BEA, beau, vb. II. 1. Tranz. (Adesea fig.) A înghiți un lichid. ◊ Expr. A bea paharul până-n fund = a îndura un necaz, o durere până la capăt. 2. Intranz. Spec. A consuma băuturi alcoolice. ◊ Expr. (Fam.) A bea în sănătatea (sau în cinstea, pentru succesul) cuiva = a sărbători pe cineva, consumând băuturi alcoolice în cinstea (și pe socoteala) lui. 3. Tranz. A cheltui, a risipi bani, avere etc. pe băutură. ◊ Expr. A-și bea și cămașa = a cheltui totul pe băutură. A-și bea (și) mințile= a bea până la inconștiență sau până la nebunie. 4. Tranz. (Pop.; în expr.) A bea tutun = a fuma. – Lat. bibere.

CÂRCIUMĂ, cârciumi, s. f. Local unde se consumă băuturi alcoolice (și mâncăruri). [Var.: crâșmă, (reg.) cârcimă s. f.] – Din sl. krucima.

NEALCOOLIC, -Ă, nealcoolici, -ce, adj. 1. (Despre substanțe, mai ales despre băuturi) Care nu conține alcool (2). 2. (Despre persoane) Care nu consumă băuturi alcoolice. [Pr.: ne-al-] – Ne- + alcoolic (după fr. non-alcoolisé).

SUPT¹, supturi, s. n. Faptul de a suge; mod de hrănire la sân sau artificială a copilului nou-născut; suptură. ♦ (Concr.) Laptele care se suge la o masă de către sugar. ♦ (Fam.) Darul suptului = deprinderea de a consuma băuturi alcoolice (în cantități mari). – V. suge.

CRAMĂ, crame, s. f. Clădire la o vie, unde se tescuiesc strugurii, se prepară vinul și se depozitează uneltele de lucru. ♦ Local în care se consumă băuturi alcoolice, preparate culinare etc. într-un cadru rustic. – Cf. scr. krama.

A BEA beau 1. tranz. 1) (un lichid) A consuma, înghițind (pentru a-și potoli setea). * ~ paharul până la fund a îndura un necaz sau o suferință până la capăt. ~ în sănătatea (sau în cinstea) cuiva a închina un pahar de băutură în cinstea celui sărbătorit. 2) (bani, avere) A cheltui până la epuizare. * A-și ~ și mințile a bea până la inconștiență. 3) pop.: ~ tutun a fuma, trăgând fumul în plămâni. 2. intranz. A consuma băuturi alcoolice în mod abuziv; a avea patima beției. /<lat. bibere

BISTROU ~ri n. Restaurant modest, unde se consumă băuturi alcoolice. /<fr. bistro

CÂRCIUMĂ ~e f. Local (la sat sau la periferia orașului) unde se consumă băuturi alcoolice. [Sil. -ciu-mă; G.-D. cârciumei] /<sl. kruțima

DIPSOMANIE f. Stare patologică constând în dorința nestăpânită de a consuma băuturi alcoolice. [Art. dipsomania; G.-D. dipsomaniei; Sil. -ni-e] /<fr. dipsomanie

BISTROU s.n. (Franțuzism) Local unde se vînd și se consumă băuturi alcoolice (mai ales vin). [Pl. -uri, var. bistro s.n. / < fr. bistrot].

cîrciumă (cîrciumi), s. f. – Local unde se consumă băuturi alcoolice (și mîncăruri). – Var. cîrcimă, crîcimă, crîșmă, crîjmă (cu der. săi). Sl. krŭčĭma (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Lexicon, 318; Cihac, II, 41; Meyer 207; Berneker 666; Conev 88); cf. bg. krŭčma, sb., slov. krčma, mag. korcsima. Der. cîrciumar, s. m. (proprietar de cîrciumă); cîrciumăreasă, s. f. (nevastă de cîrciumar; femeie care are o cîrciumă; plantă ornamentală, Zinnia elegans); cîrciumări, vb. (a fi cîrciumar; a trafica, a specula); cîrciumărie, s. f. (îndeletnicirea de cîrciumar); cîrciumărit, s. n. (îndeletnicirea de cîrciumar; înv., în Mold., contribuție pe cîrciumi, care reprezenta cinci lei pe an în sec. XVIII); cîrciumăriță (mai adesea crîșmăriță), s. f. (cîrciumăreasă). Der. reprezintă adesea forme sl., cf. bg. krŭčmar, krŭčmarica, slov., cr. krčmariti (< sl. kručĭmiti).

a avea arșiță în gât expr. 1. a-i fi sete. – 2. a dori să consume băuturi alcoolice

beută, beute s. f. petrecere la care se consumă băuturi alcoolice; beție, chef.

ciobi, ciobesc v. t. a consuma băuturi alcoolice.

degresa, degresez v. r. a consuma băuturi alcoolice.

împărtăși, împărtășesc v. r. a bea, a consuma băuturi alcoolice.

împușca, împușc v. r. a bea, a consuma băuturi alcoolice.

încălzi, încălzesc I v. t. a stimula apetitul sexual al unei femei prin mângâierea și sărutarea zonelor erogene ale acesteia. II. v. r. a bea alcool, a consuma băuturi alcoolice.

a-și încărca bateriile expr. 1. a prinde puteri. 2. a consuma băuturi alcoolice.

a se întrece cu băutura expr. a consuma băuturi alcoolice în mod exagerat.

a o lua pe ulei expr. a consuma băuturi alcoolice în cantități excesive; a se îmbăta.

BEA, beau, vb. II. 1. Tranz. (Adesea fig.) A înghiți, a consuma un lichid. ◊ Expr. A bea paharul pînă-n fund = a îndura un necaz, o durere pînă la capăt. (Fam.) Doar n-am băut gaz, se spune ca răspuns negativ la o propunere nepotrivită. 2. Intranz. A consuma băuturi alcoolice. ◊ Expr. A bea în sănătatea (sau în cinstea) cuiva = a închina cu un pahar de băutură pentru cineva, făcîndu-i urări. ♦ A cădea în patima beției. ♦ Tranz. (Fam.) A sărbători pe cineva (printr-un chef sau printr-o petrecere), a consuma băuturi în cinstea (și pe socoteala) cuiva. 3. Tranz. A cheltui, a risipi bani, avere etc. pe băutură. ◊ Expr. A-și bea și cămașa = a cheltui totul pe băutură. A-și bea și mințile = a bea pînă la inconștiență sau pînă la nebunie. 4. Tranz. (Pop.) A fuma. Nu mai beau tabac (CAMILAR). – Lat. bibere.

studia, studiez v. t., v. i. a consuma băuturi alcoolice.

a trage la măsea / la mustață expr. a consuma băuturi alcoolice în exces, a fi bețiv.

BEA, beau, vb. II. 1. Tranz. (Adesea fig.) A înghiți un lichid. ◊ Expr. A bea paharul pănă-n fund = a îndura un necaz, o durere până la capăt. 2. Intranz. Spec. A consuma băuturi alcoolice. ◊ Expr. (Fam.) A bea în sănătatea (sau în cinstea, pentru succesul) cuiva = a sărbători pe cineva, consumând băuturi alcoolice în cinstea (și pe socoteala) lui. 3. Tranz. A cheltui, a risipi bani, avere etc. pe băutură. ◊ Expr. A-și bea și cămașa = a cheltui totul pe băutură. A-și bea (și) mințile = a bea până la inconștiență sau până la nebunie. 4. Tranz. (Pop.; în expr.) A bea tutun = a fuma. – Lat. bibere.

CÂRCIUMĂ, cârciumi, s. f. Local unde se consumă băuturi alcoolice (și mâncăruri); birt. [Var.: crâșmă, (reg.) cârcimă s. f.] – Din sl. krucima.

CRAMĂ, crame, s. f. Clădire la o vie, unde se tescuiesc strugurii, se prepară vinul și se depozitează uneltele de lucru. ♦ Local în care se consumă băuturi alcoolice, preparate culinare etc. într-un cadru rustic. – Cf. sb. krama.

NEALCOOLIC, -Ă, nealcoolici, -ce, adj. 1. (Despre substanțe, mai ales despre băuturi) Care nu conține alcool (2). 2. (Despre persoane) Care nu consumă băuturi alcoolice. [Pr.: ne-al-] – Pref. ne- + alcoolic (după fr. non-alcoolise).

BEA, beau, vb. II. 1. Tranz. A înghiți, a consuma un lichid. Unii... se opreau la vreo fîntînă, făcîndu-se că beau apă. DUMITRIU, B. F. 107. Are obiceiul a bea în toată Sara o cupă de lapte dulce. CREANGĂ, P. 97. Hai, mîndră, la apă bună, Apă bună de băut, Gură dulce de vîndut. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 233. (Absol.) [La izvor] un tînăr călător... s-a rugat Să bea din cana lor. COȘBUC, P. I 281. ◊ (Poetic) Ochii mei sînt morți ca și lacurile de unde bea curcubeul apă. DAVIDOGLU, O. 100. ◊ Expr. A bea paharul pînă-n fund = a îndura un necaz, un chin, o durere pînă la capăt. (Familiar) Doar n-am băut gaz, se zice ca răspuns negativ la o propunere sau o invitație nepotrivită. ♦ A suge, a sorbi. Văd fluturi albaștri ușori Roind și bînd miere din flori. EMINESCU, O. IV 5 ◊ Fig. Aș fi băut ulcioare de lumină Din... raza soarelui blajină. TULBURE, V. R. 11. O strînse cu atîta foc, încît îi părea c-o să-i beie viața toată din gura ei. EMINESCU, N. 64. 2. Intranz. A consuma băuturi alcoolice. Băuse și prinsese mai multă mîncărime de limbă. PAS, L. I 9. Nemaiavînd pe ce bea, ți-a vîndut ție punga cu făină. RETEGANUL, P. IV 27 Cu rudele bea și benchetuiește, dar neguțătorii nu face. NEGRUZZI, S. I 249. ◊ Expr. A bea în sănătatea (sau în cinstea) cuiva = a închina cu un pahar de vin, de rachiu etc. pentru cineva, fîcîndu-i urări. ♦ A se da la beție; a avea patima beției. A început să bea. ♦ Tranz. (Familiar, cu privire la o persoană sau la un eveniment) A sărbători (printr-un chef sau printr-o petrecere), a consuma băuturi în cinstea și (de obicei) pe cheltuiala altuia, mai ales a celui sărbătorit. Mi-e să nu întîrzii, că te-aș bea. DAVIDOGLU, M. 42. Izvorul de unde capeți informațiile... îl cunosc... – Aș! – Pe ce te prinzi?... -Pe un dejun la Iordache... Primești? -Primesc, zise Caracudi sigur că mă bea. CARAGIALE, O. II 301. 3. Tranz. (Cu privire la bani, avere etc.) A cheltui, a risipi pe băutură; a toca. Cucul zice, mierla zice: Nu-ți bea banii, măi voinice! ALECSANDRI, P. P. 298. Cu lăutari și cu gloată Băui, nene, turma toată. ALECSANDRI, P. P. 265. ◊ Expr. A-și bea și cămașa = a cheltui totul pe băutură. A-și bea și mințile = a-și pierde judecata sănătoasă din cauza băuturii, a bea pînă la inconștiență sau la nebunie. 4. Tranz. (Popular, cu privire la tutun, țigări, lulea) A fuma. De cînd am prins a dezlega buchile, nu mai beau tabac. CAMILAR, N. II 369. Din pricina, ta n-am fost în stare să beau o țigară de tutun. SADOVEANU, O. III 535. Dacă găsește tutun, îl bea! CARAGIALE, O. VII 23. Mai șede moș Nichifor așa pe gînduri, pînă-și gătește de băut luleaua. CREANGĂ, P. 132. – Forme gramaticale: prez. ind. beau, bei, bea, bem, beți, beau; imperf. beam, beai, bea, beam, beați, beau; perf. s. băui, băuși, bău, băurăm, băurăți, băură; part. băut și (Transilv., Ban.) beut (HODOȘ, P. P. 190).

