dezvoltare a societății; ~demie (v. -demie), s. f., epidemie care cuprinde, într-un timp relativ scurt, teritorii imense; ~fobie (v. -fobie), s. f., stare de anxietate extremă față de tot ceea ce se petrece în jur; sin. pantofobie; ~gamie (v. -gamie), s. f., reproducere, numai accidentală, în cadrul unei populații în care partenerii prezintă posibilități identice de combinare a genelor; ~geneză (v. -geneză), s. f., teorie care explică mecanismul eredității prin existența unor corpusculi proveniți din celulele întregului organism; ~genozom (v. geno-₁, v. -zom), s. m., corpuscul prezent în nucleu în timpul diviziunii cariocinetice, fiind purtător al caracterelor ereditare; ~hidroză (v. -hidroză), s. f., sudorație pe întreaga suprafață a corpului; ~idiomorf (v. idio-, v. -morf), adj., (despre structura rocilor magmatice) în care mineralele componente sînt cristalizate în formele lor proprii cristaline; ~mieloftizie (v. mielo-, v. -ftizie), s. f., dispariție a elementelor hematopoietice din măduva osoasă; ~mixie (v. -mixie₁), s. f., fenomen prin care fiecare femelă dintr-o populație poate fi fecundată de oricare dintre masculii din acea populație; ~oftalmie (v. -oftalmie), s. f., infecție supurativă a tuturor părților componente ale ochiului; ~psihotrop (v. psiho-, v. -trop), adj., (despre substanțe psihoactive) care poate determina efecte inverse de excitare, inhibiție sau depresive, prin simpla invocare exemplificatoare a uneia dintre ele; ~sofie (v. -sofie), s. f., cunoaștere enciclopedică a tuturor cunoștințelor aparținînd disciplinelor umane; ~spermie (v. -spermie), s. f., ipoteză care admite prezența unor germeni de viață pretutindeni în univers; ~sporoblast (v. sporo-, v. -blast), s. n., celulă complexă care cuprinde două sporoblaste înconjurate de o membrană comună; ~trop (v. -trop), adj., (despre microbi) care se localizează în toate organele; sin. pantropic; ~tropic (v. -tropic), adj., pantrop*.

PANFOBIE s. f. stare de anxietate față de tot ceea ce se petrece în jur. (< fr. panphobie)

PICTÚRĂ (< lat.) s. f. 1. Ramură a artelor plastice care constă în interpretarea artistică a realității în imagini vizuale, prin forme colorate, bidimensionale, desfășurate pe o suprafață plană. Aceste imagini pot fi executate pe carton, pânză, lemn, piatră, zid, sticlă, ceramică cu ajutorul guașelor, acuarelelor, lacurilor, culorilor tempera, uleiurilor etc. Prin tematică p. cunoaște mai multe genuri: peisajul, natura moartă (statică), portretul, compoziția de gen (cu subiecte din viața obișnuită), compoziția cu teme istorice sau alegorice (mitologice, biblice, din istoria reală); p. animalieră etc. Ca destinație, p. poate fi de reprezentare (compoziția murală, de șevalet, miniatura și ilustrația figurativă de carte sau pe obiecte) sau strict ornamentală (în artele decorative). Există o p. populară, care s-a dezvoltat pe baza tradiției și o p. cultă, care este opera unor personalități distincte. V. acuarelă, encaustic, frescă, peisaj, portret. ◊ P. murală v. mural. ◊ P. metafizică = orientare în arta italiană (perioada 1910-1925) reprezentată, în principal, de Giorgio de Chirico, care a și creat acest termen, inspirată din tradiția Renașterii italiene. S-a caracterizat prin folosirea clarobscurului, a unor procedee neobișnuite, stranii, cu distribuiri alegorice disproporționate ale umbrelor care a generat, voit, o atmosferă magică, punctată de anxietate și înstrăinare. Din 1913 a folosit motivul „manechinului” fără fizionomie, simbol al goliciunii spirituale, al nimicului. Continuatori ai p.m.: G. Morandi, M. Sironi, F. Casorati ș.a. 2. Lucrare executată de un pictor; tablou. 3. Totalitatea operelor unui pictor sau a pictorilor dintr-o țară ori dintr-o epocă.

