ACTOR, actori, s. m. Artist care interpretează roluri în piese de teatru, în filme etc. [Var.: (înv.) aftor s. m.] – Din fr. acteur, lat. actor.

ACTORAȘ, actorași, s. m. (Depr.) Diminutiv al lui actor. – Actor + suf. -aș.

ACTORICESC, -EASCĂ, actoricești, adj. Care ține de actori, privitor la actori. – Actor + suf. -icesc.

ACTORIE s. f. Profesiunea de actor. – Actor + suf. -ie.

ACTORIȚĂ, actorițe, s. f. (Înv.) Actriță. – Actor + suf. -iță.

AFTOR s. m. v. actor.

APARTE adv. În mod separat, deosebit (de...). ♦ (În teatru, ca indicație pentru actori). Ca și cum ar vorbi cu sine însuși, dar cu glas tare. ♦ (Adjectival) Deosebit, special, anumit. Trăsătură aparte. – A³ + parte (după fr. à part).

APARTEU, aparteuri, s. n. Scurt monolog rostit cu glas scăzut de un actor pe scenă, ca pentru sine, în așa fel încât să fie auzit numai de spectatori, nu și de partenerii aflați pe scenă. – Din fr. aparté.

BUF³, -Ă, bufi, -e, adj. (Despre comedii) Cu un caracter comic exagerat. ♦ (Despre opere muzicale) Care este compus în genul liric ușor. ♦ (Despre actori sau cântăreți) Care s-a specializat în interpretarea unor roluri comice de comedie sau de operă muzicală bufă³; (despre roluri) specific comediei sau operei muzicale bufe³. – Din fr. bouffe.

CABOTIN, -Ă, cabotini, -e, s. m. și f. 1. (în trecut, în Franța) Actor (sau actriță) ambulant(ă). 2. Actor (sau actriță) mediocru(ă) care urmărește obținerea de efecte teatrale cu mijloace facile, de prost gust; p. ext. persoană care urmărește să obțină succese ușoare prin mijloace ieftine. – Din fr. cabotin.

CASCADOR, -OARE, cascadori, -oare, s. m. și f. 1. Clovn, actriță sau acrobat(ă) la circ care execută salturi primejdioase. 2. Actor de cinematograf care dublează uneori protagonistul în secvențele periculoase. – Din fr. cascadeur.

GAGIST, -Ă, gagiști, -ste, s. m. și f. (Ieșit din uz) Actor angajat temporar (și cu leafă). ♦ (La m.) Muzicant angajat cu leafă într-o fanfară militară. – Din fr. gagiste.

GESTICĂ s. f. Ansamblu de gesturi folosite de un actor în interpretarea unui rol ori în recitarea sau în lectura unei opere poetice. – Gest + suf. -ică.

GIRAFĂ, girafe, s. f. 1. Gen de mamifere rumegătoare cu gâtul și picioarele de dinainte lungi, cu capul mic, cu blana albicioasă cu pete brune, care trăiesc în Africa (Giraffa); animal care face parte din acest gen. 2. Suport care permite deplasarea unui microfon (în scenele în care actorii, cântăreții etc. se mișcă în scenă). – Din fr. girafe.

GRIMAT, -Ă, grimați, -te, adj. (Mai ales despre actori) Machiat. – V. grima.

GRIMĂ, grime, s. f. Machiaj (pentru actori). – Din grima (derivat regresiv).

HANTRU, hantri, s. m. Unitate de măsură convențională, care reprezintă echivalentul energetic corespunzător executării cu tractorul a unei arături normale pe o suprafață de un hectar de teren. – H[ectar] + a[rătură] + n[ormală] + tr[actor].

HISTRION, histrioni, s. m. 1. Actor de comedie la greci și la romani; bufon. 2. Măscărici, comediant lipsit de talent. ♦ Fig. Om ipocrit, perfid, șarlatan. [Pr.: -tri-on. – Var.: istrion s. m.] – Din fr. histrion, lat. histrio, -onis.

INTERPRET, -Ă, interpreți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care traduce pe loc și oral ceea ce spune cineva în altă limbă, mijlocind astfel înțelegerea dintre două sau mai multe persoane; translator, tălmaci. 2. Fig. Persoană care exprimă năzuințele unei colectivități; persoană care face cunoscute altuia voința, dorința, sentimentele cuiva; exponent, reprezentant. 3. Persoană care interpretează un rol într-un spectacol, o bucată muzicală, o poezie etc. V. artist, actor. – Din fr. interprèt, lat. interpres, -etis.

JOC, jocuri, s. n. 1. Acțiunea de a se juca (1) și rezultatul ei; activitate distractivă (mai ales la copii); joacă. ◊ Joc de societate = distracție într-un grup de persoane care constă din întrebări și răspunsuri hazlii sau din dezlegarea unor probleme amuzante. Joc de cuvinte = glumă bazată pe asemănarea de sunete dintre două cuvinte cu înțeles diferit; calambur. 2. Acțiunea de a juca (5); dans popular; p. ext. petrecere populară la care se dansează; horă. ♦ Melodie după care se joacă. ♦ Fig. Mișcare rapidă și capricioasă (a unor lucruri, imagini etc.); tremur, vibrație. 3. Competiție sportivă de echipă căreia îi este proprie și lupta sportivă (baschet, fotbal, rugbi etc.). ♦ Mod specific de a juca, de a se comporta într-o întrecere sportivă. 4. Acțiunea de a interpreta un rol într-o piesă de teatru; felul cum se interpretează. ◊ Joc de scenă = totalitatea mișcărilor și atitudinilor unui actor în timpul interpretării unui rol. 5. (Și în sintagma joc de noroc) = distracție cu cărți, cu zaruri etc. care angajează de obicei sume de bani și care se desfășoară după anumite reguli respectate de parteneri, câștigul fiind determinat de întâmplare sau de calcul. ◊ Expr. A juca un joc mare (sau periculos) ori a-și pune capul (sau viața, situația etc.) în joc = a întreprinde o acțiune riscantă. A descoperi (sau a pricepe) jocul cuiva = a surprinde manevrele sau intențiile ascunse ale cuiva. A face jocul cuiva = a servi (conștient sau nu) intereselor cuiva. A fi în joc = a se afla într-o situație critică, a fi în primejdie. ♦ (Concr.) Totalitatea obiectelor care formează un ansamblu, un set folosit la practicarea unui joc (5). 6. (Tehn.) Deplasare relativă maximă pe o direcție dată între două piese asamblate, considerată față de poziția de contact pe direcția respectivă. 7. Model simplificat și formal al unei situații, construit pentru a face posibilă analiza pe cale matematică a acestei situații. ◊ Teoria jocurilor = teorie matematică a situațiilor conflictuale, în care două sau mai multe părți au scopuri, tendințe contrare. 8. (Muz.; în sintagma) Joc de clopoței = glockenspiel. – Lat. jocus.

JUNE, -Ă, juni, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Astăzi rar) Tânăr. ◊ June prim = actor care interpretează roluri de tânăr îndrăgostit. 2. S. m. (Reg.) Holtei, burlac, becher. – Lat. juvenis.

VOCE, voci, s. f. 1. Facultate specifică omului de a emite sunete articulate; ansamblul sunetelor produse de vibrarea coardelor vocale umane; glas. ◊ Expr. A ridica vocea = a vorbi răstit. 2. Însușire, aptitudine pe care o au unele persoane de a cânta frumos din gură. ♦ Registru de sunete muzicale, mai înalte sau mai profunde, în care cineva poate cânta. ◊ Voce caldă = voce în care predomină componentele de frecvență joasă, accentuate natural sau artificial. Voce metalică = voce dură, aspră, în care predomină componentele de frecvență înaltă. Voce profesională = voce care corespunde unor exigențe înalte, specifică cântăreților, actorilor, crainicilor. Voce robot = denumire dată vocilor lipsite de inflexiunile specifice vocii umane. Voce sintetică = voce produsă prin intermediul unui sintetizor de vorbire. 3. Linie melodică încredințată fiecărui instrument dintr-o compoziție. – Din lat. vox, vocis.

MASCĂ, măști, s. f. 1. Bucată de stofă, de mătase, de dantelă, de carton etc. (înfățișând o față omenească sau figura unui animal) cu care își acoperă cineva fața sau o parte a ei (pentru a nu fi recunoscut), lăsând numai ochii descoperiți; obrăzar. ◊ Mască mortuară = mulaj în ghips al feței unei persoane, făcut îndată după deces. ◊ Expr. A-și scoate (sau a-și arunca, a-și lepăda etc.) masca sau a ridica (sau a lua, a smulge, a rupe) masca (cuiva) = a se arăta sub adevăratul aspect, a(-și) da pe față firea sau intențiile ascunse, a (se) dezvălui minciuna, înșelătoria (cuiva), a apărea sau a face să apară în adevărata lumină; a (se) demasca. ♦ Persoană mascată. ♦ Fig. Înfățișare falsă. ♦ Expresie neobișnuită a feței (provocată de o emoție, de un sentiment puternic etc.). 2. Machiaj; p. ext. preparat cosmetic care se aplică pe față pentru întreținerea tenului. ♦ Fizionomia unui actor machiat. 3. Dispozitiv care acoperă parțial sau total o persoană, un animal, un obiect pentru a le proteja, a le ascunde vederii. 4. Lucrare menită să ascundă vederii inamicului un obiectiv militar; adăpost individual săpat de fiecare soldat pe câmpul de luptă. – Din fr. masque, germ. Maske.