CÎRCIUMĂ, cîrciumi, s. f. (Mai ales la țară și la periferia orașelor; azi pe cale de dispariție) Local (ținînd de sectorul comerțului particular) unde se vînd și se consumă băuturi alcoolice și mîncăruri. Ușa cîrciumii se deschide și Corpodan vorbește din prag cuiva din cîrciumă. DAVIDOGLU, M. 9. Picături de ploaie înghețată ca niște sfîrcuri de bice cădeau în vîrtejurile vîntului... Lumea îngrozită fugea la adăpost prin cîrciumi și cafenele. BART, 237. – Variantă: cîrcimă (pronunțat cîrci-mă) (COȘBUC, P. I 175) s. f.

BĂUTURI ALCOOLICE. Subst. Băutură, băuturică (dim.), licoare; ambrozie, nectar (fig); băutură alcoolică, băutură spirtoasă, spirtoase, alcool, spirt, țucsuială, udeală (pop.), udătură (pop. și fam.), udăturică (dim., rar), pileală (fam.). Băutură tare; băutură slabă, poșircă (pop. și fam.), vurt (reg.), țîșpoacă (reg.), bulearcă (reg.). Vin, vinișor (dim.), vinuț (pop.), vinuleț (pop.), vinaț, apă de sapă (glumeț); must, tulburel, zaibăr (reg.); vin spumos, șampanie, tizană (înv.); șpriț, mișmaș (fam.), carcalete. Rachiu, rachiaș (dim.), răchie (reg.), țuică, țuiculiță (dim.), țuiculeană, zeamă de prune (pop.), trăscău (reg.), palincă (reg.), pălincuță (reg.), vinars (reg.), șliboviță, votcă, basamac, holercă (reg.), șnaps (reg.), prăștină (reg.), rachiu de drojdie, tescovină, baștină (reg.); secărică. Bere, porter (înv.), zitum (ant.). Hidromel, mied (pop.). Vișinată, vișinap; afinată; cherry-brandy. Lichior. Absint. Mastică. Vermut. Bitter. Chartreuse. Gin. Whisky. Coniac. Rom. Grog. Punci. Coctail. Adj. Alcoolic, spirtos. Vb. A prepara o băutură; a face vin; a face (a fierbe) țuică; a alcooliza; a șampaniza, A consuma băuturi (alcoolice), a bea, a se îmbăta, a se țuicări, a se țuicui. V. beție, local.

alcoolizat, ~ă a [At: BACOVIA, O. 61 / P: ~co-o~ / Pl: ~ați, ~e / E: alcooliza, cf fr alcoolisé] 1 (D. lichide) în care s-a introdus alcool (2). 2 (D. oameni; gmț) Care consumă băuturi alcoolice peste măsură.

bea³ [At: COD. VOR. 50 / Pzi: beau, bei, bea, bem, beți, (înv) beați, beau / E: ml bibere] 1 vt A înghiți un lichid. 2 vt A suge. 3 vi A consuma băuturi alcoolice. 4 vi A chefui. 5 vt (C. i. un fapt, un eveniment sau o persoană) A bea (4) în cinstea și pe cheltuiala cuiva. 6 vi (Fam; îe) A ~ în sănătatea (sau cinstea, ori pentru succesul) cuiva A sărbători pe cineva, consumând băuturi alcoolice în cinstea și pe cheltuiala lui. 7 vt (Pfm; îe) A-și ~ (și) mințile A bea până la inconștiență sau până la nebunie. 8 vt (Fig) A cheltui, a risipi bani, avere pe băutură. 9 vt (Pop; îe) A-și ~ și cămașa A cheltui totul pe băutură. 10 vr (D. un lucru; înv) A se învechi. 11 vt (Înv; îe) A ~ tutun A fuma.

cârciumă sf [At: CORESI, ap. GCR I, 20 / V: ~cimă, cârșmă, câjmă, crâcimă, crâjmă, crâșmă, crișmă / Pl: ~mi, (înv) ~me / E: vsl крѕцѕма^[1]] (Pop) Local unde se consumă băuturi alcoolice (și mâncare).

cramă sf [At: DOSOFTEI, PS. 267 / V: cram sn, hr~ / Pl: ~me, (înv) crămi / E: ger Kram „prăvălie”, srb krama „colibă”, pn „prăvălie”] 1 (Iuz) Magazin de băuturi alcoolice. 2 Clădire la vie, cu pivniță, unde se prepară și se păstrează vinul. 3 Local în care se consumă băuturi alcoolice și preparate culinare tradiționale într-un decor care imită o cramă (2). 4 (Reg; îf cram) Dependințe în jurul casei Si: crambă (3). 5 (Trs; spc; îf cram) Încăpere de lângă gura minei, unde se odihnesc minerii și își păstrează uneltele.

fiolă¹ sf [At: EMINESCU, N. 52 / P: fi-o~ / Pl: ~le / E: fr fiole] 1 Flacon (mic) de sticlă, cu gâtul strâmt, închis ermetic, în care se păstrează de obicei medicamente (în special lichide sau pulberi sterile injectabile). 2 Sticlă mică. 3 Dispozitiv cu ajutorul căruia agenții de circulație verifică dacă conducătorii auto au consumat băuturi alcoolice. 4 (Fam; org) Sticlă de băutură.

nealcoolic, ~ă a [At: DEX² / P: ne-a~ / Pl: ~ici, ~ice / E: ne- + alcoolic] 1 (D. substanțe, d. băuturi) Care nu conține alcool. 2 (D. oameni) Care nu consumă băuturi alcoolice.

pilit⁴, ~ă a [At: CONTEMP. 1950, nr. 186, 1/5 / Pl: ~iți, ~e / E: pili²] (Fam; d. oameni) 1 Care a consumat băuturi alcoolice. 2-3 (Pex) (Ușor) beat.

puț² sn [At: CORESI, EV. 151 / V: (îvr) poț / Pl: ~uri / E: ml puteus] 1 Fântână. 2 (Îs) ~ colector Cavitate în care se adună apele captate prin drumuri, drintr-un strat de apă freatică. 3 (Rar; îs) ~ artezian Fântână arteziană. 4 (Îs) ~ absorbant Groapă făcută până la un strat de pământ permeabil, prin care se introduc în sol, în cantități mici, apele uzate din canale, după o curățire prealabilă de corpurile în suspensie pe care le conțin. 5 (Îe) A căra apă la ~ A întreprinde acțiuni zadarnice. 6 (Pfm; îe) A cădea (sau a sări) din lac în ~ A da de un rău mai mare, fugind de alt rău. 7-8 (Rar; îe; îlav) (A se simți) ca câinele în ~ (A se simți) prost. 9 (Rar; îe) A cădea ca pisica în ~ A ajunge într-un loc sau într-o situație care nu ți se potrivește sau în care nu te-ai fi așteptat să ajungi. 10 (Reg; îs) ~ părăsit Persoană care consumă băuturi alcoolice fără să se îmbete. 11 (Reg) Joc de copii care constă din construirea, din coceni de porumb suprapuși, a unui puț² (1). 12 Gaură cilindrică forată în scoarța pământului pentru exploatarea unui zăcământ de petrol. 13 (Pex) Sondă. 14 Spărtură în mină care leagă zăcământul cu suprafața sau cu o galerie principală, făcută pentru extracție, aeraj sau pătrunderea personalului în mină. 15 (Pan) Locaș al unei nave în care se depozitează lanțurile ancorelor. 16 (Mun; Dob) Groapă în pământ pentru păstrarea cerealelor. 17 (Reg) Zgomot care se face la golirea lichidului din ulcior. 18 (Ast; reg; art) Pegas.

udătură sf [At: CORESI, EV. 440 / V: (reg) od~ / Pl: ~ri / E: uda + -ătură] 1-2 (Înv) Umiditate (1-2). 3 (Îvp) Udare (2). 4 (Îvr) Loc umed. 5 (Îvr) Umoare (1). 6 (Pop) Băutură (alcoolică) Si: (pop) udeală (6). 7 (Îlav) Pe ~ Pentru a consuma băuturi alcoolice. 8 (Mol) Ciorbă (1). 9 (Mol) Mâncare (frugală).

bea vb. II. 1 tr. A înghiți, a consuma un lichid. ◊ expr. A bea paharul pînă la fund = a îndura o supărare, un necaz pînă la capăt. A bea tot amarul v. amar. A nu avea (nici) după ce bea apă v. apă. A bea apă clocotită și a mînca foc v. clocotit. Doar n-am băut cucută (ca să...) v. cucută. Doar n-am băut gaz v. gaz. A bea dintr-o înghițitură v. înghițitură. A bea dintr-un pahar (cu cineva) v. pahar. A bea paharul morții (ori de moarte) v. pahar. Vrei, nu vrei, bea Grigore agheasmă v. vrea. ♦ A sorbi, a suge. ◊ poet. Văd fluturi albaștri ușori Roind și bînd miere din flori (EMIN.). 2 intr. A consuma băuturi alcoolice. ◊ expr. (fam.) A bea în cinstea (sau pentru succesul) cuiva = a sărbători pe cineva. A bea la botul calului v. bot. A-și bea (și) mințile v. minte. A se pune pe mîncat și pe băut v. mînca. A bea (cîte) un păhărel v. păhărel. A bea în (ori pentru, reg., de) sănătatea (cuiva) v. sănătate. A bea ca în tîrg v. tîrg. A bea de-i (sau pînă-i) trosnesc (sau să-i trosnească) urechile (sau fălcile) v. trosni. A ține (pe cineva) pe mîncat și pe băut v. mînca. Bea de usucă v. usca. ♦ (tr.) A sărbători (printr-o petrecere, printr-un chef) pe cineva; a consuma băuturi în cinstea și pe cheltuiala altuia. 3 intr. A cădea în patima beției. A început să bea. 4 tr. A cheltui, a risipi bani, avere etc. pe băutură. ◊ expr. A-și bea și cămașa v. cămașă. 5 tr. expr. (pop.) A bea tutun (sau o țigară) = a fuma. A bea ciubuc v. ciubuc. Cît ai bea o țigară ori în cîtă vreme ai bea o țigară v. țigară. • prez.ind. beau. /lat. bĭbĕre.