Prăpastia lui Pascal – În anul 1654, Blaise Pascal a suferit un accident. În apropierea podului Neuilly, caii de la trăsura sa s-au speriat și au pornit într-o goană nebună. Celebrul scriitor și om de știință francez era să-și piardă viața. De atunci și pînă în clipa sfîrșitului (1662) a fost fără încetare chinuit de spaima că în preajma lui se deschide o prăpastie care-l va înghiți. În medicină sînt cunoscute aceste forme de obsesii, care pot căpăta uneori un caracter anormal. Ele provoacă o anxietate foarte persistentă care în unele cazuri nu cedează nici atunci cînd dispare cauza declanșării ei. Pascal a fost cuprins de o asemenea nevroză, o stare de psihastenie și, deși gînditor cu o minte atît de clară, de lucidă, n-a izbutit totuși prin raționament și voință să se vindece de această maladie. „Prăpastia lui Pascal” semnifică deci un pericol închipuit, o obsesie. LIT.

pune [At: PSALT. HUR. ap. PSALT. 29 / Pzi: pun, (pop) pui / E: ml ponere] 1 vt (C. i. obiecte) A lua și a așeza într-un anumit loc, pe ceva, sub ceva etc. 2 vt (C. i. obiecte, ființe, (pex) diverse noțiuni abstracte) A face să ocupe locul dinainte stabilit ca fiindu-i propriu sau cel mai potrivit Si: a plasa². 3 vt (Îe) A ~ mâna A lua ceva în mână Si: a apuca (1), a prinde. 4 vt (Pex; îae) A se apuca de lucru Si: a acționa (2). 5 vt (Îae) A-și însuși ceva prin abuz Si: a fura (1), a jefui, a prăda, a sustrage. 6 vt (Îae) A captura (1). 7 vt (Pex; îae) A lua prizonier. 8 vt (Îae) A dobândi un lucru interesant. 9 vt (Pex; îae) A găsi în mod întâmplător ceva sau pe cineva interesant, deosebit. 10 vt (Îae; prt șîe a ~ laba) A aresta (1). 11 vt (Îae; îcn) A se atinge de ceva ce nu-i aparține. 12 vt (Înv; îe) A ~ mâna pe pâine și pe cuțit A obține putere deplină. 13 vt (Înv; îe) A ~ mâna asupra cuiva A amenința pe cineva cu bătaia. 14 vt (Pex; înv; îae) A bate. 15 vt (Înv; îe) A ~ la mână pe cineva A face ca cineva să fie la discreția cuiva. 16 vt (Îe) A ~ piciorul (undeva, la cineva) A pătrunde undeva. 17 vt (Îae) A păși undeva. 18 vt (Îae) A se duce la cineva. 19 vt (Rar; îe) A ~ piciorul (sau picioarele) la pământ (ori pe uscat, jos etc.) A coborî dintr-un vehicul. 20 vt (Înv; îe) A ~ în ajutor sau a ~ mână de ajutor (cuiva) A veni în ajutorul cuiva. 21 vt (Îe) A ~ umărul sau (reg) a ~ piept (pentru cineva) A împinge cu umărul. 22 vt (Îae) A veni cuiva în ajutor. 23 vt (Îae) A contribui cu munca sa. 24 vt (Fam; îe) A ~ osul A participa la o muncă grea. 25 vt (Îe) A ~ gura (pe ceva) A mânca (1). 26 vt (Îe) A ~ ochii (sau, rar, ochiul) (pe cineva sau pe ceva) A se opri cu interes asupra cuiva sau a ceva, dorind să și-l apropie, să-l obțină. 27-28 vtr (Îe) A (se) ~ degetul pe rană (sau pe bubă, pe rană deschisă, rar, unde trebuie ori unde ar trebui) A atinge o problemă dureroasă, dificilă sau delicată. 29 vt (Îe) A ~ ochii (sau capul, nasul, privirea) în pământ A avea o atitudine modestă, rușinoasă, vinovată etc., plecându-și privirea. 30 vt (Îe) A ~ problema... A aduce în discuție o anumită chestiune teoretică sau practică importantă care cere o rezolvare Si: a ridica problema. 31 vt (Îe) A ~ probleme A crea o situație dificilă care trebuie rezolvată. 32 vt (Îe) A ~ (mâncare) înainte(a) (cuiva) sau a ~ (cuiva) dinainte A pune masa pentru cineva și a servi. 