VEDETĂ, vedete, s. f. I. Actor sau actriță care deține un rol principal într-un spectacol, mai ales într-un film (și se bucură de renume, de mare popularitate); sportiv de mare talent și popularitate; p. ext. persoană care vrea să iasă în evidență, să epateze. II. Navă mică (de război) care navighează pe fluvii sau în apropierea litoralului, pe o rază redusă de acțiune. III. Rând dintr-un text, tipărit cu caractere mai grase, spre a fi scos în evidență față de rest. – Din fr. vedette.

MĂSCĂRICI, măscărici, s. m. 1. Actor de comedie în teatrul popular (de circ, de bâlci etc.) care execută și numere de acrobație, muzicale, de dresură etc.; saltimbanc, paiață, clovn. ♦ Epitet depreciativ pentru un om neserios, ridicol. 2. (În evul mediu) Persoană angajată la curțile regale sau senioriale pentru a amuza asistența; bufon. – Măscări + suf. -ici.

EXOD, exoduri, s. n. 1. Părăsire în masă a unei țări sau a unui teritoriu de către populația respectivă; emigrare în masă. 2. Parte finală a unei tragedii grecești, cuprinzând deznodământul și ieșirea din scenă în cortegiu a actorilor. – Din fr. exode.

PANTOMIM, -Ă, pantomimi, -e, s. f., s. m. 1. S. f. Exprimare a ideilor și a sentimentelor prin gesturi, mimică, dans; p. ext. ansamblu de gesturi, de mișcări prin care se exprimă anumite idei și sentimente. 2. S. f. Gen de reprezentație teatrală în care actorii exprimă diverse acțiuni dramatice (numai) prin gesturi sau mimică; scenariul unei astfel de reprezentații. 3. S. m. Actor de pantomimă (2); mim. – Din fr. pantomime, germ. Pantomime, it. pantomimo.

REGIE, regii, s. f. 1. Concepția interpretării scenice a unui text dramatic, a unui scenariu sau libret destinat să devină spectacol; îndrumarea jocului actorilor și a montării unui spectacol de teatru, de cinema, de operă etc. ◊ Regie tehnică = încăpere tehnică atașată unui studio de înregistrări de radiodifuziune sau de televiziune pentru efectuarea reglajului și controlului primar al nivelului programelor înregistrate, radiodifuzate sau televizate. 2. Sistem de executare a unei lucrări sau de exploatare a unui bun public sau particular de către un administrator care urmează să justifice conturile față de organele superioare sau față de proprietar. ◊ Cheltuieli de regie = cheltuieli de întreținere la o întreprindere, la o instituție; cheltuieli care se fac cu ocazia executării unei lucrări și care se adaugă la costul materiei prime, al materialelor etc. 3. (Înv.) Instituție însărcinată cu perceperea unor impozite indirecte. 4. Formă de organizare a unor întreprinderi având ca obiect exploatarea de bunuri ale statului sau valorificarea unor drepturi ale acestuia, caracterizată prin personalitate juridică proprie și gestiune separată de a statului, dar legată într-o măsură mai mare sau mai mică de bugetul statului. 5. Debit, tutungerie. – Din fr. régie, germ. Regie.

REPLICĂ, replici, s. f. 1. Răspuns prompt și energic care combate afirmațiile cuiva; ripostă. ◊ Loc. adj. Fără replică = definitiv. ◊ Expr. A fi tare în replici = a găsi prompt răspunsul cel mai potrivit într-o discuție. A avea replică = a răspunde prompt și răspicat. (Jur.) A vorbi în replică = a răspunde, în cursul unei dezbateri, combătând afirmațiile și atacurile părții adverse. 2. Porțiune din rolul unui actor, constituind un răspuns la cele spuse de partener. ♦ Parte finală a unui fragment de dialog, care solicită intervenția interlocutorului. 3. Copie a unei opere de artă executată de autorul operei originale sau sub supravegherea lui directă. 4. (Fiz.) Mulaj al suprafeței unui corp, realizat sub forma unei pelicule care pe o parte este plană, iar pe cealaltă reproduce structura superficială a corpului, utilizat în microscopia electronică pentru studiul corpurilor groase, netransparente pentru electroni. – Din fr. réplique.

ROL, roluri, s. n. I. 1. Partitură scenică ce revine unui actor într-o piesă de teatru, unui cântăreț într-o operă etc. pentru interpretarea unui personaj. ♦ Personaj interpretat de un actor într-o piesă, într-o operă etc. 2. Atribuție, sarcină care îi revine cuiva în cadrul unei acțiuni; misiune. II. 1. Listă care cuprinde toate procesele ce urmează să se judece într-o anumită zi de către un organ de jurisdicție. ◊ Repunere pe rol = fixare a unui termen de judecată privitor la un proces al cărui curs a fost suspendat. Scoatere de pe rol = măsură prin care un organ de jurisdicție dispune întreruperea îndeplinirii actelor de procedură referitoare la un proces. 2. Registru în care organele financiare țin evidența impozitelor pentru fiecare contribuabil în parte. Rol fiscal. 3. (Mar.) Listă nominală a echipajului unei nave, constituind unul dintre documentele principale fără de care nu se poate naviga legal. – Din fr. rôle.

SCENIC, -Ă, scenici, -ce, adj. 1. Care aparține scenei (1), privitor la scenă. ◊ Spațiu scenic = parte a scenei expusă vederii publicului, unde se desfășoară jocul actorilor. Perspectivă scenică = vedere de ansamblu a unui decor. 2. Care este adaptat teatrului, de teatru. – Din fr. scénique, it. scenico, lat. scaenicus.

SPOT, spoturi, s. n. 1. (Fiz.) Urmă luminoasă lăsată pe o scară gradată sau pe un ecran de o rază de lumină reflectată pe oglinda unui instrument de măsură, care servește ca indicator. ♦ Fascicul concentrat de lumină folosit pentru luminarea scenei sau a unui actor; proiector care produce acest fascicul. 2. Scurt anunț sau reclamă comercială prezentată la radio și televiziune. – Din fr. spot.

TOP², topuri, s. n. Clasament al preferințelor pentru spectacole, actori, bucăți muzicale, manifestări artistice etc., pe baza punctajului oferit de publicul spectator sau de specialiști, direct sau prin corespondență. – Din engl. top.

AMOREZ, amorezi, s. m. (Fam.) Adorator, îndrăgostit, iubit² (2). ◊ Prim-amorez = actor care interpretează pe scenă rolul tânărului îndrăgostit. – Din amoreză.

PARABAZĂ, parabaze, s. f. Secvență a comediei antice grecești, situată de obicei în prima parte a piesei, în care actorul își exprimă (prin intermediul corifeului) propriile păreri în legătură cu realitățile înfățișate. – Din fr. parabase, germ. Parabase.

PĂPUȘAR, păpușari, s. m. 1. Fabricant de păpuși. 2. Artist care dă spectacole de păpuși, manevrându-le cu mâna sau conducându-le din culise printr-un sistem de sfori; (în trecut) persoană care dădea reprezentații cu păpuși la bâlciuri. ♦ Fig. Actor lipsit de talent; cabotin. – Păpușă + suf. -ar.

ARTIST, -Ă, artiști, -ste, s. m. și f. Persoană de talent care lucrează în mod creator într-un domeniu al artei; p. restr. actor; p. ext. persoană care dă dovadă de talent în profesiunea pe care o exercită. ◊ Artist al poporului = titlu de supremă distincție acordat unui artist. Artist emerit v. emerit. – Din fr. artiste, lat. artista.

VEDETISM s. n. Preocupare, tendință de a se pune în evidență cu orice preț, de a epata; atitudine de afirmare exagerată a calităților proprii (specifică mai ales unui actor sau unui sportiv). – Vedetă + suf. -ism.

PLATOU, platouri, s. n. 1. Podiș. ♦ Câmp amenajat pentru exerciții militare. 2. Dispozitiv de formă dreptunghiulară sau circulară cu o față plană, pe care se fixează diferite piese în vederea prelucrării. ♦ Semifabricat în formă de placă pentru laminarea tablei subțiri neferoase. 3. Tavă mare de porțelan sau de metal pe care se aduc mâncărurile sau prăjiturile la masă. 4. (Adesea urmat de determinarea „de filmare”) Încăpere special amenajată pentru filmare într-un studio cinematografic, în care se execută filmări cu actori în decoruri adecvate scenariului, filmări combinate etc. – Din fr. plateau.

PLAY-BACK subst. Redare, reproducere a unei înregistrări. ♦ Dublare a vocii unui actor, a unui cântăreț de muzică ușoară etc. – Cuv. engl.