CÎRCIUMĂ, cîrciumi, s. f. Local unde se vînd și se consumă băuturi alcoolice (și mîncăruri). [Var.: crîșmă, cîrcimă s. f.] – Slav (v. sl. krŭčima)

A SE ALCOOLIZA mă ~ez intranz. A consuma sistematic băuturi alcoolice; a deveni alcoolic. /<fr. alcooliser

BĂUTOR² ~oare (~ori, ~oare) m. și f. rar Persoană care consumă (abuziv) băuturi alcoolice; bețiv; alcoolic. /a bea + suf. ~tor

A CINSTI ~esc tranz. 1) (persoane sau valori umane) A trata cu cinste maximă (izvorâtă dintr-un sentiment de apreciere deosebită). 2) fam. (persoane) A trata (în semn de prețuire, de prietenie), mai ales, cu băutură. 3) (băuturi alcoolice) A consuma fără a abuza. 4) înv. (persoane) A răsplăti cu un dar sau cu un bacșiș. /<sl. țistiti

A ÎNCHINA închin 1. tranz. 1) ist. (cetăți, țări, ținuturi etc.) A preda (unei puteri străine) în semn de supunere. 2) pop. A aduce în dar; a dărui. 3) fam. (băuturi alcoolice) A consuma pentru a-și face plăcere; a cinsti. ~ în sănătatea cuiva. 4) (opere de artă) A destina printr-o dedicație; a consacra; a dedica. ~ cuiva o poezie. 2. intranz. pop.A consuma alcool; a cinsti. /<lat. inclinare

A PILI² ~esc 1. tranz. fam. (băuturi alcoolice) A consuma în cantități mari (și sistematic). 2. intranz. A avea patima beției. /cf. țig. pilo

POTOMANIE s.f. Impulsiune patologică de a consuma exagerat băuturi (alcoolice). [Gen. -iei. / < fr. potomanie, cf. gr. potos – băutură, mania – nebunie].

DIPSOMANIE s. f. impuls patologic de a consuma excesiv băuturi (alcoolice); alcoolism cronic, potomanie. (< fr. dipsomanie)

a avea darul beției / suptului expr. a fi alcoolic, a consuma multe băuturi alcoolice

a duce la mustață expr. (pop.) a consuma multe băuturi alcoolice.

gâlgâială, gâlgâieli s. f. consum de băuturi alcoolice; beție.

BĂUT¹ s. n. Faptul de a bea. 1. Înghițire, consumare a unui lichid (pentru a-și potoli setea). Vitele sorbeau mai departe valul repede... Unele, cum sfîrșeau băutul, se trăgeau la o parte. CAMILAR, N. II 48. Și mai stă din băut și iar începe a mornăi. CREANGĂ, P. 214. 2. Consumare de băuturi alcoolice (în cantitate mare). Muierea lui se tot gîndi cum și-ar putea dezvăța bărbatul de la băutul cel fără cumpăt, cum l-ar putea aduce la brazdă bună. RETEGANUL, P. IV 8. ◊ Expr. A se pune (sau a se așterne) pe mîncat și pe băut (sau pe mîncate și pe băute) = a începe, a se apuca să mănînce și să bea. – Formă gramaticală: (în expr.) băute.

alcoolic, ~ă [At: BACOVIA, O. 49 / P: ~co-o~ / Pl: ~ici, ~ice / V: (rar) ~coho~ / E: fr alcoolique] 1 a Care conține alcool (2). 2-3 smf, a (Persoană) care consumă abuziv băuturi alcoolice Si: bețiv.

bere¹ sf [At: CORESI, PS. 275 / Pl: beri / E: bea²] 1 Înghițire a unui lichid. 2 Sugere. 3 Consumare de băuturi alcoolice. 4 Chefuire. 5 Cheltuire a banilor pe băutură. 6 Cinstire cu băutură a cuiva. 7 (Înv; adesea corelat cu mâncare) Băutură. 8 (Trs; Buc) Petrecere a tineretului, la țară, la începutul câșlegilor Si: berean. 9 (Trs; Buc; îe) Dat în ~ Bun de însurat. 10 (Trs; Buc; pex) Grup de tineri care aranjează berea (8). 11 Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 12 (Gmț; d. copii; îe) A face ~ mâții A plânge fără motiv.

încălzi [At: CORESI, EV. 192/16 / Pzi: ~zesc / E: în- + cald] 1 vt A face să-i fie cuiva cald. 2 vr A i se face cuiva cald. 3 vr (D. corpuri) A deveni din rece cald. 4 vr (D. corpuri) A deveni din cald fierbinte. 5 vt (D. surse de căldură) A face ca aerul, apa etc. să-și ridice temperatura. 6 vt A ridica temperatura locuințelor pentru a o face prielnică existenței umane. 7-8 vr (D. vreme) A se face (mai) cald. 9 vt (D. alimente) A aduce la temperatura optimă pentru a fi consumate. 10 vt (Reg; îe) A-și ~ măseaua A consuma o băutură alcoolică. 11 vt (Reg; îe) A ~ pe cineva A bate pe cineva. 12 vt (Reg; îe) Ce-o tot ~zești atâta? Se spune despre cineva care întârzie să răspundă. 13-14 vtr (Fig) A (se) înflăcăra. 15 vr A se pregăti prin exerciții fizice înaintea unui efort sportiv.

întări [At: COD. VOR. 5/10 / Pzi: ~resc / E: în- + tare] 1-4 vtr A (se) face (mai) rigid. 5-6 vr A deveni (mai) dens. 7 vt A fortifica o poziție strategică Si: a baricada. 8-9 vtr (Fig) A dobândi capacitatea de a suporta loviturile sorții. 10 vr (Înv; îe) A ~ din piele A se încăpățâna. 11 vt A scrobi. 12-13 vtr A (se) consolida. 14 vt A mări rezistența unei piese, a unui sistem tehnic etc. 15 vr (D. intemperii) A se înteți. 16 vt (Înv) A lovi. 17-18 vtr (Înv; fig) A (se) reconforta. 19 vr (Înv) A deveni mai puternic. 20-21 vtr (A face să prindă sau) a prinde puteri. 22-23 (A face să-și recapete sau) a-și recăpăta puterile după o boală Si: a (se) întrema, a (se) înzdrăveni. 24 vr (Gmț) A consuma o băutură alcoolică tare. 25 vt (Înv; d. privire) A fixa. 26 vr A se dezvolta. 27-28 vt (Înv) A încuviința (o părere sau) o propunere a cuiva. 29 vt (Înv) A legaliza un act. 30-31 vt A confirma (o convingere sau) o bănuială. 32 vt A accentua un contur într-un desen. 33 vt A iuți mersul. 34 vt (Rar) A zăbovi. 35 vt (Rar) A păsui.

pileală sf [At: GORJAN, H. II, 60/35 / Pl: ~eli / E: pilă² + -eală] (Fam) 1 Consumare de băuturi alcoolice Si: beție, chef. 2 (Ccr) Băutură alcoolică.

pilit² sn [At: DLR / Pl: ~uri / E: pili²] (Fam) Consum de băuturi alcoolice.

sec, seacă [At: PO 139/24 / V: (îrg) săc, sacă / Pl: seci smf și (îrg) sece sf / E: ml siccus, -a, -um] 1 a (D. soluri, locuri, terenuri etc.) Care este lipsit de umezeală Si: arid, secetos (5), uscat, (îrg) secățiu (1), (înv) secăcios (1), secățiv (1). 2 a (Pex; d. soluri, locuri, terenuri etc.) Care este puțin productiv (din cauza uscăciunii) Si: nefertil, neproductiv (1), steril, sterp. 3 a (Înv; d. plante și d. animale) Steril. 4 a (Îvr; d. plante) Veșted. 5 a (D. râuri, izvoare etc. sau d. cursurile, albiile lor; d. lacuri, fântâni etc.) Care nu (mai) are apă. 6 a (D. terenuri) Care nu (mai) este impregnat cu apă Si: uscat, (îrg) sterp. 7 a (Îs) Regim ~ Regim de interdicție a băuturilor alcoolice, impus unor bolnavi. 8 a (Înv; lpl; îs) Legume seci Nume generic pentru legume (fasole, mazăre, linte etc.) uscate. 9 a (Înv; îs) Timbru (sau sigiliu) ~ Ștampilă în relief, fără tuș, care se imprimă pe anumite acte cu o mașină specială. 10 sn (Îs) Spălare la ~ Tratare a unor materiale sau a unor fibre cu solvenți chimici, fără apă. 11 a (Îs) Tuse seacă Tuse fără expectorație. 12 a (Reg; îls) Boala ai seacă Tuberculoză (pulmonară). 13-14 sn (Îljv) În ~ (Care este) fără flegmă (sunând a gol). 15-16 sn (Îal; pex) (Care este) forțat. 17 av (Îe) A tuși ~ A tuși fără expectorație. 18 a (D. sâni, ugere) Care nu mai secretă lapte. 19 a (Pex; d. femei, animale) Al căror sân, uger nu mai secretă lapte. 20 a (D. ochi) Care nu lăcrimează Si: uscat. 21 av (Pe lângă v „a plânge”) Fără lacrimi. 22 a (D. anotimpuri, vreme, ani sau d. aer, vânturi etc.) Secetos (1). 23 a (Pex; d. anotimpuri, vreme, ani) Secetos (2). 24 a (Îvr; d. îmbăieri) Care se face numai cu aer fiebinte. 25 a (Îrg; d. mâncăruri) Lipsit de sos. 26 a (D. unele alimente) Care nu este însoțit de nimic Si: gol, simplu. 27 av (Indică modul de consumare a băuturilor alcoolice) Fără adaos de apă minerală sau sifon. 28 a (D. vinuri) Care conține o cantitate mică de zahăr. 29 a (Pop; d. gură) Uscat (de sete, de nemâncare). 30 a (Rar; d. buze) Care este cu pielea deshidratată. 31 a (Îrg; d. oameni) Slab. 32 a (Reg; d. oameni sau d. fețele lor) Palid (1). 33 a (Reg; d. oameni) Searbăd¹ (2). 34 a (Îvr; d. părți ale corpului uman) Cu adâncituri (din cauza slăbiciunii). 35 sn (Reg) Partea scobită a corpului (la om și la animale), cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului Si: (pop) deșert, (reg) flămânzare. 36 sn (Reg) Bolta piciorului. 37 a (Reg; d. carne) Macru (1). 38 a (Îrg; d. oameni) Schilod (1). 39 a (D. părți ale corpului) Retezat² (1). 40 a (D. părți ale corpului) Atrofiat² (1). 41 sm (Înv) Paralizat. 42 a (Îe) A avea mână seacă A avea insucces în tot ceea ce întreprinde. 43 a (Udp „de”) Istovit. 44 a (Pop; îs) Vinerea seacă Sărbătoare creștină de dinaintea Paștelui Si: vinerea mare, vinerea patimilor. 45 a (Îs) Post ~ Post în care nu se consumă alimente și nu se beau lichide Si: post negru. 46 sn (De obicei urmat de determinări nume de sărbători religioase) Post³ (1). 47-48 sn (Pop; îljv) De ~ De post. 49 sn (D. zile, săptămâni, luni; îla) De ~ În care se fac rugăciuni și se ține un regim alimentar strict. 50 sn (Îal) Pentru post³ (1). 51 a (Îvp; d. recipiente sau obiecte considerate ca atare) Gol (23). 52 a (Reg; îs) Lună seacă Lună nouă. 53 sn (Îrg; îlav) În ~ Degeaba (1). 54 sn (Reg; îal) În lipsuri. 55 sn (Reg; îal) Fără succes. 56 sn (Reg; îal; pe lângă verbe ca „a sări”, „a călca”, „a arunca” etc.) În aer (când se străbate o distanță oarecare până la pământ) Si: în gol, în prăpastie. 57 sn (Îlav; pe lângă verbe ca „a suna”, „a răsuna”) A ~ Ca un lucru gol. 58 sn (Îe) A înghiți în ~ A înghiți fără a avea ceva în gură, de obicei, ca manifestare a unei stări fiziologice ori sufletești. 59 sn (Pex; îae) A fi nevoit să-și înfrâneze (sau a-și înfrâna) o dorință. 60 sn (Pop; în superstiții) A(-i) ieși cuiva cu ~ A ieși înaintea cuiva cu un vas gol, prevestind prin aceasta un insucces. 61 sn (Reg; îe) A-i merge (cuiva) în ~ A avea (permanent) insuccese. 62 sn (Reg; îe) A da tot în ~ Sec (59). 63 sn (Rar; la jocul de cărți; îe) A juca în ~ A juca de unul singur, fără partener. 64 av (Rar; la jocul de cărți) A plăti ~ A achita potul fără a mai cere în plus. 65 sn (Reg; îe) A fulgera în ~ A fulgera când este timp senin. 66 a (Reg; îs) Gură seacă Persoană care vorbește mult. 67 a (Reg; îe) A-i fi cuiva (sau a avea) gura seacă A se împlini lucrurile nefavorabile prevestite de cineva. 68 a (Reg; d. acțiuni ale oamenilor) Care este fără succesul așteptat. 69 a (Reg; d. arme de foc) Care nu este încărcat. 70 a (D. ape, ținuturi etc.; udp „de”) Lipsit (de ...). 71 sn (Îvr) Lipsă dintr-un total, dintr-un număr complet, dintr-o formație. 72 smf (Reg) Înfometat. 73-74 a (D. fructe sau d. semințe) Care este fără miez (sau cu miezul uscat, nedezvoltat, stricat) Si: (reg) scorburos (3-4). 75 a (Pex; d. plante, în special, d. cereale) Care este fără fruct Si: (reg) secăreț¹. 76 a (Reg; d. varză) Care are căpățâna insuficient formată Si: (reg) sterp. 77 a (Reg; fig; d. muncă sau d. servicii, funcții etc.) Care este fără profit, fără avantaje materiale (suficiente). 78 a (D. sunete, zgomote, voce etc.) Care este scurt și fără rezonanță Si: (îrg) secățiv (4). 79 a (Spt; d. șuturi, lovituri) Care este scurt și fulgerător. 80-81 smf, a (Om) care este lipsit de inteligență, de judecată, de pricepere, de istețime Si: mărginit, prost, prostănac, nătărău, nătâng, (îvp) năuc (1), neajuns², (pop) pălăvatic, (îrg) prostan, prostatic¹, prostănatic, (reg) moroiman, motănos, năgăbui, năsărâmb, nătânt, năbârgeac, năprui, năsâlnic, năvleg (1), năvligos, necălit, opac² (1), paliu³, păhui², pătrășcan, pleoncios, pliurd (1), puncău, prostovol, tanău¹, tanteș, tălășman, tărăntuc (1), tăul, telpiz, tântăit, tontan, tontălan, tontălău, tontolete, tontolog, tontovan, trașcaliu, trencheș, tronc², tut² (1), tutunac. 82 a (D. manifestări ale oamenilor sau d. fețele lor) Care exprimă lipsă de inteligență. 83 a (Fig; d. viață, existență etc., d. acțiuni sau manifestări ale oamenilor) Care este lipsit de sens. 84 a (D. știință, concepte etc.) Care are un caracter abstract. 85 a (Fig; d. oameni și d. manifestările lor) Lipsit de expresivitate, de sensibilitate, de căldură Si: rece, dur, aspru. 86 a (Îs) Umor ~ Mod de relatare a ceva într-o manieră care nu sugerează ideea de umor, aceasta reieșind însă din legătura neașteptată stabilită între elementele incompatibile, a cărei înțelegere implică un răstimp care, de obicei, atenuează (mult) intensitatea reacției prin râs. 87 a (D. stil) Care este neutru, sobru, concis. 88 a (D. opere de artă, construcții, monumente etc.) Lipsit de ornamente Si: simplu. 89 a Care se adresează strict intelectului. 90 a (Rar; d. manifestări ale oamenilor) Dârz (5).

