METEÓRIC, -Ă adj. Care aparține fenomenelor atmosferice, care privește aceste fenomene ; care provine din meteori. Cf. m e t e o r o l o g i c. Cf. STAMATI, D., POLIZU, ANTONESCU, D., PROT.-POP., N. D., PONTBRIANT, D., BARCIANU, ALEXI, W. Aceasta face ca apele meteorice să se infiltreze, micșorîndu-se astfel acțiunea lor de distrugere la suprafață, ONCESCU, G. 14. ◊ Corp meteoric = corpuscul cosmic care produce meteorul ; meteorit. Corpurile meteorice mari produc fenomenul luminos de mare efect numit bolid. LTR² XI, 58. ♦ Care aparține meteoriților sau are structura lor; care privește meteoriții. Fier teluric să află în feliurite părți a pămîntului, iar fier meteoric în pietre meteorice. J. CIHAC, I. N. 422/5. Fierul meteoric. . . ce se găsește în aerolitele sau meteoritele, sfărîmături de planete, ce cad pe pămînt. MURGOCI-LUDWIG, M. 60, cf. MARCOVICI, CH. 194. ◊ Fig. (Cú aluzie la strălucirea, la durata efemeră și la rapiditatea mișcării mereorilor) O dureroasă anxietate îi provocau clienții necunoscuți și meteorici. C. PETRESCU, O. P. I, 153. Nu mai poate fi vorba de scriitori meteorici. V. ROM. noiembrie 1 953, 327. Trecerea meteorică a avioanelor supersonice. ib. februarie 1960, 148. – Pronunțat: -te-o-. – Pl.: meteorici, -ce. – Din fr. météorique.