PROLOG¹, prologi, s. m. Actor care, la romani, recita prologul² unei piese de teatru. – Din lat. prologus, fr. prologue.

PRIM², -Ă, primi, -e, num. ord. (Adesea cu valoare de adjectiv) 1. Cel dintâi (în spațiu sau în timp); care se află la început, în fruntea unei serii; întâi, dintâi. ◊ Prima tinerețe = întâia perioadă a tinereții, care urmează imediat copilăriei. Primă audiție = executare a unei bucăți pentru prima oară în fața publicului. Prim ajutor = ajutor medical imediat, care se dă unui bolnav sau unui accidentat la fața locului. Materie primă = material destinat prelucrării în vederea fabricării unui produs finit. ◊ Loc. adv. În primul rând (sau loc) = înainte de toate. ♦ (Cu valoare adverbială, la f.; fam.) Mai întâi; primo. 2. Care este înaintea tuturor în privința însemnătății, a rangului, a calităților; important, principal. ◊ Prim amorez = actor care interpretează rolul de tânăr îndrăgostit; june prim. ◊ Loc. adj. De prim(ul) rang = de calitate superioară; excelent. ♦ (Ca element de compunere, precedând un termen care indică o funcție sau un grad ierarhic) Pe treapta cea mai înaltă, întâiul în categoria respectivă. Prim-solist. ◊ Prim-ministru = șeful executivului; premier. ♦ (Despre instrumente, voci, instrumentiști) Care execută melodia principală, dominantă. 3. (În sintagma) Număr prim = număr divizibil numai cu unitatea sau cu el însuși. – Din lat. primus.

PULPITUM s. n. Parte a teatrului roman în care actorii își desfășurau jocul. – Din lat. pulpitum.

COR¹, coruri, s. n. 1. Grup de cântăreți care execută împreună o compoziție muzicală. ◊ Loc. adv. În cor = (toți) deodată, în același timp, împreună. ◊ Expr. A face cor cu alții = a face cauză comună cu alții, a se solidariza cu alții (în scopuri rele). ♦ Compoziție muzicală destinată să fie cântată de mai multe persoane; executarea unei astfel de compoziții. 2. (În teatrul antic) Grup de actori care luau parte la desfășurarea acțiunii dramatice ca personaj colectiv, exprimând, prin cântec, recitare, mimică sau dans, opinia publică; p. ext. versurile cântate de acest grup. – Din lat. chorus. Cf. germ. Chor.

MIM, (1) mimuri, s. n., (2) mimi, s. m. 1. S. n. Scurtă comedie la greci și la romani, alcătuită din scene simple. 2. S. m. Actor de pantomimă. – Din fr. mime.

MIMODRAMĂ, mimodrame, s. f. Operă dramatică în care actorii interpretează rolurile prin pantomimă. – Din fr. mimodrame.

MIZANSCENĂ, mizanscene, s. f. Organizare a unei reprezentații artistice care constă în găsirea locului, decorurilor, mișcărilor, jocului actorilor etc.; punere în scenă. V. scenografie. – Din fr. mis en scène.

MONOLOG, monoloage, s. n. 1. Scenă dintr-o lucrare dramatică în care un personaj, fiind singur pe scenă, își exprimă cu glas tare gândurile. ♦ Monolog interior = procedeu literar specific romanului sau nuvelei de analiză psihologică, prin care personajul supune introspecției propriile sentimente. ♦ Lucrare dramatică de proporții reduse, destinată să fie interpretată de către un singur actor. 2. Vorbire neîntreruptă a cuiva, fără a da altuia timp pentru replică; vorbire cu sine însuși. [Pl. și: monologuri] – Din fr. monologue.

DISTRIBUȚIE, distribuții, s. f. 1. Distribuire, repartizare; mod de distribuire, de repartizare. ♦ Spec. Repartizarea rolurilor dintr-o piesă, dintr-o operă etc. la actori, la cântăreți; p. ext. ansamblul actorilor, cântăreților care joacă într-o piesă, într-o operă etc. ♦ (Lingv.) Proprietate a unui element de a apărea sau nu în diferite contexte; totalitate a vecinătăților unui element. 2. Ansamblul organelor unei mașini care comandă automat efectuarea diferitelor faze de funcționare a mașinii. – Din fr. distribution, lat. distributio.

SUFLA, suflu, vb. I. 1. Intranz. A elimina aer din gură sau din plămâni cu o anumită forță; a expira forțat aerul. ◊ Expr. A sufla în lumânare (sau în lampă) = a stinge lumânarea sau lampa expirând cu putere aerul asupra flăcării. A sufla în foc = a expira producând un curent de aer, pentru a înteți flacăra. Cine s-a fript cu ciorbă suflă și în iaurt = o experiență neplăcută te face mai prudent decât este necesar. A sufla cuiva ceva (sau pe cineva) de sub nas = a-și însuși cu îndrăzneală ceea ce se cuvine altuia; a fura a șterpeli. ♦ Tranz. A face ca ceva să se împrăștie sub acțiunea aerului expirat cu putere. ♦ Tranz. A elimina mucozitățile nazale expirând puternic. ♦ A introduce cu gura aer în deschizătura unor instrumente pentru a produce sunete; (despre unele instrumente) a suna, a cânta. Suflă în fluier. Suflă trâmbițele. ♦ A produce (mecanic) un curent de aer sub presiune. 2. Intranz. A respira greu, cu efort; a gâfâi. ◊ Expr. A nu (mai) sufla = a) a fi mort; b) a sta liniștit, nemișcat; fig. a nu mai protesta, a nu crâcni. 3. Tranz. A fabrica obiecte de sticlă folosind procedeul introducerii de aer într-o mică masă de sticlă topită. 4. Tranz. A acoperi (un obiect de metal) cu un strat subțire de metal prețios; a arginta, a auri. 5. Intranz. (Despre vânt) A bate. 6. Tranz. A vorbi încet (și în secret); a informa pe ascuns. ◊ Expr. A nu sufla un cuvânt = a nu spune nimic, a ține secret. ♦ A șopti actorilor rolul în timpul reprezentației. ♦ A șopti cuiva răspunsul pe care trebuie să-l dea la o întrebare. – Lat. sufflare.

DRAMATIC, -Ă, dramatici, -ce, adj. 1. Care ține de dramă sau de teatru, privitor la dramă sau la teatru. ◊ Artă dramatică = ansamblu de principii privitoare la interpretarea și la punerea în scenă a unui spectacol, a unei piese. Artist dramatic = actor. Genul dramatic = gen literar care cuprinde opere scrise pentru a fi reprezentate pe scenă. ♦ (Despre vocea cântăreților) Care are o sonoritate amplă, intensă, capabilă să exprime situații zbuciumate, de tensiune. 2. Fig. (Despre întâmplări, împrejurări, situații, momente etc.) Bogat în contraste și în conflicte; zguduitor, impresionant. ◊ (Substantivat, n.) Dramaticul unei situații. – Din fr. dramatique, lat. dramaticus.

DUBLA, dublez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni de două ori mai mare; a (se) îndoi. 2. Tranz. A reuni două materiale, punându-le unul peste altul. ♦ A căptuși, a acoperi cu un alt material. 3. Tranz. A face o lucrare similară cu alta existentă sau care servește aceluiași scop ca și prima. 4. Tranz. (În teatru, la operă etc.) A înlocui pe titularul unui rol; a juca, a interpreta un rol, alternativ cu titularul lui. ♦ (În film) A înlocui pe titularul rolului în scenele primejdioase, care cer calități fizice deosebite; a realiza dublajul unui actor. ♦ (Sport) A se plasa înapoia coechipierilor din apărare, pentru a putea preveni contraatacurile jucătorilor din echipa adversă. 5. Tranz. (Despre nave) A înconjura, a ocoli un cap. – Din fr. doubler.

DUBLAT, -Ă, dublați, -te, adj. 1. (Aproximativ) de două ori mai mare sau mai mult; îndoit (II). 2. (Despre obiecte de îmbrăcăminte, de încălțăminte) Căptușit cu alt material. 3. (Despre actori) înlocuit în unele scene de alt actor. ♦ (Despre filme) Cu dialogul din coloana sonoră originală înlocuit cu o versiune tradusă oral. – V. dubla.

DUBLURĂ, dubluri, s. f. 1. Actor, cântăreț etc. care înlocuiește într-un spectacol pe titularul rolului. ♦ Persoană care înlocuiește un actor de film în scenele periculoase, la unele repetiții, când se reglează lumina pentru filmare etc. 2. Țesătură (subțire), vatelină, vată, blană etc. care servește la căptușirea unui obiect de îmbrăcăminte. – Din fr. doublure.