spăla vtra [At: COD. VOR.² 21^r/9 / V: spela / Pzi: spăl / E: ml *experlavare] 1-2 vtr A (se) curăța de murdărie, de impurități etc. cu ajutorul apei (cu săpun, cu leșie, cu detergenți, cu substanțe chimice etc.), al benzinei etc. Si: (reg) a (se) la. 3 vt (Îe) A ~ (pe cineva) pe cap sau (cuiva) capul (cumsecade) A certa rău pe cineva Si: a ocărî. 4 vt (Îe) A-și ~ obrazul A face față unei situații. 5 vt (Îae) A scăpa de rușine. 6 vt (Pop; îe) A ~ cuțitul (ori paloșul sau brațul) în cineva (sau în sângele cuiva ori, înv, întru sânge) A lovi pe cineva cu cuțitul Si: a înjunghia. 7 vt (Îe) A ~ în sânge A răzbuna pe cineva. 8 vt (Reg; îe) A-și ~ gura A-și aduce insulte unul altuia. 9 vt (Reg; îe) A fi ~t cu zahăr în gură A vorbi frumos. 10 vt (Reg; îae) A fi plăcut la vorbă. 11 vt (Reg; îe) A-și ~ gâtul (sau beregata) A consuma o băutură alcoolică. 12 vt (Reg; îe) A-și ~ hainele A-și bate joc de cineva. 13 vt (Reg; îe) A ~ multe A vorbi despre lucruri fără importanță Si: a spune verzi și uscate. 14 vt (Pop; d. femei; șîe a ~ cămașa (ori flori) A avea menstruație. 15 vt (Reg; îe) A ~ de păcate (pe cineva) A omorî. 16 vt (Arg; îc) ~-varză (sau –linte, -poamă) Sabie (1). 17 vt (Fam; îac) Om fricos. 18 vt (Fam; îac) Om de nimic Si: golan (3). 19 vr (Înv; îe) A se ~ pe mâini sau (sau pe bot, rar, pe buze, pe dinți) de ceva A scăpa de cineva. 20 vr (Îae) A pierde o situație favorabilă. 21 vr (Îae) A-și pierde speranța de a recăpăta un lucru. 22 vr (Fam; îe) ~-te (sau spălați-vă), să se spele pe cap Descurcă-te (sau descurcați-vă) sau să se descurce cu propriile puteri. 23 vtrp (C. i. impurități, murdărie etc.) A îndepărta cu ajutorul apei, săpunului, detergenților etc., al benzinei etc. pentru a curăța pe cineva sau ceva. 24 vt (C. i. conglomerate, minereuri sau metale) A supune unui curent de apă pentru a separa impuritățile. 25-26 vtr (Fig) A dispărea sau face să dispară Si: a (se) șterge. 27-28 vtr A (se) limpezi. 29-30 vtr A (se) purifica. 31 vtrp (Reg) A (se) curăța (moara sau o parte a ei) după ce s-a măcinat porumb, orz, ovăz, cu o mică cantitate de măciniș. 32-33 vtr (Fig; d. pisici) A (se) linge și a(-și) netezi blana. 34 vr (Ban; Trs) A se decolora (2). 35 vt (Bis; fig) A ispăși (păcate, greșeli etc.). 36-37 vtr (Bis; fig; adesea udp „de”) A (se) mântui. 38-39 vtrp (C. i. insulte, greșeli de comportare etc.) A fi iertat sau face să fie iertat, ispășind o pedeapsă Si: a (se) răscumpăra. 40 vtrp (Pex; c.i. reputația cuiva) A (se) reabilita. 41 vr (Reg) A se achita de o datorie. 42 vt (D. ape, ploi etc.; c. i. soluri, terenuri etc.) A exercita o acțiune de înlăturare prin transport a unor elemente componente Si: a eroda (1), a roade¹, a săpa. 43 vr (Trs; d. pământ) A se surpa în urma unei inundații sau a unei ploi abundente. 44 vt (Înv; d. râuri; c. i. regiuni, localități) A traversa. 45 vt (Înv; pex; d. râuri; c. i. regiuni, localități) A trece pe lângă... 46 vtrp (Îvr; d. mări, oceane) A (se) mărgini. 47 vt (Îvr; c. i. pomi fructiferi sau părți ale lor) A stropi. 48 vt (Fam) A face să piardă un bun prin înșelătorie. 49 vt (Fam; pex) A jefui. 50 vtrp (Pop; c. i. scânduri) A (se) rindelui. 51 vt (Fam) A purta cuiva de grijă (spălându-i rufele).

BODEGĂ, bodegi, s. f. Local (mic) unde se consumă gustări și băuturi (alcoolice). – Din germ. Bodega.

CAFENEA ~ele f. Local public unde se consumă cafea, ceai, băuturi alcoolice și prăjituri. ◊ De ~ lipsit de seriozitate. [Sil. -fe-nea] /<turc. kahvehane

ALCOOLISM s.n. Consum abuziv de băuturi alcoolice. ♦ Intoxicație cu alcool etilic; etilism. [< fr. alcoolisme].

BODEGĂ s. f. local mic unde se consumă aperitive și băuturi (alcoolice). (< germ. Bodega)

CAFE-BAR s. n. local în care se consumă cafea și băuturi alcoolice. (< cafe/nea/ + bar¹)

CAFENEA, cafenele, s. f. Local public în care se consumă cafele, ceai, băuturi alcoolice, prăjituri etc. ◊ Loc. adj. De cafenea = fără valoare, neserios. Vorbe de cafenea. [Var.: cafinea s. f.] – Tc. kahvehane.

BODEGĂ, bodegi, s. f. Local mic în care se consumă aperitive și băuturi (alcoolice). – Din germ. Bodega.

bodegă sf [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 280 / Pl: ~egi / E: ger Bodega] 1 Local (mic) unde se consumă gustări și băuturi (alcoolice). 2 Personalul unei bodegi (1). 3 Consumatorii unei bodegi (1). 4 Localul împreună cu personalul și consumatorii.

cinstire sf [At: GCR II, 202/21 / Pl: ~ri / E: cinsti] 1 Respect. 2 Onoare. 3 (Înv) Venerare. 4 (Înv) Arătare a respectului prin închinare, salutare. 5 (Îvp) Slăvire a unei zile de sărbătoare religioasă. 6 (Înv) Lăudare. 7 (Înv) Conformare cu prevederile unei legi. 8 (Înv) Distingere. 9 (Înv) Apreciere. 10 (Pfm) Oferire a unui cadou. 11 (Pfm) Oferire de bacșiș. 12 (Înv) Răsplătire pentru purtare bună. 13 (Pfm) Tratare cu mâncare și (mai ales) cu băutură gratis, într-un local. 14 (Fam) Ridicare a unui pahar cu băutură alcoolică în sănătatea sau în onoarea cuiva ori a ceva. 15 (Fam) Consumare a unei băuturi alcoolice. 16 (Reg) Îmbătare. 17 (Înv) Demnitate înaltă ocupată de cineva Si: distincție, rang. 18 (Înv) Petrecere.

ebrietate sf [At: LM / P: ~bri-e~ / Pl: ~tăți / E: fr ébriété, lat ebrietas, -atis] Stare caracteristică unei persoane care a consumat (în exces) băuturi alcoolice Si: beție, (ltî) ebriozitate.