33 vt (Îae) A prezenta. 34 vt (Înv; îae) A propune¹ (1). 35 vt (Îvr; îae) A aduce sau a invoca drept argument. 36 vt (Îe) A ~ (ceva) în evidență A sublinia ceva. 37 vt (Îe) A ~ în lumină (ceva) A da la iveală. 38 vt (Pex; îae) A pune în evidență. 39 vt (Spc) A lăsa o vreme undeva, cu un anumit scop. 40 vt (C. i. alimente; îe) A ~ la foc A expune acțiunii focului pentru a pregăti o mâncare. 41 vt (Îe) A(-i) ~ (cuiva) la dispoziție (sau la îndemână) A oferi cuiva ceva din proprie inițiativă sau la cerere. 42-43 vtr (Îvp) A (se) stabili într-o localitate, într-un loc etc. 44-45 vtr (C. i. corpuri de pază) A (se) instala în anumite locuri pentru a supraveghea etc. 46-47 vtr (Îvr) A (se) adăposti. 48 vt (Înv) A introduce în... 49 vt (Reg) A lăsa pe cineva sau ceva undeva, după ce l-a transportat. 50 vt A lăsa jos sau în altă parte ceva. 51 (Îlv) A ~ amanet A amaneta. 52 vt (Înv; îe) A ~ armele jos A se da bătut. 53 vt (Reg; îe) A ~ buza A lăsa colțul buzelor în jos, fiind gata de plâns. 54 vr (Înv; îe) A-și ~ sufletul (sau avuția, capul, sănătatea, viața) (pentru cineva) A fi în stare de orice sacrificiu pentru cineva. 55 vr (Înv; îe) A-și ~ capul A-și risca viața. 56 vt (Pex; îae) A fi absolut sigur de ceva, garantând cu viața pentru cele susținute. 57 vt (Reg; îe) A ~ (cuiva) capul (sau sufletul) A zăpăci. 58 vt (Pex; îae) A nenoroci pe cineva. 59 vt (Reg; îe) A ~ zilele (cuiva) A omorî. 60 vt (Îvr) A da deoparte. 61 vt (Îrg) A pierde. 62-63 vtr (Urmat de determinări modale) A (se) așeza într-un anumit fel, după un anumit tipic Si: a (se) aranja. 64 (Îe) A ~ în ordine (sau în bună orânduială, sau, îvp, la orânduială ori, reg, în rost) A așeza ordonat. 65 (Îe) A ~ la un loc (sau, reg, laolaltă, înv, depreună) A așeza diverse elemente de același fel sau eterogene la un loc. 66 vt (Îe) A ~ deoparte A sorta. 67 vt (Îae) A păstra pentru sine sau pentru altcineva. 68 vt (Îae; șîe a ~ la o parte) A agonisi bunuri. 69 vt (Îe) A ~ bine sau la păstrare A așeza ceva într-un loc ferit sau special amenajat pentru menținere în bună stare, pentru a nu putea fi găsit de alții etc. 70 vt (Îae; c. i. sume de bani) A economisi. 71 vt (Îe) A ~ pânză (sau pânza) A pregăti urzeala pentra țesut, trecând firul de pe mosor pe alergătoare sau pe urzitoare, de unde se montează apoi pe război. 72 vt (Pop; îe) A ~ fuiorul în două (sau în trei, în patru etc.) A împleti firul sau fuiorul în două, în trei etc., pentru a obține un fir mai trainic. 73 vt(a) (Îe) A ~ (pe) sul A înfășura urzeala pe sulul de dinapoi, la războiul de țesut manual. 74 vt(a) (Îe) A ~ (pe) ghem (sau pe rășchitor) A depăna firele toarse de pe fus pe ghem, pentru a obține gheme, sau de pe fus ori ghem pe rășchitor pentru a face jirebii. 75 vt A așeza sau a acoperi, total ori parțial capul, corpul, membrele cu obiecte de îmbrăcăminte. 76 vr (Îrg; îe) A-și ~ marama A se mărita. 77-78 vtr A (se) îmbrăca. 79 vr (Arg; d. bărbați; îe) A se ~ în fustă (sau în fuste) A plânge cu ușurință. 80-81 vtr (D. zăpadă, praf, nisip etc.) A (se) așterne în strat mai mult sau mai puțin dens și gros peste ceva Si: a (se) depune. 82-83 vtr (D. gheață, promoroacă) A (se) forma. 84 vr (Fig) A începe să se producă. 85 vt (C. i. substanțe pulverulente) A presăra pe... 86 vr (Îe) A-și ~ cenușă în cap A se pocăi¹. 