SCENĂ, scene, s. f. 1. Parte mai ridicată și special amenajată în incinta unei săli de spectacole sau în aer liber, unde se desfășoară reprezentațiile. ◊ Expr. A pune în scenă = a regiza. ♦ Teatru. ◊ Expr. A părăsi scena = a) a părăsi profesiunea de actor; b) a se retrage dintr-o activitate. 2. Subdiviziune a unui act dintr-o operă dramatică, marcată prin intrarea sau ieșirea unui personaj. 3. Fig. Loc unde se petrece ceva. 4. Fig. Acțiune capabilă de a impresiona pe cineva, de a-i atrage atenția; întâmplare interesantă. ♦ (Concr.) Compoziție plastică în care sunt de obicei înfățișate mai multe personaje. 5. Fig. Ceartă, ieșire violentă. ◊ Expr. (Fam.) A-i face cuiva o scenă = a aduce cuiva imputări violente (cu amenințări, cu lacrimi etc.). – Din fr. scène, it. scena, lat. scaena.

TEATRU, teatre, s. n. I. 1. Clădire sau loc special amenajat în vederea reprezentării de spectacole; p. ext. instituție de cultură care organizează spectacole. 2. Spectacol, reprezentație dramatică. ◊ Loc. adj. De teatru = care se reprezintă la teatru (I 1), destinat a fi reprezentat pe scenă. ◊ Expr. A face (sau a juca) teatru = a se preface. ♦ (Fam.) Discuție aprinsă între mai mulți, ceartă care atrage pe curioși. 3. Arta de a prezenta în fața unui public un spectacol, o piesă. ♦ Profesiunea de actor, de regizor. 4. Literatură dramatică; culegere de piese. ♦ Ansamblul operelor dramatice care prezintă caractere comune sau au o origine comună. II. Loc unde se petrece un eveniment, unde are loc o acțiune. ◊ Teatru de operații (sau de război) = câmp de luptă; teritoriu, loc unde au loc acțiuni militare ample în timp de război. – Din fr. théâtre, lat. theatrum.

TRAGEDIAN, -Ă, tragedieni, -e, s. m. și f. Actor specializat în roluri de tragedie. [Pr.: -di-an] – Din fr. tragédien.

TRUPĂ, trupe, s. f. 1. Totalitatea militarilor care își fac serviciul militar. ♦ (La pl.) Forțele armate ale unei țări, ale unei regiuni, ale unei specialități etc.; oaste. 2. Colectiv de actori ai unui teatru sau ai unui circ; ansamblu. – Din fr. troupe.

REGIZA, regizez, vb. I. Tranz. 1. A organiza, a conduce un spectacol din punct de vedere artistic și tehnic; a îndruma jocul actorilor și montarea unui spectacol (de teatru, de film etc.) conform unei concepții și viziuni prealabile a regizorului; a pune în scenă. 2. Fig. (Peior.) A pune la cale, a organiza, a conduce (din umbră) o activitate, o operație etc. – Din regizor (derivat regresiv).

COMEDIAN, -Ă, comedieni, -e, s. m. și f. Actor sau actriță de comedie; comediant. ♦ Fig. Persoană care știe să se prefacă, care adoptă atitudini teatrale în viața de toate zilele. [Pr.: -di-an] – Din fr. comédien.

COMEDIANT, -Ă, comedianți, -te, s. m. și f. 1. (Înv.) Comedian. ♦ Actor sau actriță de circ, de bâlci; saltimbanc. ♦ Actor sau actriță fără talent. 2. Fig. Persoană prefăcută, fățarnică, ipocrită; șarlatan. [Pr.: -di-ant] – Din germ. Komödiant, it. commediante.

COMIC, -Ă, comici, -ce, adj., subst. 1. Adj. Care aparține comediei¹, de comedie, relativ la comedie. ♦ Care provoacă râsul; hazliu, ridicol. 2. S. m. Actor care interpretează roluri de comedie¹. 3. S. n. Categorie estetică în a cărei sferă intră actele, situațiile sau personajele din viață sau din artă care provoacă râsul; ceea ce constituie temeiul ridicolului; parte hazlie, element sau efect comic, notă ridicolă pe care o reprezintă ceva sau cineva. – Din fr. comique, lat. comicus.

SALTIMBANC, saltimbanci, s. m. Actor de circ cu mimică bufă, care execută exerciții ușoare de acrobație. ♦ Fig. Om care trece cu ușurință de la o atitudine la alta, dovedind lipsă de seriozitate și de caracter. – Din fr. saltimbanque.

SCAMATOR, scamatori, s. m. Actor de circ care face scamatorii; prestidigitator, boscar. – Cf. fr. escamoteur.

SHOW, show-uri, s. n. Gen de spectacol muzical-distractiv în care locul principal îl deține recitalul unui actor (renumit). [Pr.: șou] – Din engl. show.

SOCIETAR, -Ă, societari, -e, s. m. și f. 1. Membru al unei societăți literare, muzicale, teatrale; (în special) actor al unui teatru care primește o cotă-parte din veniturile teatrului. ◊ Societar de onoare = actor care primește salariu pe tot timpul vieții din partea teatrului la care este angajat. 2. Persoană care deține acțiuni emise de o societate anonimă pe acțiuni; asociat într-o întreprindere comercială particulară. [Pr.: -ci-e-] – Din fr. sociétaire.

COMPOZIȚIE, compoziții, s. f. 1. Totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate; structură, compunere, alcătuire. 2. Operă, bucată, compunere artistică, în special muzicală. ♦ Studiul regulilor de compunere a unei bucăți muzicale; totalitatea cunoștințelor muzicale care permite compozitorului să se exprime într-o formă artistică. 3. Felul în care sunt dispuse elementele imaginii într-un tablou, astfel încât se se echilibreze între ele. ♦ Gen de pictură, de sculptură, de desen reprezentând personaje în acțiune. 4. Joc al unui actor care interpretează un rol bazându-se în primul rând pe trăsăturile distinctive ale personajului respectiv. 5. Exercițiu școlar constând în dezvoltarea în scris a unei teme cu caracter literar date de profesor; compunere. 6. Aliaj de cositor cu care se căptușește suprafața unei piese metalice care freacă altă suprafață metalică, cu scopul de a micșora frecarea. – Din fr. composition, lat. compositio.

SUFLEOR, sufleori, s. m. Persoană care suflă actorilor, în timpul repetițiilor și al reprezentațiilor, replicile pe care urmează să le spună. – Din fr. souffleur.

COSTUMIER, -Ă, costumieri, -e, s. m. și f. Persoană care are în păstrare costumele actorilor unui teatru sau ale unui studio cinematografic. [Pr.: -mi-er] – Din fr. costumier.

COTURN, coturni, s. m. Încălțăminte cu talpă groasă de lemn, pe care o purtau în antichitate actorii de tragedie ca să pară mai înalți. ♦ Fig. Simbol al tragedianului. – Din fr. cothurne, lat. cothurnus.

CULISĂ, culise, s. f. 1. Spațiu scenic situat în spatele decorurilor, de unde intră actorii în scenă. 2. Fig. (La pl.; peior.) Dedesubturile unor acțiuni sau ale unei stări de fapt; mașinație, înscenare, intrigă. ◊ Loc. adv. În culise = în ascuns, în secret. 3. Scobitură rectilinie de-a lungul căreia alunecă o piesă mobilă; p. ext. piesa care alunecă de-a lungul acestei scobituri. – Din fr. coulisse.

ACTOR s. artist, interpret, (rar) teatralist. (~ de comedie.)

ARTIST s. 1. v. actor. 2. artist plastic v. plastician.

CABOTINISM s. (rar) cabotinaj. (~ul unui actor.)

DECĂZUT adj. 1. declasat, degradat. (Un actor ~.) 2. v. corupt.

DICȚIUNE s. pronunțare, rostire, (grecism înv.) profora. (Actor cu o ~ perfectă.)

EXECRABIL adj. detestabil. (Un joc ~ al actorilor.)

EXPRESIE s. 1. formă. (A dat ~ gândurilor sale.) 2. (pop.) zicere. (Dicționar de locuțiuni și ~ii.) 3. (în logica simbolică) expresie identic-adevărată v. tautologie; expresie validă v. tautologie. 4. v. fizionomie. 5. fizionomie, mască. (Actorul avea o ~ admirabilă.)

FIZIONOMIE s. 1. aer, aspect, chip, expresie, față, figură, înfățișare, mină, obraz, (înv. și pop.) boi, (reg.) săbaș, (înv.) schimă, vedere, (fam.) mutră. (Are o ~ satisfăcută.) 2. (livr.) facies. (Are o ~ mongoloidă.) 3. expresie, mască. (Actorul are o ~ admirabilă.) 4. v. față. 5. v. configurație.

GRIMA vb. a (se) machia. (A ~ un actor.)

GRIMARE s. grimă, machiaj, machiere. (~ unui actor.)

GRIMAT adj. machiat. (Actor ~.)

INTERPRET s. 1. v. translator. 2. (înv. și pop.) tâlcuitor. (~ de vise.) 3. v. comentator. 4. executant. (~ într-un concert.) 5. v. actor.

INTERPRETARE s. 1. tălmăcire, tâlcuire, (pop.) tâlc, (înv.) tălmăcitură, tâlcovanie, tâlcuială. (Dădea scrisorii tot felul de ~ări.) 2. v. analizare. 3. (MUZ.) executare, execuție, intonare. (~ unei melodii.) 4. joc. (Actorul a avut o ~ magistrală.)