întărire sf [At: PSALT. (1651) / Pl: ~ri / E: întări] 1 Sporire a rigidității unei substanțe. 2 Creștere a densității unei substanțe. 3 (Mil; spc) Fortificare a unei poziții strategice Si: (înv) întăritură (1). 4 (Mil; ccr; lpl) Fortificații. 5 (Mil; ccr; lpl) Trupe militare trimise în ajutorul cuiva. 6 (Fig) Dobândire a capacității de a suporta loviturile sorții. 7 Creștere a forței cuiva. 8 Scrobire. 9 Consolidare. 10 Mărire a rezistenței unei piese, a unui sistem tehnic. 11 Înteți re a unei intemperii. 12 Reconfortare. 13 Recăpătare a puterilor după o boală Si: (înv) întăritură (2). 14 (Gmț) Consumare a unei băuturi alcoolice Si: (înv) întăritură (3). 15 (Reg) Unire a stupilor Si: (înv) întăritură (4). 16-17 Încuviințare (a unei păreri sau) a unei propuneri Si: (înv) întăritură (5-6). 18 Legalizare a unui act. 19 (Ccr) Act legalizat. 20-21 Confirmare (a unei convingeri sau) a unei bănuieli. 22 Accentuare a unui contur într-un desen. 23 (Îs) Pronume de ~ Pronume care accentuează identitatea persoanei desemnate. 24 (Îs) Adjectiv de ~ Adjectiv care însoțește un substantiv sau un alt pronume cu scopul de a accentua obiectul determinat.

libație sf [At: I. GOLESCU, C. / V: ~iune / Pl: ~ii / E: lat libatio, -onis, fr libation] 1 (Ant) Act ritual care se petrecea mai ales în templu și consta în umplerea unei cupe cu lapte, vin etc. și apoi gustarea și vărsarea conținutului, ca omagiu adus zeilor. 2 (Pex) Ofrandă. 3 (Pex) Omagiu. 4 (Pex) Închinare a paharului în cinstea cuiva. 5 (Liv) Consumare excesivă de băuturi alcoolice Si: chef, petrecere, (îvr) libare.

secare¹ sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~cări / E: seca²] 1 Golire de apă a izvoarelor, a râurilor etc., sau a cursurilor, albiilor lor, a bălților, a lacurilor, a fântânilor etc. Si: uscare, (rar) secat¹ (1), secătuire (1). 2 (Spc; asr) Desecare (1). 3 (Fam; fig) Consum exagerat de băuturi alcoolice Si: secat¹ (3), secătuire (3). 4 (Rar; pgn) Golire (5). 5 (Rar; îlav) Pe ~ În cantitate mare. 6 (Rar; îal) Până la ultima picătură Si: secat¹ (4). 7 (Fig) Ajungere la limita posibilităților, capacităților, disponibilităților fizice, intelectuale, afective etc. Si: secat¹ (6). 8 (Pex) Obosire peste măsură (din cauza eforturilor fizice, a consumului nervos) etc. Si: epuizare, extenuare, istovire, sfârșeală, sleire, stoarcere, sugere, vlăguire, zdrobire, secat¹ (7), (rar) secătuire, (înv) zămorâre. 9 (Rar; fig) Secătuire (9). 10 Pierdere (totală sau parțială, definitivă sau temporară) a apelor din râuri, izvoare sau din cursurile, albiile acestora, din bălți, lacuri, fântâni etc. Si: secat¹ (9), (rar) secătuire (4). 11 (Rar) Pierdere, din cauza lipsei de umiditate, a germenului de viață din plante Si: secat¹ (10), secătuire (5), veștejire, uscare. 12-13 Pierdere a miezului din fructe sau a puterii germinative din semințe Si: secat¹ (11-12), (rar) secătuire (6-7). 14 (Rar; fig) Producere a unei dureri (fizice) puternice, insuportabile, a unei stări neplăcute etc. Si: secat¹ (13) 15 (Pex) Epuizare sufletească Si: secat¹ (14).

sugăceală sf [At: COMAN, GL. / Pl: ~eli / E: sugăci + -eală] (Reg) Consumare constantă de băuturi alcoolice (în cantitate moderată).

stropi [At: PSALT. 99 / Pzi: ~p'esc / E: nct] 1-3 vtir A (se) uda (pe deasupra) ușor și superficial Si: a (se) umezi. 4-6 vtir A (se) acoperi cu stropi (de obicei de apă sau de alt lichid) Si: a (se) împroșca, (rar) a (se) păta, (reg) a se prâsni². 7 vt (Îe) A ~ masa (mâncarea etc.) A bea în timpul mesei vin sau alte băuturi (alcoolice). 8 vt (Fam; îe) A-și ~ măseaua A bea băuturi alcoolice. 9 vt (Îe) A nu avea (nici) cu ce-și ~ măseaua A fi sărac. 10 vt (Îe) A ~ (ceva) cu sudoare A munci din greu. 11 vt (C. i. obiecte, mai ales pereții unor încăperi) A da culoare în mod neuniform, în formă de stropi. 12 vt (Pex) A vopsi. 13 vt (Pex) A zugrăvi. 14 vi (Pfm) A ploua ușor, cu stropi rari. 15 vi (D. ploaie) A cădea în cantitate mică. 16 vt (Fam; c. i. evenimente, persoane etc.) A sărbători consumând, mai ales, băuturi alcoolice. 17 vt (Spc; c. i. plante, culturi) A trata prin împroșcare sau prin proiectare cu substanțe toxice în soluție sau în suspensie pentru a distruge dăunătorii. 18 vt A acoperi (prin aruncare pe deasupra) cu un strat subțire dintr-o materie pulverulentă, granulată etc. Si: a presăra. 19 vt (Pan) A acoperi cu pete mici de altă culoare decât fondul Si: (rar; pex) a păta.

bodegă s.f. Local mic unde se consumă aperitive și băuturi alcoolice. • pl. -gi. /<germ. Bodega.

ALCOOLIC, -Ă, alcoolici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care conține alcool. 2. S. m. și f. Persoană care consumă în mod abuziv băuturi alcoolice; bețiv. [Pr.: -co-o-] – Din fr. alcoolique.

ȘPRIȚUI¹, șprițuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A consuma șpriț¹ sau alte băuturi alcoolice; p. ext. a se ameți, a se îmbăta. – Șpriț¹ + suf. -ui.

ALCOOLIZA vb. I. 1. tr. A mări concentrația de alcool dintr-o soluție. 2. refl. A consuma în mod abuziv băuturi alcoolice; a deveni alcoolic. [< fr. alcooliser].

BODEGĂ s.f. Local mic unde se consumă numai aperitive și băuturi alcoolice. [Pl. -gi, -ge. / < germ. Bodega, cf. sp. bodega].

BODEGĂ, bodegi, s. f. Local mic unde se consumă numai aperitive și băuturi (alcoolice). – Germ. Bodega.

pili, pilesc I. v. t. a bea, a consuma (în exces) o băutură alcoolică II. v. i. a consuma (în exces) alcool III. v. r. a se îmbăta

șprițui, șprițuiesc v. r. a consuma șpriț sau alte băuturi alcoolice

ALCOOLIC, -Ă, alcoolici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care conține alcool. 2. S. m. și f. Persoană care consumă în mod abuziv băuturi alcoolice; bețiv. – Din fr. alcoolique.

ȘPRIȚUI¹, șprițuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A consuma șpriț1 sau alte băuturi alcoolice; p. ext. a se ameți, a se îmbăta. [Pr.: -țu-i] – Șpriț¹ + suf. -ui.

DIPSO- „sete, băutură”. ◊ gr. dipsa „sete” > fr. dipso-, engl. id., germ. id., it. id. > rom. dipso-. □ ~man (v. -man₁), s. m. și f., persoană care suferă de dipsomanie; ~manie (v. -manie), s. f., tendință patologică de a consuma excesiv și periodic băuturi alcoolice; ~patie (v. -patie), s. f., stare psihică pe fondul căreia apar accese de dipsomanie; ~terapie (v. -terapie), s. f., procedeu terapeutic care constă în limitarea cantității de lichid ingerat de bolnav.

POTO- „lichid, băutură”. ◊ gr. potos „băutură” > fr. poto-, engl. id., germ. id. > rom. poto-. □ ~logie (v. -logie₁), s. f., tratat asupra băuturilor; ~manie (v. -manie), s. f., impuls patologic de a consuma exagerat lichide sau băuturi alcoolice; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat pentru măsurarea cantității de apă absorbită de plante.

alcooliza [At: DA / V: (rar) -coho- / P: ~co-o~ / Pzi: ~zez / E: fr alcooliser] 1 vr (Rar) A consuma permanent și excesiv băuturi alcoolice. 2 vr (Rar) A deveni alcoolic. 3 vt A mări concentrația de alcool dintr-o soluție.

șprițui¹ [At: P. CONSTANT, O. 17 / V: (rar) sp~, (reg) șpârț~ / Pzi: ~esc / E: șpriț¹ + -ui] 1 vr (Fam) A consuma șpriț¹ (1) sau alte băuturi alcoolice. 2 vr (Pex; fam) A se ameți de șpriț¹ (1). 3 vt (Mun; c. i. vin) A amesteca cu sifon sau cu apă minerală.

alcoolizare sf [At: DA / V: (rar) ~coho~ / P: ~co-o~ / Pl: ~zări / E: alcooliza] 1 (Rar) Consumare permanentă și excesivă de băuturi alcoolice. 2 Mărirea concentrației de alcool (2) dintr-o soluție. 3 Folosirea alcoolului etilic în scop terapeutic prin injecții.

cafenea sf [At: (a. 1823) BV III, 422 / V: (reg) ~fin~, cahf~, cahve~ / Pl: ~ele / E: tc kahvehane, ngr ϰαφενές] 1 Local public în care se consumă cafea (3) sau (pex) ceai, băuturi alcoolice, prăjituri etc. Si: (înv) cafeu² (1). 2 (Pex) Personal al unei cafenele (1). 3 Clienți ai unei cafenele (1). 4 (îla) De ~ Fără valoare. 5 (Îal) Neserios.

ALCOOLIZA, alcoolizez, vb. I. 1. Refl. A consuma în mod excesiv și permanent băuturi alcoolice; a deveni alcoolic (2). 2. Tranz. A mări concentrația de alcool dintr-o soluție. [Pr.: -co-o-] – Din fr. alcooliser.

ALCOOLIZA, alcoolizez, vb. I. Refl. A consuma în mod excesiv și permanent băuturi alcoolice; a deveni alcoolic. – Fr. alcooliser.

ALCOOLIZA, alcoolizez, vb. I. 1. Refl. A consuma în mod excesiv și permanent băuturi alcoolice; a deveni alcoolic (2). 2. Tranz. A mări concentrația de alcool dintr-o soluție. – Din fr. alcooliser.

ALCOOLIZA, alcoolizez, vb. I. Refl. A consuma în mod excesiv și permanent băuturi alcoolice; a deveni alcoolic.

umaganu s. (bot.) ◊ „R.S. a ajuns la concluzia că unele animale sălbatice au viciul alcoolului. Elefantul, de pildă, arată dr. S., consumă fructe de umaganu – africanii obțin din ea băuturi alcoolice tari – care, sub efectul fermenților din stomacul pahidermului, se transformă în alcool.” R.l. 19 VI 74 p. 6

BĂUTURĂ, băuturi, s. f. 1. Orice lichid de astâmpărat setea. ♦ Lichid alcoolic potabil. 2. Consum de mari cantități de lichide alcoolice. ◊ Expr. A (nu) ține la băutură = a (nu) rezista la consumarea (exagerată) a lichidelor alcoolice. [Pr.: bă-u-. – Var.: (reg.) beutură s. f.] – Lat. *bibitura.