87 vr (Pex; îae) A-și recunoaște vina sau greșeala în mod public. 88-89 vtrp (C. i. furaje, paie, plante recoltate etc.) A așeza jos, în strat uniform. 90 vt (C. i. cuvinte, propoziții, idei etc.) A așterne pe hârtie. 91 vt (Spc) A preciza în scris. 92 vt (Pex) A introduce într-o lucrare sau într-un înscris Si: înscrie. 93 vt (Spc) A transpune prin pictură. 94 vt (Îlv) A ~ iscălitură (sau semnătură) A iscăli. 95 vt (Îe) A ~ pe note (sau, rar, pe muzică) A compune muzica adecvată unui text, unei poezii. 96 vt (Îe) A ~ pe curat A transcrie. 97 vt (Îe) A ~ aprobarea A aproba cererea, propunerea, soluția dintr-un document scris, prin semnătură proprie. 98 vt (Îe) A ~ accent(ul) (sau un accent deosebit) pe ceva A scoate în evidență un anumit lucru. 99 vt (Îe) A ~ lipsă pe cineva sau (pop) a ~ lipsă cuiva A nota absența cuiva de la cursuri, de la o ședință etc. 100 vt (Jur; c. i. o avere imobiliară; îe) A ~ pe numele cuiva A înscrie cu drept de proprietate pe numele altcuiva. 101 vt (Jur; c. i. un proces; îe) A ~ pe rol A înscrie pe lista tribunalului în vederea judecării efective la o anumită dată. 102 vt (Înv) A publica printre alte materiale. 103 vt A fixa lângă ori pe un punct de sprijin ca să se mențină în poziția dorită Si: a propti, a rezema, a sprijini. 104 vt A aplica pe sau peste ceva, făcând să adere sau să se întipărească. 105-106 vtr A (se) agăța pe, la sau de ceva. 107 vt (Îe) A(-i) ~ (cuiva) lingura (sau lingurile) de gât (sau de ori în brâu, reg, la gușă) A lăsa pe cineva nemâncat fiindcă a venit târziu la masă. 108 vt (Reg; îae) A pierde ocazia favorabilă pentru a realiza sau a dobândi ceva. 109 vr (Reg; îe) A-și ~ lingura de brâu A termina de mâncat. 110 vt (Reg; îe) A ~ cuiva ștreangul de gât A forța pe cineva să facă un lucru neplăcut și nedorit de acesta. 111 vt (Reg; îe) A ~ cuiva funia-n coarne A înșela pe cineva. 112 vt (Reg; îae) A dispune de cineva după bunul plac. 113 vt (Reg; îe) A ~ (cuiva) ghiocei la ureche A înșela pe cineva. 114 vt (Reg; îe) A(-l) ~ (pe cineva) în sus A spânzura pe cineva. 115 vt A monta¹ (1), în cadrul unui ansamblu, la locul destinat. 116 vt (Pex) A fixa. 117 vt (Reg; îe) A ~ coadă la oală A găsi un motiv pentru a-și justifica refuzul. 118 vt (Îe) A ~ în scenă A regiza un spectacol. 119 vt (Îae) A înscena. 120 vt (Spc) A aplica și a fixa prin coasere sau prin batere în cuie, lipire etc. 121 vt (Înv; îe) A ~ cuiva iacana A ruga cu stăruință pe cineva. 122 vt (Îvr; îe) A-i ~ (cuiva) pingeaua A păcăli pe cineva. 123 vt (Arg; îe) A ~ guler A nu plăti datoria. 124 vt (C. i. animale de tracțiune) A înhăma. 125 vt (Îlv) A ~ șaua (pe cal) A înșeua. 126 vt (C. i. copii; îe) A ~ șaua (pe cineva) A face să devină ascultător. 127 vt (Pex; c. i. oameni maturi; îae) A constrânge să muncească foarte mult. 128 vt (Îlv) A ~ frâul (unui cal) A înfrâna. 129 vt (C. i. sentimente, pasiuni; îe) A ~ frâu (la ceva) A reuși să domine. 130 vt (Îae; c. i. o acțiune în desfășurare) A face să înceteze brusc. 131 vr (Îe) A-și ~ frâu limbii (sau gurii) ori a-și ~ frâu la limbă A vorbi cumpătat, cu prudență. 132 vt (C. i. un dispozitiv de închidere, de încuiere) A manevra astfel încât să închidă ori să încuie o ușă, un capac, o cutie etc. 133 vr (Pop; îe) A-și ~ lacăt la gură A-și impune tăcere, discreție. 