JOC s. 1. v. joacă. 2. v. dans. 3. v. meci. 4. jocuri balcanice v. balcaniadă; jocuri olimpice v. olimpiadă; jocuri universitare v. universiadă. 5. interpretare. (Actorul a avut un ~ magistral.)

RAMPĂ s. 1. platformă. (~ de lansare.) 2. balustradă, parapet, parmaclâc, pălimar, rezemătoare, mână curentă, (rar) reazem, (Transilv. și Munt.) plimbă, (Transilv.) strajă, (înv.) parmac. (~ la o scară.) 3. (TEATRU) rivaltă. (Actorii au ieșit la ~.)

REAPARIȚIE s. 1. (rar) reivire. (După ~ lui.) 2. revenire. (~ unui actor pe scenă.) 3. v. republicare.

REVENI vb. 1. v. reîntoarce. 2. a reapărea, (rar) a se reivi. (Actorul a ~ la rampă.) 3. a recădea. (A ~ în poziția inițială.) 4. v. întoarce. 5. (FIZ.) a se întoarce, a se răsfrânge, a se reflecta, a se repercuta, (înv.) a se refrânge. (Unda sonoră ~ la întâlnirea unui obstacol.) 6. v. recidiva. 7. v. răzgândi. 8. a se dezmetici, a se reculege, a se regăsi, a se trezi, (înv.) a se dezmeți, a se recuceri, a se remite, (rar fig.) a se dezbăta. (Și-a ~ destul de repede și a acționat normal.) 9. (livr.) a incumba. (Îți ~ o datorie de onoare.) 10. a i se cădea, a i se cuveni, (înv. și reg.) a-i veni. (Dă-mi partea care-mi ~.) 11. v. costa.

REVENIRE s. 1. v. reîntoarcere. 2. v. întoarcere. 3. reapariție. (~ unui actor pe scenă.) 4. dezmeticire, reculegere, regăsire, trezire. (~ cuiva din uluială.)

RIVALTĂ s. (TEATRU) rampă. (Actorii ies la ~.)

ROL s. 1. (înv.) parte. (A avea un ~ într-o piesă.) 2. partitură. (Actorul a beneficiat de un ~ generos.) 3. v. personaj. 4. v. funcție. 5. v. atribuție. 6. v. menire. 7. v. scop.

SUFRAGIU s. 1. v. vot. 2. adeziune, asentiment. (Actorul obține ~iile publicului.)

TEATRALIST s. v. actor, artist, interpret.

TRANSFIGURARE s. transfigurație. (~ unui actor.)

actor s. m., pl. actori

actorie s. f., art. actoria, g.-d. art. actoriei; pl. actorii

comic adj. m., (actor) s. m., pl. comici; f. sg. comică, pl. comice

mim (actor de pantomimă) s. m., pl. mimi

pantomim (actor) s. m., pl. pantomimi

prolog (actor) s. m., pl. prologi

ACTOR ~i m. Persoană care interpretează roluri în piese de teatru sau în filme. ~ de comedie. /<fr. acteur, lat. actor

ACTORICESC ~ească (~ești) Care este caracteristic pentru actori; propriu actorilor. / actor + suf. ~icesc

ACTORIE f. Profesie de actor. [G.-D. actoriei] /actor + suf. ~ie

A AJUNGE ajung 1. intranz. I. 1) A fi într-un anumit loc după parcurgerea unei distanțe; a sosi; a veni. ~ la serviciu. ~ la gară. ◊ A-i ~ cuiva cuțitul la os a nu mai putea răbda o stare de lucruri. ~ departe a obține multe succese în viață. ~ la mal (sau la liman) a atinge scopul dorit, înfruntând multe greutăți. 2) A atinge o limită în timp. ~ până la iarnă. ~ la bătrânețe. 3) A atinge un anumit nivel. Temperatura ajunge până la 300 sub zero. 4) A se răspândi, venind de departe; a parveni. 5) A fi în cantitate suficientă. Ajunge umezeală pentru grâne. 6) A începe să fie; a deveni. ~ actor. 7) depr. A obține pe căi necinstite o situație materială nemeritată; a se căpătui; a parveni. ◊ ~ de râsul lumii a se face de batjocură. ~ de pomină a-și face reputație proastă. ~ la sapă de lemn a sărăci complet. ~ pe drumuri a) a pierde orice sursă de existență; b) a rămâne fără adăpost; c) a rămâne orfan. ~ pe mâinile cuiva a ajunge la discreția cuiva. II. (împreună cu unele substantive precedate de prepoziția la formează locuțiuni verbale având sensul substantivului cu care se îmbină): ~ la concluzia a conchide. ~ la convingerea a se convinge. 2. tranz. 1) (ființe, mijloace de transport) A prinde venind din urmă. 2) (obiecte sau ființe situate sus departe) A reuși să atingă (întinzându-se). 3) fig. A aduce la același nivel; a egala. 4) A traduce în viață; a transforma în fapt. A-și ~ scopul. 5) fig. (despre sentimente, senzații, stări etc.) A cuprinde pe de-a întregul; a răzbi; a pătrunde. ◊ A-l ~ mintea (sau capul) a se pricepe. /<lat. adjungere

AMOREZ ~i m. fam. Persoană care întreține relații de dragoste cu o persoană de sex opus. ◊ Prim ~ actor care joacă pe scenă rolul unui tânăr îndrăgostit. /Din amoreză

BOSCAR ~i m. pop. Actor de circ care face scamatorii; scamator; iluzionist. /Bosco n. pr. + suf. ~ar

BUF² ~ă (~i, ~e) 1) (despre opere muzicale sau dramatice) Care are un caracter comic exagerat. 2) (despre actori) Care este angajat în roluri comice. /<fr. bouffe

CABOTIN ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) (în trecut, în Franța) Actor ambulant. 2) Actor mediocru; comediant fără talent. 3) fig. Persoană care caută să obțină succes prin mijloace ieftine. /<fr. cabotin

CASCADOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. 1) Actor de cinema special antrenat care dublează protagonistul în secvențele periculoase. 2) Actor de circ specializat în exhibiții spectaculoase. /<fr. cascadeur

CINEMA n. v. CINEMATOGRAF. Actori de ~. /<fr. cinéma[tographe]

CLOVN ~i m. Actor de circ care evoluează pe arenă cu un program excentric și amuzant. /<fr., engl. clown

COMEDIANT ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) înv. Actor de comedie. 2) înv. Actor de circ sau de bâlci cu înfățișare caraghioasă, care prezintă exerciții acrobatice ușoare; măscărici; saltimbanc; paiață; pehlivan. 3) Artist lipsit de talent. 4) fig. Persoană prefăcută, care simulează sentimente pe care nu le are; om fățarnic, ipocrit. [Sil. -di-ant] /<germ. Komödiant, it. commediante

COMIC³ ~ci m. 1) Actor de comedie. 2) Autor de comedii. /<fr. comique, lat. comicus

COR ~uri n. 1) Formație de cântăreți organizați după criteriul vocilor, care execută o piesă muzicală vocală. ◊ În ~ la unison; împreună. 2) Compoziție muzicală destinată pentru un astfel de ansamblu. 3) (în teatrul antic) Grup de actori care simboliza în cadrul unui spectacol un personaj colectiv, întruchipând prin cântece, dansuri, gesturi opinia publică. 4) (în biserica catolică) Parte a bisericii unde stau cântăreții. /<lat. chorus

A SE COSTUMA mă ~ez intranz. 1) (despre persoane) A îmbrăca un costum special pentru bal mascat. 2) (despre actori) A îmbrăca un costum corespunzător rolului dat. /<fr. se costumer

COTURN ~i m. Încălțăminte cu talpă groasă de lemn, purtată de actorii teatrului antic grecesc și roman. /<fr. cothurne, lat. cothurnus

CULISĂ ~e f. 1) Partea de scenă aflată în spatele decorurilor de unde intră actorii în scenă. 2) fig. Ceea ce se ascunde îndărătul unui fapt; dedesubt; mașinație. ◊ În ~e pe ascuns. 3) Scobitură rectilinie în care alunecă o piesă mobilă. 4) Piesă care alunecă în această scobitură. /<fr. coullisse

DISTRIBUȚIE ~i f. 1) v. A DISTRIBUI. 2) Mod în care sunt repartizate rolurile într-o piesă de teatru sau într-un film. 3) Totalitate a actorilor care joacă într-o piesă de teatru sau într-un film. 4) tehn. Totalitate a organelor unei mașini, care comandă automat efectuarea diferitelor faze de funcționare a mașinii. 5) lingv. Totalitate a pozițiilor unui element în cadrul unor contexte variate. [Art. distribuția; G.-D. distribuției; Sil. -ți-e] /<fr. distribution, lat. distributio

DUBLURĂ ~i f. 1) Actor care înlocuiește interpretul titular al rolului într-o piesă de teatru. 2) Persoană care înlocuiește actorul de film în scenele periculoase; cascador. 3) Căptușeală la o haină. /<fr. dublure