BĂUTURĂ, băuturi, s. f. 1. Lichid care poate fi băut pentru a opri setea, ca medicament etc. ♦ Lichid alcoolic potabil. 2. Consum de mari cantități de lichide alcoolice. ◊ Expr. A (nu) ține la băutură = a (nu) rezista la consumarea (exagerată) a lichidelor alcoolice. [Pr.: bă-u-. – Var.: (reg.) beutură s. f.] – Lat. *bibitura.

băutură s.f. 1 Lichid potabil (care conține alcool). 2 Consum mare de alcool. ◊ Expr. A (nu) ține la băutură = a (nu) rezista la consumarea (exagerată) a lichidelor alcoolice. A da peste cap băutura v. cap. A fi dîrz de băutură v. dîrz. A o duce (sau a petrece) (tot) într-o mîncare și într-o băutură v. mîncare. A i se sui cuiva băutura la (ori în) cap v. sui. A ține (pe cineva) pe mîncare și pe băutură v. ține. A i se urca cuiva băutura la cap v. urca. ♦ Ext. (fam.) Chef, petrecere. De ziua lui a făcut o băutură strașnică. 3 (pop.) Medicament care se bea. • sil. bă-u-. pl. -i. și (reg.) beutură s.f. /lat. *bibitura.

băutură sf [At: COD. VOR. 158/2 / V: beu~ / Pl: ~ri / E: ml *bibitură] 1 Băut¹. 2 (Înv) Chef. 3 Lichid care se bea pentru a astâmpăra setea sau pentru plăcere. 4 Lichid alcoolic potabil. 5 Consum de mari cantități de lichide alcoolice. 6 (Îe) A (nu) ține la ~ A (nu) rezista la consumarea (exagerată) a lichidelor alcoolice.

LUDUȘ 1. Colinele Ludușului, subunitate a Câmpiei colinare a Sărmașului, situată între Pârâu de Câmpie (la E) și râurile Valea Florilor și Arieș (la V), alcătuită predominant din argile marnoase, nisipuri și tufuri. C.L. apar în relief sub forma unor culmi prelungi, cu înălțimi de 400-500 m, cu pante domoale și versanți asimetrici, afectați de alunecări de teren și ravene. Zăcăminte de gaze naturale. 2. Oraș în jud. Mureș, situat la poalele de SE ale Colinelor Ludușului, la 274 m alt., pe dr. văii Mureșului, în zona de confl. cu Pârâu de Câmpie; 18.556 loc. (2000). Nod feroviar și rutier. Expl. de gaze naturale. Construcții de articole metalice de larg consum (mobilier metalic, sobe de încălzit). Fabrici de anvelope și camere de aer, de prelucr. a lemnului (mobilier sanitar, de laborator, de birou etc.), de mat. de constr. (prefabricate din beton, cărămizi) și de produse alim. (zahăr, preparate din lapte, băuturi alcoolice, panificație). Topitorie de in și cânepă. Complex sericicol; fermă de creștere a porcinelor. Sere legumicole. Localitatea apare menționată documentar ca sat în 1377 și a fost declarată oraș în 1960. Castel (sec. 19), în localitatea componentă Gheja.

ORADEA, municipiu în NV țării, reșed. jud. Bihor, situat pe Crișu Repede, în Câmpia de Vest, la 12 km SE de punctul vamal Borș de la granița cu Ungaria; 209.904 loc. (2003). Nod foroviar și rutier. Aeroport. Termocentrală (105 MW). Centrală electrică geotermică. Ind. constr. de mașini (mașini-unelte de forjat, presat și debitat metale, mașină de găurit, raboteze, ciocane pneumatice, mașini de filetat, produse metalice de larg consum), mat. de constr. (cărămidă, prefabricate din beton, azbociment), de prelucr. a lemnului (mobilă, cherestea, dofărie și butoaie), chimică (coloranți și medicamente), a blănăriei și încălțămintei, textilă (țesături de bumbac, tricotaje, conf.), poligrafică și alim. (uleiuri vegetale, conserve, produse lactate, carne, spirt și drojdie, vin și băuturi alcoolice). Sere legumicole. Universitate fondată în 1963). Institut Biblic de învățământ superior (fondat în 1990). Centru național de cercetări geotermale. Teatru de stat cu secții de română și maghiară, teatri de păpuși, filarmonică. Biblioteca județeană „Gheorghe Șincai” (fondată în 1911). Muzeul Țării Crișurilor, adăpostit în Palatul episcopal, cuprinde colecții de istorie și arheologie, de ceasuri, argintărie, numismatică, lucrări de artă plastică, precum și piese de etnografie și și științele naturii (în special exponate ornitologice). La O. apare (din 1965), printre altele, revista literară „Familia”, ca o continuare a revistei omonime, apărută, sub conducerea lui Iosif Vulcan, în perioada 1880-1906. Monumente: cetatea Oradei (1114-1131, distrusă de invazia tătară în 1241, reconstruită în perioada 1570-1589, refăcută și extinsă între 1717 și 1780); bisericile romano-catolice Maica Îndurerată (1741), catedrala romano-catolică Sf. Maria (1752-1780), în stil baroc, cu o orgă de mari dimensiuni; biserica ortodoxă Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1760-1780, refăcută în 1864), cu turn-clopotniță de 40 m înălțime; Palatul episcopal construit în anii 1762-1770, în stil baroc, după planurile arhitectului austriac Franz Anton Hillebrand; biserica romano-catolică Sf. Ladislau (1720-1733); biserica Mănăstirii Ursulinelor (1772), azi biserica romano-catolică Sf. Ana; Biserica cu Lună, având hramul Adormirea Maicii Domnului (azi Catedrala episcopiei ortodoxe din Oradea), construită în anii 1784-1790, în stil baroc, cu elemente neoclasice, pictată pe pereții interiori în 1816-1817, repictată în 1977; în 1793 a fost instalat în turlă un orologiu și un glob care se învârte în jurul propriului ax, indicând fazele Lunii; biserica Mănăstirii Capucinilor (1827); Biserica reformată (1835-1853); sinagogă (1877); clădirea Teatrului de Stat (1899-1900), în stil neoclasic; pasajul Vulturul Negru (1907-1908) ș.a. În apropiere se află stațiunile Băile Felix și 1 Mai. Fondat pe locul unui castru roman. prima atestare documentară datează din anul 1113. Distrusă în timpul invaziei tătare (1241). Cunoaște o perioadă de înflorire a meșteșugurilor și comerțului în sec. 14-17. La jumătatea veacului 15 este menționat la O. un observator astronomic, primul în această parte a Europei. Aici s-a încheiat în 1538 pacea dintre Ferdinand de Habsburg și Ioan Zápolya cu privire la stăpânirea Transilvaniei. S-a aflat sub stăpânire otomană (1660-1692), apoi, de la sfârșitul sec. 17, a fost ocupată de Habsburgi. Monetăria locală bate, începând cu 1338. dinari de argint, iar în 1706-1710 trupele austriece emit monede de necesitate din cupru. În 1918, o dată cu Unirea, revine României, iar după pronunțarea Dictatului de la Viena (30 aug. 1940) a intrat sub ocupație ungară (până la 12 oct. 1944). Important centru cultural și politic al românilor transilvăneni. Declarat municipiu la 17 febr. 1968.

PLOIEȘTI 1. Câmpia Ploieștiului, câmpie înaltă piemontană, parte componentă a Câmpiei Române, situată între râurile Cricov la V, Ialomița la S, Cricovu Sărat la E și dealurile subcarpatice la N, constituind un mare con de dejecție al râului Prahova. Alt. max.: 280 m. Pâlcuri de păduri de stejar cu tei și carpen; culturi agricole. 2. Municipiu, reșed. jud. Prahova, situat pe interfluviul dintre Prahova și Teleajen, în Câmpia Ploieștiului pe dr. râului Dâmbu; 237.675 loc. (2003). Important centru industrial, comercial și cultural; unul dintre principalele noduri de comunicație a țării (șapte linii de c. f. și șase șosele converg către P.). Ind. de expl. și de prelucr. a petrolului; constr. de utilaj petrolier (uzina „Upetrom” S.A., fostă „1 Mai”, este cea mai mare producătoare de instalații de foraj din România), de utilaj greu și chimic, de rulmenți speciali, de mașini și utilaje agricole, material rulant; produse metalice de larg consum; combinat petrochimic care produce polietilenă, fenol, acetonă, detergenți, coloranți, lacuri și vopsele ș.a.; ind. mat. de constr. (cărămidă, țiglă, sticlărie, articole sanitare din porțelan, faianță), de prelucr. a lemnului (mobilă), a pielăriei și încălțămintei, textilă (țesături de cânepă, in, bumbac și lână; confecții, stofe), alim. (morărit, produse lactate, carne, Coca-Cola, bere, vin și băuturi alcoolice). Tipografie. Universitate (fondată în 1967 ca Institut de Petrol și Gaze). Teatrul „Toma Caragiu”, cu secții de dramă și estradă; orchestră simfonică Muzeul Județean de Istorie și Arheologie și de Științele Naturii; Muzeul Republican al Petrolului (inaugurat în 1960); Muzeul de Artă Populară (organizat în anii 1967-1969); Muzeul Ceasului „Nicolae Simache” (inaugurat în 1963), cu o colecție de peste 2.000 de exponate (din care peste 300 sunt din sec. 17-19); Muzeul de Artă (fondat în 1931); Muzeele memoriale „Ion Luca Caragiale” (1962) și „Nichita Stănescu”. Hipodrom național. Monumente: biserica Sfinții Voievozi (1628-1648, restaurată în 1712), Sf. Nicolae-Vechi (ctitorie de la sfârșitul sec. 16 a lui Mihai Viteazul, restaurată în anii 1988-1990), Sfinții Apostoli Petru și Pavel sau Biserica Domnească (ctitorie din 1639 a lui Matei Basarab), Precista (1820, în stil neobizantin), Sfânta Vineri (construită în anii 1875-1880, după planurile arhitectului Toma N. Socolescu); catedralele Sf. Ioan Botezătorul (1923-1930), cu un turn înalt de 60 m, și Înălțarea Domnului (1992-1999); Halele Centrale (vast complex comercial construit în perioada 1929-1935, după planurile lui Toma N. Socolescu, cu o cupolă înscrisă într-un pătrat, nesusținută de stâlpi); statuia libertății (dezvelită la 3 sept. 1879), realizată în bronz, la Paris, de sculptorul L. Quandry; statuia lui Mihai Viteazul ș.a. Localitatea apare menționată documentar în 1503 pe niște liste de cărăușie, iar apoi în 1545, 1580 ș.a. În 1599 Mihai Viteazul a ridicat așezarea la rangul de târg domnesc, în sec. 17 s-a dezvoltat ca centru urban, iar din sec. 18 ca puternic centru meșteșugăresc și comercial. În 1854 a fost legat de București prin linie de telegraf; în 1858 a fost introdus iluminatul public cu petrol lampant, iar în 1900 iluminatul electric. În primele decenii ale sec. 19 tinde să ia locul Craiovei ca al doilea mare oraș important din Țara Românească. La 8-9/20-21 aug. 1870, la P. s-a desfășurat, sub conducerea lui Al. Candiano-Popescu o mișcare antidinastică. De la sfârșitul sec. 19 cunoaște o mare dezvoltare, determinată de industria petrolieră. Orașul a avut de suferit în urma bombardamentelor anglo-americane (1942-1944) și apoi germane (1944) în al Doilea Război Mondial. Declarat municipiu la 17 febr. 1968.