134-135 vtr A introduce într-un spațiu mărginit. 136 vt (Îlv) A ~ în groapă (sau în mormânt) A îngropa. 137 vr (Reg; îe) A-și ~ lingura unde nu-i fierbe oala A se amesteca într-o problemă care nu-l privește. 138 vt (Rar; îe) A ~ în mormânt A omorî. 139 vr (Îe) A-și ~ ceva în gând (sau în cap) A lua hotărârea să... 140 vt (Îae; înv) A ține minte; 141 vt (Îae) A se gândi la un lucru dorit, cu speranța că el se va îndeplini. 142 vt (Îe) A nu avea nici ce ~ în gură (sau reg, în căldare) A fi lipsit de orice mijloc de existență. 143 vt (Îe) A nu ~ țigară în gură A nu fuma. 144 vt (C. i. expresii, cuvinte; îe) A ~ în gura cuiva A introduce în vorbirea cuiva ca element specific. 145 vt (C. i. țări, popoare; îe) A ~ pe cineva sub călcâi(e) A supune. 146 vt (Rar;i. oameni, îae) A desconsidera. 147 vt (Îe) A ~ pe toți într-o ciorbă A trata un grup de oameni la fel, fară a face deosebire între ei după merite, după valoare etc. 148 vt (Îe) A ~ cuiva pumnul în gură A împiedica pe cineva să vorbească. 149 vt (Fam; îe) A ~ (pe cineva) în cofă A întrece pe cineva prin pricepere, viclenie, istețime. 150 vr (Gmț; îe) A-și ~ capul sub comânac A se călugări. 151 vt (Înv; îe) A ~ (pe cineva) sub sabie sau a ~ capul cuiva sub picior A ucide. 152 vt (Îe) A ~ (ceva) sub picior A neglija. 153 vt (Reg; îe) A ~ lumea în pântece A mânca sau a bea cu lăcomie. 154 vt (Spc) A trece prin... 155 vt (Spc; c. i. un inel, o verighetă etc.) A vârî în deget. 156-157 vt (Spc) (A face sau) a lăsa să intre complet într-un lichid. 158 vt (Pop; c. i. plante) A planta. 159 vt (C. i. lichide) A face să intre într-un recipient. 160 vt (Pex) A vărsa. 161 vt (Îe) A ~ benzină (sau gaz ori, reg, oleu) pe foc A agrava o situație deja neplăcută. 162 vt (Reg; îe) A ~ plumb topit în capul cuiva A domoli pe cineva. 163 vt A adăuga. 164 vt (C. i. oameni; îe) A ~ la (sau în) închisoare, a ~ la (sau în) pușcărie A închide. 165 vt (Îe) A ~ (pe cineva) în lanțuri (sau în ori la lanț sau în fiare, în obezi, în butuc) sau a ~ (cuiva) cătușe A imobiliza pe cineva prin legare în lanțuri, în cătușe, în butuci, în obezi. 166 vt (Pop; c. i. obiecte ascuțite) A înfige. 167 vt (Îe) A ~ un glonț în piept A împușca pe cineva. 168 vt (Îe) A-i ~ (cuiva) cuțitul (sau cuțitele) A omorî. 169 vt (Îe) A ~ (cuiva) sula în coastă (sau cuțitul în ori la gât) A constrânge pe cineva să facă un lucru neplăcut și greu pentru el. 170 vt (Îe) A ~ (carne) în frigare A înfige carnea în frigare pentra a se frige la jăratic. 171 vt (Îe) A ~ (pe cineva) în țeapă A trage pe cineva în țeapă. 172-173 vtr (Îe) A (i se) ~ (cuiva) un ghimpe (sau un cuțit) la inimă (sau, rar, la stomac) (A face să fie sau) a fi cuprins de anxietăți sau de supărare. 174 vr (Îe) A-și ~ gheara-n gât A se încăiera. 175 vt (Reg; îe; d. albine, viespi etc.) A ~ acul A înțepa. 176 vr (Pop; d. oameni) A se așeza pe ceva. 177 vr (Îe) A se ~ pe capul cuiva sau a se ~ cu rugăminte pe lângă cineva A stărui fără încetare pe lângă cineva, pentru realizarea unor dorințe, pentru obținerea a ceva etc. 178 vt (Îe; c. i. copii) A ~ la colț A obliga să stea în genunchi într-un colț al camerei, cu fața la perete, drept pedeapsă. 179 vt (Îe) A ~ (pe cineva) la zid A împușca, în urma unei sentințe de condamnare. 