A SE FACE mă fac refl. I. 1) A avea loc accidental; a se întâmpla. Ce se face pe lume! ◊ Ce s-a făcut (cu cineva)? Ce s-a întâmplat (cu cineva)? S-a făcut! ne-am ințeles! 2) A se crea aparența; a se părea; a părea. Se făcea că zburăm. 3) A începe să fie; a deveni; a ajunge. ~ actor. ~ mare. ◊ ~ nevăzut a dispărea. ~ de ocară (sau de rușine) a se compromite, atrăgându-și oprobriul public. 4) v. A SE PREFACE. ◊ ~ mort în păpușoi a se preface. II. (în îmbinări) 1) (despre perioade ale zilei, fenomene sau stări ale naturii) ~ ziua. ~ frig. 2) (despre căi de comunicație) ~ drum. ~ pârtie. 3) (despre senzații sau sentimente) A i ~ dor. 4) (despre persoane sugerând ideea de procurare sau de obținere) ~ cu casă. ~ cu diplomă. 2. tranz. A trece dintr-o stare în alta; a deveni. ~ medic. /<lat. facere

FACHIR ~i m. 1) (în unele țări din Orient) Călugar sau ascet care practică exercițiile yoga. 2) rar Actor de circ sau de estradă specializat în diferite procedee de prestidigitație; prestidigitator; iluzionist; scamator; boscar. /<fr. fakir

FOTOGENIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre persoane) Care posedă o aparență plăcută pe fotografie sau în film. Actor ~. 2) Care impresionează bine o placă fotografică. Claritate ~că. /<fr. photogénique

GAGIST ~ști m. înv. Actor sau muzicant angajat provizoriu. /<fr. gagiste

GENERIC² ~ce n. 1) Parte a unui film (de obicei, de la început) unde sunt indicate titlul, numele actorilor și al realizatorilor. 2) Cadru tematic al unei manifestații. /<fr. générique

GESTICĂ f. Totalitate a gesturilor pe care le face un actor în timpul interpretării unui rol. /gest + suf. ~ică

A GRIMA ~ez tranz. (actori, fața lor) A da cu grimă (pentru a căpăta înfățișarea cerută de rol); a machia. /<fr. grimer

GRIMĂ ~e f. Totalitate a mijloacelor cosmetice (fard, pudră, plastilină etc.) folosite de actori pentru a-și modifica trăsăturile feței în conformitate cu rolul cerut; machiaj. /Din a grima

HISTRION ~i m. 1) (în Roma Antică) Actor de comedie; bufon. 2) (în Europa Occidentală la începutul evului mediu) Actor ambulant. 3) Actor lipsit de talent; comediant. 4) fig. Persoană lipsită de sinceritate; ipocrit. [Sil. his-tri-on] /<lat. histrio, ~onis, fr. histrion^[1]

ILUZIONISM n. 1) Acțiune pe care o prezintă un actor de circ, fiind bazată pe agerimea mâinilor și pe dibăcia mișcărilor; scamatorie. 2) Iscusința de a prezenta astfel de acțiuni. 3) Spectacol sau număr în care se prezintă asemenea acțiuni. 4) Ansamblu de procedee tehnice folosite în arta plastică pentru a crea iluzia realității. /<fr. illusionnisme

ILUZIONIST² ~stă (~ști,~ste) m. și f. Actor de circ care face iluzionism; prestidigitator; scamator. /<fr. illusionniste

JUNE ~ă (~i, ~e) și substantival rar (despre persoane) Care încă nu este matur; neajuns la maturitate; tânăr. * ~ prim actor care interpretează roluri de tânăr îndrăgostit; prim-amorez. /<lat. juvenis

A MACHIA ~ez tranz. 1) (fața, buzele) A da cu fard; a farda. 2) (mai ales actori) A da cu fard ca să capete o altă înfățișare; a preschimba prin fardare. [Sil. ma-chi-a] /<fr. maquiller

MASCARA ~le f. 1) înv. Actor de circ sau de bâlci care evolua cu un program comic; măscărici; saltimbanc. 2) fam. Cuvânt sau acțiune jignitoare. A spune ~le. /<turc. maskara

MĂSCĂRICI ~ m. 1) Actor de circ sau de bâlci, care prezintă exerciții acrobatice ușoare; paiață; saltimbanc. 2) Personaj comic, angajat la curțile medievale să distreze un suveran sau un senior cu diferite glume și caraghioslâcuri; bufon. /a măscări + suf. ~ici

MIM ~i m. Actor de pantomimă; pantomim. /<fr. mime, lat. mimus

MIMODRAMĂ ~e f. Reprezentație teatrală în care actorii interpretează rolurile prin pantomimă. /<fr. mimodrame

MONOLOG ~oage n. 1) Scenă dintr-o lucrare dramatică în care vorbește un singur personaj. 2) Lucrare dramatică de mici proporții, pentru un singur actor. 3) Discurs lung al unei persoane, care nu permite intervenția interlocutorilor. /<fr. monologue

PAIAȚĂ ~e f. 1) Actor de circ sau de bâlci, care prezintă exerciții acrobatice ușoare; saltimbanc; măscărici. 2) Păpușă având înfățișarea unui astfel de actor. 3) fig. Persoană lipsită de seriozitate, ridicolă. /<fr. paillasse, germ. Paiazze

PANTOMIM ~i m. Actor de pantomimă; mim. /<fr. pantomime, germ. Pantomime

PARADĂ ~e f. 1) Defilare a trupelor militare sau a colectivelor sportive cu ocazia unei sărbători oficiale sau a unei festivități. ◊ De ~ de formă; de ochii lumii. 2) Etalare a unui lucru cu scopul de a-l pune în valoare. ◊ A face ~ de (sau cu) ceva a face ceva pentru a produce efect; a pune în valoare cu ostentație. 3) Ieșire pe arenă a ansamblului actorilor unui spectacol de circ. 4) (la box, scrimă) Ansamblu de mișcări executate succesiv de unul din sportivi pentru a para o lovitură a adversarului, dându-i o ripostă. /<fr. parade, germ. Parade,

PĂPUȘAR ~i m. 1) Actor la teatrul de păpuși. 2) Meșter care face păpuși. 3) depr. Actor lipsit de talent. /păpușă + suf. ~ar

PEHLIVAN ~i m. 1) înv. Actor de circ sau de bâlci care prezenta exerciții acrobatice ușoare; paiață; măscărici; comediant; saltimbanc. 2) fig. Persoană care se ține de înșelăciuni; șarlatan; coțcar; escroc; panglicar. 3) fam. Persoană pornită pe glume; om mucalit. /<turc. pehlivan

PRESTIDIGITATOR ~i m. 1) Actor de circ sau de estradă care face prestidigitație; iluzionist; scamator. 2) fig. Persoană care posedă o mare abilitate în mișcarea mâinilor. /<fr. prestidigitateur

A PROBA ~ez tranz. 1) (persoane, obiecte) A supune unei probe (pentru a stabili, dacă corespunde anumitor cerințe); a încerca. ~ un actor. ~ un palton. 2) A adeveri prin raționamente sau prin fapte concrete; a dovedi; a demonstra; a arăta; a atesta. Experimentele ~ează presupunerile teoretice. /<lat. probare

PROLOG¹ ~gi m. (în teatrul antic) Actor care recită partea introductivă a unei piese de teatru. /<lat. prologus, fr. prologue

PULPITUM n. (la romani) Parte a teatrului unde jucau actorii. /<lat. pulpitum

REGIE ~i f. 1) Concepție specifică de interpretare a unui text dramatic. 2) Activitate de conducere a jocului actorilor și a montării unui spectacol; regizorat. 3) Ocupație a regizorului. 4) Mod de gestiune a unui serviciu public. 5) înv. Chioșc sau mic magazin unde se vindeau produse de tutun și articole pentru fumători. [G.-D. regiei] /<fr. régie, germ. Regie

REGIZORAT n. 1) Activitate de conducere a jocului actorilor și a montării unui spectacol; regie. 2) Locul unde își desfășoară activitatea un regizor; biroul regizorului. /regizor + suf. ~at

REPLICĂ ~ci f. 1) Răspuns scurt și prompt în contradictoriu la spusele agresive ale cuiva; ripostă. ◊ Fără ~ la care nu se poate obiecta nimic; categoric. A fi tare în ~ci a găsi repede răspunsurile cele mai potrivite în cursul unei convorbiri (în contradictoriu). 2) Parte din rolul scenic, care constituie răspunsul unui actor la cele spuse anterior de partener. 3) jur. Răspuns al unei părți la cele susținute de cealaltă parte într-un proces. 4) Operă de artă, care reproduce originalul și este executată de autor sau sub supravegherea acestuia; copie; reproducere. /<fr. réplique, lat. replica

ROL ~uri n. 1) Parte dintr-o reprezentație, interpretată de un artist. ~ principal. 2) Prezentare pe scenă a unui personaj dintr-o operă artistică (teatrală, cinematografică etc.). Actorul a interpretat un ~ generos. 3) Atribuție pe care o are cineva sau ceva în cadrul unui întreg (sistem); funcție. ~ul omului în societate. ◊ A juca un ~ a avea o anumită influență. A-și juca ~ul până la capăt a-și îndeplini misiunea în toate privințele. /<fr. rôle, germ. Rolle