IORDANIA, Regatul Hașemit al Iordaniei (al-Mamlakah al-Urdunnῑyah al-Hashimῑyah), stat în SV Asiei, în Orientul Apropiat, cu o mică ieșire la Marea Roșie (G. ’Aqaba); 97,74 mii km²; 5,4 mil. loc. (1995). Limba oficială: araba. Religia: islamică (90% musulmani sunniți), creștină. Cap.: Ammān. Orașe pr.: Az-Zarqā’, Irbid, Aș-Șalt, ’Aqaba. Este împărțit în 8 guvernorate. Cea mai mare parte a țării este ocupată de spațiile aride ale unui vast podiș, dominat de culmi izolate, nu prea înalte (alt. max.: 1.734 m, vf. Jabal Ramm), separate prin depresiuni largi, cu văi seci și dune de nisip. În V se află depr. tectonică El Ghor, drenată de râul Iordan (265 km), aflată, în parte, sub nivelul Oc. Planetar, dominată de o reg. colinară, dens populată, și de M-ții Iudeii (alt. max. 1.004 m), lipsiți de vegetație forestieră. Climă subtropicală uscată (mediteraneană), cu ariditate excesivă (98% din terit. primește sub 200 mm/an precipitații). În V se află Marea Moartă (un lac cu salinitate ridicată, 260‰), din apele căreia se extrag importante cantități de săruri de sodiu și potasiu. Vegetație sărăcăcioasă (ierburi xerofite, pâlcuri de stejar și pin de Alep). Expl. de petrol, cupru (55 mil. t rezerve), fosfați (4,2 mil. t, 1994, al 3-lea exportator mondial), săruri de potasiu (1,5 mil. t, 1994), sare gemă, min. de fier și mangan. Ind. prelucrătoare, concentrată în zona Ammān-Az-Zarqā’-’Aqaba, produse energie electrică (5,1 miliarde kWh, 1994), oțel și laminate, acumulatori, produse petroliere, îngrășăminte chimice, detergenți, acizi, ciment (3,4 mil. t, 1993), țesături de bumbac și lână, piei brute și prelucrate, produse alim. (ulei de măsline, carne, lactate, țigarete, bere și băuturi alcoolice). Terenurile agricole ocupă 13,1% (arabil 4,2%) din supr. țării (irigații în zona El Ghor), pe care se cultivă cereale (grâu, orz, porumb, mei), cartofi, tutun, legume (tomate 550 mii t, 1994), fructe; plantații de măslini çitrice, viță de vie, curmali. 86% din supr. țării este neproductivă (deșert). Se cresc ovine și caprine (2,6 mil. capete, 1994), păsări etc. C. f.: 619 km. Căi rutiere: 6,9 mii km. Turism (3,1 mil. turiști străini, 1993). Principalele obiective: malul estic al Iordanului, cu Jerash (vechea Gesara), unul dintre cele mai bine păstrate orașe antice din lume, Ammān, Madaba (biserică din timpul lui Iustinian), Petra (sec. 8 î. Hr.-13 d. Hr.), ’Aqaba (port fondat de regele Solomon, turism subacvatic). Moneda: 1 dinar iordanian = 1.000 fils. Export: fosfați, săruri de potasiu, citrice, ciment, îngrășăminte chimice, ulei de măsline, piei, legume, etc. Import: utilaje ind. și mijloace de transport, combustibili, produse alim. (carne tăiată), bunuri de larg consum etc. – Istoric. Istoria antică a I. este strâns legată de istoria biblică. Locuit de triburi semitice și arabe, teritoriul I. a fost succesiv ocupat de asirieni, babilonieni, greci, de imperiile Roman (106 d. Hr.) și Bizantin (395), de califatul arab (636, în urma bătăliei de la Yarmuk), care impune islamul ca nouă religie, și, parțial, de cruciați (Regatul Latin de Ierusalim, 1118-1187). Terit. I. a fost cucerit în 1187 de Saladin, el rămânând în stăpânirea sultanilor mameluci din Egipt. O dată cu marea campanie de cucerire a lui Selim I, DIN 1516-1517, terit. I. a fost cucerit și inclus în Imp. Otoman, rămânând în componența acestuia până la primul război mondial. În urma revoltei arabilor împotriva Imp. Otoman, sprijinită de englezi, după primul război mondial teritoriul I. trece în regim de mandat, încredințat de Societatea Națiunilor, spre administrare, Marii Britanii (1920). Cu sprijin britanic se constituie (1921) emiratul numit Transiordania, condus de Abdullah ibn Hussein din familia Hașemiților, beneficiind de o largă autonomie, supravegheată însă de Legiunea arabă, creată în 1928 și condusă de Glubb-pașa (generalul britanic Sir John Bagot Glubb). Sigură de fidelitatea emirului Abdullah, Marea Britanie renunță la mandat (22 mart. 1946) și Transiordania este proclamată regat independent (25 mai 1946). În urma primului război arabo-israelian (1948-1949), regatul Transiordaniei ocupă partea de E a Palestinei (Cisiordania) și vechiul Ierusalim. În 1950, Transiordania ia denumirea de Regatul hașemit al Iordaniei. În 1956, regele Hussein II (din 1952) a denunțat tratatul anglo-iordanian (1948) și l-a expulzat pe Glubb-pașa. Participantă la războiul iaraelo-arab din 1967, I. a pierdut vechiul Ierusalim și Cisiordania. În sept. 1970, în urma încercării gherilelor palestiniene de a răsturna guvernul, s-a trecut la reprimarea sângeroasă a acestora (c. 3.000 de victime) și la expulzarea lor de pe terit. I. În iul. 1988, regele Hussein a renunțat la responsabilitățile sale asupra Cisiordaniei și a recunoscut suveranitatea Organizației pentru Eliberarea Palestinei pe care o recunoscuse în 1974 ca reprezentant legitim al palestinienilor) asupra acestui teritoriu. În conflictul irakiano-iranian (1980-1988), I. a sprijinit Iraqul. Dependentă de livrările de petrol irakian, I. a avut o atitudine critică față de operațiunea militară împotriva Iraqului, condusă de S.U.A. (1991), fapt ce a provocat o oarecare izolare a țării în cadrul lumii arabe. La 25 iun. 1994, regele Hussein și primul ministru al Israelului, Yitzhak Rabin, au semnat la Washington o declarație prin care se punea capăt stării de război dintre cele două țări, care dura din 1948, urmată de un tratat de pace (26 oct.). Poziția constructivă a I. în conflictul israelo-arab, a atras ameliorarea raporturilor cu S.U.A., deteriorate în timpul Războiului din Golf. În ian. 1999, regele Hussein l-a desemnat succesor pe fiul său Abdullah, care a devenit rege în 8 febr. 1999. Monarhie constituțională, ereditară, conform Constituției din 1952. Activitatea legislativă este exercitată de rege și de un parlament bicameral (Senat și Camera Reprezentanților), iar cea executivă, de un guvern desemnat de rege.

SPIRT s. n. Alcool etilic (v. etilic); p. ext. băutură alcoolică tare. Începură să-și recunoască fețele prin negura zorilor, să se vadă cum erau, umflați de spirt, de nesomn și de urcușul aspru prin stîncărie. DUMITRIU, N. 184. Era... în stare să sugă o vadră de spirt fără măcar să clipească. REBREANU, I. 34. Și paharul turcului... Cu catran să-l cătrănești Și cu spirt să-l împlinești, Cu rachiu să-l întărești. TEODORESCU, P. P. 664. ◊ (În metafore și comparații, sugerînd ideea de agerime, vioiciune) Aici la han, în drum, la răspîntie, trebuie un băiat iute, spirt. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 63. Îl luase la ochi, căci era spirt, știi colea cum trebuie omului, mîna dreaptă, nu altăceva. ISPIRESCU, L. 164. ◊ Spirt de lemn = alcool metilic, v. metilic. Spirt denaturat (sau de ars) v. denaturat. Spirt industrial = alcool etilic impur, nerafinat (care conține între altele un procent de alcool metilic). Spirt medicinal = spirt folosit în medicină, mai ales ca dezinfectant (devenit impropriu pentru consum prin adăugarea unei substanțe colorante). – Variantă: (regional) șpirt (CAMILAR, N. I 308) s. n.