180 vt (Îae) A blama. 181 vt (C. i. bolnavi; îe) A ~ pe (sau în) picoare A reda sănătatea cuiva, prin îngrijire medicală adecvată. 182 vt (Reg; îae; c. i. oameni) A scoate dintr-o încurcătură. 183 vt (C. i. lucrări, acțiuni, construcții; îae) A crea condiții necesare pentru a începe, a se desfășura, a exista etc. 184 vt (Îae) A realiza. 185 vr (Îe) A se ~ pe (sau în) picioare A se însănătoși. 186 vr (Îae) A se reface din punct de vedere material. 187 vr (Îe) A se ~ (în) piuă (sau piua) A se apleca ghemuindu-se la pământ, de obicei prin sprijinire în mâini (astfel încât cineva să se poată sui sau înălța pe, ori sări peste spinarea lui). 188 vr (Îae; rar) A sprijini pe cineva într-o acțiune. 189 vr (Îe) A se ~ luntre (sau, rar, cruce) și punte ori (pop) a se ~ în ruptul capului, și(-n) cruciș și(-n) curmeziș A se strădui din răsputeri pentru a obține, a realiza ceva. 190 vr (Îe) A (i) se pune în curmeziș (sau de-a curmezișul) A împiedica pe cineva în acțiunile sale. 191 vt (Îe) A ~ jos (pe cineva sau ceva) A trânti la pământ. 192-193 vtr (Pop) A (se) urca pe sau într-un mijloc de locomoție pentru a se deplasa undeva. 194-195 vtr A (se) culca pe ceva. 196 vr (Reg) A sta postat înaintea cuiva sau a ceva, cu un anumit scop. 197 (Îe) A i se ~ (cuiva) în cale (sau în drum) ori a se ~ în calea cuiva (sau a ceva) A bara drumul cuiva sau a ceva. 198 vr (Îe) A se ~ împotrivă (sau împotriva...) sau (înv) a se ~ înainte (sau tare) A se împotrivi. 199 vr (Rar; îe) A se ~ cu capul A se opune din răsputeri, cu prețul vieții. 200 vr (D. oameni; îe) A (i) se ~ soarele drept inimă A-i fi foame. 201 vr (Pop) A se repezi la cineva. 202 vrr (Pop); udp „cu”) A se lua la întrecere. 203 vr (Îrg; îe) A se ~ de pricină (sau în poară, în pizmă, de sau la price, înv, în ori cu price) A fi în conflict cu cineva. 204 vr (Îae) A se împotrivi. 205 vt A fixa o dată, o limită etc., în urma unei înțelegeri prealabile. 206 vt A determina în urma observării atente. 207 vt (C. i. impozite, taxe) A stabili un anumit cuantum drept obligație. 208 vt(a) A da cuiva ordin să... 209 vr A începe să. 210 vt A face să ajungă într-o anumită stare sau situație. 211 vr (Îe) A se ~ în situația (sau în locul, în postura, în pielea) cuiva A-și imagina că se află în împrejurările în care se găsește cineva, pentru a-și da seama de modul acestuia de a gândi sau de a reacționa în asemenea împrejurări. 212 vr (Îe) A se ~ în postura... A se manifesta ca... 213-214 vtr A (se) situa într-o ierarhie. 215 vr A-și asuma un rol de conducere. 216 vt (Îlv) A ~ (pe cineva sau ceva) la probă (sau la încercare) A proba. 217 vt (Îlv) A ~ (pe cineva) la chinuri (sau la cazne, la torturi, îvp, la munci) A chinui, a tortura etc. pe cineva. 218 vt (Înv) A socoti. 219 vt (Înv; îe) A ~ în socoteală că... A băga de seamă că... 220 vt (Îe) A ~ (ceva) la socoteală A avea în vedere ceva. 221 vt (Scn; îe) A ~ temei A avea încredere. 222 vt (Îvr; urmat de determinări introduse prin c „că”) A presupune că... 223 vt (Îlv) A(-i) ~ nume (sau poreclă, rar.corecliri) A numi¹. 224 vt (Îal) A porecli. 225 vt (Îlv) A ~ întrebări (sau o întrebare) A întreba. 226 vt (Reg; îe) A ~ pace A încheia pace. 227 vt (Reg; îe) A ~ tăcere A impune tăcere. 228 vt (Îe) A(-și) ~ pomană A face pomană.