SALTIMBANC ~ci m. 1) Actor de circ sau de bâlci cu înfățișare caraghioasă, care execută exerciții acrobatice ușoare; paiață; măscărici. 2) fig. Persoană neserioasă care manifestă nestatornicie în păreri și atitudini. /<fr. saltimbaque

SCENĂ ~e f. 1) Parte în formă de platformă a unei săli de spectacole, special amenajată pentru reprezentații artistice. ◊ A pune în ~ a monta o piesă; a înscena. 2) Activitate desfășurată de un actor; artă teatrală. ◊ A părăsi ~a a) a abandona profesia de actor; b) a se retrage dintr-o activitate oarecare. 3) Subdiviziune a unui act dintr-o piesă de teatru. 4) fig. Loc unde se desfășoară o acțiune sau o activitate; arenă. 5) Fapt care atrage atenția cuiva. 6) Manifestare violentă a unei atitudini față de cineva sau ceva. ◊ A-i face cuiva o ~ a-i aduce cuiva imputări pe un ton răstit și pretențios. [G.-D. scenei] /<fr. scene, lat. scaena, it. scena

SPOT ~uri n. 1) fiz. Pată luminoasă produsă de o scară gradată a unui instrument de măsură, care înlocuiește acul indicator. 2) (în teatre) Fascicul de lumină proiectat spre scenă sau spre un actor. 3) Instalație pentru proiectarea unor asemenea fascicule. 4) Scurt anunț, reclamă publică, la radio sau la televiziune. /<fr. spot

STUDIO ~uri n. 1) (la un centru de radiodifuziune și televiziune) Local special amenajat și înzestrat cu echipament special unde se înregistrează sau de unde se transmit direct în eter programele. 2) Întreprindere care se ocupă cu producția de filme. ~ cinematografic. 3) Atelier de lucru al unui artist plastic. 4) Teatru mic lângă un teatru mare și reputat, în care sunt valorificați actorii începători sau sunt prezentate spectacole experimentale. 5) Divan mare prevăzut cu o ladă în care se păstrează așternutul de pat și cu polițe pentru cărți sau bibelouri. [Art. studioul; Sil. -di-o] /<fr., engl. studio

SUFLEOR [pr.: suflör] ~i m. Lucrător la teatru care șoptește actorilor rolul în timpul repetițiilor sau a reprezentațiilor. [Sil. su-fleor] /<fr. souffleur

A ȘUIERA, șuier 1. intranz. 1) (despre vânt, furtună, vijelie etc.) A produce un sunet ascuțit și continuu; a țiui. 2) (despre obiecte în zbor) A produce un sunet prelung și ascuțit (străbătând aerul cu mare viteză); a piui. 3) (despre persoane) A produce un sunet ascuțit și puternic, suflând cu putere aerul printre buze sau într-un anumit instrument. 4) (despre aparate sau despre instalații speciale) A produce un sunet lung și strident. 5) (despre unele animale sau păsări) A scoate un sunet caracteristic speciei. 2. tranz. 1) (actori sau oratori) A primi sau a petrece cu șuierături. 2) (sunete muzicale, melodii etc.) A interpreta suflând aerul printre buze. [Sil. șu-ie-ra] /<lat. subilare

TEATRU ~e n. 1) Instituție de cultură care se ocupă cu punerea în scenă a operelor dramatice sau muzicale. ~ de revistă. ~ de păpuși. ~ de operă. 2) Clădire în care se află această instituție. ◊ ~ de vară loc special amenajat într-o grădină publică, unde au loc reprezentații artistice vara. 3) Prezentare pe scenă a unei opere dramatice; spectacol dramatic. ◊ De ~ care este destinat scenei; teatral. 4) Arta de a reprezenta pe scenă opere dramatice; profesie de actor. 5) Ansamblu de opere dramatice (aparținând unui scriitor, unei școli literare sau unei epoci); dramaturgie. 6) pop. Discuție aprinsă care atrage atenția celor din jur. ◊ A face (sau a juca) ~ a se preface. 7) Loc de desfășurare (a unei acțiuni, a unui eveniment etc.). ◊ ~ de operații (sau de război) zonă în care are loc o acțiune militară; câmp de luptă. [Sil. tea-tru] /<lat. theatrum, ngr. théatron, fr. theâtre, germ. Theater

TRAC¹ n. Stare de emoție de care sunt cuprinse unele persoane (de obicei actorii) când apar în fața publicului. /<fr. trac

TRAGEDIAN ~eni m. Actor de tragedie; artist care interpretează roluri tragice. [Sil. -di-an] /<fr. tragédien

A SE TRAVESTI mă ~esc intranz. 1) A-și schimba îmbrăcămintea obișnuită pentru a nu putea fi recunoscut; a se deghiza. 2) (despre actori) A juca roluri diferite în aceeași piesă (schimbându-și costumul). 3) A se ascunde sub aparențe înșelătoare cu scopul de a induce în eroare; a se camufla; a se deghiza. /<fr. travestir

TRĂGĂTOR¹ ~oare (~ori, ~oare) și substantival 1) Care trage ceva. ◊ ~ de sfori a) actor care manevrează marionetele cu ajutorul unor sfori; b) persoană care pune la cale acțiuni condamnabile; uneltitor; intrigant. 2) (despre animale de tracțiune) Care trage la ham sau la jug; care este de povară, de tracțiune. /a trage + suf. ~ător

TRUPĂ ~e f. 1) Grup regulat și organizat de soldați dintr-o unitate militară. 2) Totalitate de soldați care formează o subdiviziune militară. 3) la pl. Totalitate de forțe militare. 4) Colectiv de actori ai unui teatru sau ai unui circ. /<fr. troupe

ACTORICESC, – EASCĂ adj. Privitor la actori. [actor + -icesc].

AMOREZ s.m. și f. Iubit, drăguț, ibovnic. ♦ (Adesea peior.) Adorator, îndrăgostit. ◊ Prim amorez = actor care interpretează rolul tînărului îndrăgostit într-o piesă de teatru. [După fr. amoureux].

CASCADOR, -OARE s.m. și f. 1. Persoană special antrenată care se substituie unui actor (principal), de obicei în cursul filmării unei scene de mare pericol. ♦ Acrobat care execută serii de căzături și sărituri (adesea în grup). 2. (Fam.) Persoană cu o conduită ușuratică, inconstantă. [< fr. cascadeur].

COMEDIAN, -Ă s.m. și f. Actor, actriță de comedie. ♦ (Fig.) Cel care simulează sentimente pe care nu le are; om fals, ipocrit. [Pron. -di-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. comédien].

COMPOZIȚIE s.f. 1. Totalitatea elementelor care alcătuiesc un compus; structură. ♦ Compus; amestec. 2. Operă artistică, în special muzicală. ♦ Modul de organizare internă a unei opere literare. 3. Studiul regulilor de compunere a unei bucăți muzicale; arta de a compune muzică potrivit anumitor reguli. ♦ Mod în care a fost compusă o bucată muzicală; structură muzicală. 4. Aranjament, dispunere a elementelor unei picturi, ale unui tablou. ♦ (Fot.) Aranjament artistic și rațional al unei imagini. ♦ Gen de pictură care reprezintă personaje în acțiune. 5. Interpretare a unui rol de către un actor, care prezintă trăsăturile distinctive ale unui personaj, deosebite de cele ale actorului. 6. Lucrare scrisă a unui elev în care se dezvoltă o temă oarecare. 7. Aliaj de plumb cu cositor, folosit pentru lipituri moi. 8. Formă de tipar constituită din elementele ei componente. [Gen. -iei, var. compozițiune s.f. / cf. fr. composition, it. composizione, lat. compositio].

DIDASCALIE s.f. Instrucțiune dată actorilor de autorul unei opere dramatice antice grecești. ♦ Notă, indicație care se punea înaintea unei piese de teatru la latini. [Gen. -iei. / < lat. didascalia, gr. didaskalia].

DISTRIBUȚIE s.f. 1. Distribuire. ♦ Felul cum sunt repartizate rolurile unei piese, ale unui film etc.; (p. ext.) totalitatea actorilor dintr-o piesă de teatru. 2. Totalitatea organelor unei mașini care comandă automat diferite faze de funcționare ale acesteia. 3. (Lingv.) Ansamblul pozițiilor pe care un element (sunet, morfem) îl poate ocupa într-un cuvînt sau într-o frază. [Gen. -iei, var. distribuțiune s.f. / cf. fr. distribution, lat. distributio].

IPOCRIT, -Ă adj. Prefăcut, fățarnic. [Pl. -iți, -ite, var. hipocrit, -ă adj. / < fr. hypocrite, cf. gr. hypokrites – actor dramatic].

MIMODRAMĂ s.f. Operă dramatică în care actorii mimează rolurile în loc să vorbească; pantomimă. [< fr. mimodrame].

MIXAJ s.n. Înregistrare simultană pe bandă sonoră a unui film a diverselor sunete (vorbirea actorilor, muzica etc.). ♦ (p. ext.) Amestec de orice natură. [< fr. mixage].