bun, -ă adj., subst., adv. I adj. (în opoz. cu „rău”) Care are însușiri pozitive, calități morale, care are un comportament conform cu conveniențele sociale. 1 (despre oameni sau despre firea, faptele, manifestările lor etc.) Care are binele ca normă și scop, care din fire este înclinat a face bine celor din jur; care manifestă bunătate, care se poartă bine cu alții; cumsecade, binevoitor. ◊ expr. Bun, rău = oricum ar fi. (subst.) Bun și rău = toată lumea (fără deosebire), oricine. A-i gîndi cuiva gînd bun v. gîndi. A avea inimă bună sau a fi bun la inimă (ori cu inima bună) v. inimă. Om bun! v. om. Bun depus (sau de legat) la rană v. rană. A fi bun ca sînul mamei v. sîn. ♦ Care este îndatoritor, amabil, înțelegător (în raport cu alte persoane). ◊ (precedă subst. pe care îl determină, accentuînd val.) Un bun prieten. ◊ expr. Fii bun! = te rog! ai bunătatea! Fii bun, omule, și-nțelege (CAR.). ♦ ext. (despre oameni, animale) Care se poartă bine cu ceilalți. ♦ (despre înfățișare, privire etc.) Care exprimă afecțiune, bunătate, bunăvoință; care trădează blîndețe. Ne privi cu zîmbetu-i tînăr și cu ochii lui albaștri și buni (SADOV.). ◊ expr. A căuta la cineva cu ochi buni v. căuta. A privi (sau a nu vedea) pe cineva cu (sau a avea pe cineva la) ochi buni v. ochi. A nu privi cu ochi buni v. privi. 2 Care își îndeplinește obligațiile morale și sociale; corect, cuviincios; milos. ◊ Loc.adv. (subst.) Cu buna = cu vorbe bune; de bunăvoie. ◊ expr. Sfat bun = îndemn înțelept, util, folositor. A fi (sau a ajunge, a încăpea etc.) în (sau pe) mîini bune = a) a ajunge la persoane de încredere; b) a ajunge în posesiunea unei persoane competente; c) a avea parte de o îngrijire atentă, de un tratament bun. A pune un cuvînt bun pentru cineva = a interveni în favoarea cuiva, a susține pe cineva. (A fi) bun ca pîinea (cea) caldă (sau bună) v. pîine. A pune o vorbă (bună) pentru cineva v. vorbă. ◊ Compuse: bun-simț = capacitate bazată pe experiența cotidiană de a judeca, de a aprecia just oamenii, lucrurile, evenimentele. O bucurie lipsită de orice urmă de bun-simț (CA. PETR.); bună-purtare = comportare conformă normelor moralei și educației. ∆ Certificat de bună-purtare = a) (ieșit din uz) certificat în care se atesta purtarea corectă a cuiva într-un serviciu, în școală etc.; b) fig. recomandație orală sau laudă adusă cuiva; bună-cuviință = purtare cuviincioasă, creștere aleasă. bună-credință = a) obligație de comportare corectă pe care părțile trebuie s-o respecte la încheierea și la executarea contractelor sau, în cazul statelor, a tratatelor; b) convingere a unei persoane că acționează în temeiul unui drept și conform cu legea sau cu ceea ce se cuvine; sinceritate, onestitate; c) corectitudine, loialitate, cinste. ∆ Loc.adj. De bună-credință = corect, loial, sincer, cinstit. Bravo... ești un om de bună-credință (CAR.). ♦ (despre prieteni) Care este devotat, sincer, loial. 3 (despre copii) Care are un caracter liniștit, blînd; care este cuminte, ascultător, îndatoritor. ♦ Care are grijă de părinți. Bătrînul ducea o viață fără griji; avea copii buni. ♦ ext. Ingenuu. Nu știa să se apere de răutate. Era prea bun. 4 (despre atitudini, manifestări ale oamenilor) Care este corect, adecvat. ♦ Care este eficient, avantajos. Colaborare bună. ♦ Care este agreabil, afabil. Bunele maniere. ♦ Care este afectuos, binevoitor. Cuvinte bune. (determ. numele lui Dumnezeu) Care este atotmilostiv, îndurător. Se ruga la bunul Dumnezeu să o ajute. ◊ (la vocat., în rugăciuni sau ca exclamație de nerăbdare, revoltă) Pînă cînd, bunule Dumnezeu, să mai aștept zile mai fericite! 5 Care este caracteristic omului mulțumit, vesel, bine dispus. ◊ Loc.adj., adv. Cu (sau, rar, în) voie bună v. voie. ◊ expr. A fi în toane bune = a fi vesel, bine dispus. Chef și voie bună v. chef. Voie bună v. voie. II adj. (indică intensitatea) 1 Care face sau prinde bine; plăcut simțurilor, satisfăcător, agreabil. La nevoie e bun și el de mîncat (SADOV.). ◊ expr. Una bună = o întîmplare deosebită, spirituală, o nostimadă. Un deputat s-a oferit să spuie „una bună” de-a unchiului (CA. PETR.). A o păți bună = a avea necaz, (iron.) Bună treabă! = frumos! halal! n-am ce zice! Na-ți-o bună! = asta-mi mai lipsea! asta-i acum! Na-ți-o bună că ți-am dres-o (sau frînt-o), se spune atunci cînd cineva se află într-o situație dificilă sau inoportună. A i-oface bună sau a-i face (cuiva) una și bună v. face. 2 Care este tare, puternic, strașnic. Dăsagii pe cal punea, Una bună că-i dădea Și din gură mi-și grăia (POP.). ♦ (despre somn) Adînc, profund. 3 (despre modul de viață al oamenilor) Liniștit, calm, tihnit, fără griji; fericit. Viață bună. ◊ expr. Într-o bună zi (sau dimineață) = pe neașteptate. A duce o viață bună = a avea o situație materială prosperă, îmbelșugată. A face (sau a duce) casă bună cu cineva v. casă. A fi în termeni buni cu cineva v. termen. A avea (sau a duce) trai bun (cu cineva) v. trai. A trăi viață bună v. trăi. A avea (sau a duce, a vedea) zi bună sau zile multe și bune (cu cineva) v. zi. ◊ (în formule de salut sau de urare) Bună ziua! Bună seara! Un an bun! Bun ajuns(ul)! v. ajuns. Bun ajunsa! v. ajuns. Bun găsit! v. găsit. Noapte bună! v. noapte. Bun sosit! v. sosit. Vînzare bună! v. vînzare. ∆ (în formule de despărțire) expr. A-și lua rămas bun de la călcîie v. călcîi. Rămas bun sau bun rămas! v. rămas. A-și lua rămas bun v. rămas. ◊ Compus: (bot.) bună-dimineața = zorea (Ipomaea). 4 (despre stări sufletești, sentimente, senzații etc.) Care este profund, de mare intensitate. Are pentru ea cele mai bune sentimente. 5 (despre mîncăruri și băuturi) Care este gustos, apetisant, ales; care are calități nutritive. ◊ expr. Poamă bună, se spune despre un om de nimic, neserios sau despre un derbedeu ori despre o femeie imorală. (Bun de) să dai cu căciula-n cîini v. căciulă. 6 (despre miros, gust) Care este plăcut, agreabil. ♦ (despre substanțe mirositoare) Al cărui miros este plăcut, aromat. ♦ (despre aer) Care este curat, pur, ozonat. 7 (despre elemente ale naturii) Care se manifestă cu calm; care este îmbelșugat. O zăpadă bună. ♦ (despre vreme) Care este frumoasă, calmă, senină; cald. ♦ (despre fenomene atmosferice) Favorabil, prielnic. Vînt bun la pupă. 8 (despre lumină) Care permite vizibilitatea; care este odihnitoare, plăcută. III adj. (indică destinația, felul, calitatea) 1 Potrivit, apt pentru un anumit scop; care corespunde scopului pentru care a fost destinat. ◊ Loc.adj. Bun de tipar (sau de imprimat) = aprobare dată de autor, de editură, de redacție sau de alți beneficiari pe tiparul de corectură sau de probă, după care începe imprimarea tirajului. ∆ (subst.) A dat de curînd bunul de tipar. Bun pentru... = valabil pentru... ◊ expr. A o lua de bună = a crede cele spuse; a lua (ceva) în serios; a primi, a accepta un lucru ca atare. A o ține (una și) bună = a susține un lucru cu încăpățînare. A (o) apuca pe drum(ul) (cel) bun (sau pe calea cea bună) v. apuca. A (se) întoarce pe drumul cel bun v. drum. A (o) duce la bun sfîrșit v. duce. A ști una (și bună) v. ști. A o ține una (și bună) v. unu. ♦ (despre mecanisme, mașini etc.) Care funcționează bine, normal, ca urmare a calității materialelor, ansamblării etc. O mașină bună are și termenul de garanție mare. 2 (despre creații ale oamenilor) Care este frumos, prețios, valoros din punct de vedere estetic. Un roman bun. 3 (despre îmbrăcăminte și încălțăminte) Care nu este uzat; ext nou, de sărbătoare. 4 (despre produse agricole, industriale etc.) De calitate; ext. de preț; scump; nou. ♦ (despre băuturi alcoolice) De calitate superioară. Bea numai vinuri bune. ♦ Care este veritabil, autentic. Toate pietrele din colier erau bune. 5 (despre bani) Care are putere de circulație; a cărei valoare reală corespunde valorii nominale. Am avut, zise el, întorcîndu-se cu bani buni, mare noroc (m. I. CAR.). 6 (despre medicamente) Care este eficient (pentru o anumită boală). ◊ fig. Nu-i alt medicament mai bun decît truda plăcută (SADOV.). IV adj. 1 (despre oameni) Care este capabil, priceput, talentat într- un anumit domeniu; ext. care își îndeplinește bine menirea. Doctor bun. ◊ (urmat de determ. introduse prin prep. „la”, „în”, arătînd domeniul) Un copil bun la carte. ◊ expr. Bun de nimic = (și în constr. neg.) incapabil, neserios. O să vă dau pe toți afară, că nu sînteți buni de nimic (CA. PETR.). A fi bun de dus la balamuc v. balamuc. A fi bun să se ia de mînă cu cineva v. mînă. A fi bun de plată v. plată. Bun platnic v. platnic. Nu e bun de-un tun v. tun. ♦ gener. Care se adaptează bine la sarcinile care îi revin, la anumite obligații. Un tată bun. 2 (în relație cu organele corpului sau cu funcțiile lor) Care funcționează bine. ◊ Bun de mînă = îndemînatic, abil. (deprec.) Bun de gură = limbut; convingător (cu vorba). ◊ expr. A fi bun de gură v. gură. V adj. 1 Folositor, util; profitabil, rentabil. Afaceri bune. ◊ expr. La ce bun? = la ce folosește? 2 Care este oportun. O ocazie bună. 3 Care este favorabil, prielnic. Mîni are să fie o zi bună de vînat (SADOV.). ◊ expr. A avea cărți bune = (la jocul de cărți) a avea în mînă o combinație de cărți care să-i permită să cîștige jocul. ♦ Care protejează, aduce noroc. S-a născut sub o stea bună. ♦ (în basme și superstiții) Prevestitor de bine. ◊ expr. A nu-i fi (de-)a buna cuiva = a(-i) prevesti ceva neplăcut, rău. A fi de bun augur v. augur. (Să fie) într-un ceas bun! v. ceas. 4 Care este acceptabil, just. O cauză bună. ◊ expr. Asta-i bună! = este inacceptabil, incorect, revoltător. Ei! Bravos! Ș-asta-i bună! Cum, ce procopseală? (CAR.). VI adj. 1Considerabil, mare. O bună parte din salariu. ◊ Loc.adv. În bună parte = în măsură importantă. O bună bucată (sau o bucată bună) (de timp, de loc etc.) = o parte însemnată (de timp, de loc etc.). 2 Care este bogat, abundent, îmbelșugat. Recoltă bună. 3 Întreg, plin; deplin; ext. mai mult decît..., și mai bine. A dovedit o bună cunoaștere a realităților economice. ◊ Compuse: bună-știință = conștiință și responsabilitate deplină în săvîrșirea unei fapte; bun-gust = simț estetic, rafinament. VII adj. (despre legături de rudenie) De sînge, adevărat. ◊ Văr bun sau vară bună = văr primar sau vară primară. Soră bună v. soră. Tată bun v. tată. ♦ (despre familii, neam) Care este într-o poziție socială elevată, caracterizată prin bunăstare, distincție, eleganță; de viță, nobil. După cît se vede, e din neam bun (SADOV.). ◊ Lumea bună = totalitatea persoanelor care aparțin categoriilor care dețin puterea economică într-o societate, care sînt de origine nobilă. Treceau pe lîngă noi... doamne tinere din lumea bună (CA. PETR.). ◊ Loc.adj. De neam (bun, mare etc.) v. neam. VIII s.n. 1 Ceea ce este util sau necesar societății sau individului pentru asigurarea existenței, bunăstării sau pentru valoarea estetică. Achiziția de bunuri se face și cu plata în rate. ♦ Obiect sau valoare care are importanță în circulația economică. Producția de bunuri materiale. 2 (mai ales la pl.) Tot ce posedă cineva; avut, proprietate, avere; bogăție, avuție. ◊ Bunuri de larg consum = bunuri materiale destinate consumului personal; obiecte de consum. 3 (jur.) Element al patrimoniului unei persoane, care poate consta într-un lucru (bun corporal) sau într-un drept (bun incorporal). * Bunuri imobile v. imobil. Bunuri incorporale v. incorporal. Bun mișcător v. mișcător. Bunuri mobile v. mobil. Separație de bunuri v. separație. 4 Calitate, virtute. Punîndu-le în cumpănă bunele și relele,... nu-și merita soarta (m. I. CAR.). 5 Rezultat, rod, folos. De la profesorul său a rămas cu un bun pe care-l va păstra toată viața : dragostea de studiu. IX s.m., s.f. (pop.; fam.) Bunic, bunică. X adv. (exprimă o aprobare) Bine, da, așa. Dă-mi numai aprobarea dumitale... Bun... bravo (CA. PETR.). • pl. -i, -e. /lat. bŏnus, -a, -um.