RAPTUS s. n. tulburare mintală constând din trecerea bruscă de la o stare de inhibiție, produsă de o anxietate puternică, la o stare de agitație psihomotorie, însoțită de obicei de impulsuri agresive. (< fr., lat. raptus)

RAPTUS s.n. (Med.) Tulburare mintală constînd din trecerea bruscă de la o stare de inhibiție, produsă de o anxietate puternică, la o stare de agitație psihomotorie, însoțită de obicei de impulsuri agresive. [< fr., lat. raptus].

TEMERE s. 1. frică, teamă, (livr., fam. și depr.) poltronerie, (franțuzism) aprehensiune, (rar) temut, (pop.) păsare, (înv. și reg.) scîrbă, (înv.) stideală, stidință, stidirc, teamăt, temătură, temoare, (latinism înv.) timoare, (arg.) tîrșală, tîrșă. (Nu simțea nici un pic de ~.) 2. frămîntare, grijă, îngrijorare, neliniște, (livr.) anxietate, impaciență, (înv. și pop.) păs, (înv.) îngrijire. (~ ta este nejustificată.)

TEMPERAMENT. Subst. Temperament, structură psihică, umoare (livr.), fire, caracter, inimă (fig.). Temperament coleric; temperament sanguin; temperament flegmatic; temperament melancolic. Nervozitate, temperament bilios, irascibilitate, iritabilitate, susceptibilitate; impulsivitate, impetuozitate, violență, agresivitate. Energie vitală, avînt, elan, impetuozitate; mobilitate, vioiciune, instabilitate, nestabilitate, nestatornicie, inconstanță; descumpănire, dezechilibru (fig.). Cumpătare, cumpăt, moderație, ponderație; reținere, stăpînire, înfrînare; măsură, echilibru (fig.), armonie, liniște, seninătate, calm. Flegmatism, flegmă, nepăsare, indolență, apatie, indiferență, impasibilitate; încetineală, imobilitate, inerție. Melancolie, liniște, splin, mîhnire; depresiune (fig.), deprimare, neliniște, anxietate, posomoreală. Tip coleric, coleric, fire iute, fire pătimașă. Tip sanguin, sanguin, sanguinic, fire vie, temperament mobil. Tip flegmatic, flegmatic, caracter nepăsător, fire rece. Tip melancolic, melancolic, fire posacă, fire închisă. Adj. Temperamental, de temperament; caracterologic. Coleric, temperamentos (rar); irascibil, iritabil, mînios, nervos, nestăpînit, năvalnic, nestăvilit, impulsiv, violent, iute la fire, iute la mînie; supărăcios, susceptibil. Sanguin, sanguinic; vioi, mobil, sprinten, avîntat, energic, ardent (livr.), impetuos. Flegmatic, nepăsător, indiferent, apatic; încet, greoi, molîu. Moderat, cumpătat, cumpănit, ponderat; reținut, stăpînit; măsurat, echilibrat (fig.); liniștit, potolit, domol; netulburat, imperturbabil. Melancolic, trist, amărît, posomorît, sumbru; morocănos, posac, ursuz; închis, tăcut, taciturn, nesociabil, retras. V. afectare, bucurie, calm, capriciu, comportare, indolență, iritare, lamentare, mînie, nesociabilitate, nestăpînire, optimism, pesimism, sensibilitate, seriozitate, singurătate, sociabilitate, stăpînire de sine, tristețe.

TRANCHILIZANT, -Ă adj., s.n. (Medicament) cu acțiune deconectantă, reducînd starea de tensiune psihică, anxietatea, fără a produce somn; calmant. [< fr. tranquillisant].