PANTOMIMĂ s.f. Arta de a reprezenta idei și sentimente prin gesturi sau prin mimica feței; reprezentație de teatru în care actorii exprimă diversele acțiuni dramatice prin gesturi și prin mimică; scenariul unei astfel de reprezentații. [Var. pantomină s.f. / cf. fr. pantomime, germ. Pantomime].

PIRANDELLISM s.n. (Lit.) Caracteristică a teatrului lui Luigi Pirandello, a cărui problematică și mod de rezolvare sparge tiparele clasice, introducînd inovații moderne și îndrăznețe și experiențe ale tehnicii dramatice (monologul interior, dedublarea actorului etc.). [< it. pirandellismo, cf. Pirandello – scriitor italian].

TOP³ s.n. (Anglicism) 1. Vîrf, parte superioară. ♦ Ceea ce se situează în partea superioară. 2. Clasament al preferințelor pentru unele spectacole, actori, bucăți muzicale etc. pe baza punctajului oferit de publicul spectator sau de specialiști. [< engl. top].

PROSCENIU s.n. Partea de dinainte a unui teatru antic, unde jucau actorii. ♦ Partea planșeului scenei care iese în fața cortinei (închise); avanscenă. [Pron. -niu, var. proscenium s.n. / < fr., lat. proscenium, cf. gr. proskenion].

RETROPROIECȚIE s.f. (Cinem.) Filmarea imaginii obținute prin proiecția unui pozitiv fotografic pe un ecran semitransparent sau reflectant, simultan cu filmarea actorilor, machetelor etc. așezate în fața acestui ecran. [Pron. -pro-iec-, gen. -iei. / < fr. rétroprojection].

ROL s.n. I. 1. Listă a proceselor care urmează să fie judecate de către o instanță. 2. Registru în care sunt trecuți contribuabilii la percepție. 3. Lista oficială a celor care se află pe un vapor. II. 1. Ceea ce trebuie să recite un actor pe scenă. ♦ Personajul reprezentat de un actor. 2. Atribuție; menire. [Var. rolă s.f. / < fr. rôle, germ. Rolle].

SALTIMBANC s.m. Actor de circ, acrobat; scamator. ♦ (Fig.) Șarlatan politic, pehlivan. [Cf. fr. saltimbanque, it. saltimbanco].

SCENĂ s.f. 1. Parte mai ridicată a unei săli de teatru, unde joacă actorii. 2. Teatru; arta dramatică. ◊ A părăsi scena = a se retrage din teatru, (fig.) dintr-o activitate oarecare; a pune în scenă = a organiza felul în care se va reprezenta o piesă de teatru. ♦ Decorurile folosite pentru a reprezenta locul unde se petrece acțiunea piesei. 3. Subdiviziune a unui act dintr-o piesă determinată fie de intrarea sau ieșirea unui personaj, fie de modificarea locului sau a timpului de acțiune. ♦ (P. ext.) Scurtă etapă în desfășurarea unei opere literare în care se consumă o singură întîmplare, într-un cadru neschimbat. 4. Loc unde se petrece o acțiune sau o activitate. 5. Acțiune, fapt, eveniment care poate impresiona pe cineva. 6. Ceartă, ieșire violentă, scandal. // (În forma scen-, sceno-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) scenă”. [Pron. sce-. / < fr. scène, it. scena, cf. lat. scaena, gr. skene – adăpost, refugiu].

SCENONIM s.n. (Liv.) Pseudonim luat de un actor sau de un autor dramatic, folosit numai în teatru. [< fr. scénonyme].

SINCRONIZARE s.f. Acțiunea de a sincroniza și rezultatul ei; (cinem.) potrivire a jocului actorilor de pe peliculă cu vorbirea lor. [< sincroniza].

STUNT MAN s.m. (Cinem.) Acrobat expert în salturi mortale, căderi spectaculoase, sărituri etc. care dublează actorii sau apare în figurația filmelor de aventuri. [Pron. stant men. / < engl., it., fr. stunt man].

SUFLEOR s.m. Cel care suflă actorilor, în timpul unei reprezentații, replicile pe care urmează să le spună. [Pron. -flör, var. sufler s.m. / < fr. souffleur].

TEATRU s.n. I. 1. Clădire special construită pentru reprezentarea spectacolelor. 2. Spectacol, reprezentație. ◊ A face (sau a juca) teatru = a se preface. 3. Arta de a reprezenta opere dramatice; dramaturgie; profesiunea de actor. 4. Literatură dramatică; culegere de piese. II. Loc unde se petrece, unde se desfășoară o întîmplare, un eveniment. ◊ (Mil.) Teatru de operații (sau de război) = cîmp de luptă. // (În forma teatro-; scris și theatro-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) arta dramatică”, „dramatic”, „(referitor la) teatru (I)”, [Pron. tea-. / cf. fr. théâtre, it. teatro, germ. Theater < lat. theatrum, gr. theatron].

TRITAGONIST, -Ă adj., s.m. și f. (Liv.) (Actor) care deținea rolul al treilea în teatrul antic grecesc. [Cf. it. tritagonista, gr. tritagonistes].

ACTOR s.m. Persoană (de obicei profesionistă) care interpretează roluri în piese de teatru sau în filme. V. artist. [< fr. acteur, cf. lat. actor].

ARTIST, -Ă s.m. și f. Persoană înzestrată cu aptitudini și talent care lucrează într-un anumit domeniu al artei; (spec.) actor de teatru, de cinematograf etc. ◊ Artist liric = cîntăreț care a urmat o școală specială de canto; artist emerit = titlu onorific care se acordă unui artist cu merite deosebite; artist al poporului = titlu de supremă distincție acordat unui artist. ♦ Persoană care are aptitudini deosebite în meseria pe care o exercită. [< fr. artiste, it. artista].

ACTORIE s.f. Profesiune de actor. [Gen. -iei. / < actor + -ie].

AFIȘ s.n. 1. Înștiințare publică, tipărită (uneori și desenată), care se fixează sau se distribuie în anumite locuri cu scopul de a anunța anumite lucruri. ◊ Cap de afiș = primul nume de pe afișul care anunță un spectacol; actor de vază. 2. Gen de artă grafică folosită pentru transmiterea unor idei prezentate decorativ. [Pl. -șe, -șuri. / < fr. affiche].

BUF, -Ă adj. (Despre opere muzicale sau dramatice) Hazliu; exagerat de comic; vesel. ♦ (Despre cîntăreți, actori) Care joacă roluri în opere comice, în farse, în comedii de intrigă etc. [< it. buffo, fr. bouffe].

BUFON s.m. Personaj comic îmbrăcat caraghios, care era ținut la curtea suveranilor sau a seniorilor feudali pentru a-și distra stăpînii cu glume, cu strîmbături etc.; măscărici. ♦ Actor care interpretează roluri de un comic exagerat; (p. ext.) om care stîrnește rîsul cu glumele, faptele sau strîmbăturile sale. // adj. (Rar) Caraghios, comic. [< fr. bouffon, it. buffone].

CABOTIN, -Ă s.m. și f. Actor lipsit de talent (afectat și înfumurat); (p. ext.) cel care urmărește succese ușoare prin mijloace ieftine. [< fr. cabotin].

gagist, -ă s. m. f. 1. actor angajat temporar; muzicant civil într-o fanfară militară. 2. creditor care a luat ceva ca amanet de la debitor. (din fr. gagiste)

actor (actori), s. m. – Artist de teatru, film etc. < Fr. acteur. – Der. actoricesc, adj. (care se referă la actori); actorie, s. f. (profesiunea de actor); actriță, s. f., după fr. actrice.

COMEDIANT, -Ă s.m. și f. (Rar) Actor de comedie (mai ales) de circ, de bîlci. V. saltimbanc. ♦ (Fig.) Scamator. ♦ Om prefăcut, șarlatan. [Pron. -di-ant. / < it. commediante, germ. Komödiant].

COMIC, -Ă adj. 1. Propriu comediei, privitor la comedie. 2. Care stîrnește rîsul; hazliu, vesel, ridicol. // s.n. Genul comediei; ceea ce provoacă rîsul într-o operă dramatică. // s.m. Actor care joacă roluri în comedii. [Cf. fr. comique, it. comico, lat. comicus].

COSTUMIER, -Ă s.m. și f. Cel care are în păstrare costumele actorilor într-un teatru. [Pron. -mi-er. / < fr. costumier].

COTURN s.m. Încălțăminte cu talpă groasă pe care o purtau pe scenă actorii antici de tragedie. [< lat. cothurnus, gr. kothournos, cf. fr. cothurne].

DUBLA vb. I. tr., refl. A face sau a fi de două ori mai mare; a (se) îndoi. ♦ tr. A înlocui un actor într-un anumit rol pe care îl deține într-o distribuție, a fi dublura unui actor. ♦ (Cinem.) A executa un dublaj. ♦ (Sport) A depăși cu un tur un concurent. ♦ tr. A căptuși (o haină etc.). [< fr. doubler].