TRISTEȚE. Subst. Tristețe, întristare, supărare, mîhnire, mîhniciune (înv.), amărăciune, amar (fig.), amărîre (rar), dezolare, mohorîre (fig.), mohoreală, înnorare (fig.), posomorîre, posomoreală, urît, indispoziție; dor, alean (pop.), melancolie, nostalgie; jale, durere, îndurerare, necaz, vai și amar, nefericire, nenorocire; chin, chinuire, chinuială (rar), suferință, suferire (înv.). Deprimare, depresiune (fig.), stare depresivă, demoralizare, demoralizație (înv.), descurajare; desperare, desperație (înv.), deznădejde (rar), deznădăjduire. Neliniște, angoasă (livr.), anxietate, neurastenie, ipohondrie. Plictiseală, plictis (înv. și fam.), apatie, indiferență, splin (spleen). Tînguire, tînguit, tînguială, jeluire, jeluit. Lacrimi, plîns, plînset, plînsoare, lamentație, văicăreală (pop. și fam.), văitare, vaiet, văitătură. Valea plîngerii (a lacrimilor). Țristimanie (rar), Tristiman (rar), ipohondru; nefericit. Adj. Trist, întristat, supărat, supărăcios (rar), mîhnit, mîhnicios (rar), amărît, amar, abătut, mohorît, înnorat (fig.), plouat (fig.), posomorît, posac, morocănos, indispus, prost dispus, întunecat (fig.), întunecos (fig.), dosădit (înv. și pop. ), sumbru; melancolic, nostalgic, elegiac; îndurerat, necăjit, nefericit, nenorocit; neconsolat, neconsolabil, nemîngîiat, chinuit, suferitor (rar). Deprimat, descurajat, demoralizat, dezolat, desperat, deznădăjduit. Neliniștit anxios, îngrijorat; depresiv, ipohondru. Plictisit, apatic, indiferent. Tînguitor, tînguios, tînguibil, jalnic, jeluit (pop.), plin de jale; plîngător, plîngăreț, plîngăcios, văitător (rar), văităreț (rar). Funebru, sinistru, funest, lugubru, macabru. Întristător, deprimant, dezolant (livr.), dezolator (rar), mîhnitor (rar), apăsător, descurajant, descurajator, demoralizant. Vb. A fi trist, a fi întristat, a fi copleșit de tristețe, a fi supărat (mîhnit, amărît, posomorît), a fi rău (prost) dispus, a fi indispus, a fi abătut, a se scula cu dosul (fundul) în sus, a sta supărat, a sta drîmboi, a fi (a sta, a ședea, a umbla) ca o curcă plouată, a nu-i arde (cuiva) de glumă, a nu-i fi (cuiva) boii acasă, a i se îneca corăbiile, a nu fi în apele lui, a nu fi în toate apele, a-l durea (pe cineva) inima (sufletul), a-i fi (cuiva) inima grea, a-i sîngera (cuiva) inima, a plînge și pămîntul sub el. A suferi, a se chinui, a îndura, a suporta, a-și înghiți amarul, a duce dorul, a suferi de dor, a-i fi dor de..., a tînji. A se plictisi, a-i fi (cuiva) urît, a muri de plictiseală. A plînge, a vărsa lacrimi, a se tîngui, a se jeli, a se văita, a se văicări (pop. și fam.), a se văiera (reg.), a se lamenta. A se întrista, a se supăra, a se mîhni, a se amărî (fig.), a se posomorî, a se indispune, a-și strica buna dispoziție, a se întuneca (fig.), a se înnegura (fig.), a se înnora (fig.), a-și pune ceva la inimă, a rămîne cu inima friptă; a se descuraja, a se demoraliza; a despera, a deznădăjdui, a(-și) pierde nădejdea. A întrista, a supăra, a mîhni, a amărî, a dezola (livr.), a deprima, a necăji, a chinui, a strica cuiva inima, a îndurera, a neferici, a nenoroci; a demoraliza, a descuraja. Adv. Cu tristețe, cu durere, cu mîhnire, cu jale, cu amărăciune; cu lacrimi de sînge; cu nasul în jos, cu inima ca pămîntul. V. boală, consolare, deznădejde, lamentare, necaz, nefericire, neliniște, neplăcere, pesimism, plictiseală, plîns, regret, singurătate, supărare, temperament.

vagotonic, -ă adj., s.m., s.f. 1 adj. Care ține de vagotonie, referitor la vagotonie. 2 adj., s.m., s.f. (Individ) la care predomină sistemul parasimpatic (tendințe spre bradicardie, anxietate și salivație). • pl. -ci, -ce. /<fr. vagotonique.